LICEUL TEHNOLOGIC ‘‘ ION POPESCU –CILIENI '’

PROIECT

PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENTENTELOR

PROFESIONALE

NIVEI IV DE CALIFICARE

Profilul: Resurse naturale si protectia mediului

Specializarea: Tehnician in agricultura

Prof indrumator, Absolvent,

POPESCU FLORENTINA DEGERATU ANDREEA IRINA

ANUL 2021

1
 LICUL TEHNOLOGIC” ION POPESCU-CILIENI'’

TEMA:

BOLILE VITEI DE VIE

Prof indrumator, Absolvent,

POPESCU FLORENTINA DEGERATU ANDREEA IRINA

ANUL 2021

2
 CUPRINS

Argument..........................................................................................................................4

CAPITOLUL I

1.1Introducere...................................................................................................................5

CAPITOLUL II

2.BOLILE VITEI DE VIE ...............................................................................................9

2.1.Mana vitei de vie Plarmoplarea viticola ....................................................................9

2.2.Fainarea vitei-de-vie..................................................................................................10

2.3.Putregaiul cenusiu al vitei de vie ..............................................................................11

2.4 Antracoza vitei de vie Elisnoe ampelina ....................................................................14

CONCLUZII SI RECOMANDARI .................................................................................17

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................19

3
 Argument

România este o ţară producătoare de vin, cu o tradiţie bogată şi îndelungată în domeniul

viticulturii. Abordarea în practica fitosanitară a managementului integrat al organismelor
dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător sub pragul economic de
dăunare. Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, care asigură
protecţie faţă de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care reduc mecanic o
mare parte din rezerva biologică a organismelor dăunătoare sunt câteva măsuri aplicabile în
contextul managementului integrat. Înmulţirea şi lansarea dirijată a paraziţilor şi prădătorilor,
amplasarea capcanelor feromonale, utilizarea preparatelor microbiologice (virusuri, bacterii,
ciuperci, protozoare) sunt alte căi abordabile care au ca efect reducerea nivelului populaţiilor de
organisme dăunătoare fără a aplica tratamente chimice. Aplicarea produselor de protecţie a
plantelor este o intervenţie cu impact puternic şi complex asupra agroecosistemelor având o serie
de avantaje, dar şi dezavantaje legate mai ales de toxicitatea produselor utilizate. De asemenea,
aplicarea repetată a acestor produse duce la apariţia fenomenului de rezistenţă a organismelor
dăunătoare faţă de produsele de protecţie a plantelor utilizate, ceea ce atrage după sine
necesitatea aplicării unui mare număr de tratamente şi respectiv cheltuieli exagerate, metoda
devenind nerentabilă. În plus, utilizarea unor doze mai mari decât cele indicate în prospectele
care însoţesc produsele de protecţie a plantelor duce la apariţia unor fenomene de fitotoxicitate
(arsuri pe frunze, stagnarea creşterii, îngălbeniri). Alegerea unor produse de protecţie a plantelor
selective pentru fauna utilă şi aplicarea acestora în concentraţiile corespunzătoare reprezintă un
deziderat în strategia de management integrat. O altă verigă care duce la limitarea utilizării
nejustificate a produselor de protecţie a plantelor este monitorizarea organismelor dăunătoare în
vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei, stabilirea speciilor “cheie” care justifică aplicarea
tratamentelor şi punerea în evidenţă a duşmanilor naturali care pot limita nivelul populaţiei de
organisme dăunătoare. Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători
nu se poate realiza fără diagnosticul corect al acestora, precum şi al duşmanilor naturali prezenţi
în cultură. Identificarea cu acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru
aplicarea măsurilor în timp util şi eficiente din punct de vedere economic.

4
 CAPITOLUL I

1.1 Introducere

Simptome produse de organismele dăunătoare la viţa-de-vie

1.1. Simptome produse de ciuperci

1.2. Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic şi la

nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se

caracterizează prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor.
Confirmarea organismului dăunător se face însă după un examen de laborator.

Simptomele ce apar pe diferitele organe la vița-de-vie sunt variate, după cum urmează:

 putregaiuri produse prin degradarea şi distrugerea diferitelor organe ale plantelor atacate sub

influenţa enzimelor secretate de ciuperci (Botrytis cinerea, Botrytis fuckeliana, Coniella

diplodiella);

 fainare, cauzată de ciuperca Uncinula necator, prezentă în forma denumită Oidium tuckeri,

afectează toată planta, de la lăstari până la fructe, manifestându-se prin formarea unui strat de

culoare cenușie și, mai apoi, prin crăparea boabelor

 mană, cauzată de ciuperca Plasmopara viticola, constă în apariția unor pete gălbui pe frunze,

acestea căpătând, mai apoi, o consistență specifică ciupercilor, asemănătoare pufului. În timp,

frunzele capătă o culoare brună și se usucă.

