MINISTERUL EDUCAȚIEI

UNIVERSITATEA DE STAT DIN PITEȘTI

COLEGIUL TERȚIAR NONUNIVERSITAR

Nr.-------/2021

PROIECT DE CERTIFICARE A
COMPETENTELOR PROFESIONALE
-NIVEL 5-

Domeniul: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

Calificare profesională: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Profesor coordonator:
As.med.pr.Neacsu Amalia

Absolvent:
Nicolae Ioana Georgiana

Pitești, 2023
 MINISTERUL EDUCTIEI
UNIVERSITATEA DIN PITESTI
COLEGIUL TERTIAR NONUNIVERSITAR

CALIFICARE PROFESIONALA:
ASISTENT MEDICAL GENERALIST
FORMA DE INVATAMANT: CURSURI DE ZI

INGRIJIRI ACORDATE GRAVIDEI CU SARCINA NORMALA

Profesor coordonator:
As.med.pr. Neacsu Amalia
Absolve
nt:

Nicolae Ioana Georgiana

Pitești, 2023
Cuprins
Motto

Capitolul I. Anatomia şi fiziologia aparatului genital feminin

Capitolul II. Noţiuni generale despre sarcina şi naştere

2.1. Modificările morfofunctionale în timpul sarcinii

2.2. Investigaţii paraclinice în sarcina

2.3. Consultaţia prenatală

2.4. Alaptarea

2.5. Educatie pentru sanatate

Capitolul III. Gravida cu sarcina normală. Îngrijiri acordate de asistentul

medical

3.1. Alimentaţia în timpul sarcinii

Capitolul IV. Prezentarea cazurilor clinice

-Caz clinic nr. 1

-Caz clinic nr. 2

-Caz clinic nr. 3

Concluzii

Bibliografie

Anexe
 Introducere

Nașterea normală reprezintă expulzia fătului pe căi naturale în prezentație

craniană, longitudinală, pelvină, a unui făt ajuns la termen.
Sarcina este un eveniment fiziologic deosebit în viața femeii, reprezintă
o împlinire a menirii acesteia, aceea de a procrea. Ea este, pe lângă o experiență
nesăbuită, adesea plină de bucurii, și un prilej de cimentare a familiei, prin
situarea copilului pe linia firească a existentei biologice.
Am observat toate aceste lucruri în perioada de practică , lucruri care m-
au determinat să aleg această temă pentru proiectul final.
Primul capitol al proiectului cuprinde anatomia aparatului genital feminin,
dar și riscurile ce apar în timpul sarcinii. Din punct de vedere anatomic, m-am
axat pe uter deoarece oul rezultat din fecundarea gametului feminin și gametului
masculin se grefează în cavitatea uterină, unde continuă să crească și să se
dezvolte până ce fătul devenit viabil este expulzat din uter prin actul nașterii.
În următorul capitol am descris nașterea de la primele simptome ale
acesteia și pâna la sosirea copilului pe lume, capitolul fiind structurat pe
trimestrele unei sarcini normale.
Capitolul trei al acestei lucrări prezintă mecanismul nașterii normale și
perioada de lăuzie postpartum
În ultimul capitol am prezentat un caz pe care le-am luat în urma stagiului
efectuat în Maternitatea Spitalului Județean de Urgență Pitesti.
 Motto

“Faptul ca ai un pian nu te face pianist ,dar nasterea unui copil sigur te face
parinte”

(Michael Levin)
 Capitolul I. Anatomia și fiziologia aparatului genital feminin

Reproducerea este o caracteristică fundamentală a oricărei fiinţe şi se

realizează prin participarea a două organisme de sex diferit. Ea este rezultatul
fecundării gametului feminin (ovul) de către gametul masculin (spermatozoid).
Oul rezultat se grefează în cavitatea uterină, unde continuă să crească şi să se
dezvolte până ce fătul devenit viabil este expulzat din uter prin actul naşterii.

Diferenţierea sexuală este prezenta încă din momentul fecundării oului, dar
diferenţierea intersexuala somatopsihica are loc lent în timpul copilăriei şi se
realizează după pubertate ca urmare a activităţilor gonadelor. În copilărie,
hormonii sexuali secretati în cantităţi reduse contribuie, împreună cu ceilalţi
hormoni, la creşterea şi dezvoltarea armonioasă a organismului, iar după
pubertate, aceşti hormoni secretati în cantităţi crescute la femei cu anumite
caracteristici ciclice, întreţin funcţia sexuală.

