Curs I Me-F Savoiu

MODELARE ECONOMICO - FINANCIARĂ
CURS I
Prof. univ. dr. habil. Gheorghe Săvoiu-Universitatea din Pitesti

Cursul de astăzi
Tema I - Modelarea economico-financiară: demers iniţial şi cursivitate
I.1.Un demers iniţial: de la economie, la econometrie, prin modelare
economică
I.2. Un demers cursiv: de la economia financiară, la econometria financiară
prin modelare economico – financiară
I.3. Scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării modelării economico –financiare
econometriei şi econometriei financiare ca ştiinţe
I.4.Obiect de studiu, obiective şi pachete de programe în modelarea economico
– financiară, econometrie şi econometria financiară
I.5. Econometrie şi econometrie financiară versus alte ştiinţe concurente în
modelarea fenomenelor economico – financiare
Cursul următor
Tema II - Modelul economic şi economico – financiar şi modelarea
econometrică şi econometrică – financiară
II.1. Modelul şi modelarea econometrică şi econometrică financiară
II.2. Tipologia modelelor econometrice şi econometrice financiare
II.3. Evoluţia şi perisabilitatea modelului econometric. Un exemplu clasic:
elasticitatea cererii şi multiplicarea modelelor sale
Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 1

Prof. univ. dr. habil. Gheorghe Săvoiu
Tema cursului de astăzi
Curs I
Obiective: Principalele obiective ale modelării economico - financiare reunesc
măsurarea statistico-matematică, analiza descriptivă a variabilelor, testarea
statistică, validarea sau invalidarea modelelor unor procese şi fenomene economice,
fiind astfel definită ca ştiinţă printr-o agregare originală a gândirii altor trei discipline:
economia cu accent pe economie financiară, statistică şi matematică. Debutul
tematic al acestui curs caută răspunsuri la câteva întrebări legate de scurtul istoric al
apariţiei, semnificării şi definirii acestei modelări, realizând un demers iniţial de la
economie către econometrie şi prin cursivitate de la economie financiară la
econometrie financiară, detaliind şi principalele pachete de programe ca instrumente
utile în practica parametrizării modelului, urmată de previziune, simulare.
Cuvinte cheie: modelare economică (economico-financiară), econometrie (financiară),

istoria econometriei (financiare), pachete de programe pentru modelare economico-
financiară, Eviews, MatLab, SPSS, SAS, econofizică, sociofizică, economie cuantică,
modelarea bugetului, modelarea

Tema cursului următor
Curs II
Obiective: Orice modelare deţine minimal două obiective: unul teoretic de simplificare a
realităţii şi unul pragmatic de realizare concretă a modelului. Definirea şi etapizarea
corectă a modelului econometric şi econometric financiar sunt precedate de o delimitare
conceptuală a modelării econometrice şi econometrică financiară, pentru a asigura o
pregătire şi teoretică şi practică prin aplicarea riguroasă de metode, tehnici şi
instrumente statistico-matematice, dar reamintind în prealabil conceptele esenţiale, din
ştiinţele ce se reunesc în econometrie şi în econometria financiară. Modelarea
econometrică şi cea econometrică financiară debutează prin cunoaşterea fenomenelor
economice sau economico – financiare, continuă prin identificarea, formularea,
parametrizarea şi validarea unui model statistico-matematic ce simplifică o realitate
economică sau economico – financiară şi se finalizează prin valorificarea modelelor în
prognoze sau simulări, toate aspectele enumerate sintetizând principala ţintă tematică a
acestui demers.
Cuvinte cheie: model şi modelare, modelare econometrică, tipologia modelelor, succesiunea şi
perimarea modelelor, modelul elasticităţii şi coeficientului specific, model econometric de
referinţă sau clasic şi modele moderne.

INTRODUCERE
Modelarea economică, în general, constă dintr-un set de ecuaţii matematice care descriu o
teorie economică. Scopul celui care realizează o modelare economică este de a include
suficiente ecuaţii matematice care să permită identificarea şi parametrizarea unor legături
utile cu privire la modul în care subiectele economice se comportă în plan microeconomic
sau economiile regionale şi naţionale funcţionează şi evoluează ciclic în plan
macroeconomic mondial. Modelarea economică prin structura ecuaţiilor constituie o
reflectare statistico - matematică a unei realităţi economice mult simplificate, ca în
exemplul tipic al modelului cerere – ofertă, care explică schimbările prețului de echilibru.
O modelare economică optimă trebuie să parametrizeze asocieri sau corelaţii precise,
stabile şi verificabile legate de fenomenele economice pe care încearcă astfel să le
înţeleagă şi explice. Perspectiva unei previziuni prompte sau a prognozei în marja de
eroare acceptabilă, alături de simularea relevantă prin maximizare (profit, venituri etc.) şi /
sau minimizare (cheltuieli, pierderi etc.) dar şi de scenarizarea selectivă, actualizând
permanent şi decelând criterial şi prin testare cât mai riguros soluţiile cu impact practic,
definesc generic o modelare reuşită şi de durată în economia moderna.
În esenţă modelele economice rezultate din procesul de modelare, indiferent cât de
complicate sau de simplificate par ar fi, vor rămâne doar nişte aproximări ale realităţii
subiective ale fenomenelor economice, destinate să explice temporar realitatea economică
dinamică şi permanent afectată de eroarea reziduală (inexplicabilă integral în raport cu
momentul modelării).

Modelarea economică econometria
Economie + statistică + matematică
Modelarea economico - financiară econometria financiare
Economie financiară + statistică + matematică aplicată + teoria
probabilităţilor
Simultan apar noi abordări : sociofizică, econofizică, economie

cuantică, teoria sistemelor, ecologia umană, pentru a da doar câteva
exemple dintre noile ştiinţe care au oferit soluţii trans, inter şi multi
disciplinare asimilând modele comportamentale din sociologie, din
fizica statistică şi statistica de tip cuantic, din gândirea holistă prin
abordarea sistemică sau inclusive în raport cu mediul şi implicit omul
integrat mediului în ecologia umană.
Econometria
Termenul de econometrie are doi părinţi adoptivi, respectiv pe Pawel Ciompa

(1867-1913), economist şi profesor polonez care, în anul 1910, l-a utilizat pentru
prima oară cu un sens mult prea general, de contabilitate (book keeping) şi pe
Ragnar Frisch (1895-1973), statistician şi economist norvegian devenit poate
primul mare econometrician, unul dintre fondatorii Societăţi de Econometrie, în
anul 1930, care a scris mai multe studii importante pe această temă şi care l-a
folosit încă de la prima sa citare, cu semnificaţia modernă de modelare statistico
- matematică a fenomenelor economice. Econometria din punct de vedere
etimologic este rezultatul traducerii a două cuvinte din greaca veche cu sensul
simplu de „măsurare economică sau cuantificare în economie” (oikonomie =
economie şi metron = măsurare).
Coexistă însă, alături de această primă conceptualizare şi alte semnificaţii, de la
cele înscrise deja într-o mulţime de dicţionare specializate, până la cele
desprinse din istoria acestei ştiinţe şi a personalităţilor ce au conturat-o, în peste
cele opt decenii de existenţă continuă şi atât de prolifică prin rezultate.

