Tema 1

LABORATOR – ECTS an II - Econometrie

Nr.
Teme Laborator
ore
Seminar organizatoric: prezentarea obiectivelor disciplinei, a
competenţelor vizate, distribuirea temelor de casă și a referatelor
1 1
Gândirea specifică a modelării statistico–matematice a fenomenelor
economice.
Modelul şi modelarea econometrică, specificitate şi tipologie, evoluţia
2 1
şi perisabilitatea modelului econometric
Variabile, metode, concepte şi teorii necesare modelării econometrice
3 (aplicaţii: principalii indicatori din statistica descriptivă pornind de la 2
o serie de date)
Asociere, regresie şi corelaţie statistico-matematică şi matrici de
4 corelaţie – soluţii de selectare a factorilor explicativi semnificaţi 4
(aplicaţii cu matrici de corelaţie) –Testare*
Testarea statistică a ipotezelor şi decizia în modelarea econometrică
5 4
(testul Jarque – Bera, test t, F etc.) Testare*
Modelul regresiei clasice unifactoriale în universul economic
(specificarea în modelul regresiei unifactoriale: ipoteze fundamentale,
6 estimatori şi proprietăţi ale acestora, estimator nedeplasat şi 6
distribuţia de probabilitate a estimatorilor), parametrizare şi validare
- ipoteze şi teste (aplicaţii şi studii de caz) – Testare*
De la modelul regresiei unifactoriale prin iteraţie către cel
7 multifactorial. Aspecte specifice în modelul multifactorial (aplicaţii şi 6
studii decaz) – Testare*
Studiul modelului când ipotezele clasice asupra erorilor nu sunt
8 realizate. Autocorelarea, heterodasticitatea şi multicoliniaritatea. 2
(aplicaţii şi studii de caz)
Modele neliniare (liniarizare, estimarea parametrilor, critici ale
9 metodei, proprietăţile estimatorilor obtinuţi, teste relative la estimatori, 2
previziunea în modelele neliniare)
 Obiective:

1. Cunoaşterea şi înţelegerea conceptelor econometrice fundamentale ce reunite constituie

limbajul caracteristic al acestei ştiinţe şi utilizarea lor adecvată în comunicarea
profesională, alături de cunoaşterea principalelor metode şi modele ale teoriei axate pe
paradigma variabilităţii, inferenţei, regresiei şi corelaţiei;
2. Operarea cu conceptele şi pătrunderea sensului principiilor fundamentale ale gândirii
econometrice generale, dar şi a celei aplicate în economie;
3. Explicarea şi interpretarea corectă a rolului şi obiectului de studiu al modelării
econometrice şi identificarea şi valorificarea metodelor specifice în relaţiile pe care
econometria le are cu celelalte ştiinţe privită ca ansamblu de metode;
4. Definirea şi descrierea conceptelor statistice, matematice şi econometrice, a procedeelor
de testare şi a metodelor de decizie folosite în elaborarea şi validarea modelelor economice
care se circumscriu în economia proceselor decizionale şi economia entităţii/organizaţiei
economice dar şi a mezo sau macroeconomiei;
5. Identificarea si descrierea avantajelor şi limitelor de simulare şi prognoză ale
principalelor modele economice axate pe indicatori statistici economico-financiari reuniţi
în sisteme ce descriu poziţia, performanţa, rentabilitatea şi gestiunea la nivelul
entităţii/organizaţiei sau economiei
Gândirea specifică a modelării statistico–matematice a fenomenelor economice
Termenul de econometrie are următoarele sensuri:
 econometria presupune analize bazate pe estimări numerice a relaţiilor de legătură
dintre fenomenele și procesele economice şi a gradului de intensitate a fluctuaţiilor
din economie;
 econometria presupune studiul relaţiilor de legătură dintre fenomenele economice,
a evoluției proceselor economice în timp folosind procedee specifice (cum ar fi
regresiea şi testarea).