Organizarea morfo-funcţională a sistemului reproducător la ambele sexe este

extrem de complexă, gonadele având atât funcţia de a produce gameţi (ovule şi
spermatozoizi) cât şi pe cea de a secretă hormoni sexuali, care prin diferitele lor
activităţi asupra organelor genitale şi asupra întregului organism, asigura
condiţii optime pentru reproducere.

Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externă - vulvă - şi un grup de
organe interne localizate în pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe (salpinge)
şi ovarele.

Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul

antero-posterior. Vaginul are rol în copulaţie (depunerea spermatozoizilor) si
serveste drept canal – trecerea fătului şi anexele sale în timpul naşterii.

Datorită elasticităţii are posibilitatea de a se deschide în special în cursul

naşterii, când pereţii săi pot veni în contact cu pereţii bazinului, pentru că după
aceea să revină la dimensiunile obişnuite.

La femeile cu vârstă înaintată vaginul îşi pierde supleţea transformându-se

într-un conduct foarte rigid. Vaginul are o direcţie oblică de sus în jos şi dinapoi,
înainte având o lungime aproximativ de 12 cm şi diametrul de 2 cm.

În drumul sau oblic, străbate o serie de planuri musculare care închid bazinul
în partea de jos a trunchiului. Muşchii din această regiune denumită perineu sunt
susţinătorii vaginului şi în bună parte a tuturor organelor bazinului.

Vaginul în partea de sus se continuă cu colul uterin iar în partea de jos se

deschide în vulvă. În partea dinapoi vine în raport cu rectul, iar în parte dinainte
în raport cu vezica şi uretră.
 Foto: Aparatul genital feminin

Uterul

Este organul în care nideaza şi se dezvoltă produsul de concepţie şi care

produce expulzia acestuia după dezvoltarea la termen. Este situat în regiunea
pelviană, pe linia mediană şi reprezintă raporturi anatomice:

-anterior – cu vezica urinară

-posterior – cu rectul

-inferior – se continuă cu vaginul

-superior – cu organele intestinale şi colonul

- lateral – cu ligamentele largi

 Uterul este un organ cavitar, care măsoară la nulipare 6,5 cm lungime, iar la
multipare 7,8 cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza şi 3 cm în
porţiunea medie a colului şi un diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm.

Vascularizatia si inervatia

Artera uterină ram a iliecei interne (hipogastrică) din care se desprinde cel mai
frecvent în trunchi comun cu artera ombilicală la nivelul festei ovariene.

Artera ovariană trimite un ram terminal care pătrunde prin ligamentul utero-
ovarian, se anastomozează cu uterina participând la irigarea uterului.

Venele uterului se formează din toate tunicile şi confluează într-un sistem de

sinusuri cu peretele endoterial la nivelul statului plexiform. De la aceasta se
formează marginile uterului, veritabile plexuri venoase uterine de unde sângele
drenează prin venele tubare şi ovariene în venă ovariană. În jos, se formează
venele uterine ce se varsă în venele iliace interne. O mică parte din sângele
venos urmează calea ligamentului rotund.

 Limfaticele

Pornite din endometru şi miometru, formează sub seros o bogată reţea mai
abundentă posterior. De aici pornesc trunchiurile colectoare care de pe marginile
uterului se indreapta spre diferite grupe ganglionare. O parte urmează calea
ligamentului rotund şi ajuns în ganglionii inghinali superficiali, iar alta prin
ligamentul larg la cei iliaci externi. Limfaticele colului împreună cu alte părţi
inferioare ale corpului şi superioare a vaginului colectează la nivelul a trei staii
ganglionare.

– Este formată din ganglionul arterei uterine şi ganglionul obturator iliac intern
şi extern

– Este formată din ganglionii iliaci primitivi şi laterosocrati.

– Este formată din ganglionii lombo-aortici.

Inervatia

Inervatia uterului este asigurată de plexul utero-vaginal, emanaţie a plexului

hipogastric inferior cu predominenta simpatică.

Trompele uterine

Sau salpingele sunt cele două conducte musculo-membranoase situate în

partea superioară a ligamentelor largi. Ele se întind de la coarnele uterine până la
faţă superioară a ovarelor.

La nivelul trompei are loc întâlnirea ovulului cu spermatozoizii şi constituirea

iniţială a oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variază pe
traiectul lor intră 2 – 4 cm până la 6 – 8 cm, în partea terminală.

Fiecare trompa prezintă 4 părţi:

Partea interstitiala situată în grosimea peretelui uterin.