Diverse definiţii ale econometriei
Multe dintre dicţionarele
enciclopedice uzuale definesc
econometria ca aplicare a tehnicilor
matematice şi statistice în economie,
pentru a studia probleme, a analiza
date, precum şi pentru a dezvolta şi
testa modele şi teorii.
Un dicţionar geografic descrie Un dicţionar bancar detaliază

econometria mai pragmatic, drept conceptual econometria, drept reuniune
ştiinţa care realizează o analiză de metode şi tehnici de modelare, care
economică, în care se prelucrează date explică o realitate economică financiar-
cu ajutorul metodelor şi tehnicilor bancară, în termenii unor relaţii
statistice, pentru a valida spaţial şi statistico-matematice, între variabilele
temporal anumite modele teoretice, iar fundamentale ale acestei realităţi, de la
scopul esenţial al econometrie pentru cheltuieli de capital, la salarii sau
orice geograf este acela de a face venituri, de la rate ale dobânzilor
previziuni şi de a determina politica bancare, la evoluţia numerică a
micro şi macroeconomică în plan populaţiei, de la politici fiscale, la
teritorial. politici monetare etc.
Diverse definiţii ale econometriei
Alte dicţionare consacrate prin calitatea definiţiilor lor

descriu econometria ca fiind
„statistica şi analiza matematică a relaţiilor economice”,
capabile împreună să creeze ecuaţii pentru a descrie
fenomene şi procese economice, să estimeze funcţii
economice şi să formuleze modele economice diverse
(Encyclopedia Britannica)
sau
„tehnici de analiză economică, prin care teoria economică
se exprimă în termenii unor relaţii matematice, validate mai
apoi prin teste statistice”, materializate la final prin
încercări de a elabora previziuni economice corecte şi a
face posibil succesul politicilor de planificare
(Columbia Encyclopedia).

Definiţia standard a lui Ragnar FRISCH
Semnificaţia uzuală a econometriei a rămas aceea atribuită

de către economistul norvegian Ragnar Frisch, respectiv
aceea de „unificare a unor puncte de vedere care se referă la
teoria economică, statistică şi matematică, privind natura
relaţiilor cantitative din economie“
(Frisch, R., 1933, Editor's Note. Econometrica 1, pag.1 - 4).
Econometria, definită în acest mod, înglobează un ansamblu

de metode statistico - matematice, utilizate în identificarea
teoriei şi legităţilor economice.

Accepţiunile econometriei contemporane
A. Definiţia inductivă
B.Definiţia ostensivă sau enciclopedică
C.Definiţia operaţională
D. Definiţia extensională

A. Definiţia inductivă sau restrictivă
Econometria în sens inductiv (restrictiv) reprezintă o investigare a fenomenelor economice

realizată cu ajutorul modelelor aleatoare sau stochastice (definiţia anilor ’40 şi ’50 ai
secolului trecut, cunoscută şi ca definiţia Cowles, de la Cowles Commission for Research
in Economy din Chicago). Se includeau astfel în domeniul econometriei numai cercetările
economice care utilizau metodele inducţiei statistice, respectiv ale testării estimaţiei, ale
verificării ipotezelor statistice, ale verificării relaţiilor cantitative privind procese şi
fenomene economice cercetate. Cercetarea econometrică clasică în sens inductiv şi
restrictiv impunea atât existenţa prealabilă a unei teorii economice privind procesul şi
fenomenul cercetat, care să stea la baza modelării şi să permită formularea ipotezelor, cât
şi posibilitatea aplicării metodelor statistice moderne (verificarea ipotezelor teoriei
economice şi formularea şi interpretarea modelului econometric). Din păcate erau excluse
multe fenomene şi procese economice, lipsite pur şi simplu de o teorie economică.

B.Definiţia ostensivă sau enciclopedică
Econometria în sens ostensiv sau enciclopedic (prin impunerea unui nume, prin actul
indicării sau prezentării obiectului la care numele se aplică, concomitent cu precizarea
clară a obiectului desemnat) se identifică cu Societatea Econometrica (Econometric
Society), întemeiată la 29.XII.1930, la Cleveland, şi cu revista ce poartă acelaşi nume.
C.Definiţia operaţională
Econometria în sens operaţional, care face pasul de la o definiţie analitică (care enumera
utilizările acceptate), la una stipulativă (care generează noi utilizări), reuneşte în domeniul
ei de studiu caracteristic atât cercetările econometrice în sens inductiv şi restrictiv, cât şi
metodele cercetării operaţionale (teoriile optimului, stocurilor, grafurilor, deciziilor,
jocurilor etc.) inclusiv tehnicile moderne de analiză a datelor sau a tabelelor de mari
dimensiuni. Noua abordare conceptuală a extins nelimitat frontierele econometriei.
D. Definiţia extensională
Econometria în sens extensional (pentru studenţi, cercetători sau specialişti) a devenit
ştiinţa care se ocupă cu expunerea sistematică de metode, tehnici şi instrumente de
investigare cantitativă a fenomenelor economice, beneficiară a unor legităţi proprii,
rezultate din analiza modelelor sale aleatoare, probabilistice şi dinamice.

În prezent se regăsesc multe alte semnificaţii valabile şi alte opţiuni de definire
unghiulară (restrânsă) a econometriei unde accentul se mută de la un subdomeniu
ştiinţific pe un altul, din ceea ce constituie obiectul larg al econometriei ca mod de
gândire ştiinţific, instrumental, reunificator şi investigaţional:
a) econometria este înţelegerea relaţiilor dintre variabilele economice, acordând roluri

importante selectării factorilor şi modelului (Onicescu, O., Botez, M.);
b) econometria reprezintă măsurarea relaţiilor economice, definind ca obiective majore

verificarea teoriilor economice, evaluarea şi implementarea politicilor macroeconomice şi
microeconomice (Chow, G.C, Pesaran, M.H, Wootdridge, J.M.);
c) econometria constă din unificarea obiectului de studiu şi obiectivelor teoriei

economiei, statisticii şi matematicii, privind natura relaţiilor cantitative din economie
(Frisch, R, Malinvaud, E., Samuelson, P. A, Koopmans, T.C, Stone, N. etc);
d) econometria reuneşte formularea şi investigarea ipotezelor utile decidenţilor (Walters,

A.);
e) econometria deţine obiectul de studiu şi obiectivele unei economii de intenţie ştiinţifică

(Perroux, F.) etc.
Un demers cursiv: de la economia financiară la econometria
financiară, prin modelare economico - financiară
Economia financiară constituie o ramură a

economiei, asociată ideii de alocare şi utilizare
a resurselor economice (cu precădere
monetare), atât spaţial cât şi de-a lungul
timpului, într-un mediu dominat de incertitudine
şi risc, caracterizată de studiul intens al
activităţilor monetare de tipul analizelor
macroinvestiţionale.
Economia financiară se deosebeşte de

Economia financiară, ca o subdisciplină economia clasică sau tradiţională prin
distinctă în cadrul economiei generale, patru elemente majore:
studiază relaţiile dintre variabilele 1.concentrarea asupra activităţilor
financiare de tipul preţuri, rate ale monetare,
2.incertitudinea şi riscul ca stări de fapt
dobânzilor, valori şi dividente ale
absolut normale şi reale,
acţiunilor etc. criteriile care asigură 3.opţiuni sau alternative,
variabilitatea fiind tridimesionale 4.informarea şi generare de baze de date
(spaţiu, timp şi informaţie). şi sisteme informaţionale cu rol decisiv.

Principalele întrebări şi variabile în cadrul economiei financiare sunt
legate de:
A. timp,
B.incertitudine (inclusiv riscuri),
C.opţiuni (alternative) şi
D. informaţii formulate în termeni monetari şi valorificate prin indicatori
statistici.
Timpul operează în economia financiară prin bani care se tranzacționează

în prezent pentru alţi bani în viitor, cu incertitudinea (inclusiv riscurile)
cu care sume de bani urmează să fie transferate într-un viitor incert sau
într-un spaţiu alternativ riscant, cu opţiunile sau alternativele prin care o
singură parte din cele două care tranzacţionează poate lua o decizie la o
dată ulterioară, care poate afecta transferurilor ulterioare de bani şi prin
informaţiile care asigură o mai bună cunoaştere a viitorului şi pot reduce,
sau chiar elimina incertitudinea asociată cu o anumită valoare monetară
viitoare.

