LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ

PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: CANDIDAT:

Lect. univ. dr. NICOLETA POPA BLANARIU Ed. DANIELA MĂGIRESCU
MOTTO:

“Literatura pentru copii e o literatură adevărată

şi nu merge oricum... N-ar trebui să scrie despre copii
sau pentru copii decât cei care sunt în stare să-i
iubească, să se aplece asupra lor cu căldură, cu
înţelegere şi cu răbdare”.

(Otilia Cazimir)
 PLANUL LUCRĂRII
ARGUMENT
CAPITOLUL 1: SPECIFICUL LITERATURII PENTRU
COPII
CAPITOLUL 2: LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR ÎN
LITERATURA ROMÂNĂ PENTRU COPII

CAPITOLUL 3: COORDONATE METODOLOGICE ALE

CERCETĂRII APLICATE
CAPITOLUL 4: ANALIZA, PRELUCRAREA ŞI
INTERPRETAREA REZULTATELOR
CONCLUZII
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A CERCETĂRII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
 ARGUMENT
 În jurul nostru, trăieşte o lume al cărei grai, lipsit de cuvinte nu seamănă deloc cu
vorbirea noastră, a oamenilor. Este lumea necuvântătoarelor.
 Literatura pentru copii constituie o sursă inepuizabilă de exemple frumoase de
comportare, oglindite în mici antiteze între personaje; ea îi avertizează pe cei mici asupra
consecinţelor ascultării sau neascultării, vredniciei sau lenei, cinstei sau necinstei,
adevărului sau minciunii; ne prezintă trăsături pozitive ale unor eroi: vitejia, curajul,
înţelepciunea, stăpânirea de sine, devotamentul, prietenia sinceră, dar şi trăsături
nedemne, condamnabile ale unor personaje: viclenia, zgârcenia, lăcomia, şiretenia,
îngâmfarea.
 De-a lungul timpului, în literatura română, numeroşi artişti ai cuvântului şi-au îndreptat
privirea asupra universului fascinant al micilor vieţuitoare, oferind micilor cititori poezii,
schiţe şi povestiri impresionante prin delicateţea, gingăşia şi frumuseţea lumii evocate.
 Pe baza bibliografiei de specialitate, precum şi a experienţei practice acumulată în munca
instructiv-educativă cu copiii, prin această lucrare îmi propun să demonstrez că utilizarea
în activităţile de educarea limbajului a metodelor tradiţionale combinate cu unele metode
moderne, contribuie la o învăţare activă şi mai eficientă, precum şi la dezvoltarea
creativităţii copiilor şi a abilităţii lor de exprimare orală. Şi ce temă mai potrivită puteam
alege pentru aplicarea acestora, decât lumea necuvântătoarelor, atât de îndrăgită de
copiii preşcolari.
 CAPITOLUL 1:
SPECIFICUL LITERATURII PENTRU COPII
Conceptul de literatură pentru copii
Rolul literaturii pentru copii în formarea
personalităţii preşcolarului
Importanţa lecturilor literare în învăţământul
preşcolar
Educarea sensibilităţii şi a curiozităţii ştiinţifice prin
operele literare despre diferite vieţuitoare
 CAPITOLUL 2:
LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR
ÎN LITERATURA ROMÂNĂ PENTRU COPII
În primul subcapitol am prezentat câteva din
fabulele accesibile şi îndrăgite mult de copii, ale
iluştrilor fabulişti români, Grigore Alexandrescu
(Câinele şi căţelul şi Boul şi viţelul) şi George
Topârceanu (Bivolul şi coţofana).
 Al doilea subcapitol l-am dedicat celui mai mare
şi mai apreciat povestitor român, Ion Creangă, ale cărui
poveşti precum Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe,
Punguţa cu doi bani au reuşit să încânte generaţii şi
generaţii de copii.
 În următorul subcapitol am expus corespondenţa
sentiment-natură aşa cum apare în pastelurile poetului Vasile
Alecsandri despre anotimpuri, în care prezintă lupta
elementelor naturii pentru supravieţuire în timpul iernii sau
bucuria renaşterii la viaţă primăvara: Iarna, Sfârşitul iernii,
Mezul iernii, Bradul, Oaspeţii primăverii, Cucoarele,
Noaptea, Floriile, Lunca din Mirceşti, optica poetului George
Coşbuc faţă de elementele naturii, ce are ca notă dominantă
veselia si voia bună, dispoziţia pentru joc, aşa cum reiese din
poezii ca: Vestitorii primăverii, Concertul primăverii, Vara,
Iarna, Iarna pe uliţă, Nunta în codru, nunta gâzelor din Călin
(File din poveste) de Mihai Eminescu, viziunea poetului
Octavian Goga despre natură ca personaj şi atmosfera aşa
cum transpare din pastelurile sale străbătute aproape toate de
aceeaşi tristeţe specifică liricii sale: Toamna, Asfinţit, Sara,
Dimineaţa şi nu în ultimul rând, George Topârceanu, un fin
observator al naturii înconjurătoare în poezii ca: Rapsodii de
primăvară, Cântec, Primăvara, Martie, Rapsodii de toamnă.
 Am surprins, apoi, câteva
secvenţe din lumea pădurii, a luncii şi
a apelor, prezente în povestirile
marelui maestru al descrierilor, Mihail
Sadoveanu, precum Veveriţa, În
pădurea Petrişorului, Ţara de
dincolo de negură, Împărăţia
apelor, 24 Iunie.
În următorul subcapitol am prezentat
câteva din schiţele şi povestirile lui
Emil Gârleanu, şi anume: Mărinimie,
Cât un fir de neghină, Sărăcuţul,
Vulturul, La moarte, Căprioara,
Calul, Frunza, Hoinar, Gîndăcelul,
Grivei, Gaiţa, Călătoare, Fricosul.
 Apoi am descris fascinaţia poetului Tudor Arghezi faţă de
universul micilor făpturi alcătuit din lumea gâzelor, cărora artistul le-a
dedicat creaţii lirice impresionante prin delicateţe, gingăşie şi nota de
umor precum Stupul lor, Iscoada, Paza bună, Tâlharul pedepsit,
Miere şi ceară, Vaca lui Dumnezeu, Domniţa, Fetica, O lăcustă,
Doi frumoşi, Pui de greier, Greierele, Fluture, tu, voi prezenta
modul în care Elena Farago explică micilor cititori noţiunile de bine
şi rău cu ajutorul unor întâmplări din lumea gâzelor, în poeziile
Gândăcelul, Licuriciul, schiţele lui Emil Gârleanu: Hoinar,
Gîndăcelul, După asemănarea lor, tristeţea micii făpturi a naturii,
prezentate de George Topîrceanu în Balada unui greier mic.
 În penultimul subcapitol am prezenta câteva dintre
schiţele lui I. Al. Brătescu-Voineşti dedicate copiilor, în care
răzbate fiorul vieţii: Puiul, Privighetoarea, Moartea lui Castor şi
poezii în care a fost surprinsă lumea înaripatelor, precum Un
duel, Acceleratul, Cioara de George Topârceanu, Bobocica,
Puişorul moţat, Un porumbel de Elena Farago şi Casa cu
vrăbii, Doi cocoşi, Gâri-Gâri de Tudor Arghezi.
 Ultimul subcapitol l-am dedicat vietăţilor
din lumea apropiată copiilor, prezente în
operele literare ale Elenei Farago (Căţeluşul
şchiop, Pedeapsa mâţei, Ziarul unui motan,
Motanul pedepsit, Tanu), Tudor Arghezi
(Unui prieten mic, Hoţu, Inscripţie pe coteţul
lui Hoţu, Zdreanţă, A fost..., Zmeu’, Mâţa,
Hora de şoareci, Iarna blajină Arici, arici,
bogorici, Iada), precum şi I. Al. Brătescu-
Voineşti (Moartea lui Castor).
MOTTO:

