CENTRUL DE STUDII EUROPENE BUCURESTI

SCOALA POSTLICEALA SANITARA

Bd.Iancu de Hunedoara nr. 27, sector 1, Bucuresti

PROIECT DERMATOLOGIE

Coordonator:
Prof. Dr. Florin Russu

Eleva:
Munteanu Geanina
Grupa 2A AMG
AFECTIUNI MICOTICE CUTANATE
 CUPRINS

Contents
1.Notiuni introductive despre afectiunile micotice cutanate......................................................................4
2.Date generale...........................................................................................................................................5
3.Etiologie....................................................................................................................................................5
4.Metode de identificare.............................................................................................................................5
5.Modalitati de transmitere........................................................................................................................7
6.Factori favorizanti etiopatogenetici..........................................................................................................7
1. Conditii de umiditate excesiva a tegumentelor si mucoaselor....................................................7
2. Antibioterapie sistemica efectuata in cure repetate sau in doze mari........................................7
3. Tratamente sistemice care produc imunodepresie......................................................................8
4. Boli generale sau stari debiliante care scad rezistenta organismului.........................................8
5. Factori iritativi locali.....................................................................................................................8
6. Absenta congenitala a unor factori imunologici in cazul............................................................8
7.Clasificarea afectiunilor micotice muco – cutanate..................................................................................8
Micoze cutanate intertrigo candidozic...................................................................................................9
Cine determina intertrigo candidozic?.................................................................................................9
Factori favorizanti...............................................................................................................................9
Manifestari.........................................................................................................................................10
Tratament..........................................................................................................................................10
Măsuri generale:..............................................................................................................................10
Tratamentul intertrigo........................................................................................................................10
Intertrigo candidozic al pliurilor mici: .............................................................................................. 11
Onicomicoze.........................................................................................................................................11
Definitie.............................................................................................................................................11
Simptome..........................................................................................................................................11
Tratament.........................................................................................................................................12
Micozele cutaneo mucoase cronice: granulomul candidozic...............................................................13
Bibliografie................................................................................................................................................14
1.Notiuni introductive despre afectiunile micotice cutanate
 Micozele cutaneo-mucoase sunt afectiuni superficiale sau profunde date de fungi. Fungii
pot fi pluricelulari (dermatofiti) sau unicelulari (levuri), de unde si gruparea micozelor in
dermatofitoze si levuroze.

Definitie: Micozele sunt afectiuni dermatologice cu localizari cutatante, uneori

viscerale, provocate de micetii in special din tipul Candida.

2.Date generale

Afectiunile micotice se dezvolta cel mai bine in mediu umed si cald. Ca urmare
localizarea infectiilor micotice este mai frecvent intilnita la nivelul mucoaselor si pliurilor.

Levurile infecteaza numai stratul superficial al epiteliului mucoaselor sau stratul cornos
al epidermului. Leziunea primara cutanata este o pustula, ce se dezvolta sub stratul cornos pe
care il cliveaza. De obicei, in momentul in care marginea activa ajunge intr-o zona cu tegumente
uscate nu mai inainteaza, tocmai prin lipsa conditiilor ce favorizeaza dezvoltarea micozelor.
Afecatrea mucoaselor duce la afectarea celulelor inflamatorii si a scuamleor umede ce iau aspect
caracteristic de culoare alba sau alb – galbui cu aspect grunjos, branzos.

3.Etiologie

Candida albicans este cel mai frecvent factor etiologic al candidozei, iar Candida
tropicalis, Candida parapsilosis, Candida glabrata, Candida krusei precum sii alte cateva specii,
pot determina candidoza profunda care este uneori fatala. Candida parapsilosis se evidentiaza
prin abilitatea sa de a produce endocardite. Candida tropicalis este responsabila pentru
aproximativ o treime din cazurile de candidoza profunda la pacinetii cu neutropenie. Toate
speciile de candida patogene se pot intalni ca germeni comensuali la om, in special in cavitatea
bucala, tractul gastrointestinal si vagin. Aceste specii crescand rapid intre 25 – 37 grade C pe
medii simple, sub forma de celule ovale, cu inmuguriri. In medii de cultura specializate se
formeaza hife sau structuri alingite, ramificate, denumite pseudohife.

