Premianții NOBEL pentru economie și contribuția lor la știința

economică

Premiul pentru științe economice al Băncii Centrale Suedeze în memoria lui Alfred
Nobel – de obicei prescurtat Premiul Nobel pentru Științe Economice – este acordat
anual și administrat de Fundația Nobel pentru contribuții excepționale în domeniul
științelor economice și este considerat drept unul dintre cele mai prestigioase premii în
acest domeniu. Nu este unul dintre premiile Nobel fondate în 1895 prin testamentul lui
Alfred Nobel, dar este asimilat cu ele. Premiul a fost fondat în 1968 de Banca Centrală
Suedeză, la cea de-a 300 a aniversare a băncii, în memoria lui Alfred Nobel. Laureații
premiului pentru științe economice sunt selectați, ca și laureații premiilor pentru
fiziologie sau medicină, fizică și chimie, după aceleași criterii, de un comitet al
Academiei Regale Suedeze de Științe. A fost acordat pentru prima oară în 1969
economiștilor Jan Tinbergen și Ragnar Frisch pentru „descoperirea și utilizarea
modelelor dinamice în analiza proceselor economice”.

Conform informaţiilor publicate pe site-ul oficial al Premiului pentru ştiinţe economice,

distincţia a fost acordată, din 1969, în total de 53 de ori, fiind premiate 89 de persoane,
dintre care două femei. La 25 dintre decernări, premiul a avut un singur laureat, 20 de
premii au fost împărţite între doi câştigători, iar opt au fost împărţite de trei câştigători.

Până în prezent, cea mai tânără laureată în domeniul ştiinţelor economice este Esther
Duflo, care avea 46 de ani când a fost premiată, în 2019. Elinor Ostrom a fost prima
femeie laureată în domeniul ştiinţelor economice, în 2009. Cea mai în vârstă persoană
premiată, Leonid Hurwicz, avea 90 de ani în 2007, când i-a fost atribuită distincţia.

Wassily Leontief s-a născut pe 5 august 1906 și și-a petrecut copilăria și tinerețea în
St. Petersburg. După emigrarea în Germania a continuat studiile la Universitatea din
Berlin. Aici a pus bazele analizei input-output. Această temă de cercetare avea la bază
în parțial analiza marxistă și walrasiană a echilibrului general prin intermediul fluxurilor
inter-industriale. Printre principalele preocupări a fost o creștere a abordării
multisectoriale a ciclurilor de afaceri. În anul 1941 a publicat lucrarea ”Structura industriei
americane” în care a prezentat un exemplu empiric al sistemului său de intrare-ieșire.
Teoria input – output a fost ceva nou în domeniul economic și a construit baza altor
cercetări empirice pe scală largă. Această teorie a fost de o importanță teoretică crucială.
Pe această teorie s-a bazat analiza sistemelor liniare de producție. Deși a devenit
cunoscut ca un economist teoretic, într-un interviu a subliniat că mulți dintre colegii săi
economiști nu alocă suficientă atenție datelor colectate. "În loc să colectăm date, facem
presupuneri! În loc să privim cifrele, spunem să presupunem că, atunci, bineînțeles,
veți obține ceva care nu are nici o legătură cu realitatea".

Paul Anthony Samuelson (15 mai 1915 - 13 decembrie 2009) a fost un economist
american. Primul american care a câștigat Premiul Nobel pentru științe economice.

El a propus ca matematica să fie „limbajul natural” pentru economiști și a contribuit

semnificativ la fundamentele matematice ale economiei cu cartea sa Bazele analizei
economice. În această publicație a încercat să demonstreze o structură matematică
comună care stă la baza mai multor ramuri ale economiei. Cele două principii de bază
ale teoriei sunt maximizarea comportamenului (utilitate pentru consumatori și profit pentru
firme) de unități economice și stabilitatea în ceea ce privește sistemul economic.

Milton Friedman este un economist american născut în New York în anul 1912, laureat al
premiului Nobel pentru stiințe economice în anul 1976. Printre numeroasele lucrări
dedicate studiului economic se poate menționa: Un program de stabilitate monetară și
reformă bancară, Capitalism și libertate, Moneda și dezvoltare și Teoria prețurilor.

Friedman este cel mai emblematic reprezentant al monetarilor. El susține că există o

relație clară între masa monetară și nivelul inflației.

El susține de asemenea că există mecanisme de ajustare automată în economie. Cu alte

cuvinte putem spune că Friedman este împotriva intervenției statului in economie. El
afirmă că autoritățile ar trebui să aibă doar rolul de supraveghere a cantității de bani de
bază. Conform teoriei sale, libertatea totală a pieței va permite realizarea echilibrului
economic.