 antracnoza, cauzată de ciuperca Gleosporium ampelophagum, care se manifestă prin apariția

unor pete brun-roșcate pe frunze și pe lăstari, adesea având aspectul unor ulcerații.

 pătările frunzelor, de diferite culori, în diferite faze de vegetaţie, sunt simptome foarte

răspândite la toate tipurile de boli, cum ar fi, Septoria ampelina, Alternaria spp., Pseudopeziza

5
tracheiphila.

 cancere (Eutypa lata)

 necrozele apar frecvent pe ramuri, fructe şi alte organe atacate, fiind influenţate de factori
variaţi şi sunt cunoscute sub denumirea de arsuri.

1.2. Simptome produse de bacterii

În cazul bacteriozelor care afectează vița-de-vie, pot fi întâlnite următoarele tipuri de simptome:

 pătări, arsuri (necroze) cu forme şi mărimi diferite (circulare sau neregulat circulare) cu sau

fără aureolă (halo);

- apar pe frunze, coarde, flori şi fructe: pe frunze, dezvoltarea petelor este limitată de nervuri, iar

petele apar unghiulare; pe coarde, pătările au formă de dungi sau benzi;

- pe vreme umedă şi caldă, ţesuturile infectate exsudează masa de bacterii şi produc îmbolnăvirea

altor plante;

- pătrunderea bacteriilor are loc prin răni și deschideri naturale, iar invazia intracelulară prin

țesuturile parenchimatice. Congestia hidrică a țesuturilor în timpul ploilor puternice favorizează

pătrunderea și invazia patogenilor (Pseudomonas syringae pv. syringae).

 ofiliri / veştejiri

- cauzate de pătrunderea bacteriilor în xilem, unde se multiplică şi migrează;

- apa şi substanţele nutritive nu mai pot fi transportate, având ca rezultat slăbirea, ofilirea şi

moartea părţii aeriene a plantei;

- bacteriile distrug adesea părţi ale pereţilor celulelor xilemice sau le fac să se rupă devreme în

timpul dezvoltării bolii, se răspândesc şi se multiplică în ţesuturile parenchimatice adiacente, în

6
diferite puncte de-a lungul vaselor, omorând celulele şi provocând formarea de buzunare sau

cavităţi umplute cu bacterii, gome şi resturi de celule;

- în general, bacteriile care produc ofiliri, deși nu sunt strict limitate în elementele vasculare, nu
se răspândesc prea mult în restul țesuturilor plantei și nu ating suprafața acesteia până ce planta
nu este omorâtă de boală;

- bacteriile care produc aceste simptome pătrund prin răni ce expun elementele vasculare.

Exemple: Xylella fastidiosa, Xylophilus ampelinus.

 ulcere

- apar pe coarde

- au aspect de: crăpături ale scoarței, zone necrotice în cilindrul lemnos, excrescențe crustoase;

- bacteriile pătrund prin răni și prin deschideri naturale;

 hipertrofii (gale, tumori)

- sunt produse pe: rădăcini și tulpini

- tumorile pot fi: amorfe, constând din creşteri mai mult sau mai puţin neorganizate sau

dezorganizate ale ţesuturilor vegetale sau proliferări de ţesuturi, malformații;

- bacteriile pătrund prin răni şi stimulează celulele să se mărească şi să se dividă, datorită

auxinelor produse de acestea; bacteriile rămân întotdeauna în spațiile intercelulare.

1.2. Simptome produse de virusuri

Cele mai frecvente și evidente simptome ale infecțiilor virale la vița-de-vie sunt:

 de tip mozaical, caracterizate prin:

 prezența pe suprafața frunzelor a unui amestec de pete neregulate de culoare verde închis,
verde deschis, galbene sau alburii (Tobacco ring spot virus, Grapevine fan leaf virus).

7
 marmorare: zonele clorotice sunt slab diferențiate și diferă numai puțin de cele de culoare
verde închisă (Peach rosette mosaic virus, Tomato ringspot virus)

 clorozarea sau îngălbenirea nervurilor: nervurile se prezintă fie ca o rețea gălbuie, iar țesuturile
limbului prezintă pete clorotice care dau frunzei aspect de mozaic (Grapevine vein mosaic), fie
apar pete galbene arămii în lungul nervurilor (model de frunze de stejar) (Tomato ringspot
virustulpina Grape yellow vein, Grapevine fan leaf virus).

 pătări inelare la Grapevine fan leaf virus, Tomato ringspot virus și Tobacco ringspot virus.

