EFICIENTIZAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREŞCOLAR PRIN

ACTIVITĂŢI DE EVALUARE INTERDISCIPLINARĂ

Politica educaţională cere şcolii să facă faţă atât provocărilor prezentului cât şi aşteptărilor
viitorului, să dea răspunsuri complexe situaţiilor complexe, să reflecteze în interior ceea ce se întâmplă în
afara şcolii, în societate, ceea ce înseamnă adoptarea unei abordări a activităţilor şi serviciilor
educaţionale oferite de şcoală în termeni de calitate. Calitatea în educaţie înseamnă asigurarea pentru
fiecare educabil a condiţiilor pentru cea mai bună, completă şi utilă dezvoltare. Calitatea nu este un
rezultat întâmplător ci rezultatul unui proces inteligent, ea trebuie să fie preocuparea fiecăruia, rezultatul
unei activităţi de îmbunătăţire continuă a procesului de învăţământ şi se poate obţine printr-un proces de
comunicare şi colaborare.
Această abordare în termeni de calitate a procesului educaţional implică recurgerea la
indicatori de performanţă, criterii de performanţă, adică la evaluare.
Evaluarea este definită ca activitate prin care se înregistrează, se prelucrează şi se
interpretează informaţii despre calitatea rezultatelor şcolare şi a procesului care a condus la aceste
rezultate, dar şi despre evoluţia posibilă a procesului didactic în vederea perfecţionării lui şi a
maximalizării rezultatelor şcolare.
Evaluarea conferă demersului didactic un caracter reglabil şi auto-reglabil.
Evaluarea, ca sistem de concepţii, principii şi tehnici de măsurare şi apreciere a procesului
didactic, este deci o componentă a tehnologiei didactice.
Practica evaluării cunoaşte două tendinţe:
1.Extinderea evaluării de la verificarea şi aprecierea rezultatelor copiilor la evaluarea
procesului care a condus la aceste rezultate.
2.Conceperea unor modalităţi mai eficiente de integrare a evaluării în activitatea didactică.
Componentă a tehnologiei didactice, evaluarea poate şi trebuie să furnizeze informaţii din şi
despre toate componentele activitaţii instructiv-educative cu preşcolarii.
Activitatea educativă a grădiniţei este completă şi cere forme de evaluare multiple, adaptate
la specificul activităţii preşcolarului.
Evaluarea iniţială este indispensabilă activităţii pedagogice şi constă în aprecierea nivelului
intelectual al copilului în momentul integrării lui în grădiniţă în diferite categorii de vârstă: I 3-5 ani; II 5-
7 ani.
Evaluarea formativă are implicaţii atât în activitatea educatoarei cât şi în cea a copilului. În
acest tip de evaluare funcţiile, diagnostica şi prognostica, sunt valorificate în primul rând în formarea
educatului.
Educatoarea foloseşte informaţiile dobândite pentru a hotărî asupra caracteristicilor
procesului de învăţare ulterior. Prin acest tip de evaluare, după anumite secvenţe de învăţare, rezultatele
copilului sunt raportate la obiectivele urmărite. Scopul este să se înregistreze la timp eventualele lacune,
greşeli, care ar putea aduce prejuducii continuării procesului de învăţare, sau dacă învăţarea a fost
eficientă, să se confirme acest fapt, atât pentru educatoare cât şi pentru copil, favorizând continuarea
procesului de învăţare. Evaluarea formativă ajută la prevenirea unor distorsiuni în învăţare, parvenite din
surse afective: din sentimentul de nesiguranţă, încrederea nejustificată sau indiferenţa, determinate de
performanţele obţinute zi de zi sau de insatisfacţiile mari trăite.
Evaluarea sumativă este tipul de evaluare prin care se constată nivelul de performanţă atins
în raport cu anumite exigenţe de formare care au fost stabilite la începutul unei perioade lungi de învăţare