O conceptulizare restrânsă juridică şi fiscală descrie economia financiară ca
ramură a disciplinei economice consacrată analizei deciziilor de alocare a
resurselor monetare în procesele de producţie de bunuri sau servicii, cu scopul
maximizarii sumelor baneşti care vor rezulta din vânzarea acestora
(http://www.money.ro/dictionar/dictionar-juridic/economie_financiara.html)
În contrast cu finanţele, economia financiară se concentrează asupra

economiei aflate sub influenţa variabilelor economice reale
cuantificate financiar, studiind evaluarea corectă a unui activ de
capital, a ratei de actualizare corespunzătoare, a fluxurilor de
numerar relevante, compararea cu active de capital similare, absolute
sau relative, dependenţa de alte active de capital şi alte evenimente
etc., delimitând pieţe financiare și instrumente ale pieţelor monetare,
descriind instituţii financiare şi de reglementare.
Economia financiară modernă este caracterizată de un proces
continuu de concentrare în activităţilor monetare, în care banii de
un tip sau altul deţin probabilităţi reale şi nenule să apară în
activitatea comercială internă sau externă, sub presiunea
cunoaşterii mai profunde şi anticipării unui subiect de interes
economic general, respectiv crizele financiare din ultimii ani.

PRINCIPALELE TEORII CARE DAU ORIGINALITATE ŞI
UNICITATE ECONOMIEI FINANCIARE
A.Teoria preţurilor de arbitraj (APT - Arbitrage
Pricing Theory), o teorie generală a prețurilor
activelor (axată pe ipoteza conform căreia
rentabilitatea preconizată a unui activ financiar
poate fi modelată ca o funcţie liniară a diferiţilor
factori macro-economici sau indici de piaţă)
Teoria generală a preţurilor activelor aparţine
lui Stephen Ross şi a apărut în anul 1976.
B. Teoria portofoliului (CAPM - Capital Asset Pricing Model),
care relevă cum anume investitorii ar trebui să echilibreze
riscul prin investiţii în active sau titluri de valoare multiple.
Teoria portofoliului a fost descoperită independent de către
Jack Treynor (1961 şi 1962), William Sharpe (1964), John
Lintner (1965) şi Jan Mossin (1966), iar William Sharpe, Harry
Markowitz şi Merton Miller au primit în 1990, premiul Nobel în
economie pentru teoria CAPM o contribuţie de pionierat la
fundamentarea teoriei economiei financiare.

PRINCIPALELE TEORII CARE DAU ORIGINALITATE ŞI
UNICITATE ECONOMIEI FINANCIARE
C. Teoria condiţiilor în care deciziile de finanţare

corporative sunt irelevante pentru valoare (axată
pe teorema lui Modigliani-Miller) şi fundamentate
de raţionalitatea decidentului (celebrul Homo
Economicus şi, nu mai puţin celebra, teorie a
pieţei eficiente).
Teoria pieţei eficiente îşi are rădăcinile în lucrarea
lui Louis Bachelier, intitulată teoria speculaţiei
(The Theory of Speculation), dar este dezvoltată
de către Eugene Fama în anii 1960 drept ipoteza
pieţei eficiente (The efficient-market hypothesis).

O definiţie extinsă a economiei financiare o descrie drept analiza activităţilor
economice publice unde deciziile colective joacă un rol major, iar în componenţa
acesteia se reunesc teoria bunurilor publice, analiza economică a proceselor
politice (economia politică), economia constitutivă, teoria firmelor publice, dar şi
economia mediului înconjurător cu politica fiscală în general. Sub această
generalizare economia financiară a devenit practic cea de-a treia disciplină
considerată clasică a economiei generale, alaturi de teoria economică
(microeconomia și macroeconomia) şi de politica economică. Această nouă
abordare relevă două alte personalităţi ale economiei financiare esenţiale în
procesul de unificare a celor două Germanii (de est şi vest) cum sunt Norbert
Andel şi Bernd Raffelhüschen unul specializat pe aspectul financiar şi fiscal al
proceselor macroeconomice altul interesat mai ales de politici financiare sociale
şi de analize de economie financiară de tip intergenerational.

Diferenţa dintre economia financiară şi finanţe
Economia financiară se defineşte transdisciplinar şi ea drept intersecţie creativă din punct

de vedere teoretic dar şi pragmatic, ca ştiinţă independentă fiind diferită totuşi atât de
economie, cât şi de finanţe.
Disciplina de finanţe prin analiza investiţională, prin finanţele corporative şi finanţele
manageriale conţine încă o importantă componentă de analiză economică în interiorul ei,
dar economia financiară extinde această analiză şi acoperă mai larg optimizarea, evaluarea
unui nivel de risc sau minimizarea riscului dat pentru un anumit nivel de rentabilitate,
costul capitalului devenind şi el un cost de oportunitate.
Diferenţa dintre economia financiară şi finanţe este în mod evident mai mare decât
semnificaţia unui simplu termen suplimentar de „economie”,
optimul, echilibrul, rentabilitatea, oportunitatea fiind întregite cu ajutorul deficitului,
dezechilibrului, activului actualizat şi reactualizat, costului comparat etc.
Diferenţa dintre economia financiară şi economie
Dacă economia se axează pe optimizare, pieţe şi echilibre în general, economia financiară
aprofundează monetar investigaţia şi lărgeşte astfel orizontul cunoaşterii prin analiza deficitului,
prin costul de oportunitate, completând viziunea economiei cu cercetarea atentă a economiei
spaţial urban, rural, cu studierea financiară a impactului asigurării sănătăţii, a protecţiei mediului
O diferenţă de nivel de abordare, fluxurile monetare fiind aici profund analizate şi teoretizate...
Econometria financiară
Ori de câte ori metodele, tehnicile şi instrumentele statistico-
matematice sunt aplicate pentru a analiza procesele şi fenomenele
economice, termenul consacrat pentru o astfel de abordare ştiinţifică
nu poate fi altul decât acela de econometrie, tot astfel cum ori de câte
ori economia financiară se reuneşte interogativ cu statistica şi
matematica rezultă econometria financiară.
Jianqing Fan defineşte sintetic Într-o definiţie restrânsă se poate

econometria financiară ca fiind “un afirma că econometria financiară
areal activ în care se integrează studiază probleme cantitative care
continuu finanţele, economia, decurg din domeniul finanţelor, mai
ales, din cel al economiei financiare.
statistica, teoria probabilităţilor şi
Econometria financiară utilizează
matematica aplicată”. tehnici statistice și teoria financiară
sau a economiei financiare pentru a
Fan, J. (2004). An introduction to financial aborda o gamă extinsă de probleme
econometrics, Department of Operation Research and
Financial Engineering, Princeton, NJ: Princeton
din această realitate specifică
University, November, pag.1 exclusiv monetară

O ABORDARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI ISTORICĂ DE TIP COMPLEX
a) demersul cursiv de la economia financiară la noua econometrie financiară, prin modelare

economico - financiară impunând o prezentare foarte extinsă a modelării economico - financiare,
b) o detaliere a principalelor variabilele, a instrumentelor cu impact modelator şi a metodelor
statistice de testare / validare, alături de descrierea principalelor concepte economico - financiare
ce vor fi modelate în scopuri de predictibilitate,
c) descrierea teoriilor pieţei eficiente şi a portofoliului CAPM, a volatilităţii unor active în timp, a
stabilirii prețurilor multifactoriale şi teoriei preţurilor de arbitraj a echilibrului intertemporal, a unor
simulări pentru instrumente financiare, a specificului statistic descriptiv al seriilor financiare a
caracterisrticilor seriilor de timp,a unor previziuni şi gestionări ale unor riscuri de piaţă etc.
Indiferent de demersul iniţial sau cursiv, modelul economic şi modelul economico-financiar au
reprezentat o veriga intermediară între teorie şi realitate, dar au răspuns şi unor scopuri imediate
de previziune, estimare şi simulare.
Cursivitatea de la econometrie la econometria financiară se materializeză prin modelarea
economico – financiară, care asigură legătura econometriei cu economia financiară, ceea ce
conduce la modelele ARCH, GARCH şi EGARCH.