 înroșirea suprafeței limbului frunzei la soiurile de struguri roșii respectiv îngălbenirea la

soiurile de struguri albi, simptome tipice penru Grapevine flavescence doree și Grapevine Bois
noir phytoplasma, Grapevine leaf roll virus.

 deformări ale frunzelor:

 frunze asimetrice, mai mici decât mărimea normală (Peach rosette mosaic virus, Tomato
ringspot virus);

 rularea limbului foliar spre fața inferioară (Grapevine flavescence doree și Grapevine Bois noir
phytoplasma);

 frunze deformate, având formă de evantai (Grapevine fan leaf virus).

 scurtarea internodurilor, dispunerea lor în zig-zag, frunzele cresc înghesuite având aspect de
tufă (Peach rosette mosaic virus, Grapevine fan leaf virus);

 meierea – boabele rămân nedezvoltate ca urmare a nepolenizării florilor la Grapevine fan leaf
virus;

 mărgeluirea – prezența pe același ciorchine atât a boabelor dezvoltate normal cât și a unor
boabe mai mici ca mărime a căror coacere este mai timpurie și nu au semințe (Grapevine fan leaf
virus, Peach rosette mosaic virus);

 orificii și caneluri în cilindrul lemnos al altoiului și portaltoiului la Grapevine virus A

8
 CAPITOLUL II

2. BOLILE VITEI DE VIE

Vita-de-vie este o planta sensibila, atacata de un numar impresionant de boli si daunatori, asa ca
in acest articol iti voi prezenta care sunt cele mai frecvente boli la vita-de vie, cauzele acestora,
precum si modalitatile de prevenire.

2.1. Mana viţei de vie Plasmopara viticola

Mana vitei-de-vie e ste cea mai frecventa dar si cea mai periculoasa boala si are o istorie destul
de indelungata. Se raspandeste cu rapiditate si provoaca pagube considerabile, pentru ca din
moment ce s-a instalat, combaterea sa este foarte anevoioasa.
Cauza: mana vitei-de-vie este cauzata de o ciuperca, Plasmopara viticola, a carei actiune este
direct influentata de conditiile climatice, dar si de sensibilitatea soiului la mana. Ciuperca se
dezvolta considerabil in perioadele de umiditate excesiva. Soiurile superioare de masa si de vin,
cum ar fi Feteasca Regala, Feteasca Alba, Muscat Hamburg, Riesling Italian sunt soiurile cele
mai predispuse la atacul manei. Mana ataca toate elementele verzi ale plantei: de la muguri si
carcei, pana la frunze, lastari si fruct in sine.

Evolutia bolii: mana vitei-de-vie are o evolutie interesanta si tarzie, pentru ca primele semne
apar cand frunzele depasesc deja diametrul de 5 cm, moment in care este destul de tarziu sa mai
iei masuri de precautie.

Simptome si ciclul de contaminare: Primavara, pe suprafata superioara a frunzelor se observa

aparitia unor pete galbui, in timp ce partea inferioara a frunzei este acoperita de un puf albicios
(sporangiofori si sporangi - fructificatiile ciupercii; sporangii sunt purtati de vanturile calde de
vara pe distante foarte mari si de indata ce au ajuns pe organele vitei-de-vie germineaza in
picaturile de ploaie, acest atac al ciupercii purtand denumirea de contaminare tarzie. Toamna
apar osoporii – elementele (sporii) de rezistenta pe timp de iarna ale acestei ciuperci. Primavara,
cand umiditatea este foarte crescuta, acestia germineaza si crapa, dand nastere altor spori care,
sub actiunea ploilor de primavara, sunt aruncati pe latura inferioara a frunzelor de vita-de-vie –

9
contaminare primara ce are loc intre lunile aprilie-mai si bineinteles fiind influentata de
conditiile climatice.

Mana ataca si coardele vitei de vie, iar acestea nu se vor mai dezvolta corespunzator, precum si
boabele in sine aflate in stadiul de parguire.

Combatere: Se spune ca mai bine previi decat sa tratezi, iar aceasta regula se aplica si aici.
Pentru combaterea manei la vita-de-vie este important sa:

- mentii curatenia in vie, in gradina si in livada (strangi frecvent si arzi uscaturile, ingrijesti solul,
elimini buruienile)

- drenezi terenul in cazul in care acesta retine o cantitate mare de apa

- realizezi la timp lucrarile in vie (taierile, legarile si copilirile) folosind accesorii de calitate,
pentru ca via sa fie aerisita si sa se usuce rapid dupa ploi.

Cand se trateaza vita-de-vie: in luna mai se realizeaza primele tratamente impotriva manei,
daca s-au observat semne ale aparitiei acesteia.