Sir W. Arthur Lewis, economist birtanic a obținut premiul Nobel în Economie în anul 1979
împreună cu Theodore W. Schultz pentru investigațiile sale în dezvoltarea economică
focusând atenția asupra problemelor țărilor în dezvoltare. Ei au studiat țările în dezvoltare
și au menționat dualitatea acestora: există două sectoare economice, cel urban și cel
rural. În sectorul urban productivitatea muncii este mult mai mare decât în sectorul rural.
Sectorul urban permite existența economisirii și investiției.

Lawrence Robert Klein, economist american, s-a născut pe 14 septembrie 1920 în orașul
Omaha, S.U.A. În lucrarea de doctorat, sub conducerea maelui economist Paul
Samuelson a transcris în limbaj matematic teoria economică a marelui economist al
secolului XX-lea, J.M. Keynes, elaborând un sistem de ecuații și modele matematice.

El a construit un sistem de ecuații cu care se putea calcula volumul preconizat al mărfii,

produse în economia națională. Klein considera modelele matematice drept niște
instrumente ale activității economice și încerca șă implementeze modelele sale în
practică. El încerca să creeze astfel de modele care ar oferi posibilitatea de a prezice
fluctuațiile activității economice.

Opera economică a lui Klein face parte din patrimoniul teoriei economice mondiale și se
studiază în toate universitățile lumii.

James Tobin, economist nordamerican, a obținut premiul Nobel în Economie în anul

1981, pentru analizele sale asupra piețelor financiare. Recomandarea lui Tobin era
punerea în practică a politicilor orientate către angajarea 100%, controalele mai stricte
ale tensiunilor monopoliste dar și investiție în educație, știință, infrastructură și tehnologie.

În anul 1972 el a propus ca guvernele să încaseze un comision asupra operațiilor de

schimb valutar. El considera această taxă drept o formă de ajutorare a creșterii comerțului
liber. Această propunere a căpătat numele de ”taxă Tobin”, un simbol al luptei către
comerțul liber.

Sir John Richard Nicholas Stone, economist britanic, a primit premiul Nobel pentru științe
economice pentru dezvoltarea unui model contabil, care poate fi utilizat în urmărirea
activităților economice, atât la nivel național cât și la nivel internațional.

El a dezvoltat un model de contabilitate cu dublă intrare. Acest model prevede că fiecare

element de venit de pe o parte a bilanțului trebuie să fie îndeplinit de un articol de cheltuieli
din partea opusă a bilanțului contabil. Contabilitatea de azi se bazează în mare parte
acestui sistem de dublă intrare.

Robert Merton Solow, economist american, premiat Nobel pentru științe economice în
anul 1987. El a dezvoltat un model matematic care ilustrează modul în care diverși factori
pot contribui la creșterea economică națională susținută. În teoria lui a presupus că
ocuparea completă a forței de muncă se poate realiza prin adaptarea salariilor acordate
forței de muncă. Spre deosebire de gândirea economică tradițională, el a arătat că
progresele în ritmul progresului tehnologic stimulează mai mult creșterea economică
decât acumularea de capital și creșterea forței de muncă.

Maurice Félix Charles Allais, economist francez, a fost premiat în anul 1988 cu Premiul
Nobel pentru științe economice, pentru dezvoltarea teoriei piețelor și utilizarea eficientă a
resurselor. Munca lui s-a orientat pe dezvoltarea economiei matematice, mai concret la
teoria echilibrului general, la teoria capitalului, la teoria deciziei dar și la politica monetară.
Pe lângă teoriile sale fundamentale, a contribuit și la dezvoltarea diverselor teme cum ar
fi rolul băncilor centrale sau prețurile serviciilor publice.

S-a îndepărtat de analiza dezvoltată de Walras privind echilibrului general, și a realizat

un studiu axat pe piețe reale, favorizând studiul dezechilibrului.

Trygve Haavelmo, economist norvegian, premiat cu Premiul Nobel pentru economie în

anul 1989. A dezvoltat modele economice care prezic modul în care o schimbare într-un
aspect al economiei va afecta pe alții. A demonstrat că teoria probabilității statistice ar
putea fi integrate în formulări economice. Econometria sa a contribuit la tehnicile de
prognoză economică națională, oferind posibilitatea de o formulare mai precisă a
politicilor economice guvernamentale.