Scurt istoric al apariţiei şi dezvoltării econometriei
şi econometriei financiare ca ştiinţe
Principalele etape ale apariţiei şi dezvoltării econometriei sunt următoarele:

A) protoeconometria sau etapa clasică a precursorilor econometriei
(începând cu secolul XVII şi sfârşind cu consumarea primelor trei decenii ale
secolului XIX);
B) etapa apariţiei şi consolidării econometriei în plan ştiinţific (după
fondarea la 29. XII.1930, în Cleveland, a Societăţii Econometrica - Econometric
Society - până la consacrarea acestei noi ştiinţe, prin obţinerea premiului
Nobel, în 1969);
C) etapa dezvoltării econometriei moderne prin competiţie continuă cu alte
ştiinţe modelatoare ale realităţii economice, dar şi prin multiplicări ale
disciplinelor rezultate din desprinderea unor noi ştiinţe de graniţă din corpul
econometriei: econometria financiară, econometria datelor de panel,
econometria bayesiană, macroeconometria şi microeconometria etc. (după
anul 1970, până în prezent).

A. Protoeconometria sau etapa clasică a precursorilor econometriei descrie conturarea
disciplinelor în intersecţia graniţelor cărora se va dezvolta econometria. Reprezentanţii
noilor ştiinţe, statistica şi economia, modern redefinite în secolul al XVIII-lea îşi doreau să
identifice regularităţi şi repetabilităţi în fenomene şi procese economice, formulând legi
similare, ca importanţă, cu cele din fizica clasică sau newtoniană. Prima valorificare a
unei analize economice cantitative este atribuită lui Gregory King (1648-1712), care a
reuşit să folosească o funcţie liniară pentru estimarea preţurilor recoltelor de porumb.
François Quesnay (1694-1774), economist francez, reprezentant al şcolii fiziocrate, prin
lucrarea Tableau économique, din 1758, a oferit primul tablou ce descria sintetic
funcţionalitatea economiilor naţionale, fiind unul din fondatorii macroeconomiei
contemporane. Adam Smith (1723-1790), părintele economiei moderne, om politic şi
filozof scoţian, autor, în 1776, al celebrei lucrări The Wealth of Nations, a permis
dezvoltarea treptată a teoriei evoluţiei economice, finalizată prin diversificarea teoriei
ciclicităţii economice de la ciclul lung (Kondratiev şi Kuznets), la cel mediu (variantele
Juglar, Jevons sau astral de tip Moore), precum şi la ciclurile scurte (de tip Kitchin sau
Hanau). Wesley Mitchell va fi unul dintre primii contestatari ai modelului parametric sau
econometric al ciclicităţii activităţilor economice, considerând fiecare ciclu de afaceri în
parte, drept un fenomen unic care ar putea fi cunoscut exclusiv în mod descriptiv (1928).

Statistica matematică clasică, prin descrierea funcţiei de repartiţie normală (F. K. Gauss şi
P. S. Laplace) şi a repartiţiei evenimentelor rare (S.D.Poisson), statistica aplicată, prin
legităţi privind cheltuieli, venituri, preţuri conform bugete de familie (E. Engel), economia
clasică, prin legea cererii şi ofertei (formulată matematic de A. Cournot), micro şi
macroeconomia raportului cerere - ofertă într-o exprimare ecuaţională (J. S. Mill) sunt
dovezi ale expansiunii gândirii statistico-matematice modelatoare în înţelegerea
fenomenelor economice. Coordonatele universitare ale modelării statistico – matematice
ale economiei au fost legate de Oxford, Cambridge şi Londra, iar cele publicistice de
Biometrica şi Annals of Eugenics, iar corolarul instituţional marcat de multiplicarea
instrumentală a noilor modelări ale membrilor lui Royal Statistical Society (K. Pearson, F.
Galton, R. A. Fisher, A. L. Bowley, F. Y. Edgeworth, W. S. Gosset cunoscut sub
pseudonimul „Student“, C. E. Spearman, G. U. Yule, M. Kendall etc.) De aici se va
desprinde şi primul autor al unui model statistico-matematic profund elaborat, ca în cazul
lui Yule (1895,1896), prin exemplul modelului său privind relaţia dintre sărăcie şi relief, dar
se pot enumera ulterior şi alte influenţe prin modelele Hooker (1901), cu referire la relaţia
dintre rata de căsătorie şi nivelul general de prosperitate, definit prin indicatori economici
ca importuri, exporturi şi preţuri la porumb, prin contribuţia modelatoare a statisticianului
italian Benini (1907), care a utilizat metoda regresiei în economie, prin modelul Henry
Moore (1914, 1917), ca relaţie de estimare statistico-economică a relaţiilor economice etc.

B. Etapa apariţiei şi consolidării econometriei în plan ştiinţific accentuează aspectele şi
relaţiile economice cantitative, econometria impunând treptat, pe parcursul a patru
decenii o „unificare” a teoriei şi măsurării în economie. Cercetătorii care au inventat
conceptul de econometrie au avut în vedere dezvoltarea studiilor şi analizelor, estimaţiilor
şi prognozelor economice în strânsă legătură cu statistica şi matematica. Ei au fost în
acelaşi timp şi întemeietorii Societăţii Econometrice (Econometric Society): Irving
Fischer-preşedinte (Yale University), Ladislaus von Bortkiewicz (University of Berlin),
Ragnar Frisch (Oslo University), Charles F. Roos (Princeton şi Cornell University), Harold
Hotelling (Stanford University), Arthur L. Bowley (London School of Economics), Carl
Snyder (Federal Reserve Bank of New York), L. Schumpeter, Norbert Wiener şi alţii. Tot
aceştia au avut în vedere extinderea consecventă a aplicării statisticii şi matematicii în
dezvoltarea cercetărilor dincolo de domeniul economic, în cel demografic, apoi mai larg,
în cel social, în cel electoral şi cel al politicilor. Debutul ştinţific al noii discipline este în
întregime legat de misterioasa Societate Econometrică (Econometric Society).

