I.

Introducere

Prezenta lucrare se înscrie în cadrul studiilor efectuate în sfera alternativelor de

finanţare a investiţiilor urmărind să constituie un pas modest către dezvoltarea unor
direcţii noi de abordare in domeniu. Prin investiţie în sens larg se înţelege orice plasament
financiar în active reale sau financiare în scopul obţinerii de profit. În funcţie de natura
activelor, investiţiile pot fi reale (proprietăţi, bunuri, echipamente) sau financiare (titluri
de valoare, plasamente bancare). În sens restrâns, investiţia reprezintă totalitatea
cheltuielilor prin care se creează sau se achiziţionează noi active fixe productive sau
neproductive, se înlocuiesc activele fixe uzate, se dezvoltă sau se modernizează activele
fixe existente. Se cunoaşte faptul că investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării
economice şi că o societate care nu investeşte este condamnată în cel mai fericit caz
stagnării. Pornind de la definiţia investiţiilor, observăm că acestea presupun alocarea unor
importante sume de bani pentru realizarea scopului propus, plasamentele urmând a fi
efectuate fie de către stat, fie de către agenţi economici cu capital de stat sau privat.
Indiferent de statusul pe care îl deţin agenţii economici, sunt frecvente situaţiile in care
trebuie să achiziţioneze mijloace fixe, a căror valoare este în general ridicată în raport cu
potenţialul lor. Prin urmare, apare problema finanţării, respectiv a identificării resurselor
necesare. Cele mai utilizate surse de finanţare a achiziţiei de mijloace fixe sunt: fondurile
proprii, creditul bancar, cumpărarea în rate, contractul de leasing, contractul de închiriere,
creditul obligatar fiecare din acestea prezentând anumite caracteristici, respectiv avantaje
si dezavantaje.
Aceasta lucrare doreşte să prezinte una dintre soluţiile de compromis între investiţie şi
resursele financiare limitate necesare realizării ei, modalitatea greoaie si birocratica de
acces la credite de investiţii, bugetele impuse de societatea mama, s.a., acestea fiind doar
câteva dintre impedimentele care restricţionează politica investiţională a celor mai multe
companii, obligându-le să renunţe la o serie de proiecte de investiţii pe care ar dori sa le
realizeze. Leasingul este soluţia care permite depăşirea acestor neajunsuri şi realizarea
investiţiilor necesare, obţinerea în folosinţa, cu un minim de capital investit,
a unor echipamente moderne, performante, care măresc eficienţa şi atrag mărirea
volumului afacerii şi al activităţii, ceea ce înseamnă în final mai mult profit.

-1-
II. Leasingul – Concept, istoric şi tipologie
II.1. Istoricul leasingului

Dificultatea constatării originii operaţiunilor de leasing constă în faptul, că în

literatura de specialitate la acest capitol sunt expuse diverse opinii:
Unii consideră că formele apropiate operaţiunilor de leasing sunt semnalate încă din
antichitate: „o formă antică de finanţare”, răspândită încă la sumerieni şi la alte popoare
ce locuiau în Mesopotamia cinci mii de ani în urmă 1 ,existenţa leasingului este atestată cu
încă vreo două mii de ani î.e.n. în Babilon 2. Alt grup de specialişti în domeniu consideră
că termenul „leasing” a început să fie utilizat pe larg la sfârşitul secolului XIX – începutul
secolului XX: unii dintre aceştia îşi întemeiază opinia pe faptul că în anul 1877 societatea
americană telefonică „Bell” a decis transmiterea în folosinţă temporară a aparatelor sale,
în loc să le vândă3, alţii – pe faptul că în anul 1952 a fost creată prima societate de
leasing4-5-6. În literatura juridică şi economică sunt făcute diverse tentative de a evidenţia
etapele istorice ale dezvoltării leasingului în lume. O amplă descriere a etapelor evoluţiei
operaţiunilor de leasing sunt prezentate de A.O. Levkovici în lucrarea sa:
1. Apariţia ideii de utilizare temporară cu titlu oneros a bunurilor străine, cu condiţia
restituirii acestora (sec. XX î.e.n.);
2. Dezvoltarea ideii în cauză şi oglindirea acesteia în dreptul roman (sec. V î.e.n.);
3. Dezvoltarea construcţiilor juridice de folosire în sistemul de drept englez (sec.
XIX);
4. Apariţia termenului „leasing” (sfârşitul sec. XIX – prima jumătate a sec. XX);
5. Formarea pieţei serviciilor de leasing în SUA (anii ‘50 sec. XX);

1
LEVKOVICH, A.O. - Formarea pieţei serviciilor de leasing - Editura literaturii de business şi
învăţământ, 2004 - pagina 335,2004. – pag.9
2
Gheorghe Chibac, Aurel Băieşu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim. Drept civil. Contracte
speciale. vol. III. - Cartier juridic, 2005. – pag.5
3
Gabriel Tiţa-Nicolescu. Regimul juridic al operaţiunilor de leasing. – Bucureşti: Editura
All Beck, 2003. – pag.7
4
Gheorghe Chibac, Aurel Băieşu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim. Drept civil. Contracte
speciale. vol. III. - Cartier juridic, 2005. – pag.5
5
Salihov I.A. – Leasing ca factor important in dezvoltarea afacerilor in condiţiile economiei
moderne – Kazan , Academia de administrare publica, 2004, - pag.20
6
Vahitov D.R. – Leasing : experienţa internaţională si aplicarea în Fed. Rusa, Ed. Tiglimat, 2000,
pag.27

-2-
 6. Răspândirea leasingului în întreaga lume şi formarea definitivă a arhitectonicii sale
juridice (începând cu anii ‘60 sec. XX până în prezent).

(Teză de doctorat « REGLEMENTAREA JURIDICĂ A OPERAŢIUNILOR DE LEASING

FINANCIAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA » Conducator Stiinţific: PROF.UNIV.DR.
Volcinschi Victor; Doctorand Martin Cristina , 2007)

Originile leasingului se regăsesc într-adevăr în istoria îndepărtată a omenirii. Încă

din antichitate s-a observat că beneficiile sunt obţinute prin folosinţa unui lucru, având
mai puţină importanţă cine deţine titlul de proprietate. Astfel se confirma ideea lui
Aristotel cum că ”bogăţia nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva lor
utilizare a unor lucruri, chiar daca sunt proprietatea altora”.7

(DORIN CLOCOTICI, GH. GHEORGHIU, „OPERAŢIUNILE DE LEASING”, EDIŢIA A II-

A, ED. LUMINALEX, 2000)

Desigur formele acestor tipuri de operaţiuni înregistrate în antichitate diferă cu mult

de complexitatea operaţiunii de leasing existentă în zilele noastre. În literatura de
specialitate există afirmaţia că pentru prima dată termenul „leasing” a fost folosit în
anul 1877 în SUA, când societatea „Bell Telephone Comp.” a oferit abonaţilor săi
posibilitatea de a închiria aparatele telefonice, în locul vânzării acestora 8-9-10 iar
contractul avea să fie denumit “lease“11. Ulterior, în anii ‘30 ai sec. XX, au apărut şi
primele forme de leasing imobiliar. Toate formele de leasing folosite în această perioadă
reprezentau, în fapt, simple locaţiuni, însă condiţiile şi scopurile pentru care au fost
încheiate contractele în cauză au făcut posibilă abordarea leasingului şi ca operaţiune de
credit12.

7
Aristotel - "Retorica", Cartea I, Capitol V
8
Gabriel Tiţa-Nicolescu. Regimul juridic al operaţiunilor de leasing. – Bucureşti: Editura
All Beck, 2003. – pag.7
9
LEVKOVICH, A.O. - Formarea pietei serviciilor de leasing - Editura literaturii de business si
învăţământ, 2004 - pagina 335,2004. – pag.12
10
Vahitov D.R. – Leasing : experienţa internaţională si aplicarea in Fed. Rusa, Ed. Tiglimat, 2000,
pag.30
11
T.R. Popescu – Dreptul comerţului internaţional Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1976,
pag.364
12
Gabriel Tiţa-Nicolescu. Regimul juridic al operaţiunilor de leasing. – Bucureşti: Editura
All Beck, 2003. – pag.8

-3-
 Domeniul leasing-ului, aşa cum este cunoscut în zile noastre este legat de apariţia
organizaţiilor pentru care leasingul reprezenta principalul gen de activitate; în cadrul
acesteia are loc separarea leasingului într-un segment de sine stătător al pieţei financiare
Prima formă a leasingului, născută din necesitatea obţinerii unei finanţări în vederea
desfăşurării unei activităţi productive, a apărut în anul 1950, tot în SUA. Americanul
D.P. Bootle (deseori în literatură este întâlnit numele Henry Schoenfeld13-14-15), care era
managerul unei fabrici de produse alimentare din California, a primit o comandă
profitabilă de la Forţele Armate ale SUA de a produce o mare cantitate de produse
alimentare conservate. Când acesta a înţeles că nu reuşeşte să îndeplinească comanda la
timp, pentru că nu dispune de utilaje necesare şi nici de banii necesari pentru a le
achiziţiona, pentru a nu pierde comanda, a decis să împrumute utilajele necesare
propunând unei alte companii sa le achiziţioneze si totodată să i le închirieze.16-17.
Această soluţie a fost „scânteia” care a declanşat în lume industria operaţiunilor de
leasing. Deja peste doi ani, în 1952 a apărut prima firmă specializată de închirieri („U.S.
Leasing Corporation”). Odată cu înfiinţarea „U.S. Leasing Corporation”, leasingul a
început să fie folosit pe scară largă, în special pentru închirierea de echipamente. A
urmat implicarea băncilor comerciale, care dispuneau de fonduri financiare, contribuind
astfel în mod esenţial la dezvoltarea operaţiunilor de leasing. De asemenea, legislaţia
americană, concretizată într-o fiscalitate încurajatoare, coroborată cu dezvoltarea
activităţilor lucrative pe fondul unei economii în plină expansiune, a dus la folosirea pe
scară largă a leasingului de către societăţile comerciale.
La această etapă, când operaţiunile de leasing au trecut hotarele SUA, a apărut o
noţiune importantă pentru dezvoltarea activităţii de leasing – leasing internaţional. În
câţiva ani, „U.S. Leasing Corporation” deja avea deschise filiale în alte ţări ale lumii
(prima, în anul 1959, în Canada „Canada Dominion Leasing Corporation”). În Europa,
leasingul a apărut mai târziu – prin Anglia – răspândindu-se cu deosebire în ţările
13
Leasing Finance, edited by Tom Clark, published by Euromoney Publications, 1985. – pag.1
14
Marin Andreica, Cristina Andreica, Ionel Mustea, Şerban, Răzvan Mustea Şerban - Decizia de
finanţare in leasing – Ed. Cibernetica MC – 2003, pag 18.
15
LEVKOVICH, A.O. - Formarea pieţei serviciilor de leasing - Editura literaturii de business si
învăţământ, 2004 - pagina 335,2004. – pag.13
16
Gabriel Tiţa-Nicolescu. Regimul juridic al operaţiunilor de leasing. – Bucureşti: Editura All Beck,
2003. – pag.8
17
Gheorghe Chibac, Aurel Băieşu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim. Drept civil. Contracte speciale.
vol. III. - Cartier juridic, 2005. – pag.5