Istmul care continuă partea internă şi are o lungime de 3 – 4 cm.

Ampulă cu o lungime de 7 – 8 cm – mai dilatată.

cOvarele

Sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuală feminină, cu funcţie

endocrină şi în acelaşi timp producătoare a ovulelor.

Sunt situate în cavitatea pelviană, pe peretele sau posterior.

Au o formă ovoidală, cu diametru longitudinal de 3 cm, lăţimea de 2 cm şi

grosimea de 1 cm. Suprafaţa este netedă până la pubertate, iar după aceea uşor
neregulata. Faţă superioară a ovarelor este în raport anatomic cu pavilionul
trompei. Hilul ovarian se găseşte pe marginea lor. Ovarul este fixat prin
ligamentul otero-ovarian, tubo-ovarian şi lombo-ovarian, precum şi prin mezo-
ovarian. Arterele ovarului provin din arcadă vasculară formată din arteră
ovariană cu o ramură a arterei uterine şi din care se desprind 10 – 12 arteriole
care pătrund în ovăr la nivelul hilului.

Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a tulburarilor de

statica pelvina

Statica pelvină este definită că fiind proprietatea de a metine organele

intrapelvine într-o anumită poziţie şi cu o anumită orientare. Ca poziţie, uterul se
află în centrul micului bazin, între vezica şi rect. În ce priveşte orientarea
uterului, acesta se află în anteversie ( unghiul diedru, de 95 – 100 , deschis
anterior, format de axul colului şi cel al vaginului ) şi anteflexie ( unghiul
diedru, de 110 – 130 , deschis anterior,format de axul corpului uterin şi axul
colului ).

Această modalitate de menţinere a uterului asigura o bună irigare a organului,

evacuare eficientă a secretiilor endouterine (mai ales a sângelui menstrual) şi o
repartizare uniformă, radiară, a forţelor de presiune intraabdominală.

Statica uterina nu trebuie analizată în mod izolat ci în legătură cu statică

organelor învecinate (vezica urinară, rect).

Elementele anatomice cu rol în statică pelvină sunt grupate în mijloace de

suspenisie şi mijloace de susţinere.

Capitolul II. Notiuni generale despre sarcina si nastere.

Fecundatia este procesul de contopire a celulei sexuale maxculine cu cea feminină

in urma căruia rezultă oul sau zigotul. Are loc in treimea externă a trompei de une

migrează, in mod normal catre, cavitatea uternină.

Migratia reprezintă deplasarea zigotului către cavitatea uterină datorită curentului

produs de cilii vibratii ai mucoasei tubulare si a contractiilor peristaltice ale trompei.

Ajunge in uter dupa 8-12 zile und rămâne un timp liber, apoi se fixează.

Nidatia sau ovoimplantaţia constă in fixarea ouluiin cavitate,de obicei in zona fundului

uterin si are loc in mai multe faze; faza pregatitoare, impantatia, placentatia.

Sarcina - dezvoltarea produsului de concepţie si starea fiziologică in care se gaseşte

femeia din momentul fecundăriisi până în momentul expulziei. Perioada de sarcină

are o durată de 270- 280 de zile.

Nasterea reprezintă totalitatea fenomenelor active şi pasive care duc la expulzia

pe căi naturale a produsului de concepţie ajuns la limita viabilitaţii. Atunci când

nasterea are loc pe căi naturale, fără nici o intervenţie, este vorba de nastere euctocică, iar
când apar complicaţii nasterea este patologică sau distocică.

Nasterea produsă la sfarsitul celor 270-280 zile (39-40 săptămâni) este la termen, iar între

28-37 săptămâni este prematură.

Depasirea termenului de 42 săptămâni este considerată sarcină prelungită sau

suprapurtată.

Travaliul reprezintă totalitatea fenomenelor care contribuie la eliminarea produsului de

concepţie.

Falsul travaliu este caracterizat de apariţia unor contracţii uterine dureroase, neregulate,

de scurtă durată, fără modificări la nivelul colului.

 Adevăratul travaliu este caracterizat de aparţtia unor contracţii involuntare, dureroase,
intermitente, ritmice, cu frecvenţă, durată şi intensitate progresiv crescândă.