În anul 1927, Ragnar Frisch în calitate de profesor de economie la Universitatea din Oslo, a
plecat într-o excursie la Fundaţia Rockefeller în Statele Unite, unde se reuneau economiştii
de orientare matematică. El a făcut o impresie deosebit de puternică lui Irving Fisher şi un
an mai târziu, în 1928, după întâlnirea lui cu Charles F.Roos, profesor al facultăţii de
matematică a Universităţii Princeton au hotărât împreună să formeze noua societate
pentru care numele Econometric Society îndeplinea toate cerinţele. Prima lor mişcare a
fost să se adreseze părintelui economiei americane, să-i ceară ajutorul celebrului Irving
Fisher şi, în aprilie 1928, cei trei bărbaţi se întâlnesc la New Haven, în casa acestuia din
urmă. La propunerea făcută de cei doi tineri cercetători, Irving Fisher nu a fost prea
optimist, dar a promis să coopereze dacă Roos şi Frisch vor găsi alte 100 de persoane ce
beneficiau de o recunoaştere a meritelor lor în întreaga lume academică şi a cercetării
ştiinţifice, care să se arate interesate să se asocieze la o astfel de societate. Ei au întocmit
o listă, dar nu au putut identifica mai mult de 80 de nume. Totuşi s-au hotărât să continue
acţiunea, primul pas fiind intrarea in corespondenţă cu cei 80. Scrisorile s-au bucurat de o
primire favorabilă şi au rezultat încă alte aproximativ 80 de propuneri de nume noi.
Cantitatea fusese şi aici precursoare a calităţii. Astfel, la 29 decembrie 1930, în Cleveland,
a fost întemeiată Societatea Econometrică (Econometric Society). Un rol deosebit în
dezvoltarea şi popularizarea econometriei l-a avut revista acestei societăţi, intitulată
Econometrica, care a apărut în patru numere anuale neîntrerupt, din 1933 până în 1970, şi
s-a extins la şase numere după 1970, depăşind până în prezent cu mult 300 de apariţii..
Semnificaţia istorică a econometriei, rămâne aceea formulată în primul editorial al revistei
Econometrica: „Experienţa a arătat că fiecare din următoarele puncte de vedere, al statisticii, al
teoriei economice şi al matematicii, este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă, pentru o înţelegere
efectivă a realităţilor cantitative din economia modernă; unificarea lor este aceea care asigură
eficienţa. Econometria este tocmai această unificare” (Ragnar Frisch, 1933, Editor's Note.
Econometrica 1, pag.1-4). Ragnar Frisch este iniţiatorul unui proces amplu de delimitare a
econometriei, în raport cu alte ştiinţe, Jan Tinbergen va genera o nouă concepţie privind cercetarea
ştiinţifică macroeconomică, atribuind un rol bivalent modelării, modelul econometric devenind un
instrument de construcţie a unei noi realităţi, în sens de simulare şi analiză a impactului unei decizii
în economie, dar realizând şi testarea teoriilor propuse cu privire la fluctuaţiile ciclice în activitatea
economică sau în evoluţia concretă a ciclului afacerilor (1937, 1939). Contribuţiile lui Koopmans
(1937) privind analiza de regresie statistico-matematică, soluţiile de inferenţiere a parametrilor
fundamentate statistico-matematic de către Hart şi von Neumann (1942), definirea conceptului de
structură a unui fenomen economic analizat în termenii distribuţiilor de probabilitate a observaţiilor,
atribuit lui Haavelmo (1944), celebrul test econometric de tip diagnostic prin identificarea limitelor
reziduale ale autocorelaţiei, testul lui Durbin Watson analiza economică a seriilor de timp sincrone şi
cu decalaj, dezvoltate ulterior prin studiile econometrice investiţionale ale lui Koyck (1954), Cagan
(1956) Friedman (1957), Nerlove (1958), Solow (1960), Almon (1965), Jorgenson (1966), Eisner şi Strotz
(1963), Sargan (1964) au reprezentat reperele definitorii ale acestei perioade de maturizare a
econometriei. Ragnar Frisch şi Jan Tinbergen au fost primii econometrişti laureaţi ai Premiului Nobel
pentru economie, în anul 1969, pentru descoperirea şi utilizarea modelelor dinamice în analiza
proceselor economice.

C. Etapa dezvoltării econometriei moderne prin competiţie continuă cu alte ştiinţe modelatoare ale
realităţii economice a multiplicat spaţial şi temporal recunoaşterea oficială a acestei ştiinţe prin
creşterea numărului de laureaţi ai premiului Nobel, dar şi disciplinele rezultate din desprinderea unor
noi ştiinţe de graniţă din corpul econometriei: econometria financiară, econometria datelor de panel,
econometria bayesiană, macroeconometria şi microeconometria. O preocupare aparte a devenit
prognoza econometrică pe termen scurt axată pe analize şi teste specifice, Box şi Jenkins (1970)
reprezentând începutul unei optici complet noi în domeniul testărilor şi modelărilor, urmată de
lucrările lui Cooper şi Nelson (1972), Zellner Palm, (1974), Trivedi (1975), Prothero şi Wallis (1976,
1977) şi multe altele. Alte contribuţii remarcabile sunt cele ale modelărilor econometrice realizate de
către Granger şi Newbold (1974) şi Phillips (1986). Noii laureaţi ai premiului Nobel în economie provin
într-o proporţie tot mai mare din rândul econometricienilor consacraţi. Lawrence Klein, profesor de
economie la University of Pennsylvania, a primit premiul în anul 1980, pentru modelarea pe computer.
Trygve Haavelmo a primit premiul în 1989. Contribuţia sa principală în econometrie a fost considerată
un articol remarcabil din anul 1944, intitulat The Probability Approach to Econometrics (publicat în
revista Econometrica), care subliniază importanţa abordării prin gândire şi teorie probabilistică a
fenomenelor economice. Daniel McFadden şi James Heckman au primit premiul în comun în anul
2000, pentru lucrările lor în microeconometrie. McFadden a înfiinţat laboratorul de econometrie la
Universitatea California în Berkeley. Profesorii şi cercetătorii Robert Engle şi Clive Granger au primit
premiul în 2003, pentru lucrările lor referitoare la analiza seriilor de date din pieţe bursiere şi
referitoare la evoluţia cursurilor de schimb, permiţând evaluarea riscurilor bursiere şi la stabilirea
unui echilibru între cursul de schimb al monedelor şi nivelul preţurilor

ISTORIA SUCCINTĂ A ECONOMETRIEI FINANCIARE
Robert Engle a iniţiat şi fundamentat în 1984 metoda ARCH (autoregressive conditional

heteroskedasticity) iar Clive Granger a promovat şi a dezvoltat cointegrarea (co-integration) sau
metoda GARCH. Conceptul co-integration a fost introdus în econometrie de către Clive Granger, în
1986 şi dezvoltat formal, ulterior de aceiaşi Engle şi Granger un an mai târziu, în 1987.
Lucrările în Elliott, Timmermann şi Granger (2006) furnizează excelente recenzii ale evoluţiilor
tehnicilor de prognoză economică axate pe modelarea econometrică devenind lucrări modelatoare
fundamentale pentru econometria financiară, alături de studiile empirice din lucrările Econometria
pieţelor financiare a lui Campbell, Lo şi MacKinlay şi Econometrie financiară: probleme, modele şi
metode, cărţi apărute în 1997 şi 2001, la Universitatea din Princeton. La fel de importante prin
pragmatismul lor s-au dovedit şi lucrările de econometrie financiară Analiza seriilor de date
temporale financiare (2002), în care autorul Tsay trece accentul pe metodologia seriilor cronologice şi
pe tehnicile de analiză a datelor financiare, Statistică şi finanţe: o introducere (2004) şi Econometrie
introductivă pentru finanţe (2008), cărţi în care autorii Ruppert şi Brooks, oferă noii discipline
ştiinţifice denumită econometrie financiară o riguroasă structură academică. În ultimul deceniu,
econometria clasică (aşa cum se poate observa şi din evoluţia recentă a econometriei financiare) s-a
structurat şi multiplicat tipologic în tot mai multe discipline de graniţă derivate, în paralel cu apariţia
unui proces de diversificare a domeniilor de aplicabilitate ale econometriei moderne, fiind înregistrat
şi unul de concentrare şi multiplicare a modelelor pe tematici distincte.

Obiect de studiu, obiective şi pachete de programe în
econometrie şi econometrie financiară
O anchetă realizată de UNESCO, la sfârşitul secolului XX, reuşea să
identifice aproape 1000 de științe distinct conturate. Procesul de
multiplicare al ştiinţelor este definit de o graniţa aparte? Ce este o ştiinţă?
Ce condiţii minime se impun a fi îndeplinite de o anumită formă de
cunoaştere pentru a deveni ştiinţă? Ancheta a identificat următoarele
condiţionări: teorie, obiect de studiu şi model propriu, iar în secundar sau
derivate din cele trei elemente esenţiale, legităţi obţinute prin aplicarea
unor metode şi instrumente proprii. Noile discipline de contur ale celor
1000 de ştiinţe contemporane sunt şi ele în jur de 9000 dintre care mai
puţin de 200-300 formează cultură economică modernă fiind discipline de
graniţă ale economiei (econo-discipline). Aproape toate disciplinele ce au
dobândit apetit pentru obiectivul măsurării fenomenelor lor specifice sau
a obiectului lor de studiu au devenit treptat “metrii”.