-4-
occidentale (Franţa, Olanda, Belgia ş.a.). Totodată, este necesar a menţiona că în unele
surse se indică la faptul că leasingul este o invenţie engleză, cu prima operaţiune
încheiată de “British Railway Wagons”, că apoi a fost strămutat în America de Nord, şi
numai după aceea, cu unele modificări, în a două jumătate a sec. XX a apărut din nou în
Anglia. Primele societăţi de leasing, ce deţin la etapa actuală întâietatea în volumul
operaţiunilor de leasing în principalele ţări europene, au apărut la începutul anilor ‘60.
Tot în acea perioadă, activitatea de leasing a început să prospere pe continentul asiatic. În
Japonia, una dintre cele mai mari şi renumite societăţi de leasing la etapa actuală
„Century Leasing System” a fost fondată în anul 196318, alte surse indicând anul 196919.
Răspândirea leasingului în Australia a avut loc la începutul anilor ‘60, iar în America
Latină companiile de leasing au fost înfiinţate în Brazilia – în 1962, în Venezuela – în
1969, în Mexic – în 1967 şi în Columbia – în 1975. În Asia, după Japonia, companii de
leasing au fost create în India – în 1973, în Coreea de Sud – în 1975, în Indonezia – în
1974, în Malaysia – în 1973, în Singapore – în 1972, în Taiwan – în 1973, şi în Thailanda
– în 1978. Un rol apreciabil în dezvoltarea leasingului a avut şi crearea organizaţiilor
naţionale de leasing, care ulterior s-au unit după caracterul regional. Astfel, de exemplu,
asociaţia „Eurolease” a fost constituită în anul 1972, „Asialease” – în anul 1982, „Latin
American Leasing Federation” – în 1983. În anul 1984 toate aceste asociaţii, precum şi
asociaţiile SUA şi Australiei s-au unit în Consiliul Mondial al Leasingului20.

(Teză de doctorat « REGLEMENTAREA JURIDICĂ A OPERAŢIUNILOR DE LEASING

FINANCIAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA » Conducator Stiinţific: PROF.UNIV.DR.
Volcinschi Victor; Doctorand Martin Cristina , 2007)

II.2. Definirea conceptului de „leasing”

În România, termenul de “leasing” a devenit din ce în ce mai des utilizat în ultimul

timp, deşi nu există un corespondent în literatura de specialitate românească. În rândul

18
Leasing Finance, edited by Tom Clark, published by Euromoney Publications, 1985. –pag.1
19
LEVKOVICH, A.O. - Formarea pieţei serviciilor de leasing - Editura literaturii de business si
învăţământ, 2004 - pagina 335,2004. – pag.14
20
Popova N.N. – Teoria si practica utilizării leasingului in calitate de instrument de investire in
domeniul agricol – Ed. Margtu, 2003, pag.10

-5-
cercetătorilor economici din ţara noastră există diferenţe de abordare în ceea ce priveşte
definirea acestui procedeu, astfel încât:

 “Leasingul reprezintă achiziţionarea de către o societate specializată

(financiară) de la furnizori, a unor bunuri şi închirierea acestora unor beneficiari (care
nu dispun de resursele băneşti necesare achiziţionării lor de la furnizor). Închirierea se
efectuează pe o perioadă dată, pe baza unui contract ce stipulează condiţiile de plată,
cuantumul ratelor, obligaţiile părţilor şi condiţiile de transfer a bunului în proprietatea
beneficiarului la opţiunea acestuia.”

(ANDREICA MARIN – “LEASING - CALE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR PENTRU

ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII”, EDITURA CRIMM, BUCUREŞTI 1998)

 Conform altor autori, “leasingul reprezintă o formă de închiriere a unor

maşini, utilaje, mijloace de transport şi a altor bunuri, întreprinderilor care, în general
nu dispun de suficiente fonduri proprii ori împrumutate, pe o anumită perioadă, cu
condiţii de plată şi utilizare clar stipulate într-un contract ce constituie suportul juridic
al acţiunii.”

(VOICULESCU D, CORAS M. – “LEASING”, EDITURA ŞTIINŢIFICĂ ŞI

ENCICLOPEDICĂ, BUCUREŞTI 1989)

 Într-o altă accepţiune, “leasingul este o formă de comerţ şi finanţare

pentru locaţie (închiriere) de către societăţi financiare specializate în aceste
operaţiuni, a unor maşini, utilaje, mijloace de transport şi a altor bunuri,
întreprinderilor a căror motivaţie să recurgă la această tehnică de comerţ rezidă din
specificul unor operaţiuni pe care le realizează (pe termen scurt şi nerepetabile) sau în
faptul ca nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumutate pentru a le
cumpăra”.

(PUIU AL. – “MANAGEMENT ÎN AFACERILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE”,

EDITURA INDEPENDENTA ECONOMICĂ, BUCUREŞTI)

 Altă abordare prezintă leasingul ca şi formă de dare în folosinţă, contra

unei taxe, a maşinilor, utilajelor, mijloacelor de transport şi a altor bunuri mobiliare

-6-
 sau imobiliare, unor întreprinderi care nu dispun de resursele financiare necesare
achiziţionării lor pe o perioadă determinată, în condiţiile de plată şi utilizare precizate
în contract.

(STOIAN I. – “CARTEA SPECIALISTULUI ÎN COMERŢ EXTERIOR” VOL II, EDITURA

CARAIAMAN, BUCUREŞTI, 1994)

 Din alt punct de vedere “leasingul este o cumpărare, cu scop de închiriere,

urmată de o închiriere în scop de vânzare”.

(STEFANESCU B, RUCAREANU I, - “DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL”,

EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, BUCUREŞTI 1987)

 ”Leasingul este o forma speciala de închiriere a bunurilor imobiliare sau

mobiliare prin care chiriaşul obţine avantajele legate de posesiunea bunului închiriat,
în timp ce finanţarea achiziţiei acestuia este făcută de către societatea de leasing.”

(I.STANCU – “GESTIUNEA FINANCIARA A AGENţILOR ECONOMICI”, EDITURA

ECONOMICA, BUCUREşTI, 1994)

În lume există de asemenea un număr mare de abordări legislative care ne pot ajuta în
definirea mai clară a acestui concept. Prima definiţie legală a leasingului în Europa
continentală provine din Franţa, referindu-se doar la leasingul imobiliar, operaţiunea
numindu-se credit-bail.
Operaţiunile de "credit-bail"21 sunt cele prin care o întreprindere dă în locaţie bunuri
imobiliare în vederea unei utilizări profesionale, cumpărate de ea sau construite prin
efortul ei financiar, dacă aceste operaţiuni, indiferent de calificarea lor, permit locatarului
să devină proprietarul bunurilor, fie printr-o promisiune unilaterală de vânzare, fie prin
achiziţionarea directă ori indirectă a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost
edificate imobilele închiriate, fie prin transferul de plin drept a dreptului de proprietate
asupra construcţiilor edificate pentru acel locator. O definiţie mai recentă a leasingului în
Franţa pune în evidenţă funcţiile economice ale acestuia: leasingul reprezintă o finanţare,
în principiu integrală, a unei investiţii productive garantată de beneficiar cu dreptul de
proprietate al investiţiei finanţate.

21
Leasing Yearbook 2004, Euromoney Books, London, 2005, pag 110 - 113

-7-
 O definiţie foarte sumară a leasingului a fost dată în Germania22 prin circularele
fiscale din anul 1971 şi respectiv 1972, stabilind drept criteriu unic în caracterizarea
contractului, durata sa fixă şi perioada în care este reeşalonată restituirea capitalului
investit de finanţator. Circularele menţionate prevăd următoarele:
a) contractul este încheiat pe o perioadă determinată (irevocabilă), timp în care nici
una din părţi nu este îndreptăţită a proceda la reziliere;
b) mărimea plăţilor care se fac de către beneficiar, cuprinde, în afara costului de
achiziţie ori de producţie, toate cheltuielile accesorii suportate de societatea finanţatoare.
În Italia23, leasingul (locazione financiaria) este prevăzut în mod expres prin Legea nr.
183 din 2 aprilie 1986, care la art. 17 alin. 2 defineşte leasingul prin "închirierea
bunurilor mobile ori imobile, pe care finanţatorul le dobândeşte, ori le confecţionează, în
raport cu indicaţiile date de utilizator, acesta din urmă asumându-şi toate riscurile pe
timpul valabilităţii contractului, având şi dreptul de a deveni proprietarul bunului primit
în locaţiune, cu condiţia de a plăti preţul stabilit la data încheierii". Nu se specifică nimic
despre natura plăţilor şi a preţului.
Potrivit legislaţiei din Statele Unite ale Americii24,”operaţiunile de leasing reprezintă
transferul dreptului asupra proprietăţii şi folosinţei unor bunuri pentru o perioadă
determinată de timp, după care se poate proceda la returnarea lor, vânzarea, inclusiv
vânzarea cu acordul părţilor, sau la prelungirea folosinţei”.
Potrivit legislaţiei din România25, operaţiunile de leasing sunt acelea prin care o
parte denumită locator (finanţator), transmite pentru o perioadă de timp determinată
dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părţi numită
utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plăţi periodice, denumită rata de leasing, iar
la sfârşitul perioadei locatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului
de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, ori de înceta raporturile
contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul
perioadei de leasing, dacă părţile convin astfel şi dacă utilizatorul achită toate
obligaţiile asumate prin contract.

