UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA CENTRUL UNIVERSITAR

DROBETA TURNU SEVERIN FACULTATEA DE

ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA-CIG

REFERAT LA DISCIPLINA ECONOMETRIE

COORDONATOR
Lect.univ.dr STUPARU DRAGOS

STUDENT-ANTONESCU ALINA MARIA

DROBETA TURNU SEVERIN

-2022-

1
 Econometrie

În economie, econometria este utilizarea metodelor matematice și statistice

pentru a produce modele pentru a verifica validitatea ipotezelor în termeni de
politică economică.
Istorie
Econometria începe să se dezvolte în jurul anilor douăzeci ai secolului al XX-
lea . Economistul norvegian Ragnar Frisch joacă un rol fundamental în nașterea
disciplinei și în instituționalizarea acesteia; de unii i se atribuie chiar autorul
termenului econometrie . În 1930 , împreună cu Irving Fisher , a fondat
Societatea Econometrică , cu scopul „de a încuraja studii cantitative care
abordează punctele de vedere teoretice și empirice în explorarea problemelor
economice ”. În 1933 a fondat și revista Econometrica , încă ( 2014 ) publicația
principală în domeniul econometric și economico-cantitativ.
Munca Comisiei Cowles pentru cercetare în economie (un grup de cercetare
creat în 1932 la Colorado Springs, mutat în 1939 la Universitatea din Chicago și
din 1954 la Universitatea Yale , ne permite să facem primii pași în dezvoltarea
metodelor pentru estimarea sistemelor de ecuații simultane . [ Citație necesară ]
Trygve Haavelmo , câștigătorul Premiului Bank of Sweden în memoria lui
Alfred Nobel în științe economice ( Premiul Nobel pentru economie ) în 1989 ,
face parte din această echipă de cercetare.
După cel de- al doilea război mondial , econometria a cunoscut o dezvoltare
rapidă. Printre factorii care stau la baza acestei creșteri există probabil instituția
Premiului Nobel pentru economie , care se acordă economiștilor cunoscuți
pentru rigoarea formalismului matematic al muncii lor, combinată cu o
dezvoltare rapidă a analizei computaționale și a „Informaticii”. Dezvoltarea
tehnicilor econometrice îi determină să joace un rol decisiv în definirea politicii
economice .
Descriere
Scopuri și tehnici.
Principalele scopuri ale econometriei sunt de a da un conținut empiric teoriei
economice și de a o supune testării statistice.

În cea mai mare parte, econometria se bazează pe rezultatele statisticilor clasice.

Dintre acestea, cel mai important instrument statistic al econometricianului (sau
cel puțin cel mai relevant în practică) este probabil regresia liniară , precum și
estimarea modelului liniar cu metoda celor mai mici pătrate . Aplicațiile mai
sofisticate folosesc metodele de maximă probabilitate și metoda momentelor .

2
Un număr tot mai mare de cercetători, pe de altă parte, utilizează instrumente și
metode tipice statisticilor bayesiene . Această din urmă abordare, caracterizată
printr-o interpretare subiectivă a probabilității , pare destul de promițătoare în
contextul econometriei aplicate finanțelor sau econometriei financiare.
În aplicații, studiile de econometrie pot fi împărțite în două mari categorii:
analiza seriilor de timp și analiza datelor secționale (sau a secțiunii
transversale ); recent disponibilitatea crescută a datelor a făcut posibilă analiza
pe baza datelor panoului , care încorporează atât dimensiunea temporală, cât și
cea secțională.
Deși, din punct de vedere istoric, studiile econometriei s-au dezvoltat pornind
de la obiectivul studierii modelelor propuse în domeniul macroeconomiei , în
ultimii timpuri necesitatea de a găsi argumente economice empirice a dus la o
dezvoltare largă a studiilor econometrice, aplicate diferitelor ramuri ale
economiei. . Alături de studiile financiare menționate mai sus, nu putem să nu
menționăm creșterea remarcabilă a microeconometriei , care a condus la
rezultate remarcabile în domeniul economiei muncii și studiul reglementării
pieței.
Diferențe între econometrie și statistici
Econometria este acum considerată o disciplină separată de statistică, deoarece
se concentrează pe colectarea și analiza datelor non-experimentale, adică date
care nu sunt colectate prin experimente. De fapt, utilizarea experimentelor și a
mediilor de laborator pentru colectarea datelor în științele sociale este un
fenomen rar (de obicei ar avea costuri prea mari sau ar necesita alegeri morale
dificile). [1] De-a lungul timpului, econometria a împrumutat foarte mult din
statistici. De exemplu, metoda regresiilor multiple este utilizată în ambele
discipline, dar scopul și interpretarea ei pot varia foarte mult. Mai mult,
econometricienii au dezvoltat noi tehnici pentru a gestiona complexitatea
datelor economice și pentru a testa predicțiile teoriilor economice.