  “Nu toţi educatorii pot să ajungă la calitatea

de cercetător în sensul ştiinţific al termenului, dar o
activitate de căutare a noi soluţii pentru activitatea
curentă realizează orice dascăl care se respectă”.
(Rodica Mariana Niculescu)
 CAPITOLUL 3:
COORDONATE METODOLOGICE ALE
CERCETĂRII APLICATE
Ipoteza esenţială a demersului meu de cercetare a fost
următoarea:
Dacă în activităţile de educare a limbajului
utilizăm metode tradiţionale combinate cu unele
metode moderne, această manieră de lucru poate
contribui la o învăţare activă şi mai eficientă,
precum şi la dezvoltarea creativităţii copiilor şi a
abilităţii lor de exprimare orală. În acest fel,
rezultatele obţinute la clasă vor fi superioare
celor la care ne conduce doar aplicarea metode
clasice, tradiţionale.
 Obiectivele cercetării
Pornind de la ipoteza stabilită, în cadrul cercetării am urmărit
realizarea următoarelor obiective:
Influenţa pe care o au îmbinarea metodelor moderne cu cele
tradiţionale în dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii
limbajului oral al preşcolarilor;
Proiectarea şi organizarea unor activităţi în vederea dezvoltării
creativităţii şi capacităţii de exprimare orală a preşcolarilor;
Proiectarea şi experimentarea unor activităţi integrate unui
demers didactic de educare a limbajului;
Evaluarea şi înregistrarea progreselor la sfârşitul cercetării.
Metode şi tehnici de cercetare
psihopedagogică
 CAPITOLUL 4:
ANALIZA, PRELUCRAREA ŞI INTERPRETAREA
REZULTATELOR