22
Leasing Yearbook 2004, Euromoney Books, London, 2005, pag 118 - 121
23
Leasing Yearbook 2004, Euromoney Books, London, 2005, pag 134 - 138
24
Uniform Consumer Comercial Code Sec. 2A (i,j) – legislaţia SUA
25
OG nr. 51/28 august 1997, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată
în Monitorul Oficial nr. 9 /12 ianuarie 2000

-8-
(Teza de doctorat: FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE FINANŢARE ŞI ACHIZIŢIE ÎN
LEASING, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. Marin Andreica, Doctorand: Mustea – Şerban
Răzvan)

Schematic, aceasta operaţiune este reprezentat in figura nr. 1

Fig. II.2

II.3. Tipologia operaţiunilor de leasing

Complexitatea şi diversitatea operaţiunilor de leasing sunt puse în evidenţă prin

clasificarea lor , în funcţie de durata închirierii, ponderea ratelor în preţul net de vânzare,
părţile participante şi alte criterii.

 În funcţie de durata închirierii vom distinge:

o leasing pe termen scurt – constă în închirierea bunurilor, în
special a mijloacelor de transport sau a unor utilaje de construcţie pe o durată
de câteva ore, zile sau luni mai multor beneficiari, în vederea amortizării;
îmbracă forma hire sau renting;
o leasing pe termen mediu – durata contractului este de 2-3 ani ,
iar amortizarea costurilor aferente achiziţionării si întreţinerii bunului închiriat
precum si profitul societăţii finanţatoare se realizează prin închirieri succesive;

-9-
 o leasing pe termen lung – se realizează pe termen lung, durata
normală de leasing corespunzând celei de funcţionare normală a bunului; după
perioada de închiriere care poate fi intre 20-30 de ani, beneficiarul poate opta
pentru cumpărarea acestuia la un preţ inferior celui iniţial. Această variantă se
practică în mod frecvent pe piaţa bunurilor imobiliare pentru clădiri complet
utilate.

(MARIN ANDREICA, CRISTINA ANDREICA, IONEL MUSTEA-ŞERBAN, RĂZVAN

MUSTEA-ŞERBAN, “DECIZIA DE FINANŢARE IN LEASING”, ED. CIBERNETICA,
2003)

 În funcţie de conţinutul ratelor de leasing:

o leasingul brut – mai este cunoscut şi sub denumirea de full - service
leasing, este acea formă de leasing în care ratele includ următoarele
componente:
- preţul net de vânzare (costul de achiziţie) al bunurilor care constituie
obiect al contractului;
- cheltuielile efectuate pentru întreţinerea, reparaţiile şi service-ul
echipamentelor, maşinilor şi utilajelor;
- beneficiile realizate pe parcursul utilizării bunurilor date în leasing.

o leasingul net – este acela în care ratele cuprind preţul net de vânzare al
echipamentelor şi beneficiul rezultat din utilizarea bunului respectiv. În acest
caz, furnizorul sau finanţatorul nu se mai implică în asigurarea reparaţiei,
întreţinerii, asistenţei şi instruirii personalului desemnat să exploateze
echipamentele, cheltuielile ocazionate de aceste activităţi fiind suportate de
utilizator.

(Teza de doctorat: VALENŢE ŞI LIMITE ALE LEASINGULUI ÎN CONDIŢIILE SPECIFICE

ECONOMIEI ROMÂNEŞTI, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. DUMITRU MIRON,
Doctorand: BĂRBULESCU ŞEITAN OANA)

 În funcţie de tara de origine a participanţilor la contractul de leasing, distingem:

o leasing intern – există atunci când părţile implicate in contractul
de leasing provin din aceeaşi tara;

-10-
 o leasing extern – există atunci când părţile implicate in contractul
de leasing provin din cel puţin două ţari diferite (acesta la rândul său poate fi:
de import, de export sau de tranzit);

(Teza de doctorat: STUDIU ASUPRA PERSPECTIVEI LEASING-ULUI ÎN ROMÂNIA,

Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. STANCU ION, Doctorand: COCA CONSTANTINESCU
GHEORGHE CORNEL)

 În funcţie de natura obiectului tranzacţiei, distingem:

o leasing mobiliar – atunci când bunul ce face obiectul contractului este
unul mobil (mijloace de transport sau de producţie);
o leasing imobiliar – atunci când bunul ce face obiectul contractului de
leasing este unul imobil (clădiri, terenuri, hale industriale);
o leasing de personal – atunci când se închiriază personal specializat pe
perioade de câteva zile pana la câteva luni. S-a dovedit o forma foarte eficientă
pentru satisfacerea nevoilor temporare de personal ale IMM-urilor, răspândindu-
se spectaculos în ţările occidentale, unele firme ajungând să lucreze cu mai mult
de jumătate din personal închiriat

 În funcţie de poziţia participanţilor la contractul de leasing, distingem:

o leasing direct – in care finanţatorul este si furnizorul (producătorul);
o leasing indirect – in care finanţarea ii revine unei societăţi de specialitate,
adică unei societăţi de leasing;

(ACHIM MONICA VIOLETA, „LEASING – O AFACERE DE SUCCES, DERULARE,

CONTABILITATE, EFICIENTA”, ED. ECONOMICA, 2005)

 În funcţie de conţinutul ratei de leasing raportată la preţ,

distingem:
o leasing financiar – este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau
mai multe din următoarele condiţii:
- ”transferă, în mare măsură, toate riscurile şi beneficiile aferente dreptului de
proprietate asupra bunului. În cele din urmă, titlul de proprietate al bunului
poate fi transferat sau nu Utilizatorului final;

-11-
 - părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se
transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului
- utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de
cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare pe care acesta
o are la data la care opţiunea poate fi exprimată;
- perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin
75% din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de
proprietate nu este transferat;
- valoarea totala a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este
mai mare sau egala cu valoarea de intrare a bunului”26

o leasing operaţional – dreptul românesc reglementează leasingul

operaţional stipulând că este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte
condiţiile leasingului financiar “leasing operaţional este operaţiunea de leasing
care nu îndeplineşte nici una dintre condiţiile prevăzute la lit. e)”27, adică cele
pentru identificarea operaţiei de leasing financiar.

Diferenţierea dintre cele două forme este destul de ambiguă, putând genera
numeroase confuzii. In fond cea mai importanta diferenţa intre cele doua forme este
înregistrarea in contabilitate, astfel ca în cazul leasingului financiar, deductibilitatea
ratelor apare la nivelul amortizării bunului care se face de către client şi a
dobânzii. În cazul leasingului operaţional, avem deductibilitate integrală pentru rata
de leasing care apare în contabilitate sub forma chiriei. Cu alte cuvinte, pentru o
firmă care ia în leasing operaţional un bun, întreaga sumă pe care o plăteşte lunar
este deductibilă şi considerată ca fiind o cheltuială. În cazul leasingului financiar,
suma plătită lunar are aceeaşi structură ca şi la leasingul operaţional, dar nu mai
este deductibilă în totalitate. Se deduc numai dobânda, asigurarea şi beneficiul
firmei de leasing. Existând opţiunea de cumpărare a bunului la terminarea
contractului, clientul nu îşi deduce şi rata stabilită pentru cumpărarea bunului.
26
art. 2 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 51 din 28 august 1997, republicata privind
operaţiunile de leasing si societăţile de leasing.
27
Art. 2 lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 51 din 28 august 1997, republicata privind
operaţiunile de leasing si societăţile de leasing.

-12-
 Exista si forme speciale de leasing, caracterizate prin
particularităţi ale tehnicii de realizare. In această categorie
următoarele operaţiuni :
o lease-back-ul – Acest contract se caracterizează prin faptul că furnizorul
se identifică cu utilizatorul. În acest caz, beneficiarul (utilizatorul) vinde
bunurile aflate în proprietatea sa finanţatorului, acesta din urma închiriindu-le în
baza unui contract de leasing. Aceasta forma prezintă interes pentru ambele
părţi contractante. Reprezintă o forma mascata de finanţare a unei societăţi
aflate in lipsa de disponibilităţi si este avantajoasa din punct de vedere fiscal
pentru firma de leasing deoarece de regula instituţia creditoare este exonerata de
orice taxa asupra vânzării daca da bunul imediat cu chirie fostului proprietar.
o master leasingul – denumit şi leasingul de containere acest
contract este folosit de societăţile de transport, apariţia lui fiind determinată de
avantajele pe care le are un cărăuş prin închirierea containerelor, faţă de
achiziţionarea acestora, care ar presupune cheltuieli suplimentare legate de
organizarea unei exploatări eficiente, întreţinerea şi repararea containerelor,
precum şi pregătirea unui personal calificat. Companiile specializate în ţinerea
parcului de containere le pun la dispoziţia transportatorilor fie pentru o
perioadă determinată de timp (term leasing), fie pentru o anumită călătorie
(trip leasing). Marile companii de leasing au pătruns şi în acest domeniu,
impunându-se prin folosirea unor contracte complexe de închiriere numite
master lease system.
o leasingul ac ţionar – reprezintă o tehnică financiară folosită pentru
prima dată în Franţa, de Groupement Francais D`Entreprises, în
scopul satisfacerii cerinţelor tot mai mari ale întreprinderilor mici şi mijlocii
pentru atragerea de fonduri. Operaţiunea este oarecum asemănătoare
contractului de lease – back folosit pentru bunuri mobile sau imobile,
presupunând în concret următoarele etape: o societate pe acţiuni mică sau
mijlocie îşi majorează sau îşi constituie capitalul propriu prin emiterea de
(noi) acţiuni care sunt subscrise de un fond de investiţii; fondul de investiţii

-13-
 cedează, în locaţie, acţiuni societăţii emitente, care în schimb, va vărsa
periodic o sumă de bani cu titlu de chirie, la expirarea contractului societatea
emitentă având posibilitatea de a-şi răscumpăra propriile acţiuni la un preţ
convenit cu fondul de investiţii, ţinându-se cont şi de vărsămintele efectuate
prin plata chiriei.
o leasingul experimental – se foloseşte ca o formă de promovare a
vânzărilor. Bunul care face obiectul unui astfel de contract este închiriat pe
perioade scurte de timp, de câteva luni, în mod experimental, cu condiţia ca
după expirarea perioadei prevăzute în contract acestea să fie cumpărate dacă
corespund cerinţelor sau să fie restituite dacă prezintă neajunsuri.
o leasingul creativ28 – defineşte un mod de lucru puţin diferit. După
analiza datelor economico-financiare ale potenţialului client se determină o
expunere maximă a societăţii de leasing asupra acestuia. În acest moment
intervine caracteristica creativă a leasingului. Împreună cu societatea de leasing
se alege cea mai bună ofertă de finanţare. Se determină avansul optim, durata
optimă a contractului de leasing şi implicit procentul de dobândă. Dacă toate
aceste informaţii conduc la o profitabilitate acceptată de societatea de leasing
atunci se încheie contractul de finanţare.

