ECONOMETRIA - DEFINIŢII ŞI OBIECTIVE referat

Econometria, a cărei denumire îşi are sorgintea în reunirea cuvintelor greceşti

eikonomia (economia) cu metron (măsură) are o evoluţie multiseculară. Dar denumirea
ca atare a fost pusă în circulaţie în urmă cu aproximativ 70 de ani cu prilejul înfiinţării
societaţii de econometrie. Iniţiatorul întemeierii acestei societaţi este considerat Ragnar
Frisch, profesor de economie la Oslo, laureat al premiului Nobel pentru economie în
1969 care, împreună cu matematicianul american C.F. Ross, au solicitat în acest sens
ajutorul economistului si statisticianului I. Fisher. Ca urmare, în 29 decembrie 1930
este întemeiată la Cleveland aşa numita "Econometric Society".Scopul societăţii de
econometrie a fost de a uni pe cei interesaţi într-o grupare internaţională în vederea
dezvoltării teoriei economice în conjunctură cu statistica şi matematica.
În ce priveşte definiţiile econometriei, acestea au cunoscut în timp diverse nuanţări
începand de la "econometria este ceea ce fac econometricienii" până la afirmaţii după
care "econometria este o ramură a economiei (o economie de intenţie ştiinţifică, afirmă
FR. Perroux) care se ocupă de analiza cantitativă a comportamentului economic". În
general, comportamentul economic descris de teoria economică stă la baza formulării
ipotezelor pe care se construieşte un model teoretic al "mersului" economiei. Impactul
dintre modelul teoretic si realitatea reflectată prin date, este analizat de economtrie
apelând îndeosebi la metodele statisticii.
În ce priveşte precursorii econometriei, se cuvine să amintim cel puţin următoarele
personalitaţi:
Francois Quesnay (1694 - 1774), medic şi economist francez, întemeietor al şcolii
fiziocrate, susţinător al politicii economice liber schimbiste. S-a remarcat îndeosebi prin
aşa numitul "tablou economic" şi "analiza tabloului economic" - opere principale în care
se face o analiza a capitalului, a reproducţiei sale, precum şi a circulaţiei materiale şi
valorice a capitalului şi venitului naţional. A reuşit, deci, să prezinte, sub forma unei
scheme, procesul reproducţiei redând dependenţa între compartimente prin corelaţii
cifrice. Ecoul stârnit la timpul respectiv de către opera sa poate fi sugerat de afirmaţia
lui Mirabeau: "în istorie sunt trei invenţii care au conferit stabilitate social-politică:
scrisul de mână, banii, tabloul economic a lui Quesnay ".
William Petty (1623 - 1687) - întemeietor al economiei politice moderne, inventator
într-o anumita masura a statisticii - a căutat ca prin intermediul numerelor, a
masurătorilor, sa descopere regularitaţi în domeniul fenomenelor sociale. Are de
asemenea merite deosebite în demografie datorate cercetărilor sale în vederea stabilirii
unei "legi matematice a mortalitaţii".
Antoine Cournot (1801 - 1877) - matematician şi probabilist francez - a încercat o
abordare matematică a economiei politice. Formularea matematică a legii cererii şi
ofertei reprezintă un fericit exemplu pentru preocupările sale de introducere a
conceptului de funcţie în cercetarea relaţiilor cauză-efect din economie. Lucrarea sa
"Recherches sur les principles mathématiques de la théorie des richesses", elaborată in
1838, poate reprezenta un punct de referinţă pentru econometrie.
Ernst Engel (1821 - 1896) - statistician şi economist german - a căutat să exprime
matematic legităţi privind cererea de mărfuri. În acest scop a utilizat evidenţe (bugete
de familie) privind veniturile si cheltuielile în familie.
Bowley sir A.L.(1869 - 1957) - statistician, matematician, economist şi demograf
englez. Preocupat îndeosebi de statistică atât ca profesor la Londra, căt şi ca director al
institutului din Oxford, a avut remarcabile contribuţii în domeniul sondajului statistic, ca
şi in domeniul dinamicii preţurilor şi salariilor, estimării venitului naţional.
Marshall Alfred (1842 - 1924) - economist englez cu numeroase contribuţii în domeniul
măsurării relaţiilor preţ-cerere, preţ-ofertă (indicatorul elasticitaţii cererii îi aparţine).
Contribuţii importante în domeniul introducerii rigurozităţii matematicii în economie au
avut de asemenea: von Thünen, Pareto V., R. A. Fisher, L. Walras, iar mai recent J.
Tinbergen, H. Wold, L.R. Klein, W. Leontief, G.Tintner.
În cele ce urmează ne propunem să ne apropiem din ce în ce mai mult de domeniul de
studiu al econometriei, precum şi de obiectivele urmărite.
Modelul econometric reprezintă o imagine simplificată a relaţiilor dintre variabilele
economice care priveşte atât reprezentarea anatomică a proceselor economice
(definirea variabilelor) cât şi descrierea fiziologică (relaţii, conditionari, mecanisme de
functionare).
Redăm schematic (fig. 1.1) principalele izvoare care fac posibilă elaborarea modelului
econometric, precum şi efectele pe care le suscită, la rândul său, utilizarea unui astfel
de model într-un sistem (macroeconomie, microeconomie) care urmăreşte modul să-şi
îmbunataţească performanţele.
 Definitiile econometriei