Obiectul de studiu al econometriei era constituit iniţial din fenomene economice, iar
ulterior acesta s-a extins pe două direcţii:
a) prin abordarea altor fenomene dincolo de economic, dar cu impact în economie şi

prognoza fenomenelor economice şi
b) prin validarea sau invalidarea unor componente sau legităţi ale teoriei economice.
Obiectul de studiu contemporan al econometriei se identifică în multe aspecte cu acela al

statisticii matematice aplicate în economie, respectiv reuneşte acele fenomene şi procese
statistico-economice, dar şi statistico-sociale sau chiar politice, cu sens de procese
electorale sau decizionale (niciodată exclusiv economice, multiplicarea şi aplicabilitatea
econometriei în social, politic devenind una considerabilă prin impact), în marea lor
majoritate fenomene global omogene şi intern structurate, care se produc sub forma unui
număr mare de manifestări individuale, cazuri, elemente aparent întâmplătoare, dar care,
la nivel de ansamblu, prezintă o esenţă comună, o regularitate sau o legitate de
manifestare. Acelaşi obiect de studiu poate fi comparat cu cel al mai noilor discipline de
tip data mining (investigarea ansamblului datelor, rezultat al unificării statisticii cu
inteligenţa artificială şi sistemele de baze de date), regăsind suprapuneri până la
identitate în modelare, de la explorări de date, elaborări de modele, la validări şi aplicări
de modele valide, şi implicând o concurenţă serioasă între econometrie şi data mining.
Obiectivul principal al lui Econometric Society şi al revistei Econometrica a fost încă de la
început acela de a promova studii care să delimiteze chiar obiectul de studiu al acestei
ştiinţe şi care să vizeze realizarea de măsurări empirice (cantitative) necesare în teoria
economică şi verificarea teoriei economice cu ajutorul testelor, finalizate prin decizii de
validare sau invalidare a unor componente teoretice importante. Realizarea de măsurări
empirice (cantitative) necesare în teoria economică şi verificarea teoriei economice în
esenţa sa au extins sistematic obiectul de studiu al econometriei, de la domeniile sale
clasice, până în zonele specifice numai econometriei, bazelor de date (informaţiilor),
metodologiei modelării, testărilor, abordărilor temporale, respectiv către domeniile
informaţiei, energiei informaţionale şi informaţiei entropice, metodologice pure
Econometria modernă redefineşte mult mai general obiectivele sale prin identificarea
variabilelor, testarea ipotezelor statistice şi previziunea sau prognoza fenomenelor
economice cu ajutorul modelelor sale

În raport cu celelalte discipline desprinse din arborele robust al
econometriei, econometria financiară se delimitează de acestea, prin
faptul că deşi toate aceste discipline utilizează econometria şi modelarea
econometrică, numai ea acordă incertitudinii rolul central în obiectul ei de
studiu, atât în teoria financiară, cât şi în punerea în aplicare a acesteia de
manieră empirică sau evoluat modelatoare.
Observaţia aceasta aparţine în esenţă autorilor Econometriei pieţelor

financiare, respectiv lui Campbell, Lo şi MacKinlay iar „includerea
incertitudinii este într-adevăr punctul de plecare în procesul de
autodefinire al econometriei financiare”, ca ştiinţă independentă cu obiect
de studiu distinct, deşi concentrarea excesivă pe tema incertitudinii a
îndepărtat la început econometria financiară de finanţele
comportamentale necesare perceperii rapide a lumii financiare.
Campbell, Lo şi MacKinlay au constat că „fără incertitudine, problemele

legate de econometria financiară s-ar reduce la exerciţiile specifice
microeconomiei”.

Sprijinite în ultimele decenii de puterea formidabilă de calcul a computerelor, econometria
şi econometria financiară au devenit discipline ce se pot aventura cu mai multă uşurinţă
în explorarea informaţiei, utilizând pachete de programe de lucru specializate şi eficiente.
Obiectivul declarat al pachetelor specializate în modelări economico - financiare este

deschiderea apetitului tuturor decidenţilor pentru domeniul fascinant al ştiinţelor
econometrice şi econometrice financiare.
Cunoştinţele cerute pentru înţelegerea unui astfel de pachet de programe implică noţiuni
de bază din statistică, matematică şi informatică şi de limba engleză.
Principalele trei pachete de programe folosite în econometrie (exceptând Excel) în

România, sunt prezentate mai jos, cu o exemplificare sumară a suportului lor grafic.

Lista pachetelor de programe utile în econometrie cuprinde multe software
recunoscute: EViews (http://www.eviews.com/), Gretl, o alternativă open source
pentru EViews (http:/gretl.sourceforge.net/), MatLab
(http://www.mathworks.com), Microsoft Office Excel, în esenţă dedicat statisticii
(http://office.microsoft.com/ro), RATS, SAS, SPSS, Rcmdr, un R open-source
alternativă pentru SPSS, SHAZAM, Stata, TSP, WinBugs, JmulTi, X12-ARIMA
etc. Până în prezent există trei pachete de programe cu utilizare econometrică,
care permit un acces liber (gratuit): Gretl, JmulTi, X12-ARIMA. EViews este un
software pentru statistică, pentru sistemul de operare Microsoft Windows, folosit
cu precădere în econometrie. Software-ul este dezvoltat de firma Quantitative
Micro Software (USA).Versiunea 1.0 a fost lansată în 1994, iar cea curentă este
7.0. lansată în 2009. Ultima soluţie este EViews 7.2. EViews combină software-
ul de tip tabel (spreadsheet), cu grafice şi baze de date relaţionale cu funcţii
tradiţionale din software-ul statistic şi deţine un limbaj de programare integrat.
EViews importă tipuri de fişiere diverse din Excel, SPSS, SAS, Stata, RATS,
TSP etc.

EViews este mai des apelat în literatura econometrică românească şi prezent în
cursurile facultăţilor economice. Pentru exemplificare se redă graficul
(histograma) evoluţiei creşterii economice (rata PIB) în România (1990-2010):
6
Series: RATAPIB
Sample 1990 2010
5
Observations 21
4 Mean 0.966667
Median 3.900000
3 Maximum 8.500000
Minimum -12.90000
Std. Dev. 6.260298
2 Skewness -0.677822
Kurtosis 2.274926
1
Jarque-Bera 2.068063
Probability 0.355571
0
-15 -10 -5 0 5 10
Sursa datelor: http://www.insse.ro/

MatLab (http://www.mathworks.com) reprezintă un produs de generaţia a
patra în domeniul limbajelor de programare,dezvoltat de MathWorks, care
permite manipularea matriceală, realizarea de grafice ale funcţiilor şi
seriilor de date, aplicarea algoritmilor, crearea de interfeţe între utilizatori
şi de legături cu programe în alte limbi. Asigură toate modulele
matematicii de la algebră la statistică matematică, implicit analiză şi
modelare econometrică. Încă din anul 2004, MathWorks MatLab era folosit
de un milion de oameni din întreaga lume. MatLab reprezintă un important
program statistico-matematic utilizat de ingineri şi, mai rar, de
economişti. Un dublu exemplu grafic redă seria de date zilnice, cuprinsă
între anii 1928 şi 2008, a indicelui Dow-Jones Industrial Average (DJIA) în
SUA, definită prin funcţiile log [y(t)] în parte de sus şi R=100log[y(t
+1)/Y(t)] în cea de jos:

Sursa: Andronache C., Savoiu G.,Exploratory Domains of Econophysics.News EDENI&II, Ed. Universitară, Bucureşti,
2009, pag. 136-149

SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) domină piaţa cercetărilor
sociale şi în România. SPSS ca produs al unei companii IBM, este unul dintre
cele mai puternice şi utilizate programe de prelucrare a datelor statistice (data
mining). El a fost creat în anii ’60 şi are ca obiect de activitate realizarea de
software pentru prelucrarea statistică a datelor (versiunea 19). Site-ul companiei
poate fi accesat la http://www.spss.com sau http://www.spss.ro.
Programul este uşor asimilat şi reprezintă alternativa extinderii econometriei în

social.Iată un exemplu de corelogramă prin SPSS:

SOMAJ ŞI INFLAŢIE ÎN ROMÂNIA 1990 - 2009
200,00
100,00
A A A
A
A A A A
A A
A
A
0,00
4,00 6,00 8,00 10,00 12,00
RATA ŞOMAJULUI
Sursa datelor: Colecţia Anuarul statistic al României, 1991–2011,Ed. INS, Bucureşti

Econometria şi econometria financiară versus alte
ştiinţe concurente
La intersecţia provocatoare a economiei sau a sociologiei cu fizica (cu
gândirea statisticii fizice, cuantice) se nasc în ultimele trei decenii ştiinţe
complet noi cum sunt econofizica, sociofizica, economia cuantică etc.,
rivalizând prin originalitatea şi simplitatea lor aparentă, cu alte noi
metode moderne de cercetare ce se conturează la orizont, precum ştiinţa
complexităţii, ştiinţa sistemelor reţelelor neuronale, algoritmilor genetici,
logicii fuzzy şi logicii neutrosofice constituind astfel un prilej de
recunoaştere a exploziei disciplinelor de graniţă. Fizica s-a născut ca
ştiinţă fundamentală într-un mod de gândire demonstrativ şi experimental
şi, apoi, a devenit unul de tip universal. Complexitatea fenomenelor
economice a generat nevoia unor modele de tip universal, de o mai mare
complexitate şi ele, multiplicând interacţiunile dintre fizică şi economie,
ultima fiind relativ lipsită de abordarea strictă a legilor universale, într-un
mod la fel de recunoscut ca prima.