(Teza de doctorat: FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE FINANŢARE ŞI ACHIZIŢIE ÎN

LEASING, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. Marin Andreica, Doctorand: Mustea – Şerban
Răzvan)

Desigur, nu toate tipurile şi formele leasingului sunt definite în legislaţia aferenta

operaţiunilor de leasing, dar nici nu are sens să fie stabilită o noţiune legală a tuturor
categoriilor posibile ale leasingului, şi nici nu este posibil, luând în consideraţie
dezvoltarea rapidă şi diversificată a acestuia. Legiuitorul nu interzice părţilor să
includă în contract clauze care vor stabili forma şi particularităţile specifice ale
operaţiunilor de leasing derulate între aceştia.

28
În România, conceptul de “leasing creativ” este marca înregistrata a societăţii Capital Leasing
IFN SA

-14-
III. Contractul de leasing
III.1. Participanţii la un contract de leasing

Pornind de la definiţia leasingului se pot distinge cel puţin trei participanţi : furnizorul
bunului , utilizatorul (beneficiarul, locatarul) şi finanţatorul (locatorul). După contractarea
propriu-zisă se face şi o asigurare a bunului şi astfel intervine un al patrulea participant:
societatea de leasing.

Furnizorul – poate fi producătorul bunului sau o societate comerciala care l-a

achiziţionat de la producător.
Finanţatorul – poate fi orice societate de leasing, persoană juridică română sau străină.
Utilizatorul – de regula este unic, şi este participantul care prezintă interes în achiziţia
bunului.
Firma de asigurare – asigura bunul ce face obiectul contractului de leasing, emite poliţa
şi achită contravaloarea poliţei in caz de necesitate.

Pe lângă părţile contractante , contractul de leasing trebuie să cuprindă cel puţin

următoarele elemente:
 clauza privind definirea contractului de leasing financiar sau operaţional
 denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile
de identificare a acestuia
 valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată al acestora
 perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului
 perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului
 clauza privind obligaţia asigurării bunului
 valoarea totală a contractului de leasing
În plus contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă:
 valoarea de intrare a bunului

-15-
  valoarea reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul
 valoarea avansului
 rata de leasing
Alte clauze specifice pot fi convenite între părţi şi incluse în contractul de leasing.

Obligaţiile locatorului/finanţatorului:

 să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri,

potrivit intereselor sale
 să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/utilizator, în condiţiile
expres formulate de către acesta sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv
de utilizare asupra programelor pentru calculator
 să încheie contractul de leasing locatarul/utilizatorul şi să transmită acestuia, în
temeiul contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepţia
dreptului de dispoziţie, iar în cazul programelor pentru calculator, să transmită
dreptul de utilizare asupra programelor pentru calculator către locatar/utilizator
fără a-şi mai putea exercita acest drept pe perioada derulării contractului de
leasing.
 să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul,
de a prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a
înceta raporturile contractuale;
 să îi garanteze locatarului/utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile
în care acesta a respectat toate clauzele contractuale
 să asigure printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin
contractul de leasing părţile nu au convenit altfel.

Obligaţiile locatarului/utilizatorului:

 să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare

agreate cu furnizorul

-16-
  să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să
asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze
 să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu
acordul finanţatorului
 să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing – rate de leasing,
asigurări, impozite, taxe – în cuantumul şi la termenele menţionate în contract
 să suporte cheltuielile de întreţinere, precum şi orice alte cheltuieli aferente
bunului sau din contractul de leasing
 să îşi asume pentru întreaga perioada a contractului, în lipsa unei stipulaţii
contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin
prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din
cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la
achitarea integrala a valorii contractului de leasing
 să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului
de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing
 să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a
dreptului de proprietate venită din parte unui terţ
 să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract fără
acordul locatorului/finanţatorului
 să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing

(MONOGRAFIE CONTABILA PENTRU INSTITUŢIILE FINANCIARE NEBANCARE –

ASLR, 2007)

III.2. Etapele derulării unui contract de leasing

Tranzacţia de leasing presupune mai multe faze: precontractarea, contractarea,

cumpărarea, închirierea şi lichidarea. În figura nr. 2 sunt prezentate mai detaliat aceste
faze.

-17-
 Fig. III.2

Derularea operaţiunii de leasing:

1. Cererea de ofertă adresată de beneficiar furnizorului.

2. Furnizorul emite beneficiarului factura proformă.
3. Beneficiarul se adresează societăţii cu o cerere de închiriere împreună cu
dosarul de finanţare.
4. Societatea de leasing studiază dosarul şi transmite acceptul de principiu.

-18-
 5. Alegerea echipamentului ce va fi cumpărat.
6. Furnizorul trimite beneficiarului oferta fermă.
7. Societatea de leasing face comanda pentru echipamentul ales de beneficiar
sau încheie un contract cu furnizorul.
8. Achiziţionarea echipamentului.
9. Furnizorul remite factura, garanţia şi contractul de service societăţii de
leasing.
10. Furnizorul livrează, instalează şi întreţine echipamentul.
11. Beneficiarul confirmă recepţia echipamentului.
12. Societatea de leasing asigură echipamentul cumpărat.
13. Societatea de asigurare emite poliţa de asigurare societăţii de leasing.
14. Beneficiarul confirmă recepţia echipamentului societăţii de leasing.
15. Plata ratelor către societatea de leasing.
16. La încheierea contractului beneficiarul vinde sau returnează echipamentul
sau prelungeşte contractul de închiriere.
(ANDREICA MARIN – “LEASING - CALE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR PENTRU
ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII”, EDITURA CRIMM, BUCUREŞTI 1998)

III.3. Modificările aduse de 2007 la contractul de leasing financiar

Contract de leasing financiar, începând cu 1 ianuarie 2007 conform Codului fiscal,

este definit orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele
condiţii: riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul
leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing
produce efecte; contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate
asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării
contractului; utilizatorul are opţiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării
contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu
diferenţa dintre durata normală de funcţionare maximă şi durata contractului de leasing,
raportată la durata normală de funcţionare exprimată în procente; perioada de leasing
depăşeşte 80% din durata normală de funcţionare maximă a bunului care face obiectul de
leasing (în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include orice perioadă pentru

-19-
care contractul de leasing poate fi prelungit); valoarea totală de leasing, mai puţin
cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului.
Noutăţi în definiţia contractului de leasing sunt paragraful referitor la opţiunea de a
cumpăra bunul şi la valoarea reziduală şi paragraful referitor la valoarea totală de leasing.
Modificarea principală adusă de anul 2007 este referitoare la perioada contractului de
leasing, care în anul 2006 era de 75% din durata normală de utilizare a bunului ce face
obiectul contractului. O altă modificare legată de leasingul financiar este faptul că
dobânda aferentă contractului de leasing va fi purtătoare de TVA începând cu 1 ianuarie
2007. Rămâne neschimbat faptul că amortizarea bunului aferent contractului de leasing
financiar se va deduce de către utilizator.
Noile modificări legislative, cu impact asupra activităţii de leasing, avantajează
utilizatorii. Anul 2006 a adus importante modificări legislative, cu impact asupra
activităţii de leasing, modificări în care Asociaţia de Leasing Bancar (ALB) s-a implicat
de la început, în procesul de iniţiere şi de redactare a unor texte de acte normative, în
dorinţa de armonizare legislativă cu Directivele Europene. Creşterea economică a
României din 2006, de peste 8% cât şi previziunile optimiste din 2007, s-au datorat şi
leasingului, ca sursă de finanţare pe termen mediu si lung, capabilă să sprijine
dezvoltarea diverselor sectoare ale economiei naţionale la costuri de finanţare
competitive. Modificările aduse de noul Cod Fiscal privitoare la definirea fiscală a
leasingului financiar şi operaţional produc efecte benefice atât microeconomic, la nivelul
contractului de leasing - prin simplificare - cât şi la nivel macroeconomic, în perspectiva
impozitului pe profit, la nivelul finanţatorilor şi utilizatorilor români. Astfel, într-un
contract de leasing financiar, utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca
proprietar al bunului pe care îl înregistrează în bilanţul contabil propriu, beneficiind astfel
de amortizarea contabilă şi fiscală. Conform ultimelor amendamente din Codul Fiscal,
utilizatorul plăteşte direct impozitele şi taxele locale aferente posesiei economice, ceea ce
îl scuteşte de costurile de intermediere pe care le plătea conform vechii legislaţii. ALB
menţionează că o cotă parte din aceste costuri de intermediere era reprezentată de
valoarea TVA, valoare pe care persoanele fizice nu o pot recupera. Aceleaşi amendamente
aduc un avantaj direct utilizatorilor persoane fizice sau persoane scutite de la plata
impozitelor şi taxelor locale prin faptul că vor fi tratate fiscal în conformitate cu statutul

-20-
acestora în raport cu Codul fiscal. ALB, neavând dreptul legal de a disemina informaţiile
referitoare la utilizatorii bunurilor achiziţionate în sistem leasing, nu se poate implica în
coordonarea în teritoriu a punerii în aplicare a acestor Norme şi a Ordinului comun MFP-
MAI, care menţionează concret procedura de declarare fiscală a bunurilor de către
contribuabil în calitate de utilizator/locatar al contractului de leasing. Ca reprezentant al
societăţii civile, ALB nu poate avea un rol executiv pentru organizarea procesului de
declarare şi colectare a acestor declaraţii fiscale şi a taxelor aferente, obligaţie ce revine
de drept Direcţiilor de Impozite şi Taxe .