Metoda econometrică: o ilustrare

O analiză econometrică este, în cea mai imediată dintre definiții, o comparație
între un model economic și dovezi empirice.
Un model economic reprezintă o afirmație despre relația (relațiile) dintre
diferite variabile (economice). Un exemplu bine cunoscut, utilizat de obicei
pentru a ilustra metoda econometrică, este cel al funcției de consum . Un astfel
de model poate pretinde că consumul \ C depind liniar de venitul național \ Y ,
conform raportului:{\ displaystyle \ C = c_ {0} + c_ {1} Y}
unde este {\ displaystyle \ c_ {1} = {\ frac {\ partial C} {\ partial Y}}} se
numește înclinația marginală spre consum .
Se poate observa că modelul conține (potențial) cantități, consum și venituri
observabile, care sunt denumite de obicei variabile și alți parametri
neobservabili. {\ displaystyle \ c_ {0}} Și {\ displaystyle \ c_ {1}} . Orice

3
pereche de valori pentru parametri definește o structură pentru model, de ex. {\
displaystyle \ C = 15 + 0.78Y} .
Econometricianului i se cere să răspundă la două întrebări: (1) este modelul în
cauză compatibil cu datele? Cu alte cuvinte, există o pereche de valori {\
displaystyle \ \ left (c_ {0}, c_ {1} \ right) \ in \ mathbb {R} ^ {2}} astfel încât
{\ displaystyle \ C = c_ {0} + c_ {1} Y} ? În al doilea rând, (2) ce probabilități
sau, pentru a utiliza limbajul statistic , nivelurile de încredere sunt asociate cu
aceste valori?

Metodele econometriei clasice ignoră în general prima întrebare, presupunând

că, în general, modelul este compatibil cu datele; pe de altă parte, este sarcina
economistului teoretic să evalueze dacă relația {\ displaystyle \ C = c_ {0} + c_
{1} Y} reprezintă corect comportamentul consumului pe măsură ce variază
venitul național sau, dacă nu este de preferat, de exemplu, o relație pătratică: {\
displaystyle \ C = c_ {0} + c_ {1} Y + c_ {2} Y ^ {2}} , sugerând că consumul
crește odată cu venitul, dar mai „încet” decât modelul liniar (dacă {\
displaystyle c_ {2} <0} ). În special, econometricianul se concentrează pe a
doua întrebare, evaluând nivelul de încredere asociat modelului în cauză prin
teste statistice . De asemenea, este necesar să ne amintim aplicarea tehnicilor
econometrice în sectoare care se încadrează în mod tradițional în sfera afacerilor
sau economiei afacerilor , mai degrabă decât în cea a economiei ca
atare; un exemplu este dat de studii asupra modelelor de regresie variabilă
dependente discrete , cum ar fi modelele logit și probit , care sunt utilizate pe
scară largă în marketing .
Premii Nobel pentru economie în econometrie
Mai mulți cărturari au primit Premiul pentru Științe Economice al Băncii
Suediei în memoria lui Alfred Nobel ( Premiul Nobel pentru economie ) pentru
contribuțiile lor la econometrie:
Jan Tinbergen și Ragnar Frisch ( 1969 );
Lawrence Klein ( 1980 );
Trygve Haavelmo ( 1989 );
Daniel McFadden și James Heckman ( 2000 );
Robert Engle și Clive Granger ( 2003 );
Thomas J. Sargent și Christopher Sims ( 2011 ).
Notă
Jeffrey Wooldridge, Introductory Econometrics, A modern approach , South-
Western, Cengage learning, 2013, ISBN 978-1-111-53104-1 .
Bibliografie
Campbell, JY, Lo, AW și MacKinlay, AC (1997), The Econometrics of
Financial Markets , Princeton University Press ISBN 0-691-04301-9 , un text
specializat în aplicațiile econometriei în domeniul finanțelor cantitative (în
Engleză );

4
Greene, WH (1993), Analiza econometrică , Prentice-Hall, ISBN 0-13-013297-
7 , un text introductiv, dar riguros, general, considerat standardul pentru un curs
universitar de econometrie predoctorală; este apreciat în special pentru
tratamentul modelelor de alegere discrete și pentru prezentarea analizei
cointegrării și a conceptelor și metodologiilor ECM dezvoltate pe larg de
Greene și care i-au adus premiul Nobel. (în engleză );
Hamilton, JD (1994), Time Series Analysis , Princeton University Press ISBN
0-691-04289-6 , textul de referință pentru analiza seriilor de timp (în engleză );
Koop, G. (2003), Bayesian Econometrics , Wiley-Interscience, ISBN 0-470-
84567-8 , un bun text introductiv despre abordarea inferențială bayesiană , o
minoritate - dar în creștere - curentă care concurează cu econometria clasică sau
frecventistă ; tratează metodologiile analizate în mod obișnuit într-un text la
nivel universitar din punct de vedere bayesian (cum ar fi Greene (1993), vezi
mai sus) și propune o bogată bibliotecă de scripturi MATLAB , disponibilă pe
site-ul web asociat (în engleză );
Wooldridge, JM (2001), Analiza econometrică a secțiunilor transversale și a
datelor panoului , MIT Press, ISBN 0-262-23219-7 , un text avansat de abordare
microeconometrică privind analiza secțiunilor și a panoului (în limba engleză ).
Elemente conexe
EViews - software de econometrie
gretl - software de econometrie open source
Econofizică
Alte proiecte
Colaborați la Wikționar Wikționarul conține dicționarul lema « econometria »
Colaborați cu Wikiversity Wikiversitatea conține resurse privind econometria
Colaborați la Wikimedia Commons Wikimedia Commons conține imagini sau
alte fișiere despre econometrie
linkuri externe
Econometrie , pe Treccani.it - Enciclopedii online , Institutul Enciclopediei
Italiene . Editați pe Wikidata
( EN ) Econometrics , în Encyclopedia Britannica , Encyclopædia Britannica,
Inc. Editați pe Wikidata
Site-ul Societății Econometrice
Asociația Econometrică Aplicată , pe aea-eu.com . Adus la 24 noiembrie 2018
(arhivat din original la 14 octombrie 2007) .
Econometrie , în Treccani.it - Enciclopedii online , Institutul Enciclopediei
Italiene.
Controlul autorității