O abordare comparativă a fizicii şi economiei
Economia modernă şi specificul ei Fizica actuală şi caracteristicile ei
- se referă la anumite aspecte al realităţii, în - contribuie la înţelegerea proceselor şi

care omul se preocupă de resurse limitate; deciziilor economice (prin metodologia
-încurajează punerea în aplicare a metodelor analitică, descompunerea sistemului în piesele
cantitative dar formale; sale, scara de măsurare naturală şi prin punctul
-subiectele agregatelor economice sunt său de vedere cantitativ);
realizate din material simplu, atomi ai - deţine un mod specific de a vedea şi a face
activităţilor, care pot fi şi entităţi fizice: referiri, întotdeauna în termeni de părţi ale
gospodării, firme, agenţii financiare sau non universului care va fi studiat în cadrul ierarhiei
financiare, piaţa muncii, alte pieţe; structurale a realităţii, de la o scară micro la
- sistemele economice se află în creştere, zi de una macro, conexând măsurări ale biologiei,
zi, în medii naturale şi umane, la fel ca şi psihologiei, chimiei, economiei, ştiinţelor
celelalte tipuri de sisteme fizice, biologice şi politice, sociologiei, climatologiei, zoologiei,
sociale. geologiei etc.

Gândirea fizică contribuie într-un mod mai mult sau mai puţin neaşteptat şi la
înţelegerea problemelor economice, sociale şi demografice prin contribuţia sa în
stabilirea ecuaţiilor care simplifică şi a metodelor care descriu fenomene cum ar fi
producţia, piaţa, migraţia, traficul sau transportul, lumea financiară, fiind o gândire
reticentă în a lucra în zonele în care sunt seturi de date fiabile şi pe termen scurt,
fiind dominată de dorinţa de a unifica pe fondul unei tradiţii în a valorifica
experimente legate de revoluţii conceptuale. Un cadru interesant de abordare a
gândirii fizicii este acela legat de teoria alegerii raţionale, axată pe instrumente
formale şi constrângeri pentru a caracteriza raţionalitatea şi condiţiile de
agregativitate ale persoanelor fizice, forma de reducţionism care a fost aplicată şi
la studiul comportamentului social, a proiectelor referitoare la relaţia dintre
macroeconomie şi microeconomie, psihologie şi sociologie, demografie globală şi
teritorială, comportamentul subiectelor sau sectoarelor şi comportamentul
consumatorului în economia microfinanciară şi macrofinanciară etc. Interesul
fizicienilor în domeniile sistemelor financiare şi economice are rădăcini relativ
vechi.

În teza sa de doctorat intitulată Teoria speculaţiei, susţinută la Academia din Paris, la 29.
III.1900, Louis Bachelier a determinat probabilitatea de apariţie a unor modificări de preţ şi
probabil acest lucru a constituit începutul a ceea ce se numeşte azi econofizică. În 1936,
Majorana a scris o lucrare de pionierat, publicată în 1942 şi intitulată Il valore delle
statistiche leggi nella fisica e nelle scienze sociali, pe baza unei analogii esenţiale între legile
din fizica statistică şi ştiinţele sociale, şi neîndoios că acesta este primul pas în ştiinţa
sociofizicii. Metodele fizicii cuantice aplicate în ultimele două decenii în economie au generat
o originală economie cuantică, iar alte metode fizice valorificate în demografie, au avut ca
rezultat demografizica. Toate aceste subliniază rivalitatea tot mai accentuată a noilor ştiinţe
modelatoare în raport cu econometria în domeniul economic şi cu econometria financiară în
finanţe.

Câteva elemente definitorii ale noilor ştiinţe rivale ale econometriei
şi econometriei financiare
Rosario Mantegna şi Eugene Stanley au propus prima definiţie a econofizicii ca
domeniu sau ştiinţă multidisciplinară ce reuneşte „activităţile fizicienilor care
lucrează în probleme de economie, pentru a testa o varietate de noi abordări
conceptuale derivând din ştiinţele fizice. O altă definiţie a econofizicii o consideră o
cercetare interdisciplinară din domeniul de aplicare a metodelor fizicii statistice la
problemele din economie şi finanţe. Cercetările econofizicii s-au ocupat de
distribuţiile profiturilor din piaţa financiara, de corelaţia temporală în seriile de date
financiare, de analogiile şi diferenţele dintre dinamica preţului în piaţa financiară şi
procesele fizice, de turbulenţa, distribuţia stocurilor economice şi creşterea ratelor
de variaţie, de distribuţia dimensiunii firmelor şi a ratelor de creştere, de distribuţia
dimensiunii urbane, de distribuţia descoperirilor ştiinţifice, de prezenţa unei
corelaţii puternice în schimbarea de preţ, motivate de reconsiderarea unor opinii
sau păreri, de distribuţia venitului şi a bunăstării, de studiile despre proprietăţile
statistice ale ratelor de creştere. Proprietăţile statistice ale performanţelor
economice ale organizaţiilor complexe ca universităţile, regiunile sau chiar ţările au
fost şi ele investigate de econofizică. O nouă caracteristică a econofizicii pe termen
mediu si lung va rezulta din noile cercetări despre migraţia rural-urban şi despre
creşterea oraşelor. Critica reală adusă econofizicii este dată de lipsa variabilei
vârstă, deoarece modelele econofizicii consideră agenţii economici ca şi atomi
eterni, în contrast cu evoluţia veniturilor şi a bunăstării ca funcţii explicate de către
vârstă, care sunt studiate in economie pe baza modelor fizice de acoperire.

Sociofizica, iniţial denumită psihofizică, reprezintă un complex de activităţi de căutare a

legilor şi principiilor fundamentale care caracterizează comportamentul uman şi conduce
la conturarea unor fenomene sociale colective. În contrast cu disputa continuă dintre
sociologi şi sociofizicieni, potenţialul acestei noi ştiinţe s-a dovedit a fi unul de excepţie.
Sociofizica, prin aportul fizicii, a facilitat înţelegerea dar, mai ales, acceptarea unui
principiu simplu conform căruia întotdeauna fenomenele sociale vor fi cele care înving şi
nu teoriile ştiinţifice ce încearcă şi uneori chiar reuşesc să le explice. Utilizând fizica, atât
ca metodă dar în special ca mod de gândire, pe scară largă, modelând fenomenele sociale
relevante cum sunt cele ale formării opiniilor culturale, economice sau politice, dinamica
şi diseminarea opiniilor, originea, evoluţia limbajului, competiţia, conflictul,
comportamentul mulţimilor, împrăştierea zvonurilor, contagiunea socială, reţelele de
Internet şi World Wide Web, cooperarea şi cercetarea ştiinţifică, apariţia şi dezvoltarea
reţelelor teroriste etc. Sociofizica încearcă şi reuşeşte într-o măsură tot mai mare să ofere
noi soluţii în explicarea unor fenomene ca interconexiunea dintre dinamica unor indicatori
sociali sau demografici (speranţa de viaţă, natalitate, fertilitate) şi distribuţia bunăstării,
religia, ecosistemul, prietenia, reţelele sociale şi de trafic etc.

