Îndepărtarea buruienilor

‘problemă’ în culturile ecologice

Master Horticultura Ecologica

Tatomir Alexandra-Iuliana
 Cuprins

• Introducere;
• Metode preventive;
 Introducere
• În cadrul horticulturii ecologice, pentru reducerea
îmburuienării revine o sarcină mărită metodelor
preventive, mecanice si nechimice, pentru realizarea cărora
este necesară o dotare mai bogată și variată de mașini, și
datorită sporirii numărului de lucrări necesare crește și
consumul de energie.
• Cu timpul s-a constatat efectul negativ asupra sănătății al
folosirii erbicidelor și se trece treptat, dar tot mai mult, la o
revenire la metodele tradiționale sau moderne de prășit
mecanic. Se mai pot însă folosi și erbicidări cu produse de
origine animală sau vegetală.
 Metode preventive

• Determinarea anuală a stării de îmburuienare pe fiecare

parcelă. Este necesară luarea în evidență a buruienilor de trei ori în
perioada de vegetație: primăvara timpuriu, la sfârșitul primăverii –
începutul verii și la sfârșitul verii – începutul toamnei, putând
obține suficiente date pentru elaborarea strategiei de combatere.

• Determinările se fac întotdeauna înaintea aplicării unei lucrări de

combatere. Este deosebit de importantă evidența diferitelor specii
de buruieni și gruparea lor în funcție de unele particularități care
determină procedeele de eradicare, deosebind cele anuale, bienale și
perene, cele care se înmulțesc prin sămânță de cele care lăstăresc
din organe vegetative (stolon, rădăcini) respectiv de cele care se
înmulțesc prin ambele căi, și cele cu frunze lunguiețe, înguste, în
majoritate monocotiledonate de dicotiledonatele cu frunze mai late.
• Dezinfectarea termica. Dezinfectarea cu aburi care se practică mai
ales solului din spaţiile protejate, sere şi solarii, este eficace din punct
de vedere al combaterii buruienilor.
• Aplicarea de îngrăşăminte şi amendamente.

Gunoiul de grajd aplicat direct culturii, conţine un

număr mare de seminţe de bururieni ce şi-au păstrat capacitatea
de germinaţie, deci se poate îmburuiena şi mai mult cultura.
Există specii de buruieni care se dezvoltă la o reacţie a
solului acidă (coada calului, piciorul cocoşului, măcrişul
mărunt), iar altele la o reacţie alcalina (peliniţa, păpădia,
cicoarea, zămoşiţa).
De aceea, fertilizarea organică a solului trebuie făcută
doar cu gunoi de grajd bine fermentat. Prin creşterea
temperaturii în timpul fermentării, la 50-70 grade°C, este
distrusă facultatea germinativă a seminţelor de buruieni.
• Condiționarea (curățarea, sortarea) semințelor înainte de semănat.
Seminţele care vor fi folosite la semănat trebuie curăţite cu selectoare,
vânturători, pentru a îndepărta seminţele de buruieni şi alte resturi;

• Semanatul in epoca si densitatea optima.

• Asolamentul și rotația culturilor.

Unele specii de buruieni, specifice unor culturi, pot fi combătute prin
rotaţie, ceea ce conduce la apariţia dezvoltării unor buruieni problemă într-un
număr mai mic şi se evită astfel înmulţirea lor exagerată, aşa cum se întâmplă în
cazul monoculturii sau a culturii repetate.
Este una dintre cele mai eficiente metode în lupta împotriva
buruienilor, presupunând și costuri neînsemnate. Rescpectând succesivitatea
cultivării culturilor nu se răspândesc boli, dăunători, dar se și reduce rezerva de
buruieni din sol.

• Evitarea răspândirii seminţelor de buruieni prin intermediul animalelor în

timpul pășunatului;
• Distrugerea focarelor de buruieni de pe terenurile necultivate.

Această metodă este foarte importantă deoarece terenurile necultivate

pot fi surse de răspândire şi de apariţie a buruienilor.
Marginile de lanuri, de drumuri, taluzurile, canalele de irigaţii, zonele
limitrofe perdelor de protecţie sau a pădurilor pot constitui surse reale de
îmburuienare. Acestea sunt totodată şi locuri pentru a fi asigurată
biodiversitatea şi areale pentru speciile de faună utilă. De aceea, conform
cerinţelor agriculturii ecologice, pentru combatere trebuie să se ţină cont şi
de aceste aspecte, şi se recomandă a fi distruse doar speciile de buruieni
problemă.

• Evitarea compactării solului.