Cercetarea experimentală s-a desfăşurat pe

parcursul anului şcolar 2009–2010, la Grădiniţa cu
Program Normal „Voinicel” Zemeş, grupa pregătitoare, pe
un eşantion de 15 copii de 6-7 ani, grupa fiind
considerată un eşantion natural reprezentativ pentru
obiectivele cercetării.
 EVALUARE INIŢIALĂ
Din cei 15 copii evaluaţi, doar 4 figurează cu un “comportament
atins” (A) reprezentând 26,66 % din numărul acestora, 9 copii manifestă un
comportament în dezvoltare (D), ponderea lor fiind de 60% din numărul de
copii participanţi la test, iar 2 preşcolari fac dovada unui comportament care
necesită sprijin (S), reprezentând 13,33 % dintre participanţi.
Se observă că majoritatea preşcolarilor au un comportament în
dezvoltare (D).

Frecvenţă (nr. c opii) Frecvenţă (nr. copii)

10 10
8 8
6 Frecvenţă (nr.
4 6
copii)
2 4
Fr ecvenţă (nr.
0 2 copii)
A D S 0
A D S
80-100% 50-70% <50%
80-100% 50-70% <50%
 EVALUARE FINALĂ
Din cei 15 copii evaluaţi, 9 preşcolari manifestă un comportament
atins (A), reprezentând 60% dintre copiii prezenţi, 5 copii au un
comportament în dezvoltare (D), aceştia reprezentând 33,33% din numărul
de copii participanţi la test şi doar un singur copil reprezentând 6,66 % din
totalul numărului de preşcolari, necesită sprijin (S).

Frec venţă (nr. c opii) Frecvenţă (nr. copii)

10 10
8 8
6 Frec venţă (nr.
4 c opii) 6
2 4 Frecvenţă (nr.
0 2 copii)
A D S 0
A D S
80-100% 50-70% < 50%
80-100% 50-70% <50%
 ANALIZA COMPARATIVĂ
 Pentru a evidenţia progresele obţinute de preşcolari în urma experimentului
efectuat şi a metodologiei aplicate, am procedat la efectuarea unei analize
comparative a celor două serii de date obţinute din evaluarea iniţială şi cea
finală.
10 10
8 Evaluare 8
6 iniţială 6 Evaluare iniţială
4 Evaluare 4 Evaluare finală
2 finală 2
0 0
A D S A D S
80-100% 50-70% < 50% 80-100% 50-70% <50%