Candida glabrata difera de ceilalti membri ai genului prin faptul ca nu formeaza hife sau
pseudohife adevarate in vitro sau in tesuturile infectate. Candida albicans poate fi identificata in
mod prezumtiv dupa abilitatea sa de a forma tuburi germinale in ser sau dupa formarea de spori
mari cu pereti grosi, denumiti chlamidospori. Astfel se pare ca numai prezenta ciupercii nu este
suficienta ca sa produca boala, ci trebuie sa existe intotdeauna o solutie de continuitate a
tesutului pentru favorizarea invaziei care este de regula superficiala.

4.Metode de identificare
 Identificarea genului si a speciei se face prin examen micologic direct si prin insamantare
pe medii de cultura.

Examenul micologic direct se efectueaza inainte de insamantarea pe medii de cultura.

Produsul patologic se examineaza la microscopul optic unde se pun in evidenta pesudohife sub
forma de celule alungite si chiar hife cu pereti septati. Examinarea prin disociere cu hidroxidul
de potasiu poate diferentia pseudohifele din candida cu de cele ale dermatofitilor.

In microscopul optic hifele dermatofitilor se vad ca niste firisoare regulate, septate si

cateodata ramificate. Hifele pot fi fragmentate in diferite forme, unele rotunde altele poligonate
care preteaza la confuzie cu sporii. Se pot observa plutind libere in solutia de hidroxid de potasiu,
sau in conglomerate impreuna cu scoamele.

Insamantarea pe medii de cultura: coloniile de ciuperci sunt identificate dupa aspectul si

caracteristicile lor morfologice si macroscopice. Este utila si pentru testarea sensibilitatii la
antimicotice (antifungigrama). Mediu de cultura folosit este mediul Sabouraud iar durata de
crestere este de o saptamana la 37 grade C.
5.Modalitati de transmitere

Modul de transmitere ale micozelor difera in functie de varsta:

 Nou nascuti si sugari. Un nou nascut poate contacta micoze de la mama, in timpul
nasterii daca aceasta are candidoza vaginala. Simptomele apar, in medie la 3 – 7 luni, nou
naascutii avand un sistem imunitar imatur iar balanta dintre bacteriile si fungii de la
nivelul mucoasei orale nu este  echilibrata.
 Copii si adolescenti. Cavitatea orala  nu este in mod normal contagioasa,totusi copiii cu
un sistem imunitar deficitar o pot contacta de la partenerii de joaca sau de pe jucarii
comune.
 Adulti. La acestia infectia micotica poate fi raspandita prin contact sexual oral. Micozele
vaginale sunt produse de aceeasi ciuperca ce determina si infectiile micotice orale.

6.Factori favorizanti etiopatogenetici

Factorii care favorizeaza aparitia infectiilor micotice sunt:

1. Conditii de umiditate excesiva a tegumentelor si mucoaselor.

In aceasta categorie intra anumite stari fiziologice cum sunt sarcina, perioada inter menstruala
sau post menstruala, transpiratia abundenta mai ales in zona pliurilor cu umiditate si maceratie.
De asemenea profesiile si meseriile care prin conditiile de munca sunt cu expunere prelungita la
apa si umezeala (spalatorese, bucatari, casnice) pot fi considerate a fi favorizante in aparitia
infectiilor micotice.

2. Antibioterapie sistemica efectuata in cure repetate sau in doze mari. 

Antibioterapia perturba flora normala cutaneo – mucoasa, cu distrugerea bacteriilor saprofite si

creeaza un dezechilibru al bioecosistemului, cu repercursiuni clinice traduse prin aparitia
micozelor, mai frecventa la femei cu localizare vulvo – vaginala. Antibioticele favorizeaza
dezvoltarea micozelor indiferent daca administrarea se face oral sau parenteral. Utilizarea locala
bucala mareste frecventa imbolnavirii cu micoze. Desigur ca in aparitia micozelor intervin si
rezistenta individuala, doza, durata administrarii precum si spectrul de actiune al antibioticelor pe
care pacientul le foloseste.

Cele mai nocive din acest punct de vedere sunt  aureomicina, cloromiceina, si ciclinele.
Actiunea favorizanta a antibioticelor in aparitia micozelor bucale poate fi data de:

Dezechilibrul microbian, prin disparitia brutala a unor microbi, ceea ce favorizeaza

dezvoltarea altor microorganisme, printre care si micozele.