Pierderile anuale de materie organică din sol trebuie compensate, iar
numărul trecerilor utilajelor agricole grele pe sol trebuie redus.
Astfel, producătorii trebuie să opteze pentru combinatoare, ce permit
efectuarea mai multor lucrări concomitent;
•Curăţirea maşinilor agricole înainte de schimbarea parcelei.
Acest lucru se impune pentru a nu impurifica sămânţa destinată semănatului cu
seminţe de buruieni, precum şi evitarea transportului acestora de la o parcelă la alta.
•Lucrările solului, prin care se poate diminua gradul de îmburuienare.
•Solarizarea solului
Este o metodă preventivă, organică de ucidere a buruienilor înainte ca semințele de
buruieni chiar să germineze.
Solarizarea constă în utilizarea unei folii transparente care este aşezată etanş pe
sol, în perioadele foarte călduroase când temperaturile sunt cel puţin 3 zile la rând
peste 30 grade C. Dacă folia este aşezată pe un sol nivelat şi aderă bine iar capetele
sunt îngropate temperatura solului poate creşte la 50-60 grade C la 1 cm adâncime
şi 30-40 grade C la 30 cm adâncime. Este practicată, în general, în timpul verii și în
zone cu un nivel ridicat de soare.
Metoda poate fi folosită în sere şi solarii dar şi în câmp ca metodă preventivă de
combatere, după recoltarea culturilor timpurii, solarizarea efectuându-se 6-8
săptămâni în perioada de vară. Solarizarea poate fi efectuată şi în pomicultură sau
în legumicultură pentru unele culturi (usturoi, ceapă, praz). Solarizarea se aplică de
obicei pe terenurile umede unde nu se pot aplica lucrări ale solului. Pe terenurile
uscate atunci când se aplică această metodă, se recomandă aplicarea unei udări
până la umiditatea corespunzătoare capacităţii de apă în câmp (CC), lucru care va
uşura opărirea şi distrugerea buruienilor..
 Aplicarea procedeului consta in:
-lucrările de pregătire a solului (marunțirea și nivelarea suprafeței care urmează să
fie acoperită);
-udarea solului abundent pentru a permite ca apa să pătrundă până la 60 cm
adânc în pământ, fapt ce datoreaza o mai buna priza a foliei;
-așezarea foliei manual sau mecanizat.
Aceasta metoda prezinta și dezavantaje:

-această tehnică, privează planta de cultură pe întreaga perioadă

în care va fi pusă în aplicare, un parametru care trebuie luat în
considerare în planul de cultivare, astfel încât să existe pierderi
excesive în ceea ce privește recoltele;
-solarizarea determină o creştere a mineralizării materiei
organice din sol ceea ce va duce la creşterea conţinutului de azot
nitric şi amoniacal, a calciului, magneziului, potasiului şi a pH-ului.
-sistemul de fertilizare trebuie adaptat acestei situaţii şi bazat pe
o cartare agrochimică efectuată imediat după terminarea solarizării
şi răcirea solului.
 Bibliografie:
Șef lucrări Dr. LUCIAN-IONEL ILIE, Prof. univ. Dr. DANA TAPALOAGA: “CONCEPTUL DE AGRICULTURĂ
ECOLOGICĂ ȘI STANDARDUL IFOAM”, Editura EX TERRA AURUM, București 2018;

Cristina Dobrota, Carmen Roba: “Ecologia plantelor de cultură”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2012;

V. Ion, L. I. Bucata, S. Diaconescu, J. Gieraths, W. Weiller: “Agricultura ecologică”;

Agnes Gedda : “Grădina de legume ecologice”.

GHID PRACTIC PRODUCȚIE VEGETALĂ ECOLOGICĂ: REGULI GENERALE DE PRODUCȚIE A PRODUSELOR

VEGETALE ECOLOGICE. COD: GHID – 03 ECO , Ediție: 1, Revizie: 0. Data intrării în vigoare: 18.10.2016;

https://agrobiznes.md/cum-pot-tinute-sub-control-buruienile-in-agricultura-ecologica.html

https://agroromania.manager.ro/articole/stiri/combaterea-buruienilor-prin-metode-ecologice-9762.html

https://agrobiznes.md/cum-pot-tinute-sub-control-buruienile-in-agricultura-ecologica.html

https://www.botanistii.ro/

https://ecoferma.ro/tehnici-inovative-in-agricultura-ecologica/

https://ro.gdfszjw.com/how-use-soil-solarization-kill-weeds

https://agroromania.manager.ro/articole/stiri/metode-termice-de-protectie-a-culturilor-ecologice--10065.html

http://www.fao.org/3/y5031e/y5031e0e.htm

https://savvygardening.com/organic-weed-control-tips/