2.1. Modificarile morfofunctionale in timpul sarcinii

A. Modificarile generale
Eveniment fiziologic deosebit în viata femeii, sarcina reprezinta o împlinire a menirii

acesteia, aceea de a procrea. Se însoteste, însa, de o serie de modificari determinate de

necesitatea adaptarii la noua situatie, impusa de dezvoltarea fatului.Pentru ca sarcina sa

se dezvolte normal, sa se nasca un copil sanatos este necesara o buna colaborare între

gravida si asistenta medicala, comunicarea facundu-se in ambele sensuri; prima sa

furnizeze permanent informatii despre starea sa si sa-si formeze anumite comportamente,

a doua sa stie să selecteze informatiile, sa desprinda problemele, pe care să le rezolve

împreună cui femeia şi , la nevoie, cu medicul.

Explocatiile si sfaturile nu vor putea fi receptionate de viitoarea mamă decât dacă

asistenta va sti să se facă intelasă, va dovedi o bună pregatire, vagasi raspuns la toate

intrebarile, va şti să dovedescă aspectul normal sau de cel patologic.

Sistemul nervos

- sarcina creeaza în organism o nouă stare de echilibru, care are la baza stimulii
plecati de la uter la ou;

- se consideră că in primul trimestru ar exista o dimunuare a activitatii corexului

si o crestere a excitabilitatii cortexului;

- creste tonusul vagal, ceea ce explică aparitia greturilor, varsaturilor, salivatiei;

- totul de origine vegetativa este pervertirea gustului si mirosului;
- pot aparea o serie de tulburari psihice, fatigabiliate in functie de tipul de sistem
nervos al gravidei;

- anxietate, tulbuararea somnului reprezintă manifestari destul de fregvente.

Sistemul endocrin

- creşte secreţia de glucocorticoizi şi mineralocorticoizi;

- tiroida este hiperactivă, creşte metabolismul bazal;

- paratiroidelor trebuie să facă faţă metabolismului crescut;

- prolactina atinge un nivel maxim chiar înainte de naştere şi inhibă

gonadotropii;

- corpul galben de sarcina înlocuieşte corpul galben menstrual, este sursă

principala a secretiei de foliculină şi progesteron în primele trei luni de

sarcina, apoi funcţia este preluată de placentă, care secretă, pe lângă cei doi

hormani şi somatotropina.

Matabolismul

- creşte în sacina datorită hiperfuncţiei tiroidiene, intensificării activităţii

cordului şi aparatului respirator;

- temperatura corpului creşte uşor până în luna a treia de sacina;

- creşte lipemia (1.000- 1.200 mg), care asociată cu hipercoagulabiliatea,

explică riscurile flebitelor în sarcina;

- gravida are nevoie de mai multe proteine (1,5 g/kg corp), scăderea având
influente negative asupra fătului;

- creşte volumul plasmatic până la şapte luni, apoi scade progresiv;

- se modifica metabolismul fosfo-calcic; la termen o gravidă cedează în

medie 30 mg calciu pe zi fătului, în special în săptămânile 30-40

Sistemul osteoarticular

-suferă modificări prin decalcifiere;

-relaxarea articulaţiei bazinului şi chiar a articulatiilor intervertebrale

( mai ales lombare)

-datorită imbibitiei gravidice şi prin intervenţia hormonilor steroizi placentari,

a relaxinei, se produce relaxarea simfizei pubiene;

-gravida poate acuza durere;

-modificarea mersului şi posturii este determinată de creştera în greutate,

urmată de accentuarea curburii lombosacrate.

Aparatul respirator

- în ultimele luni de sarcina uterul gravid limitează mişcarea diafragmului , impingandu-l

în sus cu aproximativ 4 cm; apare o hiperventilatie constanta, ca urmare a nevoilor

crescute de oxigen;

-scade concentraţia de CO2 din sângele matern şi se uşurează trecerea acestuia

de la făt prin placentă;

-în sarcina gemelară , în hidramnios numărul respiratiilor creşte mai mult.

 Aparatul cardiovascular

-suferă cele mai importante modificări anatomice, funcţionale şi hemodinamice;

-inima face eforturi mari datorită creşterii volumului circulant şi creşterii

necesităţilor organismului legate de evoluţia sarcinii; la sfarsitul sarcinii

cantitatea de sânge creşte cu 1. 230 ml; inima făcând un efort considerabil

pentru a împinge sângele şi în circulaţia feto-placentară;

-creşte debitul cardiac între săptămânile 10-30 putând depăşi şi 50% valoarea

normală;

-creşte ritmul cardiac cu 10-15 b/min , atingând maximul către săptămâna 30-a ;

-tensiunea arterială nu se modifică la gravidele sănătoase ; poate apărea o uşoară

scădere în prima jumătate, probabil datorită vasodilatatie produsă de activiatea hormonala;