Carente de vitamina B, ca urmare a disparitiei unor bacterii ce sintetizeaza aceasta vitammina

Aparitia unei flore rezistente la antibiotice, care suprainfecteaza intestinele
Dezechilibrul vitaminic, prin disparitia din intestin a vitaminei B si K
Dezechilibrul enzimatic, prin disparitia unor bacterii ce secreta enzime, cu influinta asupra
digestiei
Diminuarea secretiei salivare

3. Tratamente sistemice care produc imunodepresie.

 Unul din aceste tratamente este corticoterapia sistemica in doze mari sau in cure prelungite,
administrata de obicei pentru afectiuni dermatologice sau sistemice autoimune (pemfigus,
colagenoze, vasculite sistemice).

Un alt tratament favorizant sunt curele cu citostatice ce scad rezistenta organismului atat locala
cat si generala, la pacientii care prezinta deja o boala sistemica severa (procese neoplazice, boli
autoimune, boli hematologice).

Radioterapia efectuata pentru diverse procese cariochinetice, de asemenea favorizeaza aparitia

micozelor.

4. Boli generale sau stari debiliante care scad rezistenta organismului. 

Dintre acestea fac parte bolile endocrino – metabolice cum ar fi diabetul zaharat, boala Addison,
hipotiroidia, obezitatea.

Hemopatiile maligne (boala Hodgkin), neoplazii viscerale, tuberculoza, hepatopatii cronice, stari
carentiale cu malnutritie, alcoolism cronic, SIDA, sunt alte boli care favorizeaza aparitia
micozelor.

Varsta inaintata sau prematuritatea sunt alte doua stari ce pot fi considerate favorizante in
aparitia infectiilor cu micoze.

5. Factori iritativi locali. 

Dintre acestia fac parte igiena deficitara sau exagerarea unei igiene intime prin bai repetate cu
solutii puternice antiseptice; lipsa de igiena a tetinelor la sugari; contraceptive orale; lipsa
igienizarii protezelor dentare sau insuficienta dezinfectarii lor.

6. Absenta congenitala a unor factori imunologici in cazul

Granulomului micotic si in cazul micozelor cutaneo – mucoase generalizate.

7.Clasificarea afectiunilor micotice muco – cutanate

Dupa localizare exista micoze ale mucoaselor si micoze cutanate.

Micoze ale mucoaselor

Mucoasa genitala: vulvovaginita micotica, balanita micotica.
Mucoasa bucala gingivo – stomatita micotica, glosita micotica
Mucoasa faringiana: micoza faringiana
Mucoasa digestiva: micoze digestiv

Micoze cutanate  intertrigo candidozic

Intertrigo candidozic al marilor pliuri: localizarile acestei infectii pot fi inghino – perineal;

submamar; axilar; pliul abdominal

Intertrigo candidozic este cea mai comună infecție fungică a pielii, fiind frecvent întâlnită
în perioada verii. Termenul de intertrigo descrie o afecțiune inflamatorie ce afectează pliurile de
la nivelul pielii (retroauricular, cervical, axilă, submamar, pliu abdominal, inghinal, interfesier și
interdigital).

Cine determina intertrigo candidozic?

Așa cum îi spune și numele, intertrigo candidozic este indus cel mai frecvent de o
ciupercă unicelulară ce poarta numele de Candida albicans. Candida albicans este prezentă în
condiții normale în organismul uman. Se găsește în mod uzual în cavitatea bucală, tubul digestiv
sau mucoasa vaginală, formând, împreună cu alți germeni saprofiți flora normală a organismului
nostru. Când acest echilibru este perturbat, Candida se înmulțește peste limita normală și devine
patogenă, producând o infecție fungică. Contagiozitatea candidei este foarte mică. Dezvoltarea ei
este favorizată în primul rând de condițiile locale.

Factori favorizanti
Factori externi – căldura excesivă, macerația, umiditatea, fricțiunea tegumentului, lipsa
circulației aerului (în zonele afectate). La aceștia se adaugă și consumul de medicamente –
antibiotice, corticoterapia locală sau sistemică, anticoncepționale, tratamentul imunosupresiv.
 Factori interni – stări fiziologice (ex: vârsta fragedă sau înaintată, sarcina, menopauza,
transpirația excesivă) sau stări patologice (diabet zaharat, obezitate, boala Cushing, neoplazii). 

Umezeala și căldura din timpul verii reprezintă condiții ideale pentru dezvoltatrea unui
intertrigo candidozic.