III.4. Piata de leasing din România si reglementările cu privire la IFN-uri

Creşterea economică de 6%, din 2007, s-a propagat şi la nivelul pieţei leasingului,
se arata intr-un comunicat de presa comun al celor doua asociaţii de leasing din România,
ALB si ASLR. Ritmul de creştere a fost de 51,3% la 31 decembrie 2007, fata de sfârşitul
anului anterior. Aceasta a cunoscut o dezvoltare semnificativă si a ajuns sa reprezinte
peste 4% din PIB, confirmând statutul leasingului de produs financiar complementar altor
produse bancare, accesibil unui mare număr de agenţi economici. Leasingul a devenit o
sursă de finanţare a investiţiilor pe termen mediu, capabilă să sprijine dezvoltarea
diverselor sectoare ale economiei naţionale la costuri competitive.
In anul 2007, ALB a finanţat active totale in valoare de 3.714 milioane euro (75%)
iar ASLR a finanţat active totale in valoare de 939 milioane euro (19%), astfel încât
totalul contractelor semnate la sfârşitul anului 2007 (după valoarea activelor finanţate), de
către membrii ALB si ASLR, însumează 4.653 milioane de euro. Numărul total al
contractelor de leasing încheiate a fost de 161.077 (din care ALB – 120.106 , iar ASLR –
40.971). Finanţările acordate sectoarelor economiei naţionale au fost diverse, astfel că
21% (974 milioane euro) din total au vizat echipamentele cu scop industrial, 9% (406
milioane euro) sectorul imobiliar şi 70% (3,27 miliarde euro) sectorul transporturilor.
În cadrul transporturilor, autoturismele deţin o cota de 52%, vehiculele comerciale
grele 30%, vehiculele comerciale uşoare 16% , iar alte tipuri de vehicule un procent de
2% din total. Finanţarea categoriei echipamentelor reprezintă o cota de 37% in domeniul
construcţiilor, 8% in domeniul echipamentelor IT si software, 8% echipamente destinate

-21-
industriei metalurgice, 7% service auto, 6% industria alimentara, 6% echipament
medical, 5% industria tipografica, 5% echipament agricol, 4% industria de prelucrare a
lemnului si 14% alte domenii. Finanţarea sectorului imobiliar este dominata de categoria
clădirilor industriale si comerciale cu un total de 40%, spatiilor de birouri clasa A, B si C
cu 30%, in timp ce restul de 30% reprezintă sectorul rezidenţial si al blocurilor destinate
apartamentelor. (vezi anexa 1)
Clienţii corporativi au atras cea mai mare parte (73%) din totalul finanţărilor, urmaţi
de componenta de retail (23%) şi de sectorul public (4%). Din punct de vedere al duratei
contractului de leasing, perioada cea mai des întâlnită este de 4-5 ani (31%), urmată de
cea de 3-4 ani (26%), 2-3 ani (22%), peste 5 ani (13%), 1-2 ani (6%) şi de 1 an (2%) .
În anul 2007, leasingul financiar a continuat să reprezinte principala direcţie de
derulare a contractelor de leasing, atingând un procent de 98% din totalul activelor
finanţate, restul de 2% fiind reprezentat de leasingul operaţional.
La nivel total, piaţa leasingului extern (cross-border) are o tendinţa de scădere de la
an la an si înregistrează un total de sub 1%. În ceea ce priveşte totalul pieţei de leasing
din România (ALB, ASLR, societăţi neafiliate), după valoarea activelor finanţate, la
finele anului 2007, studiile efectuate de „Asociaţia de Leasing si Servicii Financiare
NeBancare – ALB” si “Asociaţia Societăţilor de Leasing din România – ASLR” relevă un
total estimativ de 4,945 miliarde de euro. Cea mai mare cotă de piaţă este înregistrată de
sectorul companiilor subsidiare ale băncilor, cu 65% din total, urmat de sectorul
companiilor independente cu 29% şi de sectorul companiilor captive, cu 6%.
Ritmul de creştere a fost de 51,3% la 31 decembrie 2007, fata de sfârşitul anului anterior.
ALB si ASLR sunt afiliate la Federaţia Europeana a Asociaţiilor Societăţilor de
Leasing - Leaseurope şi concentrează circa 94% din piaţa autohtona de leasing, restul
fiind lessori neafiliaţi.
Ca urmare a schimbărilor intervenite în cadrul legal prin emiterea de către Banca
Naţională a României a Ordonanţei 28/2006 (legea IFN-urilor) piaţa de leasing din
România este reprezentata de cca 330 de societăţi de leasing , care s-au notificat la BNR
pana in luna aprilie 2006. Dintre acestea o parte au transmis la BNR documentaţia
necesara pentru a fi notificate ca IFN si pentru a îndeplini condiţiile impuse de lege ca
operatori de leasing, pana la data de 03.08.2006, alte 30 de societăţi de leasing înfiinţate

-22-
in 2006 si 2007. Pnă la data de 31.10.2007 BNR a acceptat 271 societăţi in care se
regăsesc societăţi de leasing financiar, societăţi de credit de consum, credite ipotecare sau
imobiliare, factoring, etc.
Deşi există o evoluţie substanţiala si constanta a pieţei de leasing din România,
societăţile de leasing se confruntă cu o serie de aspecte, dintre care menţionăm :

• cadrul legal încă insuficient structurat : în această perioadă s-au aflat in

discuţii atât modificările la legea 441/2006, legea care aduce modificări Legii
31/1990- legea companiilor, cat si normele metodologice ale Ordonanţei 28/2006
,lege privind reglementarea activităţii instituţiilor financiare nebancare IFN ;
• manifestarea unei lipse de informare a potenţialilor clienţi despre operaţiunea
de leasing (unde se include si preferinţa de natura psihologica a proprietăţii asupra
bunului în dauna unui contract de leasing în care dreptul de proprietate asupra bunului
trece asupra utilizatorului numai după efectuarea plaţii integrale de către acesta);
• stadiul actual al dezvoltării economiei naţionale
• nivelul încă redus al investiţiilor străine in România

Cu privire la leasingul operaţional, apariţia OG 28/2006 , precum si Legea 266 din

29.06.2006 pentru aprobarea OG 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar –
fiscale, a condus la apariţia Instituţiilor Financiare Nebancare (IFN). Prin aceasta BNR
obliga societăţile de leasing să-şi definească obiectul de activitate ca leasing financiar, aşa
cum este specificat in art. 7 al OG 28/2006. Aceeaşi ordonanţa la art. 8, pct. (6) se referă
la leasingul operaţional, astfel: “închirierea de bunuri mobile şi imobile către terţe părţi,
inclusiv leasing operaţional, cu condiţia ca valoarea bunurilor mobile şi imobile să nu
depăşească o limită care se stabileşte prin norme de către BNR.” Prin aceasta, cât şi prin
normele emise de BNR, se înţelege ca societăţile de leasing care s-au notificat la BNR ca
instituţii financiare nebancare(IFN) , nu au voie sa mai facă operaţiuni de leasing
operaţional, decât în măsura in care aceasta derivă din leasingul financiar, la o valoare pe
care o stabileşte BNR şi pe o perioadă de maxim un an.
Leasingul operaţional , astfel nu intră sub incidenţa legii IFN, el fiind reglementat
prin OG 51/1997 şi legea 287 din 13.07.2006 pentru modificarea şi completarea OG

-23-
51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing. După apariţia OG
28/2006, legea IFN, o serie de societăţi membre ASLR, au renunţat la leasingul financiar
şi au trecut la reorganizarea societăţilor lor pentru efectuarea leasingului operaţional.
Aceasta deoarece o parte din aceste societăţi de leasing operaţional se confruntă cu o
serie de greutăţi în desfăşurarea activităţii de leasing operaţional, atât din partea
autorităţilor, cât şi a băncilor care le refuză acordarea de finanţare.
(HTTP://WWW.ASLR.RO)

-24-
IV. Studiu de caz
IV.1. Credit bancar vs. Leasing

Potrivit unui studiu Gallup pentru aproximativ 40% din populaţia adulta din mediul
urban nu exist o distincţie clară între creditul bancar si finanţarea prin leasing. 30% din
respondenţi ar merge la bancă pentru a obţine un credit, în timp ce 35% preferă avantajele
achiziţionării în leasing.
Lansat oficial cu mai bine de zece ani in urmă, ca o adaptare a pieţei la capacitatea
limitată de finanţare a investiţiilor, avantajele utilizării leasingului drept alternativă a
creditului bancar nu sunt încă pe deplin cunoscute şi înţelese nici măcar de către
întreprinzătorii români. In cele ce urmează, vom încerca o prezentare a leasingului, a
efectelor pe care le induce asupra trezoreriei unei companii prin comparaţie cu creditul
bancar.
Principiul fundamental care trebuie să stea la baza deciziei de finanţare este găsirea
unei combinaţii fericite între sursa de finanţare, modul de utilizare a banilor si modul in
care investiţia creează avantaje economice viitoare capabile sa permită rambursarea
sumelor împrumutate.
In cazul leasingului si creditului bancar, ambele posibilităţi au la bază aceeaşi idee,
cea de finanţare. Deosebirea este că aceste forme de finanţare diferă din punct de vedere
juridic şi economic. În cazul creditului bancar, cumpărătorul bunului devine automat
proprietar după semnarea contractului de vânzare-cumpărare. În cazul leasingului,
proprietar rămâne societatea, chiar dacă cumpărătorul utilizează deja bunul. Dar şi în
cadrul leasingului există anumite diferenţieri, date de formele de leasing practicate:
operaţional sau financiar. În cazul leasingului financiar, bunul este înregistrat în
patrimoniul utilizatorului care are dreptul de a calcula amortizarea, iar cota de amortizare
şi dobânzile sunt deductibile fiscal. De aceea şi leasingul financiar este mai aproape de
linia de credit decât de operaţiunea de leasing propriu-zisă, singura diferenţă dintre cele
două forme de finanţare fiind dată de aspectul juridic, de cine este proprietarul bunului. În
cazul leasingului operaţional, avem de-a face cu o închiriere propriu-zisă, bunul este
înscris în patrimoniul finanţatorului, iar utilizatorul nu înregistrează nimic în
contabilitate. În cazul leasingului operaţional, deductibilitatea fiscală este de 100%. Se