Quantum economics sau economia cuantică reprezintă un model cuantic al unui sistem
economic finit care constă dintr-un subsistem economic (denumit pur şi simplu
economie), cu un anumit număr de cumpărători şi vânzători (agenţi economie) şi din
mediul său extern (instituţii), cu interacţiuni între agenţi ai economiei, şi între agenţi ai
economiei şi instituţii. Economia cuantică nu contrazice celelalte teorii economice mai
cunoscute (teoria economică neoclasică, economia instituţională, economie evolutiva), în
general vorbind, economia cuantică fiind doar un ansamblu de metode ale fizicii cuantice
adecvate unor populaţii extrem de numeroase (un minim de 1023 particule, agenţi,
tranzacţii, produse, servicii etc ) constituind un sprijin mai eficient în calculele de tip “ab
initio sau non-empirice” ale funcţiilor cererii şi ofertei şi a dinamicii lor, dar şi a
cuantificării în timp util a evoluţiei tuturor interacţiunilor în sistemele economice.
Quantum Economics diferă de economia de tip clasic recunoscând incertitudinile
dezvoltării economice în locul ciclului economic ca factor suprem economic, dar şi
acceptând diverse instrumente şi metode fizice şi economice ca parametri care conduc la
dispersarea unor construcţii motivate politic şi ideologic, care ar putea aduce recesiuni în
loc de politici fiscale şi monetare relativ stabile ca efecte de creştere.
Fizica cuantică a revoluţionat fizica, cum de altfel gânditorii şcolii austriece au
revoluţionat gândirea economică, explicitând noţiunile de incertitudine, costurile de
informare, interacţiunile potenţiale, cunoaşterea şi folosirea cunoştinţelor etc.
Bibliografie în limba română
Andrei, T., Bourbonnais, R., Econometrie, Ed. Economică, Bucureşti, 2008.
Andrei, T,, Stancu, S., Iacob, A.I., Tuşa, E., Introducere în econometrie utilizând Eviews, Ed. Economică,
Bucureşti, 2008.
Dodz, R., SAS - Statistica asistată de calculator, Editura Tipotrib, Sibiu, 2004.
Grama, A., Jaba, E., Analiza statistica cu SPSS sub Windows,Ed.Polirom,Bucureşti, 2004.
Jula D., Introducere în econometrie, Editura Professional Consulting, Bucureşti, 2003.
Meşter, I.T., Econometrie, Editura Universităţii din Oradea, 2007.
Pecican, E., Econometrie ... pentru economişti, Ed. Economică, Bucureşti, 2004.
Pecican, E., Piaţa valutară, bănci & econometrie, Ed. Economică, Bucureşti,2000.
Săvoiu, G. (coord) Econometrie, Editura Universitară, Bucureşti, 2009.
Săvoiu, G., Econometrie, Editura Universitară, Bucureşti, 2011.
Săvoiu, G. Modelare economico – financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2013
Spircu, L., Econometrie, Editura: Pro Universitaria, Bucureşti, 2008.
Trebici, V., Mica enciclopedie de statistică, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,1985
Voineagu, V.,E., Ţiţan., R., Şerban, Ghiţă, S., Todose, D., Boboc, C., Pele, D.,Teoria şi practica
econometrică, Ed. Economică, Bucureşti, 2007.
Webografie
*** http://www.econometricsociety.org
*** http://www.spss.com
***http://www.eviews.com
*** http://gretl.sourceforge.net/
Modelare Economico – Financiară curs 1 48

Bibliografie opţională în limba engleză
Brooks, C., Introductory Econometrics for Finance, Cambridge: Cambridge University Press.
2008.
Cont, R. and Tankov, P., Financial Modelling with Jump Processes, Boca Raton, Florida:
Chapman and Hall. 2004.
Fan, J. An introduction to financial econometrics, Department of Operation Research and
Financial Engineering, Princeton, NJ: Princeton University, November. 2004.
Greene, H.W., Econometric Analysis, Prentice Hall International, 5th Edition, NY, 2002.
Gujarati, D.N., Porter, D.C., Basic econometrics, Boston: McGraw Hill, 5th Ed., 2009.
Jondeau, E, Poon, S. and Rockinger, M., Financial Modelling under Non-Gaussian Distributions,
London: Springer Finance. 2007.
Lütkepohl, H., New Introduction to Multiple Time Series Analysis, New York: Springer. 2010.
Maddala, G.S., Introduction to Econometrics, Wiley, 3rd ed., 2001.
Ruppert, D., Statistics and Finance: An Introduction. Springer-verlag, New York. 2004.
Săvoiu, G., Econophysics: Background and Applications in Economics, Finance, and
Sociophysics, Publisher Academic Press Inc. Elsevier, 2012.
Wang, P., Financial Econometrics, London: Routledge. 2007.
Wooldridge, J. M., Introductory Econometrics. A Modern Approach, 3rd Edition, 2006.


Curs I Me-F Savoiu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs I Me-F Savoiu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MODELARE ECONOMICO - FINANCIARĂ

Prof. univ. dr. habil. Gheorghe Săvoiu-Universitatea din Pitesti

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 1

Cuvinte cheie: modelare economică (economico-financiară), econometrie (financiară),

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 2

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 2

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 3

Simultan apar noi abordări : sociofizică, econofizică, economie

Termenul de econometrie are doi părinţi adoptivi, respectiv pe Pawel Ciompa

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 5

Un dicţionar geografic descrie Un dicţionar bancar detaliază

Alte dicţionare consacrate prin calitatea definiţiilor lor

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 7

Semnificaţia uzuală a econometriei a rămas aceea atribuită

Econometria, definită în acest mod, înglobează un ansamblu

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 8

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 9

Econometria în sens inductiv (restrictiv) reprezintă o investigare a fenomenelor economice

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 10

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 11

a) econometria este înţelegerea relaţiilor dintre variabilele economice, acordând roluri

b) econometria reprezintă măsurarea relaţiilor economice, definind ca obiective majore

c) econometria constă din unificarea obiectului de studiu şi obiectivelor teoriei

d) econometria reuneşte formularea şi investigarea ipotezelor utile decidenţilor (Walters,

e) econometria deţine obiectul de studiu şi obiectivele unei economii de intenţie ştiinţifică

Economia financiară constituie o ramură a

Economia financiară se deosebeşte de

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 13

Timpul operează în economia financiară prin bani care se tranzacționează

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 14

În contrast cu finanţele, economia financiară se concentrează asupra

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 15

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 16

C. Teoria condiţiilor în care deciziile de finanţare

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 17

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 18

Economia financiară se defineşte transdisciplinar şi ea drept intersecţie creativă din punct

Jianqing Fan defineşte sintetic Într-o definiţie restrânsă se poate

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 20

a) demersul cursiv de la economia financiară la noua econometrie financiară, prin modelare

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 21

Principalele etape ale apariţiei şi dezvoltării econometriei sunt următoarele:

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 22

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 23

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 24

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 25

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 27

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 28

Robert Engle a iniţiat şi fundamentat în 1984 metoda ARCH (autoregressive conditional

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 29

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 30

a) prin abordarea altor fenomene dincolo de economic, dar cu impact în economie şi

Obiectul de studiu contemporan al econometriei se identifică în multe aspecte cu acela al

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 32

Observaţia aceasta aparţine în esenţă autorilor Econometriei pieţelor

Campbell, Lo şi MacKinlay au constat că „fără incertitudine, problemele

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 33

Obiectivul declarat al pachetelor specializate în modelări economico - financiare este

Principalele trei pachete de programe folosite în econometrie (exceptând Excel) în

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 34

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 35

Sursa datelor: http://www.insse.ro/

Modelare Economico – Financiară curs 1 pag. 36