Dezvoltarea rapida a econometriei a generat formularea mai multor definitii cu privire la domeniul
acestei discipline economice. Totusi, marea majoritate a acestora poate fi incadrata in urmatoarele
trei grupe:

a) 757h74h ; 757h74h ; 757h74h ; definitia istorica;

b) 757h74h ; definitia restrictiva;

c) 757h74h ; 757h74h ; 757h74h ; definitia extinsa.

a) Definitia istorica a econometriei a fost formulata de R. Frisch in primul numar al revistei

„Econometrica', in ianuarie 1933: „experienta a aratat ca fiecare din urmatoarele trei puncte de
vedere, al statisticii, al teoriei economice si al matematicii, este o conditie necesara, dar nu
si suficienta, pentru o intelegere efectiva a realitatilor cantitative din economia moderna; unificarea
lor este aceea care asigura eficienta. Econometria este tocmai aceasta unificare'.

Conform acestei definitii, sustinatorii ei considera ca prin econometrie se intelege studierea

fenomenelor economice pe baza datelor statistice cu ajutorul modelelor matematicii.

b) Definitia restrictiva propusa de Cowles Commission for Research in Economics (Chicago, 1940-
1950), considera ca nu exista econometrie daca investigarea fenomenelor economice nu se face
cu ajutorul modelelor aleatoare (stochastice).

Sustinatorii acestei definitii, L. R. Klein, E. Malinvaud, G. Rottier, includ in domeniul econometriei

numai cercetarile economice care utilizeaza metodele inductiei statistice - teoria estimatiei,
verificarea ipotezelor statistice - la verificarea relatiilor cantitative formulate in teoria economica cu
privire la fenomenele sau procesele economice cercetate.

Conform acestor definitii, un studiu econometric presupune:

- 757h74h ; existenta prealabila a unei teorii economice privind fenomenul, procesul sau sistemul
economic cercetat, pe baza careia se construieste modelul economic, care reprezinta formalizarea
ipotezelor teoriei economice cu privire la fenomenul, procesul sau sistemul investigat;

- 757h74h ; posibilitatea aplicarii metodelor inductiei statistice la verificarea ipotezelor teoriei

economice; construirea modelului econometric si rezolvarea acestuia.

Aceasta definitie restrictiva exclude din domeniul econometriei cercetarile economice care nu se
fundamenteaza pe:

- 757h74h ; o teorie economica - implicita sau explicita privind modelul econometric al

fenomenului, procesului sau sistemului studiat;
- 757h74h ; o interpretare aleatoare a modelului respectiv.