 Din analiza comparativă se observă progresul înregistrat la încheierea

experimentului de către cei 15 preşcolari pe linia dezvoltării creativităţii şi
expresivităţii limbajului oral.
 CONCLUZII
 Mi-am propus să demonstrez că folosirea combinată a metodelor tradiţionale cu unele
metode moderne, va contribui la o învăţare (inter)activă şi la o dezvoltare a creativităţii
şi expresivităţii limbajului oral. Deşi astfel de metode sunt mai puţin familiare atât
preşcolarilor cât şi cadrelor didactice, rezultatele aplicării lor se dovedesc de obicei
superioare faţă de cele obţinute prin aplicarea metodelor tradiţionale.
 În lucrarea de faţă, am încercat să reliefez modul în care am aplicat în cadrul
activităţilor desfăşurate, metode şi procedee active, mijloace de învăţământ adecvate,
menite să contribuie la însuşirea cunoştinţelor, cât şi la formarea priceperilor şi
deprinderilor de muncă prin efort propriu, vizând o bună pregătire pentru viaţă.
 Cu ocazia experimentului efectuat, am constatat că rezultatele didactice, în majoritate,
sunt pozitive. Punctez câteva dintre acestea:
- utilizarea adecvată a resurselor didactice moderne duce la îmbunătăţirea asimilării
cunoştinţelor de către preşcolari, contribuind la ridicarea calităţii învăţământului;
- metodele şi procedeele folosite dezvoltă spiritul de iniţiativă, flexibilitatea intelectului,
cât şi formarea unor deprinderi practice;
- introducerea unor modalităţi practice de lucru fac ca preşcolarul să devină un
element activ;
- în timpul aplicării lor, copiii învaţă să-şi organizeze munca.
 Interpretarea rezultatelor a condus la confirmarea ipotezei de lucru: utilizarea
metodelor tradiţionale combinate cu unele metode moderne conduc la
rezultate superioare faţă de cele obţinute doar prin aplicarea unor metode
tradiţionale, contribuind la o învăţare activă şi mai eficientă, precum şi la
dezvoltarea creativităţii copiilor şi a abilităţii lor de exprimare orală, dar şi la
dezvoltarea personalităţii acestora din mai multe puncte de vedere:
sub aspect cognitiv: le-a îmbogăţit orizontul de cultură, prezentând
evenimente din existenţa universului necuvântătoarelor;
sub aspect educativ: le-a oferit exemple de conduită morală, le-a
prezentat cazuri de comportamente care-i îndeamnă la reflecţii, pentru a
distinge binele de rău şi a urma binele;
sub aspect formativ: le-a dezvoltat gândirea, imaginaţia şi
capacitatea de comunicare.
 Începutul este modest, dar rămâne ca în activitatea viitoare să urmăresc
îndeaproape aceasta problemă, îmbogăţindu-i conţinutul. Aceasta
presupune acordarea unei atenţii şi mai mari activităţilor de educarea
limbajului, contribuind din plin la dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii
limbajului oral, la dezvoltarea capacităţii de exprimare orală a copiilor.
 BIBLIOGRAFIE
CORPUS DE OPERE LITERARE
 Alecsandri, Vasile, Poezii alese, Editura Minerva, Bucureşti, 1990; Poezii, Editura Eminescu,
Bucureşti, 1987; Pasteluri şi legende, Editura Minerva, Bucureşti, 1978
 Alexandrescu, Grigore, Fabule şi alte scrieri, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967
 Arghezi, Tudor, Versuri, Editura Cartea Românească, colecţia Mari scriitori români, vol.I-II,
Bucureşti, 1980
 Brătescu-Voineşti, I. Al., Niculăiţă Minciună, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1980
 Coşbuc, George, Poezii, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1979
 Culegere de texte literare, Editura pentru Literatură, Buc., 1983, vol.I-II
 Farago, Elena, Versuri, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1978
 Gârleanu, Emil, Din lumea celor care nu cuvântă, Editura Steaua Nordului, Constanţa, 2010
 Goga, Octavian, Poezii, Editura Minerva, Bucureşti,1981
 Lecturile copilăriei, clasele I-IV, Editura Steaua Nordului, Constanta, 2003
 Mohanu,Constantin, Fabule, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1974
 Peneş, Marcela, Antologie de texte literare, Editura Aramis, Bucureşti, 1999
 Sadoveanu, Mihail, Zece povestiri, Antologie şi prefaţă de N. Manolescu, Editura Minerva,
Bucureşti, 1974
 Topîrceanu, George, Balade vesele şi triste, Antologie, prefaţă şi bibliografie de Ilie Dan, Editura
Albatros, Bucureşti, 1980
 Topîrceanu, George, Balade vesele şi triste, Prefaţă de N. Ciobanu, Editura pentru Literatură,
Bucureşti, 1961
ISTORIE LITERARĂ
 Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediţie facsimil, Editura
Semne, Bucureşti, 2003
 Ciopraga, Constantin, Literatura română între 1900-1918, Editura Junimea, Iaşi, 1970
 ***Istoria literaturii române, II. De la Şcoala ardeleană la Junimea, Bucureşti, 1968, Editura
Academiei R.S.R.
 Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Editura Minerva, Bucureşti, 1973
 Micu, Dumitru, Istoria literaturii române, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1964
 Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române, Editura Minerva, Bucureşti, 1972

CRITICĂ LITERARĂ
 Călinescu, G., Cronicile optimismului, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967; Estetica
basmului, Editura pentru Literatură, 1965
 Ibrăileanu, Garabet, Scriitori români şi străini, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968
Maiorescu, Titu, Critice, Editura Minerva, Bucureşti, 1984
 Simion, Eugen, Scriitori români de azi, Editura Cartea românească, vol.II, Bucureşti, 1976;
Dimineaţa poeţilor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1980
 Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, Editura Albatros, Bucureşti, 1977; Tudor Arghezi în Arta
prozatorilor români, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1965
DICŢIONARE
 Brais, Aura, Dicţionar de literatură română şi universală: autori, opere, personaje, Ediţia a III-a, Editura Coresi, Bucureşti, 2006
 Dicţionarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004
 Drăgoi, Gabriela (coord.), Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Editura Academiei Române, Ediţia a II-a,
Bucureşti, 2002