2.2. Fainarea vitei-de-vie 

Ocupa cel de al doilea loc in topul celor mai des intalnite boli la vita-de-vie. Are o istorie la fel
de indelungata precum cea dintai, in timpurile noastre pe teritoriul romanesc fiind intalnita in
special in zona Munteniei, a Dobrogei si a Olteniei.
Cauza: ciuperca Uncinula Necator este cauza aparitiei acestei boli.

Ce ataca: fainarea vitei de vie este o boala care ataca toate elementele verzi (muguri, frunze,
lastari, ciorchini si rod). Soiurile cu coaja boabelor mai subtire sunt cele mai frecvent atacate de
aceasta ciuperca.

Evolutia bolii: ca si in cazul manei si aceasta ciuperca ataca din primavara pana la sfarsitul
toamnei.

10
Simptome si ciclul de contaminare: Elementul de iernare (miceliul de rezistenta) isi face loc in
mugurii lastarilor, de unde primavara isi fac aparitia sporii, infectarea fiind influentata de
temperaturile cuprinse intre 20-25º C si de umiditatea moderata, boala fiind intalnita chiar si in
perioadele mai secetoase. Pe frunze se poate observa o pelicula albicioasa, fina, sub care tesutul
are un aspect rosiatic. Aceleasi pete se pot observa si pe lastarii atacati, dar si pe boabele de
strugure a caror pielita crapa, lasand seva sa se scurga si creand astfel mediul propice pentru
dezvoltarea mai multor microorganisme.

Combatere: pentru a evita aparitia acestei boli se recomanda taierea lastarilor afectati si
distrugerea acestora prin ardere, precum si respectarea lucrarilor importante in vie, eliminarea
buruienilor, taierea, legarea si dirijarea astfel incat plantele sa nu fie inghesuite.

Cand se trateaza vita-de-vie: luna mai este perioada prolifica pentru tratarea chimica a vitei-de-
vie impotriva acestui daunator.

2.3. Putregaiul cenuşiu al viţei de vie (Sclerotinia fuckeliana )

Putregaiul cenuşiu al viţei de vie este o boală forte păgubitoare,producţia fiind în mod curent
afectată,cu pierderi de recoltă foarte variabile,de la câteva procente în anii puţini favorabili,până
la compromiterea totală a recoltei de struguri în anii cu precipitaţii abundente.pagubele
considerabile se înregistrează de asemenea pe butaşii altoiţi în timpul forţatului şi în şcoala de
viţe.de asemenea pe coardele de portaltoi,altoi şi p e viţa altoită în timpul păstrării (stratificării).

În România ,boala este prezentă în fiacare an atât pe struguri cât şi pe viţele altoite la forţat în
pepinieră.

Simptome. Ciuperca patogenă atacă frunzele,lăstarii tineri în timpul formatiunii viţelor

altoite,precum şi în plantaţii.Uneori poate şi ataca rădăcinile la plantele tinere din sămânţă şi în
timpul forţatului.Cel mai frecvent şi mai păgubitor este la strugurii,la care infecteză,rahisul,
pedicelele bobiţelor, pieliţa şi pulpa acestora.Pe frunze atatcul se manifestă sub forma unor pete
de mărimi variabile,care încep de regulă,de la marginea limbului şi se extind pânnă la centru,iar
uneori pornesc de la centru sper margini.,dacă pătrunderea agentului patogen s-a făcut iniţial prin
leziuni mecanice sau de altă natură.ca început petele sunt insulare,gălbui clorotice,Apoi

11
evoluează şi devin roşietice –cărămozii.În dreptul lor ţesutul se necrozează, moare şi pe el apare
o pâslă deasă cenuşie,fină formată din conidiofori şi conidiile ciupercii. În condiţii favorabile, de
umiditate abundentă şi temperatură moderată petele cuprind o mare parte a limbului foliar care se
rasucesc li cad de pe lăstari.Atacul pe runze se întâlneşte rar în natură. Mai frecvent se întâlneşte
la viţele cultivate în sre şi răsadniţe.Pe lăstari şi coarde deasemenea se întâlneşte rar .

Putregaiul cenuşiu al viţei de vie apare cu intensitate mai mare la viţele altoite... mai ales în
perioada când butaşii sunt în perioada e forţare.Astfel ciuperca pătrunsă la noduri sau în secţiune
la altoi sau portaltoi determină o înegrire a lemnului,care se observă cu uşurinţă de către altoitor
la masa de altoit. Simptomul de înegrire a lemnului în interior devine un element important la
alegerea şi înlăturarea de la altoire a materialului bolnav,deoarece în cele mai multe cazuri atât
butaşii de portaltoi,cât şi altoi aparent par sănătoşi.Butaşul altoit introdus la forţat în rumegus sau
alt substart este cel mai adesea invadat de putregaiul cenuşiu .Umiditatea mare din timpul

forţatului determină o extindere rapidă a miceliului,care este oservată frecvent pe ţesuturile

de calusare,nou formate,care din albe în mod normal,devin brune,se dezorganizează şi putrezesc.

