Cursul 1

Econometrie

Structura cursului
Cursul de Econometrie pe care îl vor parcurge studenţii anului II Management va
cuprinde următoarele capitole mari:
- Econometria – definiţii şi obiective;
- Modelul econometric;
- Testarea ipotezelor statistice;
- Modele econometrice de regresie unifactorială;
- Modele econometrice de regresie multifactorială;
- Testarea ipotezelor modelului liniar de regresie;
- Analiza seriilor cronologice.

Bibliografia recomandată
1. Mladen L., Econometrie. Suport curs, https://ush.blackboard.com - în curs de
apariţie;
2. Voineagu V., Ţiţan E., Şerban R., Ghiţă S., Todose D., Pele D., Teorie şi practică
econometrică, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2007;
3. Pecican E., Econometrie, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;
4. Andrei T., Bourbonnais R., Econometrie, Editura Economică, Bucureşti, 2008;
5. Andrei T., Statistică şi econometrie, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

Econometria – definiţii şi obiective

Definiţia econometriei
Econometria s-a constituit ca o ramură a ştiinţei odată cu înfiinţarea Societăţii de
Econometrie în anul 1930 de către Irving Fisher, L.V. Bortkiewicy, R.Frisch, H.Hotelling şi
alţii. Termenul a fost introdus de către economistul şi statisticianul norvegian Ragnar Frisch şi
provine, etimologic, din cuvintele greceşti: „eikonomia” - economie şi „metren” - măsură.
Econometria devenea astfel o „umbrelă” sub care se reuneau metodele de măsurare din
diversele zone ale economiei.
De-a lungul timpului s-au conturat mai multe definiţii ale noii discipline; dintre ele
vom menţiona trei mai importante:

1

Definiţia istorică
A fost formulată de către statisticianul Ragnar Frisch, în chiar primul număr al revistei
Econometrica, revista Societăţii de Econometrie lansată în anul 1933, astfel: „experienţa a
arătat că fiecare din următoarele 3 puncte de vedere, al statisticii, al teoriei economice şi al
matematicii este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă pentru o înţelegere efectivă a
relaţiilor cantitative din economia modernă; unificarea lor este aceea care asigură eficienţa.
Econometria este tocmai această unificare.”
Altfel spus, econometria reprezintă studierea fenomenelor economice pe baza
datelor statistice cu ajutorul modelelor matematice.

Definiţia restrictivă
A fost propusă de Cowles Comission for Research in Economics, (Chicago, 1940-
1950). În această viziune se consideră că econometria presupune investigarea fenomenelor
economice numai cu ajutorul modelelor aleatoare (stochastice, probabilistice).

Definiţia extinsă
Aparţine economiştilor anglo-saxoni şi consideră că econometria în sens larg
înseamnă econometria în sens restrâns, la care se adaugă metodele cercetării operaţionale.
Adică, econometria ar include aproape tot ce presupune măsurare. O astfel de accepţiune ar
genera totuşi frecvente suprapuneri cu preocupările altor discipline precum: Statistică
economică, Cercetări operaţionale, Teoria deciziei etc.

Econometria poate fi folosită în două moduri, care nu se exclud reciproc:

• ca instrument de previziune (date fiind valori ipotetice ale anumitor variabile,
putem previziona valoarea variabilei de interes).
• ca metodă explicatorie (poate fi folosită pentru a confirma sau infirma o teorie
economică).

Rolul econometriei
Rolul econometriei rezultă din soluţionarea unor obiective precum:
a. evidenţierea, pe baze mai obiective, a relaţiilor de cauzalitate din economie;
Ex1. Confirmarea sau infirmarea dependenţei exporturilor de fluctuaţiile cursului de
schimb.
Ex2. Existenţa unei relaţii între nivelul fiscalităţii şi investiţiile directe în economie.

2
 b. stabilirea proporţiei în care unul sau mai mulţi factori determină evoluţia unei
variabile efect precum şi ierarhizarea factorilor după importanţă;
Ex. O activitate de marketing (cum sunt vânzările pe o nouă piaţă) depinde în primul
rând de publicitate, iar în al doilea rând de preţ, ambii factori determinând reuşita unei astfel
de activităţi în proporţie de 78%.
c. exprimarea numerică a efectului datorat creşterii cu o unitate a factorului cauză;
Ex1. Productivitatea creşte cu 2%, dacă stimulentele cresc cu o unitate (să zicem 100
lei).
Ex.2. Consumul produsului X scade cu 3 Kg în condiţiile în care preţul creşte cu 100
lei.
d. previziunea evoluţiei unui fenomen economic în raport cu factorii determinanţi
sau ţinând seama de evoluţia fenomenului în perioadele precedente;
Ex1. Se poate realiza prognoza creşterii economice în următorii ani, în condiţiile
evoluţiei previzibile a investiţiilor şi a utilizării resurselor de muncă.
Ex2. Se poate determina culoarul în care se va încadra fluctuaţia cotaţiilor la bursă
pentru acţiunile societăţii X.
e. aprecierea prin expresii numerice a implicaţiilor pe care o acţiune de politică
economică le are asupra mai multor sectoare economice;
Ex1. În ce măsură creşterea cu 2 p.p. a dobânzii de referinţă de către Banca Naţională
a României modifică rata medie a dobânzii practicate de băncile comerciale, cererea de
credite, investiţiile, inflaţia etc.
Ex2. În ce măsură creşterea cu 10% a bugetului destinat promovării produselor
influenţează vânzările, costurile şi, în ultimă instanţă, profitul.
f. stabilirea intensităţii şi direcţiei fluctuaţiilor din economie;
Ex. Stabilirea perioadelor de maximă şi minimă activitate în domenii precum:
acordarea de credite, vânzările unui anumit produs, consumul de resurse etc.
g. aprecierea elementelor semnificative sau nesemnificative (datorate hazardului)
din economie.
Ex1. Scumpirea unui produs a condus, în timp, la o scădere semnificativă a cererii sau
această modificare s-a datorat întâmplării?
Ex2. S-au constatat modificări importante ale comportamentului investiţional. Acestea
au fost produse de modificarea ratei de impozitare a profitului sau au fost determinate de alte
cauze?

3
 Aspectele pe care econometria nu le poate rezolva sau nu le poate rezolva satisfăcător
sunt:
1. încorsetarea într-un model generalizator, de mare amploare, a tuturor relaţiilor
existente în economie;
2. introducerea în calcul a variabilelor calitative (ca de ex. organizarea, prudenţa,
satisfacţia, motivaţia etc.) cu o suficient de mare acurateţe;
3. departajarea suficient de precisă a influenţei fiecărui factor asupra unui
fenomen/proces economic, în situaţiile în care factorii ce îl determină evoluează
foarte asemănător (se spune în econometrie: „prezintă un grad înalt de
coliniaritate”);
4. prognoza suficient de precisă (şi mai cu seamă prognoza schimbărilor de direcţie
în evoluţia unui fenomen) în situaţii conjuncturale diferite sau în situaţii în care
interacţiunea factorilor reprezintă ea însăşi un factor.

Etapele demersului econometric

Etapele demersului econometric sunt următoarele:
1. identificarea teoriei economice care explică fenomenul respectiv;
2. formularea matematică a ipotezelor economice;
3. specificarea modelului econometric;
4. culegerea datelor necesare;
5. estimarea parametrilor modelului econometric;
6. testarea statistică a ipotezelor propuse de teoria economică;
7. predicţia pe baza modelului;
8. utilizarea modelului econometric pentru fundamentarea deciziilor de politică
economică.