MONOGRAFII
 Apetroaie, I., I. Al. Brătescu-Voineşti – Nuvele şi povestiri, Editura Junimea, Iaşi
 Balotă, Nicolae, Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, Bucureşti, 1979
 Bălan, Ion Dodu, Octavian Goga – monografie, Editura Minerva, Bucureşti, 1971
 Bârlea, Ovidiu, Poveştile lui Creangă, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1967
 Bodiu, Andrei, George Coşbuc – monografie, antologie de texte, receptare critică, Editura Aula, Braşov, 2002
 Boutière, Jean, Viaţa şi opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, Iaşi, 1976
 Călinescu, G., Ion Creangă, Editura Minerva, Bucureşti, 1989; Opera lui Mihai Eminescu, vol.II, Editura Hyperion, Chişinău, 1993

 Ciopraga, Constantin, Mihail Sadoveanu – Fascinaţia tiparelor originare, Editura Eminescu, Bucureşti, 1981
 George, Alexandru, Marele Alfa, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1970
 Negoiţescu, I., Poezia lui Mihai Eminescu, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968
 Papu, Edgar, Poezia lui Eminescu, Editura Junimea, Iaşi, 1979
 Poantă, Petru, George Coşbuc – poetul, Editura Demiurg, Bucureşti, 1994
 Popa, Mircea, Octavian Goga, între colectivitate şi solitudine, Editura Dacia, 1981
PSIHOPEDAGOGIE ŞI METODICĂ
 Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, Metode interactive de grup - ghid metodic, Editura Arves,
Craiova, 2002
 Cerghit, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006
 Cerghit, I., Radu, T. I., Popescu, E., Vlăsceanu, I., Didactica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
 Cojocariu, Venera-Mihaela, Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculum-ului. Texte şi pretexte, Editura
V&I Integral, Bucureşti, 2007
 Cucoş, Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi,
2009
 Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), Editura Didactica Publishig House, Bucureşti, 2009
Dumitrana, Magdalena, Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, vol.I, Comunicarea orală, Editura Compania,
Bucuresti, 1999
 Dumitriu, Constanţa, Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,Bucureşti, 2004
 Dumitriu, Gheorghe, Dumitriu, Constanţa, Psihopedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.,Bucureşti, 2004
 Ezechil, Liliana, Păişi Lăzărescu, Mihaela, Laborator preşcolar – ghid metodologic, Editura V&I Integral, Bucureşti, 2002
 Gugiuman, A. Introducere în cercetare pedagogică, Editura Tehnică, Chişinău, 1993
 Hussar, Elena, Aprodu, Diana (coord.), Şcoala incluzivă – şcoală europeană: concepte, metode, practici, Editura Casei
Corpului Didactic, Bacău, 2008
 Mitu, Florica, Metodica activităţilor de educare a limbajului în învăţământul preşcolar, Editura Humanitas Educaţional,
Bucuresti, 2005
 Stoica, Cornelia, Vasilescu, Eugenia, Literatura pentru copii (Manual pentru clasa a XII-a – licee pedagogice), Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 1982
 Munteanu, Georgeta, Bolog, Elena, Goia, Vistian, Literatura pentru copii (Manual pentru liceele pedagogice şi institutele
pedagogice), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucuresti, 1971
 Şchiopu, Ursula, Verza, E., Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991
 MODALITĂŢI DE VALORIFICARE A CERCETĂRII
 
Activitatea mea de cercetare o voi putea valorifica şi populariza prin
următoarele forme:
- lucrarea pentru obţinerea gradului didactic I
- comunicări ştiinţifice la simpozioane naţionale sau internaţionale
- articole în reviste de specialitate
- postare pe www.didactic.ro
- realizarea unei antologii cu utilizare didactică în care se regăsesc
texte din literatura pentru copii construite pe tema “Lumea necuvântătoarelor”.
 ÎNCHEIERE
Cu speranţa de a nu vă fi reţinut prea
mult, vă mulţumesc pentru răbdarea
şi timpul acordat.
Ed. DANIELA MĂGIRESCU