-creşte presiunea venosa în memebrele inferioare din cauza compresiunii exercitate

de uterul gravid, impiedica circulaţia de intorcere şi favorizează apariţia varicelor la

membrele inferioare şi la organele genitale externe ;

-creşte coagulabilitatea, cea ce predispunea la tromboză ;

-creşte VSH-ul

Aparatul excretor

- rinichii sunt supuşi unor munci suplimantare, deoarece trebuie să elimine atât
substantele provenite de la mama, cât şi cele de la făt;

- sunt puţin măriţi ca volum, au circulaţia mai activă;

- creşte diureza la 1.500- 1.800 ml/24 ore

- scade densitatea urinară;

- spre sfârşitul sarcinii pot apărea; o uşoară albuminurie, la 25% până la 40%

din cazuri, o uşoară glicoziurie;

- polakiurie şi disurie datorită compresiunii exercitate pe vezica de uterul gravid;

- hipotonia şi dilataţia uretro-pielo-calcică, cauzată de compresiunea exercitată

de uterul gravid după luna a cincea, produc stază urinară şi favorizează infecţia.

Tulburari neurologice

- compresiunea pe nervii pelvici determinată de creşterea uterului;

- durere lombara din cauza lordozei exagerate, tracţiunii asupra nervilor, compresiunii
pe rădăcinile nervose

- senzaţie de furnicături în mâini;

- cefalee, margand până la migrenă, anxietate, nesiguranţă;

- vertiji, ameţeli, mergând până la leşin, în prima perioada, cauzate de

instabilitatea vaso-motorie, hipotensiunea ortostatică şi hipoglicemie.

B. Modificarile locale

Glanda mamara

- senzaţie de greutate, chiar dureri şi înţepături;

- sănii cresc în volum, se dezvoltă o reţea venoasă ( Haller), areola mamară se măreşte,
se bombează că o sticlă de caeasornic , este mai pigmentată şi prezintă nişte proeminente de
mărimea unui bob de mei, numite tuberculii Montgomery;

- mamelonul se măreşte, devine turgescent, capătă o coleraţie brun-închisă;

 - apare secreţia de colostru, ca urmare a intrării în acţiune a prolactinei, secreţia lactata
fiind inhibată în timpul sarcinii de către estrogeni şi progesteron, produşi

de placenta;

- după naştere, o dată cu eliminarea placentei, estrogenii dispar.

2.2. Investigatii paraclinice in sarcina

În urmă interogatoriului ( interviului) luat gravidei, a examenului clinic este posibil

să se întrevadă o evoluţie complicată a sarcinii, ceea ce presupune examene paraclinice

complexe . Explorările sunt alese de către medic în funcţie de informaţiile care trebuie
obţinute.

Examene de laborator

A. Teste imunologice
Se bazează pe identificarea gonadotrofinei corionice ( HCG) , prin reacţia

antigen-anticorp. Se foloseşte urină femeii gravide, ser antigonadotrofinocorionic uman,

latex sensibilizat. Urina şi serul se pun în contac direct, apoi se dauga latex. Dacă femeia
este gravidă, HCG este fixată

de serul antigonadotrofinic şi picatura ramane omogenă ( reacţie pozitivă). Dacă se

produce aglutinarea = reacţie negativă, urină nu conţine HCG.

B. Teste radioimunologice
Sunt folosite în depistarea sarcinii ectopice, molei hidatiforme şi iminentei de avort.

Pot apărea reactii false pozitive.

 Investigatii ultrasonice

A. Auscultatia Doppler.
Pentru depistarea activităţii cardiace fetale şi pentru măsurarea fluxului

sanguin în vasele ombilicale şi în arterele fetale mari. Se foloseşte

în săptămânile 12-20, când nu este posibilă auscultatia clinică şi după săptămâna

a 20-a, în caz de hidramnios , obezitate.

B. Ecografia
Este netraumatizanta, furnizează informaţii pe tot parcursul sarcinii.

În trimestrul I ; evidentiaza sacul ovular după a patra săptămâna de amenoree şi prezenţa

embrionului în cea de-a şaptea săptămâna; stabileşte vârstă sarcinii,

confirmă viaţă embrionului prin ativitatea cardiacă spre a opta săptămâna sau

oprirea în evoluţie a sarcinii.

Confirmă existenţa unei sarcinii ectopice sau a unei sarcini multiple.

Gravida consumă înainte de examen o cantitate mai mare de lichide ,

vezica urinară trebuie să fie plină atunci când examenul se face în primele patru săptămâni.