Manifestari
Clinic se remarcă apariția unor pete roșii, bine delimitate, cu contur neregulat, cu
suprafața netedă și acoperită de un depozit albicios ce reprezintă epidermul macerat. În
periferie se pot observa scuame și papule sau pustule. Leziunile dau senzație de mâncărime,
arsură sau durere. Sunt afectate atât pliurile mari (la subraț, abdomen inferior, inghinal,
interfesier) cât și pliurile mici (spațiile dintre degetele mâinilor și picioarelor).

Tratament
Măsuri generale:

 Toaletă locală zilnică (dimineața și seara) cu apă și săpun. Este importantă uscarea pielii
după toaleta locală.
 Reducerea macerației prin menținerea zonei uscate, prin utilizarea pudrelor absorbande și
expunerea pliurilor la aer.
 Utilizarea soluțiilor alcaline (bicarbonat de sodiu) în special pe zonele predispunse
dezvoltării unui intertrigo. 
 Reducerea traspirației prin utilizarea unor antiperspirante blânde / hipoalergenice
 Utilizarea unor comprese de bumbac la nivelul pliurilor mari (în special în regiunea
submamară)
 Evitarea hainelor strâmte, fabricate din materiale sintetice. Se recomandă materialele
naturale, vaporoase (bumbac) ce nu favorizează transpirația.
 Utilizarea pudrelor / spray-urilor antimicotice pentru încălțăminte. Se recomandă purtarea
sandalelor în perioada sezonului cald.

Tratamentul intertrigo
 Tratamentul unui intertrigo candidozic este unul simplu și rapid. Se recomandă folosirea
unor agenți antifungici locali pe o perioadă de 7-14 zile.
 În cazurile severe sau rezistente la tratamentul local se recomandă inițierea terapiei
antimicotice sistemice. Aceasta se va administra sub stricta supraveghere medicală
datorită reacțiilor adverse puternice.
 NU se recomandă utilizarea dermatocorticoizilor deoarece aceștia determină agravarea
leziunilor cutanate.
 
Intertrigo candidozic al pliurilor mici: se poate localiza interdigital; comisural; retroauricular;
omfolita micotica

Onicomicoze
-onixisul micotic, perionixisul micotic.

Definitie

Onicomicoza este o infectie micotica (ciuperca patogena umana), care apare atunci cand
fungii invadeaza unghiile de la maini sau de la picioare, precum si pielea subiacenta (patul
unghial). Sunt afectate mai frecvent unghiile membrului inferior, deoarece acestea cresc mai
foarte incet, favorizand astfel dezvoltarea micozei. 

Astfel, onicomicoza cu localizare la nivelul piciorului necesita un tratament mai

indelungat decat cea cu localizare la nivelul degetelor mainii. Exista 4 tipuri de infectii fungice
ale unghiei, dintre acestea, cel mai frecvent tip intalnit in peste 90% dintre cazuri este cel cu
Dermatophytes (onicomicoza subunghiala distala). 

Simptome

Simptomele onicomicozei variaza de la un caz la altul, acestea depind in primul rand de tipul
infectiei. Simptomul frecvent intalnit este disconfortul local, durerea fiind de obicei absenta. 

Onicomicoza subunghiala distala, cea mai comuna forma de infectie fungica unghiala, este
cauzata de dermatofiti. De obicei sunt interesate atat unghia, cat si patul unghial. Dermatofitii
cauzeaza peste 90% din totalul infectiilor fungice unghiale. 

Semnele si simptomele includ: 

- striuri galbene la nivelul unghiei si patului unghial;
- depozite mici de fragmente cutanate si unghiale cu localizare subunghiala;
- aparitia unei unghii noi, decolorate, subtiate sub unghia afectata de infectie;
- unghie fragila, sfaramicioasa, casanta si ingrosata. 
Onicomicoza alba superficiala este o infectie localizata la suprafata unghiei, fiind a doua cauza
de infectie unghiala si este de asemenea cauzata de dermatofiti. 

Tratament

Tratamentul corect al onicomicozei necesita eradicarea infectiei, profilaxia recurentelor si

in cazurile necesare, indepartarea chirurgicala a unghiei. Tratamentul este eficient in majoritatea
cazurilor, totusi un procent de 20%-25% dintre pacienti prezinta un esec al tratamentului initial.
Medicul dermatolog poate sa nu trateze onicomicoza necomplicata (unghie decolorata, fragila
dar nedureroasa), datorita costurilor mari precum si a efectelor adverse a medicatiei antimicotice.
Micozele cutaneo mucoase cronice: granulomul candidozic.
Bibliografie

www.doctor.info.ro

www.romedic.ro

www.micoza.verticdn.ro