Ronald h. Coase, economist american, premiat cu Premiul Nobel pentru Economie în

anul 1991. Coase studia modurile în care costurile de tranzacție și drepturile de
proprietate afectează afacerile și societatea. În lucrarea ”The Problem of Social Cost”
(1960) el a dezvoltat ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de teorema
Coase, susținând că atunci când costurile de informare și tranzacție sunt scăzute, piața
va produce o soluție eficientă la rezolvarea neplăcerilor.
Gary S. Becker, economist american a fost premiat cu Premiul Nobel pentru Economie
în anul 1992. El a aplicat metodele economiei la aspecte ale comportamentului uman.

Principiul lui Becker este că alegerile economice raționale, bazate pe interesul propriu,
guvernează majoritatea aspectelor comportamentului uman și nu doar deciziile de
cumpărare și investiții considerate în mod tradițional că influențează comportamentul
economic. În disertația sa, publicată în 1957 sub numele de „Economia discriminării”,
Becker a examinat discriminarea rasială pe piețele muncii,concluzionând că
discriminarea are costuri atât pentru victimă cât și pentru făptaș. Într-o lucrare el a susținut
că investiția unui individ în educație și formare este similară cu investiția unei companii în
mașini sau echipamente noi. În diferite studii, Becker a analizat gospodăria ca pe un fel
de fabrică, producând bunuri și servicii. Aplicând teoriile producției comportamentului
gospodăresc, el a reușit să facă predicții despre dimensiunea familiei, divorț și rolul
femeilor la locul de muncă.

Daniel L. McFadden, economist american, și co-câștigător cu James J. Heckman al

premiului Nobel în economie în anul 2000, pentru dezvoltarea teoriei și metode utilizate
în analiza comportamentului individual sau al gospodăriei, cum ar fi înțelegerea modului
în care oamenii aleg unde să lucreze, unde să locuiască sau când să se căsătorească.

În lucrările sale a combinat teoria economică, metodele statistice și aplicațiile empirice

pentru a rezolva problemele societății. În 1974 el a dezvoltat o metodă pentru a determina
modul în care indivizii vor alege între alternative pentru a-și maximiza utilitatea.
Bibliografie

1. Ioan Simion DAN, Șef lucr.dr.ing.; dr. Sanda PĂDUREȚU, lector : Revista de
Management şi Inginerie Economică, Vol. 18, Nr. 2, 2019: WASSILY LEONTIEF–
DEZVOLTAREA METODEI INPUT-OUTPUTȘI APLICAREA EI ÎN REZOLVAREA
PROBLEMELOR ECONOMICE; Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (accesat
la data de 01 noiembrie 2022)
2. Britannica, The Editors of Encyclopaedia. "Trygve Haavelmo". Encyclopedia
Britannica, 24 Jul. 2022, https://www.britannica.com/biography/Trygve-Haavelmo.
(accesat la datat de 01 noiembrie 2022.)
3. Britannica, The Editors of Encyclopaedia. "Maurice Allais". Encyclopedia
Britannica, 5 Oct. 2022, https://www.britannica.com/biography/Maurice-
Allais.(accesat la datat de 01 noiembrie 2022.)
4. Britannica, The Editors of Encyclopaedia. "Robert Solow". Encyclopedia
Britannica, 19 Aug. 2022, https://www.britannica.com/biography/Robert-Solow.
(accesat la datat de 01 noiembrie 2022.)
5. Britannica, The Editors of Encyclopaedia. "Sir Richard Stone". Encyclopedia
Britannica, 26 Aug. 2022, https://www.britannica.com/biography/Richard-Stone.
(accesat la datat de 01 noiembrie 2022.)
6. Britannica, The Editors of Encyclopaedia. "Winners of the Nobel Prize for
Economics". Encyclopedia Britannica, 19 Nov. 2021,
https://www.britannica.com/topic/Winners-of-the-Nobel-Prize-for-Economics-
1856936. (accesat la datat de 01 noiembrie 2022.)
7. Britannica, The Editors of Encyclopaedia. "Ronald Coase". Encyclopedia
Britannica, 29 Aug. 2022, https://www.britannica.com/biography/Ronald-Coase.
(accesat la datat de 01 noiembrie 2022.)
8. Britannica, The Editors of Encyclopaedia. "Gary S. Becker". Encyclopedia
Britannica, 29 Apr. 2022, https://www.britannica.com/biography/Gary-Becker.
(accesat la datat de 01 noiembrie 2022.)
9. Britannica, The Editors of Encyclopaedia. "Daniel L. McFadden". Encyclopedia
Britannica, 25 Jul. 2022, https://www.britannica.com/biography/Daniel-McFadden.
(accesat la datat de 01 noiembrie 2022.)