În trimestrul II ; stabileşte vărsta gestaţională, depistează placentă jos

inserată, sarcini multiple, întârzieri de creştere intrauterină, anomalii congenitale.

În trimestrul al III-lea ; stabileşte vârstă fetală cu aproximaţie de trei

săptămâni, măsoară diametrul biparietal, lungimea femurului, apreciază greutatea

diametrului toracic şi abdominal; localizează placenta, determina sarcinile gemelare,

sexul fetal, malformaţii congenitale , stabileşte prezenţa oligoamniosului sau hidramniosului.

Examenul radiologic
 Sunt contraindicate datorită riscului iradierii. Se pot face, în cazuri excepţionale,

după luna a şasea- a şaptea, de sarcina. Se pot aprecia dimensiunile micului bazin

radio-pelvimetrie, identificarea punctelor de osificare.

Examenul lichidului amniotic

A. Amnioscopia
Presupune col permeabil.

Constă în vizualizarea polului inferior al oului, putând transversa chiar membranele,

apreciind cantitatea şi culoarea lichidului amniotic. Normal, acesta este clar,

transparent, cu flocoane de vernix. Patologic acesta poate fi;

- galben sau verde, în suferinţă fetală.

- Brun-roşu, când fătul este mort, macerat.

Nu se face înainte de a 36-a săptămâna, deoarece declanşează travaliul!

Indicaţii: în suspiciunea de sarcina depăşită ( nu e periculoasă decă lichidul e clar).

B. Amniocenteza
Lichidul amniotic poate fi studiat punând în evidenţă celulele de origine

fetală , compoziţie chimică sau enzimatică.

Indicaţii: supravegherea sarcinii cu Rh negativ ( prezenţa bilirubinei arată un

prognostic rezervat) şi depistarea semenelor de suferinţă fetală în sarcina
patologică, prin cercetarea meconiului sau dozarea gonadotrofinelor.

2.3. Consultatia prenatala

Trebui sa cuprinda toate cele trei etape ale profilaxiei;

Primară- de evitare a apariţiei îmbolnăvirii.

Secundară- de stabilire a diagnosticului şi tratamentului cât mai precoce şi

corect.

Terţiară- de evitare sau agravare a complicaţiilor.

Depistarea sarcinii şi luarea în evidenţă trebui să fie realizate cât mai precoce,
dacă este posibil, din primele săptămâni.

Consultaţia prenatală, în baza indicaţiilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei, se

realizează în mod obijnuit ;

- între săptămânile 12 şi 28 şi bilunar

- între săptămânile 29 şi 40

Obiective

1. Depistarea şi tratarea bolilor coexistente ;

cardiopatii, tuberculoză, nefropatii, lues, SIDA, diabet etc.

– evaluarea stării de sănătate a mamei;

2. Depistarea şi tratamentul precoce al complicaţiilor sarcinii; disgravidii

precoce şi tradive, amenintare de avort sau naştere prematură , placenta praevia,
anemii, hidramnios

3. Depistarea şi luarea unor măsuri corespunzătoare pentru evitarea unor

complicaţii posibile ale travaliului; disproportiile cefalo-pelvine, prezentatii
distotice, sarcini multiple;

4. Depistarea şi tratamentul unor boli care pot afecta fătul ; incompatibiliatea

Rh, insuficientă placentară;

puericultură intrauterinapentru naşterea unui copli eutrofic;

 Consulatatia prenatala se aplica la doua niveluri, care se stabilesc, de
regula dupa prima consultatie prenatala

a. standard- pentru toate gravidele

b. diferentiat- pentru gravidele cu risc , care necesita, pe langa supravegherea

sarcinii si o stransa colaborare cu reteaua de pediatrie si cu celalalte sectoare , in
functie de riscul de identificat.

Prima consultatie prenatala

Prima consultaţie prenatală urmareste: verificarea diagnosticului de sarcina, stabilirea

bilanţului de sănătate şi cunoaşterea condiţiilor individuale legate de locuinţa, de

locul de muncă al femeii.