Astfel, analiza seriilor cronologice, modelul lui Leontief (B.L.R.) ca si statistica economica (care se
fundamenteaza pe metoda balantelor) nu intra in sfera de cuprindere a econometriei: prima,
deoarece existenta unei teorii economice nu este necesara, iar ultimele doua, fiindca nu
permit aplicarea metodelor inductiei statistice.

c) Definitia extinsa a econometriei, promovata de economistii din tarile anglo-saxone, tine

seama de puternica dezvoltare, aparuta dupa 1950, a metodelor cercetarii operationale: teoria
optimului, teoria stocurilor, teoria grafelor, teoria deciziilor, teoria jocurilor, etc.

Prin econometrie, in sensul larg al termenului, se intelege econometria, definita in mod restrictiv,
adica, include domeniile mentionate atunci cand ea este inteleasa in sens restrictiv, la care se
adauga metodele cercetarii operationale. In prezent, in domeniul econometriei se includ si tehnicile
moderne de analiza a datelor sau analiza marilor tabele.

Deoarece inca nu s-a cristalizat o conceptie unitara privind „frontierele' econometriei, in manualele
sau tratatele de econometrie, autorii, de regula, isi mentioneaza conceptia pe baza careia si-au
structurat lucrarile.

In tara noastra, atat in literatura de specialitate, desi rareori se fac precizari exprese, cat si prin
structura planurilor de invatamant de la facultatile economice, econometria este conceputa si
aplicata ca metoda generala de investigare cantitativa a fenomenelor si proceselor economice - adica,
in acceptiunea larga a termenului.

Un domeniu mai putin abordat, atat teoretic, cat si practic, il constituie metodele econometriei, in
sensul restrictiv al termenului, respectiv modelele aleatoare (stochastice).

Modelele deterministe, utilizate in mod curent si de multa vreme in teoria si practica economica din
tara noastra, sunt de multe ori inadecvate pentru a explica si, mai ales, pentru a prognoza pertinent
evolutia fenomenelor, proceselor sau sistemelor economice, elemente dinamice prin natura lor.

De asemenea, in studiile mult mai recente, se insista asupra faptului ca studiul seriilor de timp
privind evolutia fenomenelor economice nu poate fi independent de teoria economica. Se au in
vedere, in acest sens, nu atat determinarea si extragerea econometrica a tendintei, cat si aspectele
legate de efectul intarziat in timp, propagarea impulsului unor variabile exogene asupra variabilei
prognozate, natura oscilatiilor de diferite frecvente etc. Acestea sunt motivele care au determinat ca
modelele dinamice - bazate pe analiza evolutiei in timp a fenomenelor economice - sa-si gaseasca
locul in arsenalul modelelor econometrice prezentate in acest curs.

Locul si rolul econometriei in sistemul stiintelor economice

Aparitia si rapida afirmare a econometriei trebuie inteleasa si explicata prin prisma raportului
dialectic dintre teorie si practica, a conexiunii inverse pozitive ce se manifesta intre elementele
acestui raport.
Dezvoltarea continua si dinamica a fortelor de productie sub impactul progresului stiintific si tehnic
modifica conditiile si interdependentele din productie, repartitie, circulatie si consum, ceea ce,
pe plan teoretic si practic, creeaza probleme dificile privind explicarea si dirijarea evolutiei
fenomenelor economico-sociale catre anumiti indicatori tinta, formulati si urmariti de o anumita
politica economica.

Necesitatea elaborarii unor instrumente de investigare si de sporire a eficientei metodelor de

organizare, dirijare si conducere a economiei, pe de o parte, si succesele metodelor statistico-
matematice in alte domenii ale stiintei - fizica, chimie, astronomie etc. - pe de alta parte, au
determinat adoptarea de catre stiintele economice a acestor metode.

Econometria s-a format si se dezvolta nu in urma unui proces de diversificare a stiintei economice,
ci prin integrarea dintre teoria economica, matematica si statistica.

In cadrul aceastei triade, teorie economica - matematica - statistica, locul central il ocupa teoria
economica. Desi penetrarea stiintei economice de catre metodele statistico-matematice reprezinta
un progres calitativ, nu trebuie uitat faptul ca fenomenele economice, pe langa componenta
lor cuantificabila, contin aspecte care nu pot fi reprezentate prin cantitate. Aceste particularitati ale
fenomenelor economice constituie, in general, limitele econometriei in sistemul stiintelor economice.