Pe calusul atacat apare apare o pâslă deasă cenuşie,fină formată din conidiofori şi conidiile
ciupercii. Punctul de altoire este în mod deosebit atacat de ciupercă, sudarea este înpiedicată şi
de mai multe ori se face parţial.Mugurii de altoi sunt inhibaţi sau distruşi.Atacul pe struguri
produs de putregaiul cenuşiu înregisterază pagube imense.Primele simptome apar pe
inflorescenţe,pe rahis , pe pedicelele florilor, respectiv ale bobiţelor de legare. Ciuperca se
instalează în puncetelde atac al moliei strugurilor, pe leziuni produse de mană sau făinare, sau
leziuni provocate de lovituri de grindină şi dacă climatul este favorbil, atacul evoluează,
inflorescenţa se usucă parţial sau total şi cade. De cele mai multe ori, acest atac foarte timpuriu
nu mai evoluază în timpul verii şi constitue puncet din care va începe atacul de toamnă. Strugurii
care nu conţin încă zahăr sunt mai rar invadaţi În toamnele mai secetoase sau în plantaţiile de pe
coline însorite şi bine aerisite,atacul de Botrytis nu mai evoluează ca putregai cenuşiu. Ciuperca
se instalează la suprafaţa boabelor,aceste se brunifică uşor, pieliţa se suţiează, evaporaţia apei
creşte şi ca urmare mustul se concentrează şi capătă un gust plăcut specific.

Din strugurii atacaţi de putregaiul nobil se obţin vinuri pentru desret de calitate superioară,în
special din soiurile Grasa de Cotnari, Furmint, Tămâioasă Românească, Chardonay. (Alexandri

12
şi colab., 1972). Frecventă în majoritatea caurilor sub formă conidiană de Botrytis, ciuperca
formează un miceliu abundent ce poartă conidiofori şi conidii. Conidioforii sunt lungi de 1-2
mm, setaţi, bruni olivacei spre partea inferioară, ramificaţi monopodial în treimea supreioară. Pe

ramificaţiile perpendiculare în formă de cruce, uneori puţin oblice, de pe tulpină se formează

sterigme scurte, purtătoare de conidii, aglomerate în formă de ciorchine. Conidiile de 9-15 X

6-10 microni se desprind uşor de pe conidiofori, sunt purtate de curenţii de aer sau de apă din

ploi şi cad pe organele susceptibile pe care formează noi infecţii. Uneori în condiţii de seră

sau pe sol umed şi bogat în resturi organice miceliul este constituit din hife sterile, albicioase,

alungite, formând un pâienjeniş, alb la suprafaţa solului. În acest stadiu ciuperca poate afecta

plante tinere la care produce o dezmembrare a ţesuturilor de la baza tulpinii şi o putrezire a

coletului. Perpetuarea ciupercii se face în primul rând prin forme de rezistenţă scleroţi .care

se formează când condiţiile de mediu sunt mai puţin favorabile.Scleroţii au formă şi

dimensiuni variabile,culoarea este brună închis pâă a neagră, consistenţa este dură şi sunt

adaptaţi penztru a rezista în condiţii de secetă îndelungată şi la temperaturi scăzute. Primăvara

când condiţiile sunt din nou favorabile dezvoltării ciupercii, scleroţii germinează şi reproduc, de
regulă şi forma conidiană. Ciuperca patogenă este în mare măsură dependentă de mediu.astfel
temperatura umidiatea relativă a aerului,lumina prezintă foctori determinaţi în evoluţia ciupercii.

Combatere. Datorită pagubelor mari provocate de putregaiul cenuşiu,cercetările pentru

prevenirea şi combaterea bolii au preocupat cercuri largi de oameni de ştiinţă şi practicieni.În
viile în care combaterea acelor boli este asigurată prin stropiri repetate de fungicide, acesta având
un efect depresiv şi asupra atacurilor de Botrytis, nu sunt necesare tratamente speciale împotriva
atacului de pe coarde, lăstari şi coarde. Primele tratamente se aplică la dezmugurit cu sulf
muiabil 0.8 %. Tratamentele au un foarte bun efect preventiv împotriva făinării şi este deosebit
de important în parcelele unde sa semnalat în anul precedent un atac puternic de acarieni
eryophizi (Calepitrimerus vitis si Colamerus vitis).