Interviul

Urmareste:

- identificarea unei boli genetice, in vederea unui eventul consult genetic,

daca exista motive si nu s-au facut in prenuptialitate

- depistarea în antecedentele heredocolaterale a cazurilor de gemelariate, a unor;

malformaţii, boli vasculo-renale, flebite, diabet, obezitate, care pot avea uneori predispoziţie
familială;

- identificarea unor factori de risc; căsătorie/cuplu stabil, profesia, dacă este

fumătoare, consumatoare de alcool sau droguri, condiţii de locuit şi muncă,

resurse materiale;

- identificarea unor antecedente obstreticale / ginecologice; sterilitate primară sau

secundară tratată (eventuală intervenţie chirurgicală), numărul naşterilor,

sarcinilor, modul de desfăşurare a naşterilor, anomalii de durata a sarcinii,

 avorturi, disgravidii precoce sau tardive, prezentatatii vicioase, intervenţii

obstetricale.

Examenul clinic

a) Examenul medical general evidentiaza;

- tipul constituţional, modificări de postura şi ale aparatului locomotor;

- starea de nutriţie, greutatea ( creşterea în timpul sarcinii nu trebuie să depăşească

12- 15 kg

- starea aparatului cardiovascular; TA trebuie să ramana sub 130/80 mmHg ( să nu

depăşească limitele maxime admise)

- vor fi cercetate minutios aparatul digestiv, urinar şi respirator;

- se face examen stomatologic;

b) Examenul genital si obtetrical identifica;

- modificări de formă şi volum a uterului în raport cu sarcina,

configuatia bazinului ( bazine viciate) şi a părţilor moi;

- anomalii ale vulvei şi vaginului, ale organelor genitale interne.

Examene de laborator si paraclinice

Se efectuează la început şi pe parcursul supravegherii, ritmul fiind stabilit de

către

medic in funcţie de evoluţia sarcinii.

-determinarea hemoglobinei şi hematocritului, în scopul depistării unei anemii,

care este frecvent întâlnită în sarcina. Se repetă în săptămânile 30-32;

-determinarea grupei sanguine şi a Rh negativ/pozitiv

-examenul bacteriologic al secretiei vaginale, eventual antibiogramă pentru

depistarea şi tratarea gonoreei;

-examenul sumar de urina se efectuază la fiecare consulatatie, pentru

identificarea proteinuriei şi glicozuriei; eventual urocultură;

-determinarea glicemiei, pentru depistrea diabetului;

-teste serologice pentru boli infecţioase ( toxoplasmoză, rubeolă etc.) o atenţie

deosebită se acordă femeilor care au prezentat herpes genital;
2.4. Alaptarea

Studiile demonstrează că alăptarea la san aduce copilului toată hrana de care are
nevoie, îi întăreşte sistemul imunitar şi îi scade şansele de a contracta infecţii la
urechi. Laptele matern îşi schimbă compoziţia în timp - adaptându-şi compoziţia
nutritională, necesităţilor sugarului. În afară de avantajele sănătăţii, alăptatul este
un timp special menit adâncirii relaţiei dintre mama şi copil. Astfel, timpul
alăptatului reprezintă momente preţioase de tăcere, plină de comunicare intensă
şi dragoste împărtăşită.

Cu toate acestea, în ciuda faptului că este un lucru natural - nu este neapărat un

lucru uşor. Alăptatul necesită răbdare şi deprinderea unei rutini, atât din partea
mamei cât şi din partea sugarului.

Beneficiile alaptarii pentru copil

- alăptatul este cel mai natural şi hrănitor mod de a contribui la dezvoltarea

copilului

- studiile demonstrează că sugarii alăptaţi la san au o probabilitate mai mică de a

dezvoltă boli iar dacă acestea apar totuşi, efectele sunt mai moderate

- studiile demonstrează că sugarii alăptaţi la san au mai puţine şanse de a suferi

de infecţii la urechi (otite) şi diaree
- copiii născuţi prematur care beneficiază de alăptare naturală au un grad de
inteligenţă (IQ) mai ridicat decât prematurii alimentaţi cu biberonul

- alăptatul oferă copilului siguranţă emoţională datorită contactului-la-piele.

Acest contact intim între mama şi copil reducând stressul prin care trec noi
născuţii la trecerea de la lumea sigură a uterului mamei la lumea înconjurătoare.

- activitatea propriu zisă de supt a sugarului, îi ajută la dezvoltarea muşchilor şi

oaselor faciale

- copii alăptaţi la san au şanse mai mici de a dezvoltă infecţii respiratorii, diabet
sau limfoame

- incidenţa alergiilor la copiii care au fost alăptaţi la san mai puţin de şase luni
este de 7 ori mai mare decât la cei care au fost alăptaţi natural mai mult de 6 luni

- copiii alăptaţi la san au o şansă de 10 ori mai mică să fie internaţi în spital în
primul an de viaţă decât la cei alăptaţi cu biberonul

- alăptatul la san a copiilor pe perioda de un an sau mai mult, reduce cu 50%

riscul diabetului

- copiii alăptaţi la san au o şansă de 3 ori mai mică să moară în primele luni (aşa
numitul "sindrom de moarte subită al nou-născutului")

- copiii alăptaţi la san au o şansă de 4 ori mai mică să contacteze infecţia care
produce meningită

- deficienţă vitaminei A este micşorată la copiii alăptaţi la san.