-25-
observă astfel că în cazul celor două tipuri de leasing existente, cel operaţional este net
avantajos faţă de cel financiar. Dar pe piaţa românească cota leasingului operaţional este
sub 10%. O altă anomalie a pieţei este dată de faptul că, teoretic, leasingul, chiar şi cel
financiar, ar fi trebuit să fie mai ieftin decât creditul bancar, acest lucru nu se întâmplă.
Fenomenul se explică prin faptul că avem de-a face cu o piaţă în formare. Societăţile de
leasing se constituie ca entităţi independente. În condiţiile actuale însă, parte din
societăţile de leasing care s-au constituit independent, din motive financiare au apelat la
creditele bancare şi astfel a apărut un cost suplimentar la preţurile iniţiale. Pe de altă
parte, după cum am mai arătat, în piaţa românească foarte multe din societăţile de leasing
sunt parte integrantă a unui grup financiar şi au fost constituite, de cele mei multe ori,ca
subsidiare ale băncilor. Partea proastă este însă faptul că finanţarea nu a fost asigurată
printr-o majorare de capital a societăţilor la care băncile sunt acţionari 100%, ci tot prin
deschiderea de linii de credit.
Unul dintre elementele esenţiale luate în calcul în realizarea unui management
eficient al resurselor financiare este cel legat de costuri. Astfel în cazul creditului bancar
destinat achiziţionării unui autovehicul, dobânda si ratele lunare de rambursat sunt
determinate în funcţie de preţul DDP (duty delivered paid), în componenţa căruia intră
toate taxele – cele vamale (0% pentru autovehiculele din Uniunea Europeana si 30%
pentru cele din afara UE), accizele (0-27%) şi TVA (19%), elementele care majorează
substanţial preţul CIP de intrare a bunului. În schimb, în cazul ratelor de leasing se ţine
cont doar de preţul CIP, in timp ce accizele si taxele vamale se aplică la valoarea
reziduală, valoare ce reprezintă minimum 20% din valoarea iniţială a maşinii.
În cele ce urmează vom dezvolta analiza prin exemple ipotetice reflectate în
tabelele IV.1.1 şi IV.1.2, două exemple de calculaţii specifice leasing-ului respectiv
creditului bancar pentru active de acelaşi tip, fabricat într-o ţară membră ale Uniunii
Europene iar celălalt este un produs extracomunitar pentru a demonstra avantajele
leasingului din punct de vedere al cheltuielilor vamale.
Astfel, indiferent de situaţie şi în aceleaşi condiţii ipotetice cum ar fi elemente de
genul tipului de activ finanţat, preţului de achiziţie, avansului, ratei dobânzii şi perioadei
de finanţare, constatăm că leasing-ul are un cost final mai redus decât creditul bancar.
Diferenţele de cost între cele două produse financiare cresc considerabil atunci când

-26-
leasing-ul foloseşte la maximum avantajele fiscale create de legislaţia în vigoare din
România. Astfel din tabelul IV.1.2 se observă o diferenţă de 3.763,81 Euro de plată mai
mult în cazul creditului bancar. Această valoare reprezintă de fapt o creştere a
contractului de credit cu 27.51 % faţă de contractul de leasing.
Desigur că diferenţele de valori existente se pot materializa în costuri directe sau
indirecte mai mari sau mai mici, asupra solicitantului de finanţare, în funcţie de
momentele ieşirilor şi intrărilor de numerar determinate de componenţa fiscală
caracteristică fiecărui tip de finanţare în parte prin afectarea directă atât la nivelul
fluxurilor de disponibilităţi cât şi a situaţiei patrimoniale. Avantajele fiscale acordate
leasing-ului situează produsul financiar în avantaj clar faţă de alte produse financiare,
situaţie care în principiu poate fi interpretată ca facilitate acordată unei anumite industrii.
Însă odată cu integrarea în UE şi adoptarea standardelor de lucru europene, acest avantaj
va dispărea aşa cum de altfel este şi firesc.

Structura valorii contractelor pentru active fabricate în UE

Varianta Preţ Valoare Taxa vamală Taxa TVA Avans Suma Rata Rata TOTAL
finanţare achiziţie reziduală achitată la vamală finanţată dobânzii medie CONTRACT
val. reziduală achitată (baza de lunară
achitată anticipat calcul)
anticipat
LEASING 10.000 2.000 0 NU NU 2.000 8.000 9% 297,23 13.080,19
CREDIT 10.000 NU NU 0 1.900 2.000 9.900 9% 315,00 13.340,00
DIFERENTA 259,81

Tabel IV.1.1

Structura valorii contractelor pentru active fabricate în afara UE

Varianta Preţ Valoare Taxa vamală Taxa TVA Avans Suma Rata Rata TOTAL
finanţare achiziţie reziduală achitată la vamală finanţată dobânzii medie CONTRACT
val. achitată (baza de lunară
Reziduală achitată anticipat calcul)
anticipat
LEASING 10.000 2.000 600 NU NU 2.000 8.000 9% 297,23 13.680,19
CREDIT 10.000 NU NU 3.000 2.470 2.000 13.470 9% 429,00 17.444,00
DIFERENTA 3.763,81

Tabel IV.1.2

-27-
 Pe termen scurt, costurile creditului sunt mai mici decât cele ale leasingului, însă un
alt set de avantaje care pledează pentru leasing se referă la faptul că o companie de
leasing este mult mai flexibilă şi mai operativă în privinţa finanţării, spre deosebire de o
bancă, unde regulile sunt mult mai rigide şi mai multe. Pe de altă parte, datorită
parteneriatelor încheiate de bănci cu societăţile de asigurări, cu producătorii sau
distribuitorii direcţi, toate aceste costuri pot fi mai mici şi se pot încheia toate în acelaşi
loc, economisindu-se astfel timp, nivelul avansului poate fi discutat cu societatea, în
unele cazuri ajungându-se chiar la avans zero, iar valoarea reziduală poate fi diminuată.
Atât în cazul leasingului cât şi al creditului bancar firmele sunt obligate la plata unor
comisioane/taxe de administrare (cuprinse în general între 1,5% si 2,5%) şi a primelor de
asigurare în timp ce dobânzile variază între 9,5% si 12% (in cazul leasingului operaţional
pot fi chiar mai mari). Solicitările băncilor privind garanţiile materiale (ipoteci,
comisioane de evaluare, prime de asigurare a gajurilor) generează costuri. Prin
comparaţie leasingul apare ca un instrument mult mai flexibil deoarece garanţiile sunt
constituite de dreptul de proprietate asupra bunului şi pentru asigurarea unor plăti la
termen din partea utilizatorului acesta emite şi bilete la ordin aferente ratelor (sau cecuri)
în favoarea finanţatorului. Accesibilitatea finanţării prin leasing este cu atât mai atractivă
cu cât nivelul avansului poate fi negociat cu societatea de leasing, iar acelaşi tratament se
aplică şi la stabilirea valorii reziduale. Avansul obişnuit în practica din piaţa de leasing
este de 20%, pornind de la zero până la un maxim de 50%. În acelaşi timp, valoarea
reziduală este, conform legii, de minimum 20% din valoarea de intrare a bunului. Dar
poate fi şi mai mare, neputând depăşi 50%. În general societatea de leasing îşi acoperă
riscul de default (incapacitate de plată) şi din dimensionarea avansului. Astfel, faţă de
creditul bancar atât obţinerea cât şi derularea unei finanţări în sistem de leasing se poate
dovedi mai rapidă şi operativă.
Diferenţele semnificative se regăsesc în evidenţele contabile. Astfel, contractarea
unui credit apare reflectată în contabilitate ca o datorie, determinând modificarea
structurii bilanţiere a firmei. Această situaţie va genera obţinerea unor indicatori ai
bonităţii cu niveluri mai reduse, limitând accesul la finanţări viitoare. În schimb, în cazul
leasingului bunurile achiziţionate au regim de bunuri închiriate. Operaţiunile contabile

-28-
presupun înregistrarea pe cheltuieli a sumelor aferente plaţilor corespunzătoare ratelor,
astfel ratele nefiind cuprinse în bilanţ ca datorii. Acesta este principalul atu al finanţării în
leasing, tratamentul fiscal avantajos care permite deductibilitatea plăţilor de leasing.
Acestea se compun din: amortizare, dobânda, asigurare şi diferenţe de curs valutar (în
cazul leasingului financiar). Rata de leasing sunt singurele deductibile în cazul
leasingului operaţional. În acest sens deducerea ratei de leasing permite diminuarea bazei
de calcul a impozitului pe profit, cu influenţe pozitive în rentabilizarea activităţii şi
majorarea profitului.
Dacă în cazul creditului bancar, rambursarea anticipată a împrumutului este
sancţionată prin comisionare suplimentară, în cazul leasingului nu există o regulă strictă.
Această situaţie nu este inclusă de cele mai multe ori în contractul încheiat între utilizator
şi societatea de leasing. Alteori firmele de leasing aplică un comision de 1% - 2% din
suma plătită in avans, metodă abordată cel mai frecvent de societăţile de leasing afiliate
unor bănci. O altă formulă de soluţionare a acestei probleme este cea a practicării unei
dobânzi diferenţiate care presupune ca utilizatorul să beneficieze de o reducere a
dobânzii stabilite iniţial, şi nu o recalculare la sold.
Începutul lunii februarie 2007 a fost perioada în care deţinătorii de maşini in leasing
ar fi trebuit să le declare la Administraţia Fiscală, Direcţia Taxe şi Impozite Locale (până
la 9 feb) însă datorită faptului că mai puţin de jumătate s-au grăbit spre ghişee, primăriile
de sector au prelungit perioada maximă de înscriere până la sfârşitul lunii februarie. În
ceea ce priveşte modificarea calculaţiei, în materie de leasing, TVA-ul se aplică la
principal+dobândă (spre deosebire de situaţia anterioara, când TVA-ul se aplica la
principal) fapt care duce la o mărire a ratei lunare, şi implicit la majorarea sumei totale de
rambursat la sfârşitul perioadei de leasing. De acest lucru sunt afectaţi însă numai
persoanele fizice, cele juridice putând în continuare să-şi deducă aceste cheltuieli cu
TVA.
Utilizatorii apelează la achiziţia în leasing numai atunci când această sursă de
finanţare este mai avantajoasă comparativ cu celelalte surse de finanţare. De regulă,
leasingul este preferat ca urmare a simplicităţii sale şi a efectelor atenuate în timp ce le
provoacă asupra trezoreriei întreprinderii. Operaţiunea de leasing ar putea fi mult mai
atractivă dacă compania de leasing ar finanţa-o din surse proprii. Dacă dobânzile