13
Sulful muiabil este un fungicid specific pentru combaterea făinării însă are şi un bun efect

acaricid, în plus este considerat un produs ecologic, nu creează rase rezistente si prezintş

toxicitate scazutş faţă de mediul inconjurător. Acele tartamente din cel de-al doilea tur se

aplică în parcelele in care nu s-au aplicat primele tratamente sau în cazul in care dupa primele

tratamente densitatea acarienilor depăşeste "pragul economic de dăunare" (6 acarieni/frunză).

Alte tratamente se aplică preventiv în momentul în care s-au semnalat condiţii prielnice

infecţiilor de mană (t >12C şi ploi >12mm/cm2, frunze cu 0>5cm). În acest caz sunt indicate

fungicide de contact (Folpan 80WP sau Captadin 50 PU), care asigură o protecţie de 7-8 zile.

Tratamentele se pot aplica cu zeama bordeleză mai ales în cazul în care nu sunt condiţii . Dacă
insa la intrarea in parga sunt semnalate infectii de Botrytis, este indicat ca ultimul tratament sa se
complexeze cu un fungicid antibotrytic. ( Zeama bordeleza nu este compatibila cu fungicidele
anti-botritice, de aceea se aplica una din retele prezentate in panul de combatere). Pentru
combatera putergaiului cenuşiu trebuie să asibă în vedere evitarea focarelor iniţiale care se
formează încă din perioada în floritului.În acst sens se recomandă tratamente cu unul din
produsele:Captan 0,2 %, Faltan 0,2 %, Difolatan 0,2 %, Euparen 0,2%

2.4. Antracnoza viţei de vie Elisnoë ampelina (De Bary) Shear

Antracnoza viţei devie este o boală gravă care produce produce încă pagube în majoritatea ţărilor
viticole din Europa şi din alte continente. Este o boală despre care avem referiri din cele mai
îndepărtate timpuri. Teofrast şi Pliniu cel Bătrân amintesc de antragnoză numind-o cărbunele
viţei de vie. Boala a fost semnalată în majoritatea podgoriilor ţării, având focare mai puternice în
Dobrogea pe colinele de-a lungul Dunării şi în plantaţiile din jurul Bucureştiului. Boala este mai
puţin frecventă în podgoriile din centrul Transilvaniei.

Simptome. Atacul de antracnoza se manifestă pe toate organele verzi ale plantei. Pe frunze
atacul se manifestă prin apariţia unor pete mici, la început circulare, brune de 1-4mm în

14
diametru, care se extind treptat, ţesutul din dreptul lor colorându-sse în brun intens cu o zonă
albicioasă în mijloc, iar pe margini cu o aureolă mai închisă, până la negru violaceu. Ţesuturile
atacate se necrozează, conturul petelor capătă forme nergulat, frunzele se perforează iar în locul
ţesutului rămân găuri cu margini unghiulare. Pe lăstarii încă nelignificaţi apar pete de diferite
forme şi dimensiuni, brune cu margini rotunjite. Treptat petele se măresc, se închid la culoare iar
marginile devin mai intens colorate până la brun închis, cu reflexe violacee. Leziunile produse de
antragnoză pot fi uşor confundate cu loviturile produse de grindină. Lăstarii şi coardele de
antragnoză sunt fragile se rup uşor. Frângeri frecvente au loc toamna şi primăvara cu ocazia
îngropatului şi tăierilor. Butucii rămân astfel degarnisiţi de formaţiuni fructifere şi produc mai
puţin. Pe ciorchini boala se manifestă prinn pete asemănătoare cu cele de pe lăstari, mai mici şi
diseminate pe peduncul, rahis şi pe pedicelele boabelor. Când atacul se produce timpuriu înainte
sau după înflorit, necrozarea cuprinde toată circumferinţa pedunculului sau a rahisului şi ca
urmare ciorchinii se usucă şi cad parţial sau în întregime. În toate cazurile ciorchinii sunt cu
boabe puţine şi deformaţii din cauză că în porţiunile atacate nu mai trăiesc. Strugurii la
maturitate au aspect neplăcut prin forma ciorchinilor şi a boabelor lor, care se abat de la
caracterele de soi. Atacurile de antracnoză sunt mai păgubitore la soiurile de masă care, de regulă
sunt mai sensibile. Miceliul ciupercii se dezvoltă intercelular în membrana externă a epidermei şi
apoi evoluează în ţesuturile parenchimatice. Se prezintă sub formă de filamente separate cu
articule scurte dispuse în straturi formând o pseudostroma. Pe miceliul sucuticular se formează
lagăre de conidiofori şi conidii, care sunt puse în libertate prin ruperea cuticulei. Conidioforii
sunt scurţi, drepţi sau usor arcuiţi, cilindrici, hialini la început şi mai apoi bruni, de 14-20x3-4μ.
Conidiile se formează la capătul conidioforilor, sunt unicelulare, ovoidale sau cilindro-ovoidale,
hialine cu câte o picătură uleioasă la extremităţi, cu dimensiuni de 2-8x2-3μ, cele mai multe fiind
de 5-6x2-3μ. Având pereţii externi mucilaginoşi, lipcioşi, germinează uşor în picăturile de apă
din ploaie sau rouă şi şi formează 1-2 filamente care pătrund în ţesut prin perforarea cuticulei.
Hifele miceliene evoluează la nivelul membranei exterene şi apoi pătrund în ţesut prin perforarea
cuticulei. Hifele miceliene evoluează la nivelul membranei externe şi apoi pătrund în prfunzime.
Germinarea conidiilor se face la o amplitudine mare de temperaturi cuprinse între 2-320C
optimul fiind de 24-260C. Perioada de incubaţie variază în funcţie de temperatură de la 4 la 13
zile. În afară de lagărele de conidii şi conidiofori, ciuperca mai formeză şi pinidii ai căror
picnospori sunt asemănători cu conidiile. Spre sfârşitul perioadei de vegetaţie, când condiţiile