1
sau care se formulează abia în momentul evaluării. Constatările se exprimă prin calificative atribuite
copiilor, clasificări sau promovări ale acestora.
În gradiniţă putem vorbi de evaluare sumativă, în special în momentul părăsirii acesteia,
când trebuie să i se constituie profilul de personalitate, inventarul de cunostinţe principale, să i se
caracterizeze interesul şi posibilităţile de învăţare pentru a argumenta recomandarea înscrierii la şcoală.
După cum factorul de evaluare este sau nu component al procesului de învăţământ, se
distinge între evaluarea internă făcută de educatoare sau de copil şi o evaluare externă realizată de părinţi,
inspectori.
Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic, premisele
esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor, competentă în domeniul
evaluării şi cunoaşterea scopurilor definite, operaţionalizate, a inventarului de performanţe posibile pe
care le oferă curriculumul oficial.
Întreg demersul educativ prezentat mai sus se realizează cu ajutorul unor metode
adaptate strategiilor didactice specifice învăţământului preşcolar şi anume:
- Metoda observaţiei - constă în surprinderea şi consemnarea elementelor definitorii
pentru dezvoltarea copilului. Rezultatele observaţiei se materializează în aprecieri deschise, directe, cu
valoare evaluativă sau prin consemnări în scris.
- Metoda consemnării grafice a referinţelor - este o metodă care permite prelucrarea şi
interpretarea datelor obţinute despre fiecare copil prin evidenţierea zonelor de interes, a preferinţelor
copilului dar şi a domeniilor în raport cu care el întâmpină dificultăţi.
- Metoda portofoliului - constă în selectarea, îndosarierea şi păstrarea diferitelor
lucrări ale copiilor (desen, pictură, colaje, caiete, lucrări practice) pentru ca baza probelor materiale să
poată opera ulterior evaluarea de tip cumulativ, care va marca progresele pe care ei le-au realizat intr-o
unitate mai mare de timp. Prin această metodă lucrările copiilor pot fi analizate şi observate şi de alţi
evaluatori, de către specialişti sau alte persoane interesate de progresele copiilor.

Testele standardizate
Aceste teste standardizate sunt instrumente de evaluare a performanţelor, care vizează
modificările produse prin învăţare, în principal în domeniul cognitiv, deci cunoştinţe acumulate,
capacităti intelectuale formate. Unii autori preferă sintagma “test docimologic” pentru a reda acelaşi mod
de evaluare a performanţelor.
Ceea ce este esenţial în legatură cu aceste probe, este faptul că ele permit o evaluare mai
obiectivă a performanţelor de învăţare ale copiilor, pe baza unor criterii de apreciere coerente şi explicite.
Ele au câteva caracteristici prin intermediul cărora se deosebesc de alte modalităţi de evaluare:
- Sunt formate dintr-un grupaj de informări sau sarcini (în limbaj tehnic itemi) care acoperă o
arie de conţinut fiind evitate formulările generale, vagi.
- Asigură condiţii asemănătoare de evaluare pentru toţi copiii
Iată câteva tipuri de sarcini (itemi) posibili de utilizat atât în activităţile curente cât şi în
evaluările cumulative care operează la capătul unor secvenţe de timp de mai lungă durată.

Itemi lacunari:
I nivelul 3-5 ani II nivelul 5-7 ani
- - Gâsca face… - Ghiocelul înfloreşte…
- Ursul face… - Frunzele cad…
- Oaia face…
Itemi cu alegere duală:
I I nivelul 3-5 ani II nivelul 5-7 ani
- Cine latră, câinele sau pisica? - Care număr este mai mare, 7 sau 3?
- Cine face ouă, oaia sau găina? - Ce formă are acest obiect, rotundă sau
2

Itemi cu alegere multiplă:
I nivelul 3-5 ani
- Iepurii mănâncă friptură,brânză sau morcovi?
- Când ninge? Vara, iarna sau toamna?
pătrată?
II nivelul 5-7 ani
- Vecinii lui 5 sunt: 2,4,3 sau 6?
- Care dintre următoarele forme este rotundă?
Triunghiul, pătratul sau cercul?

În activităţile cu caracter didactic din grădiniţă se pot folosi asemenea modalităţi de evaluare a
performanţelor în învăţăre a copiilor preşcolari în maniera grafico-imagistică. Pentru formularea şi
structurarea acestor sarcini educatoarea va pune întreaga sa imaginaţie, inteligenţă şi experienţă. Cele mai
frecvente utilizate tipuri de itemi de acest gen sunt:
- itemi de completare: Scrie în caseta de alături numărul care se potriveşte mulţimii
date sau atâtea liniuţe câte imagini sunt.
- itemi de tip predare: Trage o linie de la fiecare număr către caseta cu numărul
corespunzator de buline.
Periodic pentru evidenţierea nivelului de performanţă individuală a copilului se poate recurge,
la ceea ce obişnuit se numeşte un test docimologic înţeles ca probă de cunoştinţe, într-o manieră adaptată
specificului vârstei preşcolare.