-29-
percepute de societăţile de leasing ar fi mai reduse, atunci şi sub aspectul volumului
imobilizărilor ar fi net mai avantajos leasingul. Dacă bunul provine din import, din afara
Uniunii Europene, atunci leasingul poate fi cea mai avantajoasă sursă de finanţare,
datorită facilităţilor fiscale privind importurile cu condiţia ca taxele vamale să nu fie
zero.

IV.2. Metodologie de fundamentare a deciziei de finanţare în leasing

Există în prezent mai multe metodologii cu ajutorul cărora se poate fundamenta

decizia de achiziţie în leasing urmărind selecţia unei anumite surse de finanţare. Cea mai
răspândită dintre acestea este aceea care are la bază criteriul Valorii Actualizate Nete
(VAN). O altă posibilitate ar putea fi şi metodologia de analiză comparativă bazată pe
criteriul de comparaţie costul total net actualizat (CTN) al surselor de
finanţare, deoarece calculul costului net presupune luarea în considerare nu numai a
preţului de achiziţie a bunului ci şi o serie de alte elemente cum ar fi:
 cheltuielile şi comisioanele specifice fiecărui tip de achiziţie;
 economia fiscală aferentă;
 impozitul pe profit;
 factorul de actualizare.

Acest indicator surprinde economia fiscală (facilităţile fiscale) specifice

operaţiunii, economie care reprezintă un argument în favoarea leasingului. În structura
cheltuielilor care apar nu vor fi incluse acelea care apar indiferent de sursa de finan ţare:
cheltuielile de înmatriculare, întreţinere şi asigurare de răspundere civilă.

IV.2.1. Costul bunului achiziţionat în leasing (financiar)

Pe lângă preţul bunului - achiziţionat de compania de leasing – utilizatorul trebuie

să mai plătească dobânda percepută de aceasta, o taxă de contract şi asigurarea
CASCO (după caz) realizată între societatea de leasing şi o societate de asigurări.

-30-
Comisionul de gestiune se plăteşte o singură dată, la începutul contractului. Costul
operaţiunii de leasing (CTl) pentru utilizator este:

CTl=Pa+Dobl+Cgest+Casig

În care:
P a = Preţul de achiziţie, adică preţul CIP al bunului
Dob l = Dobânda percepută de societatea de leasing, ca total pe întregul contract; se
calculează prin însumarea dobânzilor lunare
C gest = Comisionul de gestiune perceput de societatea de leasing, se calculează o singură
dată, la începutul contractului ca procent din valoarea iniţială
C asig = Costurile cu asigurarea (Casco); prima de asigurare diferă anual astfel: în primul
an se calculează ca procent din valoarea bunului (preţul de achiziţie plus toate taxele
aferente), pentru ca în fiecare an să scadă proporţional cu o anumită cotă procentuală
faţă de valoarea din anul precedent.
Acesta reprezintă cu Dob+C g +C asg unităţi monetare mai mult decât preţul de
achiziţie al bunului. Însă, o astfel de analiză nu este concludentă dacă nu se ia în calcul
actualizarea şi economia fiscală. În decizia utilizatorului trebuie să se ţină cont de
cuantumul costului net actualizat. Acesta se obţine prin diminuarea costului total cu
economia fiscală toate actualizate la momentul începerii operaţiunii.
Relaţiile de calcul ale costului net actualizat al leasingului sunt
următoarele:

CTl=Pa + Dobleasing + Cgest + Casig = Av + Princ + Vrm+ Dobleasing +

Cgest + Casig
CTded i = Am i + Dobi + Cgest + Casig i
Ami = Pa / D
Dobi = Σ Dobhi = Σ rdl(%)/12*Sdlhi
Cgest = Pa *Prgest (%)
Casig i = Pa *Prasig (%) pt i = 0

-31-
Casig i = (Pa – Σ Ami)* Prasig (%) pt i >=1
Ef i= CTded i * Imppr(%)
CTNded i = CTded i – Ef i
CTNneded i = Av (pt i = 0) + (Princ i – Ami) + Vrm (pt m = n+1)
Princ i = Pa – Av – Princ i-1 , i >= 1
CTNi = CTNded i + CTNneded i
CTNact(leasing) = Σ CTNi * fact i
fact i = 1/ (1+a)i

În care, alături de notaţiile anterioare:

Av = aportul propriu la finanţare, adică avansul plătit de utilizator
P rinc = principalul, partea din capital ce va fi distribuită în cadrul ratelor (valoarea
finanţată fără valoarea reziduală)
Vr m = valoarea reziduală, prin plata căreia, la sfârşitul contractului de leasing ( în anul m
= n+1), utilizatorul intră în proprietatea bunului;
n = numărul de ani pe care se derulează contractul de leasing;
i = numărul curent al anului respectiv, poate lua valori de la 1 la n;
CT ded = costul total deductibil;
Am = amortizarea bunului - se reflectă în cadrul principalului (în cadrul ratei de leasing),
restul reprezentând o cheltuială nedeductibilă;
D = durata normală de funcţionare a bunului;
r dl = rata anuala dobânzii implicită a contractului de leasing;
Sd lh = soldul lunar al principalului în luna h;
h = numărul curent al lunii din anul respectiv, ia valori de la 1 la 12;
Pr gest = prima de gestiune, poate varia în funcţie de societatea de leasing;
Pr asig = prima de asigurare, calculată anual ca procent din valoarea actualizată a bunului
asigurat;
E f = economia fiscală aferentă cheltuielilor deductibile,
Imp pr(%) = cota de impozit pe profit, stabilită conform legislaţiei în vigoare,
CTN ded = costul total net deductibil;
CTN neded = costul total net nedeductibil;
f act = factor de actualizare;

-32-
a = coeficient de actualizare.

Observaţie: în cazul în care durata contractului de leasing este mai mare de un an,
actualizarea se face pe principiile cunoscute din matematica actuarială, cu alte cuvinte,
costul total net actualizat va reprezenta suma costurilor anuale nete actualizate cu factorul
corespunzător anului ‚i’.

IV.2.2. Costul bunului achiziţionat prin contractarea unui credit bancar

Această variantă este frecventă în practica economică dar prezintă unele

inconveniente cum ar fi: garantarea creditului şi îndeplinirea criteriilor de bonitate
financiară, şi în unele cazuri dobânda fluctuantă. Costul total al creditului bancar va
cuprinde cheltuielile totale realizate (aportul propriu la finanţare, cheltuielile cu studiul
de fezabilitate, cu asigurarea Casco şi a garanţiei, cu dobânzile şi ratele de rambursat,
comisionul de gestiune) la care se adaugă impozitul datorat statului pentru cheltuielile
efectuate din venituri impozabile. Impozitul se calculează eliminând cheltuielile
deductibile (dobânzile, comisionul de gestiune, asigurările, amortizările, cheltuielile cu
studiul de fezabilitate) din cele totale şi înmulţind diferenţa cu procentul de impozit.

Relaţiile de calcul ale costului net actualizat al creditului, plecând de la

ideea că acesta
va fi acordat pe mai mulţi ani, sunt prezentate mai jos:

CT = Pa+ Dobcredit + Cgest + Casig + Cfezab + Casig Pty + Imppf = Av +

Pramasa + Dobcredit
+ Cgest + Casig + Cfezab + Casig Pty + Imppf
CTded i = Ami + Dobi + Cgest i + Casig i + Cfezab i + Casig Pty i
Ami = Pa / D
Dobi = Σ Dobhi = Σ rd(%)/12*Sdhi
Cgest i = (Pa - Pramasa i ) *Prgest (%)
Crisc = Pa *Prrisc (%)

-33-
Casig i = Pa *Prasig (%) pt i = 0
Casig i = (Pa – Σ Ami)* Prasig (%) pt i >=1
Ef i= CTded i * Imppr(%)
==> CTNded i = CTded i – Ef i
CTNneded i = Av (pt i = 0) + (Pramasa i – Ami) + Imppf i
Pramasa i = Pa – Av – Pramasa i-1 , i >= 1
CTNi = CTNded i + CTNneded i
CTNact(credit) = Σ CTNi * fact i
fact i = 1/ (1+a)i

În care, în afară de notaţiile de mai sus, avem:

C gest i = comisionul de gestiune al creditului în anul ‚i’, echivalentul comisionului de
gestiune la leasing; se plăteşte anual, la soldul rămas de achitat;
C fezabi = cheltuieli cu studiul de fezabilitate, achitate doar o dată, la începutul contractării
creditului;
C asig Pty = alte cheltuieli legate de asigurarea garanţiilor suplimentare cerute de bancă,
plătite tot o dată la începutul contractării creditului;
D = durata normală de funcţionare a bunului;
Dob hi = dobânda în luna ‚h’ a anului ‚i’, calculată la sold
r d (%) = rata dobânzii bancare anuale;
Sd hi = soldul rămas de achitat în luna ‚h’ a anului ‚i’;
P ramasa = partea rămasă de achitat din valoarea finanţată;
a = coeficientul de actualizare.
În cazul creditului bancar, actualizarea sumelor se face cu un coeficient de actualizare
egal cu rata dobânzii bancare.