15
climatice şi nutriţia favorizează mai puţin dezvoltarea ciupercii, apar nişte corpuri negricioase
dispuse spre periferia plăgilor-scleroţii- forma de rezistentă a ciupercii. Aceştia sunt strânşi legaţi
de ţesut, rămân pe leziuni iar prinăvara germinează conidiofofri cu conidii. În ţara noastră Mirică
a găsit o singură dată unele peritecii cu asce şi ascospori. Perpetuarea ciupercii în condiţiile
climatice ale ţării noastre se face prin miceliu, care rămâne în ţesuturile cu leziuni şi prin scleroţi.
Mirică în urma studiilor făcute asupra unor colecţii ampelografice clasează soiurile de viţă în 6
grupe: foarte sensibile, sensibile, puţin atacate, rezistente, foarte rezistente şi imune.

Dintre soiurile sensibile şi foarte sensibile fac parte unele soiuri răspândite în cultură:

Sultanină, Afuz-Ali, Regina viilor, Cardinal, Ceauş, Tămâioasă românească. Dintre soiurile

rezistente şi foarte rezistente pot fi citate: Cadarcă, Traminer, Muscat Ottonel, Riesling

italian, Cabernet Saugvinion (Alexandri şi colab., 1972).

Combaterea. Se vor respecta strict regulile de carantina fitosanitară, ştiind că boala se

răspândeşte masiv prin circulaţia materialului săditor atacat. De asemenea se vor efectua corect şi
la timp lucrările agrotehnice. În timpul repausului vegetativ al viţei de vie trebuie să se aplice
tratamente cu zemă bordeleză slab neutralizată în doză de 3-5 %. În timpul vegetaţiei viţei de vie,
începând de când lăstarul are 5-10 cm lungime se aplică tratamente cu zeamă bordeleză 0,5-
0,75% sau oxiclorură de cupru 0,3-0,5%, Mancozeb 0,2%, Zineb 0,4- 0,5% şi Captan 0,25%.
După grindină sau după irigarea prin aspersiune tratamentul se aplică în următoarele 24h.
Tratamentele se repetă la cca 2 săptămâni până în momentul în care încep să se aplice
tratamentele împotriva manei, acestea fiind eficace pentru ambele boli.

16
 CONCLUZII SI RECOMANDARI

In concluzie am constatat urmatoarele aspecte:

 Mana vitei-de-vie e ste cea mai frecventa dar si cea mai periculoasa boala si are o istorie
destul de indelungata. Se raspandeste cu rapiditate si provoaca pagube considerabile,
pentru ca din moment ce s-a instalat, combaterea sa este foarte anevoioasa. Mana vitei-
de-vie este cauzata de o ciuperca, Plasmopara viticola, a carei actiune este direct
influentata de conditiile climatice, dar si de sensibilitatea soiului la mana. Ciuperca se
dezvolta considerabil in perioadele de umiditate excesiva. Pentru combaterea manei la
vita-de-vie este important sa: mentii curatenia in vie, in gradina si in livada (strangi
frecvent si arzi uscaturile, ingrijesti solul, elimini buruienile); drenezi terenul in cazul in
care acesta retine o cantitate mare de apa; realizezi la timp lucrarile in vie (taierile,
legarile si copilirile) folosind accesorii de calitate, pentru ca via sa fie aerisita si sa se
usuce rapid dupa ploi.
 Fainarea vitei-de-vie ataca toate elementele verzi (muguri, frunze, lastari, ciorchini si
rod). Soiurile cu coaja boabelor mai subtire sunt cele mai frecvent atacate de aceasta
ciuperca. Combatere: pentru a evita aparitia acestei boli se recomanda taierea lastarilor
afectati si distrugerea acestora prin ardere, precum si respectarea lucrarilor importante in
vie, eliminarea buruienilor, taierea, legarea si dirijarea astfel incat plantele sa nu fie
inghesuite.
 Putregaiul cenuşiu al viţei de vie este o boală forte păgubitoare,producţia fiind în mod
curent afectată,cu pierderi de recoltă foarte variabile,de la câteva procente în anii puţini
favorabili,până la compromiterea totală a recoltei de struguri în anii cu precipitaţii
abundente.pagubele considerabile se înregistrează de asemenea pe butaşii altoiţi în timpul
forţatului şi în şcoala de viţe.de asemenea pe coardele de portaltoi,altoi şi p e viţa altoită
în timpul păstrării (stratificării). Tratamentele au un foarte bun efect preventiv împotriva
făinării şi este deosebit de important în parcelele unde sa semnalat în anul precedent un
atac puternic de acarieni eryophizi (Calepitrimerus vitis si Colamerus vitis). Tratamentele
se pot aplica cu zeama bordeleză mai ales în cazul în care nu sunt condiţii