De remarcat ca raporturile econometriei cu stiintele economice nu sunt numai de dependenta.

Intr-adevar, un model econometric nu se poate elabora daca nu s-a constituit o teorie economica a
obiectului cercetat. Similitudinea sa formala cu obiectul economic investigat depinde de nivelul de
abstractizare a teoriei, de definirea univoca si operationala a notiunilor si categoriilor economice, de
scopurile urmarite de teoria economica - scopuri euristice sau de dirijare privind obiectul studiat.

Modelul astfel construit reprezinta o veriga intermediara intre teorie si realitate. El reprezinta o cale
de confruntare a teoriei cu practica, singurul mod de experimentare pe baza caruia stiinta
economica isi poate fundamenta ipotezele, din moment ce obiectul sau de cercetare poate fi numai
observat, nu si izolat si cercetat in laborator.

Prin aceasta experimentare, mijlocita de modelul econometric, stiintele economice valideaza,

renunta sau elaboreaza metode noi, isi confrunta problemele de semantica si semiotica economica,
imbogatindu-si in felul acesta sistemul de informatii privind structura si evolutia obiectului economic.

In prezent, tipologia metodelor econometrice utilizate de stiintele economice este extrem de vasta.
Folosirea din ce in ce mai ampla a acestor modele la investigarea fenomenelor economice se
datoreaza progreselor insemnate facute in domeniul metodelor de estimare a parametrilor modelelor
si al testelor de verificare pe care se fundamenteaza acestea si, nu in ultimul rand, al utilizarii
calculatoarelor electronice care permit rezolvarea operativa a celor mai complexe modele
econometrice.

Particularizand legaturile econometriei cu unele dintre disciplinele economice, este necesar sa

subliniem corespondenta dintre modelarea econometrica si previziune. Previziunea macro sau
microeconomica reprezinta un domeniu care utilizeaza in mare masura rezultatele simularii si, mai
ales, ale predictiei econometrice. Activitatea de previziune a economiei este aceea care „ofera' o
serie de elemente utile elaborarii modelului privind, indeosebi, etapa de specificare a acestuia. In
aceasta etapa, previziunea defineste variabilele endogene (rezultative) si pachetul variabilelor
exogene corespunzatoare obiectivelor urmarite in functie de informatiile statistice existente.
Econometria, la randul ei, contribuie la obtinerea variantelor economice, oferind informatii cu privire
la comportamentul variabilelor endogene in diverse alternative de actionare a parghiilor economice.
In acest fel, previziunii economice i se ofera o perspectiva in legatura cu ceea ce s-ar putea intampla
in viitor, fie si in linii mari, in raport cu diferitele variante ale politicii economice care ar putea
fi aplicate.

Mentionam, de asemenea, legatura econometriei cu sistemul financiar-contabil, domeniu in care

modelarea patrunde tot mai mult - vezi modelele ARCH. De asemenea, trebuie remarcat faptul ca, la
elaborarea modelelor econometrice, se recomanda, cu o tot mai mare insistenta, introducerea
relatiilor financiar-bancare, ca fiind deosebit de semnificative pentru descrierea mecanismelor
economice.

Domeniul cooperarii economice internationale, ca, de altfel, si cel privind comertul interior, domeniu
in care previziunile sunt greu de realizat, altfel decat cu ajutorul metodelor statistice, reprezinta, de
asemenea, sectoare ale economiei ce pot beneficia de rezultatele econometriei in ceea ce priveste
planificarea si eficientizarea activitatilor desfasurate. Este totodata necesar sa subliniem frecventa
tot mai mare a aplicarii metodelor econometrice in lucrari din domeniul biologiei, medicinei,
demografiei si, in special, in domeniul marketingului, managementului sau viitorologiei.

In concluzie, se poate retine ideea ca metoda econometriei este metoda modelarii sau metoda
modelelor. Modelul econometric - expresie formala, inductiva a unei legitati economice - reprezinta
un mijloc de cunoastere a unui obiect economic, iar modelarea econometrica este o metoda care
conduce la obtinerea de cunostiinte sau informatii noi privind starea, structura (conexiunile dintre
elemente) si evolutia unui proces sau sistem economic.