Grupa mare
Categoria de activitate: Activitate matematică
Sarcina: Priveşte cu atenţie imaginea alăturată
S1-desenează mai multe pătrate, decât cercurile din primul dreptunghi;
S2-desenează mai multe triunghiuri decât pătrate;
S3-desenează în căsuţa de jos figura geometrică ce corespunde mulţimii cu cele mai
multe obiecte;
S4-scrie în caseta alăturată numărul corespunzător fiecărei mulţimi, sau atâtea liniuţe
câte figuri geometrice sunt;
Pentru fiecare sarcină corect rezolvată se pot acorda două puncte. Timp acordat 10
minute. Grila pentru calificative: - 8 puncte= FB
- 6 puncte=B
- 4 puncte=S
- 2 puncte=NS
Evaluarea, respectiv fişele de evaluare se întocmesc ţinând cont de posibilităţile intelectuale
ale copiilor, de capacitatea lor de a rezolva sarcinile date, deci se pot întocmi diferenţiat ţinându-se cont
de gradul de cunoştinţe şi capacitatea copilului de a rezolva corect sarcina dată. Această fişă de evaluare
diferenţiată dă posibilitatea copilului să-şi dobândească încredere în el, în propriile forţe, îl încurajează
şi-i trezeşte dorinţa de cunoaştere şi ambiţia.
Centrată pe obiective educaţionale, noua programă creează posibilitatea ca educatoarea să
hotărască ce să facă cât şi cum să realizeze evaluarea. Astfel, cea mai des utilizată formă de evaluare este
evaluarea interdisciplinară a cunoştinţelor pentru că se poate realiza în cadrul tuturor activităţilor
obligatorii, cât şi în ariile de stimulare.
Astfel, în activitatea de dezvoltare a limbajului-joc didactic - “Spune ce ştii despre…..” se
urmăreşte:
- verificarea deprinderii de a despărţi cuvintele în silabe, de a forma propoziţii cu un cuvânt dat;
- verificarea deprinderii de a număra, de a raporta numărul la cantitate, cantitatea la număr;
- verificarea deprinderii de a scrie semnele grafice învăţate în spaţiul limitat.
În cadrul activităţilor de educaţie pentru ştiintă se poate desfăşura o activitate de evaluare
intitulată : “Numărăm, socotim - personaje îndrăgim”.
3
 Copiii au ca obiective să stabilească numărul personajelor, să raporteze cifrele la cantitate, să
aşeze personajele în diferite locuri în clasă, să rezolve rapid probleme ilustrate de calcul oral, să spună
câte personaje sunt în povestea “Nuieluşa de alun”, “Fata babei şi fata moşului”.
Pentru evaluarea pe domenii experienţiale se pot introduce zilnic fişe de evaluare grafică sau
evaluara orală iniţială, formativă sau sumativă, după caz.
Aceste fişe trezesc interesul copiilor prin aspectul estetic, prin grafica realizată, ele fiind
atractive, iar ei se deprind cu munca individuală, cu măsurarea şi aprecierea activităţilor de către
educatoare.
Astfel, în domeniul « Ştiinţă » s-au evaluat cunoştinţele despre mediul înconjurător,
cunoştinţe cu conţinut matematic.
Fişele se refereau la:
- formarea categoriilor de noţiuni: jucării, lucruri, fiinţe, plante, animale, mijloace de locomoţie şi de
transport, rechizite, obiecte de uz personal;
- formarea grupurilor de obiecte după diferite criterii, asocierea numărului la cantitate, asocierea
numărului de silabe sau a numărului de cuvinte, cu numărul de buline;
- atribuirea corectă a culorilor în diferite contexte special create pe fişa individuală.
În urma aplicării evaluării se observă că evaluarea nivelului de pregătire a copilului este
impusă de trei aspecte esenţiale:
- psihologic - respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale;
- pedagogic - găsirea unor metode şi mijloace adecvate pentru ca evaluarea să contribuie la dezvoltarea
personalităţii copilului preşcolar;
- social - pentru a răspunde sarcinii grădiniţei de a pregăti copiii pentru o integrare cu succes în
activitatea şcolară.
Realizată în acest fel, evaluarea valorifică funcţiile de control, predicţie şi corecţie,
evidenţiindu-şi rolul de reglator în procesul de învăţare.

Bibliografie :
 Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L. – “ Educaţia timpurie - ghid metodic pentru aplicarea
curriculumului preşcolar“    - Editura Paralela 45, Piteşti, 2009 ;
 Revista Învăţământul Preşcolar nr.1-2 / 2010.