17
Atacul de antracnoza se manifestă pe toate organele verzi ale plantei. Pe frunze atacul se
manifestă prin apariţia unor pete mici, la început circulare, brune de 1-4mm în diametru, care se
extind treptat, ţesutul din dreptul lor colorându-sse în brun intens cu o zonă albicioasă în mijloc,
iar pe margini cu o aureolă mai închisă, până la negru violaceu. Ţesuturile atacate se necrozează,
conturul petelor capătă forme nergulat, frunzele se perforează iar în locul ţesutului rămân găuri
cu margini unghiulare. Pe lăstarii încă nelignificaţi apar pete de diferite forme şi dimensiuni,
brune cu margini rotunjite. Treptat petele se măresc, se închid la culoare iar marginile devin mai
intens colorate până la brun închis, cu reflexe violacee. Leziunile produse de antragnoză pot fi
uşor confundate cu loviturile produse de grindină. Lăstarii şi coardele de antragnoză sunt fragile
se rup uşor. Frângeri frecvente au loc toamna şi primăvara cu ocazia îngropatului şi tăierilor.
Butucii rămân astfel degarnisiţi de formaţiuni fructifere şi produc mai puţin. Pe ciorchini boala
se manifestă prinn pete asemănătoare cu cele de pe lăstari, mai mici şi diseminate pe peduncul,
rahis şi pe pedicelele boabelor.

Combaterea. Se vor respecta strict regulile de carantina fitosanitară, ştiind că boala se

răspândeşte masiv prin circulaţia materialului săditor atacat. De asemenea se vor efectua corect şi
la timp lucrările agrotehnice. În timpul repausului vegetativ al viţei de vie trebuie să se aplice
tratamente cu zemă bordeleză slab neutralizată în doză de 3-5 %. În timpul vegetaţiei viţei de vie,
începând de când lăstarul are 5-10 cm lungime se aplică tratamente cu zeamă bordeleză 0,5-
0,75% sau oxiclorură de cupru 0,3-0,5%, Mancozeb 0,2%, Zineb 0,4- 0,5% şi Captan 0,25%.
După grindină sau după irigarea prin aspersiune tratamentul se aplică în următoarele 24h.
Tratamentele se repetă la cca 2 săptămâni până în momentul în care încep să se aplice
tratamentele împotriva manei, acestea fiind eficace pentru ambele boli.

18
 BIBLIOGRAFIE

1. Bucur Georgeta Mihaela, 2012. Viticultură. Ed. Ceres Bucureşti.

2. Dejeu, L., 2010. Viticultură. Ed. Ceres Bucuresti.
3. Dejeu, L., 2011. Vinul şi sănătatea. Ed. Ceres Bucuresti.
4. Dobrei, A., Rotaru, Liliana, Mustea, M.,2005. Cultura viţei-de-vie. Ed. Solnes,
Timişoara.
5. Dobrei, A., Mălăescu, Mihaela, Ghiţă, Alina, Sala, F., Grozea, Ioana, 2011. Viticultură
bazele biologice şi tehnologice. Ed. Solness, Timişoara.
6. Oşlobeanu, M. şi colab., 1980. Viticultura generală şi specială. Ed. didactică şi
pedagogică, Bucureşti.
7. Olteanu, I., 2000. Viticultura. Ed. Universitaria, Craiova.
8. Irimia, L. M., 2012. Biologia, ecología şi fiziologia viţei-de-vie. Ed. Ion Ionescu de la
Brad, Iaşi.
9. Pop Nastasia. 2010. Viticultură. Ed. Eikon, Cluj Napoca.

19