Obiectul de studiu al econometriei

 Econometria are ca obiect cunoaşterea mecanismelor de desfăşurare a proceselor
economice, descrise de seriile de date statistice, prin utilizarea metodelor cantitative
de natură statistică sau matematică.
 Obiectul de studiu al econometriei coincide cu cel al statisticii matematice aplicate
în economie. Acesta reprezintă aspectul cantitativ al economiei, legăturile dintre
ansamblul economiei naționale și elementele sale componente.
  Metodele de cercetare ale econometriei sunt rezultatul îmbinării metodelor
matematice cu cele statistice.
Modelarea econometrică constă în construirea unor relații matematice și rezolvarea
acestora în vederea găsirii unor soluții pentru problemele economice.

Principalele concepte ale econometriei

 Modelul reprezintă un instrument de cercetare științifică, o imagine a obiectului
supus cercetării. Modelele econometrice sunt instrumente de control, simulare și
previziune a fenomenelor economice.
 Variabilele dintr-un model econometric pot fi: variabile economice; variabile
aleatoare și variabile de timp.
Variabilele economice pot fi variabile independente/exogene Xi, i=1,n și variabile
dependente/endogene Yj, j=1,m.
Variabilele aleatoare, u, sunt acele variabile (altele decât cele exogene) care
influențează variabila endogenă și nu sunt specificate în modelul econometric.
Variabila timp, t, este folosită ca variabilă explicativă a feomenului endogen și are
un caracter dinamic.
 Testele statistice sunt instrumente de lucru folosite în prelucrările econometrice.

Modelul şi modelarea econometrică, specificitate şi tipologie, evoluţia şi

perisabilitatea modelului econometric

Definiție: Modelul econometric reprezintă legătura între teoria și realitatea economică.

Caracteristicile unui model econometric sunt:
 prezintă diferite tipuri de sisteme economice cu ajutorul legăturilor de tip statistic
cu privire la comportamentele de natură economică;
 descrie sistemul de dependenţe printr-un sistem formal echivalent de tip ramificat
de legături cauzale, inclusiv legături de interdependenţă, care poate fi structurat
după principiul ordonării ierarhice în mai multe trepte;
 descrie sistemul economico-social conducând la prognoze şi previziuni.

Într-un model găsim diferite tipuri de variabile, parametrii și relații.

Variabilele modelului econometric pot fi:
 Variabile exogene (variabile independente sau variabile cauză);
 Variabile retardate (variabile cu efect întârziat);
 Variabile endogene (variabile dependente sau variabile efect);
 Variabile aleatoare (variabile perturbatoare).

Parametrii modelului econometric pot fi:

 Parametrii de regresie;
 Estimatori ai parametrilor.

Relațiile modelului econometric pot fi:

 Relații funcționale (relații de regresie);
 Relații de identitate.

Construirea unui model econometric presupune parcurgerea următoarelor etape [1]:

 Etapa 1: analiza fenomenului, procesului sau a sistemului economic;
Etapa 2: descrierea mecanismului ce caracterizează sistemul interdependenţelor
factoriale din cadrul fenomenului, procesului sau sistemului dat;
 Etapa 3: formularea principiilor fundamentale ale legăturilor dintre elementele
componente ale fenomenului, procesului sau sistemului, ale legilor și legităţilor
stohastice, care privesc însă structura internă, mecanismul real al dezvoltării;
 Etapa 4: definirea variabilelor modelului econometric;
 Etapa 5: alegerea structurii generale a modelului;
 Etapa 6: estimarea parametrilor modelului ecometric;
 Etapa 7: verificarea verosimilităţii modelului econometric;
 Etapa 8: aplicarea modelului în conformitate cu scopul propus.

Modelul econometric poate fi considerat specificat atunci când sunt cunoscute

următoarele elemente:
 structura modelului;
 valorile parametrilor modelului;
  valorile variabilelor endogene şi a celor exogene, la un moment dat sau pentru o
perioadă precizată de timp.
Prin modelarea econometrică se identifică și se verifică ipotezele probabilistice folosind
metode statistico-matematice

Modelarea econometrică cuprinde doi pași:

 definirea variabilelor. Variabilele sunt distribuite în două clase: variabile exogene
(variabile independente sau variabile de intrare) și variabile endogene (variabile
dependente sau variabile de ieșire).
 definirea legăturilor sau a relațiilor dintre variabile. Legăturile dintre variabile sunt de
tipul funcțiilor sau a ecuațiilor în care apar cele două tipuri de variabile (exogene și
endogene).