Pe baza acestei metodologii s-a elaborat un produs-program care a fost

experimentat pe exemple concrete de la diferite companii de leasing. Astfel s-a observat
că după criteriul costului net actualizat este recomandabil creditul bancar cu condiţia
existenţei bonităţii financiare, a garanţiilor necesare şi a unei dobânzi mai mici decât la
leasing. Dacă luăm în considerare plăţile totale actualizate constatăm că, de asemenea,
tot creditul bancar este preferat. Acest lucru se întâmplă atunci când compania de leasing

-34-
îşi finanţează achiziţia bunului prin credit bancar. Toate cheltuielile prilejuite de credit
sunt recuperate prin redevenţe care cuprind şi profitul acesteia.
Structura cheltuielilor aferente creditului bancar este asemănătoare leasingului.
Excepţiile în cadrul leasingului sunt adunarea valorii reziduale în calculul cheltuielilor
totale dar nu există cheltuieli cu elaborarea studiului de fezabilitate şi nici cu asigurarea
garanţiilor. Dobânda la leasing este mult mai mare decât cea bancară, iar taxa de contract
este echivalentă comisionului de gestiune a creditului. Operaţiunea de leasing ar putea fi
mult mai atractivă dacă compania de leasing ar finanţa-o din surse proprii. Pentru
bunurile provenite din import va fi preferat leasingul dacă facilităţile fiscale vor
compensa diferenţa de plată. Se poate observa că avantajul leasingului, faţă de celelalte
forme de achiziţionare a bunului, constă nu atât în volumul imobilizărilor făcute cât în
facilităţile oferite de ansamblul operaţiunii. Dacă dobânzile percepute de societăţile de
leasing ar fi mai reduse, atunci sub aspectul volumului imobilizărilor ar fi mai avantajos
leasingul. Dacă bunul provine din import, atunci va fi preferat leasingul cu condiţia ca
taxele vamale să nu fie nule. Reducerea impozitului pe profit a redus atractivitatea
leasingului.
Un studiu recent făcut de National Business Institute din SUA conturează un top al
motivelor pentru care firmele preferă leasingul altor alternative;

-35-
 o 41% - pentru că permite un mai bun management al cash-ului şi duce la o
economie de capital de lucru;
o 18% - pentru că schimbările tehnologice rapide impun înlocuirea
echipamentelor;
o 10% - pentru că este o formă de finanţare foarte flexibilă;
o 10% - pentru că formele de leasing sunt mai deschise în a evalua proiectul în
sine şi în a-şi asuma în acelaşi timp riscul de produs, ca urmare condiţiile
impuse pentru finanţare sunt mai accesibile decât în cazul băncilor;
o 8% - din motive fiscale.

Un astfel de rezultat depinde de gradul de dezvoltare al economiei, de sistemul

fiscal, de gradul de maturitate al industriei de leasing şi de măsura în care acesta poate
propune soluţii creative şi viabile, compatibile cu tendinţele de dezvoltare şi cerinţele
clienţilor.
Leasingul este o alternativă modernă la creditul clasic, dar poate fi şi o metodă de
remobilizare a capitalului imobilizat (lease-back). Prin acest mijloc, se încurajează
firmele rentabile, capabile să aducă profitul necesar achitării redevenţelor. Această
formă de finanţare oferă creditorului drept garanţie însuşi dreptul de proprietate, fapt ce
dă creditului un grad redus de risc. Leasingul accentuează tendinţa modernă a
capitalismului de a face o disociere între cei ce deţin capitalul şi cei care folosesc în mod
activ acest capital.

-36-
IV. Concluzii

Industria leasingului cunoaşte o evoluţie rapidă în ultimele decenii preconizându-

se ca ea să joace în continuare un rol important şi în mileniul III. Nivelul de dezvoltare al
industriei leasingului variază însă mult în diferite părţi ale lumii şi cu cât se vor consolida
mai multe pieţe noi în acest domeniu cu atât pătrunderea leasingului va avansa.
Analiza tendinţelor de evoluţie a leasingului este strâns legată de evoluţia
tehnologiilor industriale, a politicilor fiscale şi monetare, precum şi de evoluţia în
ansamblu a economiei mondiale. Toţi aceşti factori au o evoluţie specifică la nivelul
fiecărei ţări, motiv pentru care piaţa leasingului cunoaşte particularităţi pe ţări, regiuni
sau continente.
În ceea ce priveşte activele ce fac obiectul operaţiunilor de leasing întrevedem o
continuare a expansiunii leasingului de autovehicule, în strânsă corelare cu politicile
fiscale şi cu evoluţia performanţelor tehnice ale acestora.
Insuficient de dezvoltat este leasingul imobiliar care presupune facilităţi aparte
dar care permite îndeplinirea obiectivelor guvernelor pe linia construcţiei de locuinţe
sociale. Din acest considerent în perioada imediat următoare leasingul imobiliar va
cunoaşte un ritm ascendent.
Un alt produs care va cunoaşte expansiune pe piaţa leasingului este software-ul de
aplicaţii. Din nefericire prezentul nu evidenţiază un aflux de investiţii în acest domeniu,
dar pe măsura dezvoltării comerţului electronic şi a comunicaţiilor prin Internet,
întreprinderile vor fi tot mai dependente de produse informatice performante, adaptabile
cerinţelor utilizatorilor.
Ca orice alt fenomen juridic, leasingul, a apărut în anumite condiţii şi a evoluat sub
influenţa anumitor factori. Dată fiind structura lui complexă şi variată, leasingul a obţinut
diverse definiţii în literatura de specialitate, acestea având o motivaţie legală, economică,
fiscală etc. De cele mai multe ori, leasingul este privit ca o categorie economică, fiind
calificată drept o formă de finanţare. Sub aspect economic, leasingul este o categorie
complexă de relaţii sociale patrimoniale (economice) dintre mai multe persoane ce au

-37-
drept scop al activităţii sale obţinerea de profit, a cărui realizare devine posibilă cu o
eficienţă economică mai sporită pentru fiecare participant prin combinarea într-un mod
convenabil pentru ei toţi a surselor financiare, a utilajelor de producţie, a cunoştinţelor
tehnologice şi a capacităţilor organizatorice. Astfel, în cadrul leasingului sunt satisfăcute
interesele economice ale tuturor participanţilor la schema prezentată: pentru producătorul
de bun, leasingul este privit ca o formă eficientă de realizare a producţiei sale, pentru
locatar – aceasta este o formă de procurare şi/sau de exploatare a utilajelor şi produselor
performante, conservând totodată capitalul, pentru locator – o formă de investire eficientă
a surselor financiare.
În final aş dori să remarc faptul că studiul elaborat reprezintă numai un demers care
intenţionează să evidenţieze o serie de probleme de actualitate, privind leasing-ul, şi sperând
totodată că aspectele dezbătute vor reprezenta un punct de pornire pentru studiile viitoare.

-38-
ANEXA 1

-39-
 BIBLIOGRAFIE

1. Achim Monica Violeta, „Leasing – o afacere de succes, derulare, contabilitate,

eficienta”, Ed. Economica, 2005
2. Andreica Marin – “Leasing - Cale de finanţare a investiţiilor pentru întreprinderi
mici şi mijlocii”, Editura Crimm, Bucureşti 1998
3. Andreica Marin, Cristina Andreica, Ionel Mustea-Şerban, Răzvan Mustea-Şerban,
“Decizia de finanţare in leasing”, Ed. Cibernetica, 2003
4. Dorin Clocotici, Gh. Gheorghiu, „Operaţiunile de leasing”, Ediţia a II-a, Ed.
Luminalex, 2000
5. Gabriel Tiţa-Nicolescu, „Regimul juridic al operaţiunilor de leasing”, Bucureşti
Editura All Beck, 2003.
6. I. Stancu, “Gestiunea financiara a agenţilor economici”, Editura Economica,
Bucureşti, 1994
7. Monografie contabila pentru instituţiile financiare nebancare – ASLR, 2007
8. Puiu Al., “Management în afacerile economice internaţionale”, Editura
Independenta economică, Bucureşti,1992
9. Teză de doctorat: „REGLEMENTAREA JURIDICĂ A OPERAŢIUNILOR DE
LEASING FINANCIAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA” Coordonator Stiinţific:
PROF.UNIV.DR. Volcinschi Victor; Doctorand Martin Cristina , 2007
10. Teză de doctorat: „FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE FINANŢARE ŞI
ACHIZIŢIE ÎN LEASING”, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. Marin Andreica,
Doctorand: Mustea – Şerban Răzvan,2007
11. Teză de doctorat: „VALENŢE ŞI LIMITE ALE LEASINGULUI ÎN CONDIŢIILE
SPECIFICE ECONOMIEI ROMÂNEŞTI”, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr.
DUMITRU MIRON, Doctorand: BĂRBULESCU ŞEITAN OANA, 2006
12. Teză de doctorat: „STUDIU ASUPRA PERSPECTIVEI LEASING-ULUI ÎN
ROMÂNIA”, Coordonator stiintific: Prof. univ. dr. STANCU ION, Doctorand:
COCA CONSTANTINESCU GHEORGHE CORNEL, 2006

-40-
13. Ciobanu Anamaria, „Analiza comparativa leasing operaţional - leasing financiar”,
Tribuna Economica, Nr.22, 2005
14. George Vulcănescu, Fin-leasing, Finmedia, 2004
15. Nisulescu Ileana,”Alternative privind finanţarea IMM-urilor”, 2006, Gestiunea şi
contabilitatea firmei, nr.3
16. Rus Ioan, Avantajele leasingului, Tribuna economica, Nr.39, 2007
17. Codul Fiscal, Ediţia a VII-a, 2007
18. OG. Nr 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing (versiune
consolidate la 27.07.2007)
19. http://www.bancherul.ro
20. http://www.aslr.ro
21. http://www.leasing.ro
22. http://www.finzoom.ro

-41-