2.5. Educatie pentru sanatate

Luarea acidului folic

Cu 3 luni inainte şi in primele 12 săptămini de sarcină. Lipsa acidului folic in

organismul femeii gravide afectează dezvoltarea intrauterină a copilului in
primele săptămвni de sarcină şi poate duce la apariţia anomaliilor de dezvoltare
a sistemului nervos al copilului.

 Luarea acidului folic inaintede şi in primele săptămвni de sarcină reduce riscul

anomaliilor congenitale ale sistemului nervos la copii. Anual, deficitul de acid
folic este responsabil de  proximativ 50 decese in prima lună de viaţă , sute de
cazuri de imbolnăviri şi invaliditate la copii.

Acidul folic este inclus in Programul Unic de asigurări medicale obligatorii şi

este oferit gratuit tuturor femeilor gravide.

In anul 2004 doar 23 la sută din femeile gravide au indicat luarea acidului folic.

Luarea pastilelor cu conţinut de Fier.

Deficienţa de fier in timpul sarcinii este una din cauzele hemoragiilor după
naştere, infecţiilor, greutăţii mici la naştere, mortalităţii materne şi infantile.
Chiar şi deficienţă moderată de fier are consecinţe negative: performanţă
intelectuală scăzută; dezvoltarea fizică inadecvată a copiilor mici, a preşcolarilor
şi elevilor; imunitate scăzută şi predispoziţie la bolile infecţioase.

Pentru a soluţiona problema in cauză Ministerul Sănătăţii a introdus

suplimentarea cu Fier in Programul Unic al asigurărilor medicale obligatorii,
acesta fi ind oferit gratuit tuturor gravidelor.

In anul 2004 doar 62 la sută din gravide au folosit pastile cu Fe

Cunoaşterea semnelor de pericol in timpul sarcinii şi solicitarea asistenţei

medicale in\regim de urgenţă la apariţia acestora.
 Factori de risc în timpul sarcinii

Dezvoltarea fetusului poate fi afectată de o mulțime de factori, unii fiind

imposibil de controlat. Cei mai mari factori de risc ce trebuie eliminați la
apariția unei sarcini sunt:
1. Fumatul
Fumatul în timpul sarcinii reduce cantitatea de oxigen pe care o primește
bebelușul și mărește riscurile de a pierde sarcina, de a avea sângerări nedorite
sau grețuri de dimineață. Chimicalele inhalate în timpul fumatului pot duce la
apariția altor probleme de sănătate. Riscuri:
• Suferinţã fetalã;
• Naştere prematurã;
• Hipotrofie (aproximativ cu 200 g);
• Deficienţe ale membrelor fetale prin efectul monoxidului de carbon;
• Scãderea creşterii fetale şi a vârstei de gestaţionare la naştere;
• Modificãri placentare (îngroşarea membranelor viloase, creşterea
rezistenţei vasculare placentare - datoritã creşterii rezistenţei arteriale uterine,
calcificare).
Fumatul trebuie complet evitat în timpul sarcinii (ca de altfel şi în afara
ei). Programele de abstinenţã, terapia substitutivã cu nicotinã trebuie începute
pregestaţional. In plus, femeile însărcinate trebuie să evite și fumatul pasiv.
2. Alcoolul
Gravida trebuie sã se abţinã de la ingestia de bãuturi alcoolice.
Consumul de alcool poate duce la apariția sindromului alcoolic fetal, ce
poate avea următoarele complicații pentru făt: defecte cranio-faciale, cardio-
vasculare, ale membrelor, întârzierea creşterii pre- şi postnatale, întârziere
mentalã.
 3. Cofeina
Cafeaua trebuie consumată cu limită, în timpul sarcinii. Consumul excesiv
poate afecta ritmul cardiac al fătului și crește timpul în care bebelușul stă treaz
(fetusul se dezvoltă atunci când doarme).
4. Medicamentele
Înaintea administrãrii unui medicament, medicul trebuie sã investigheze
posibilitatea unei sarcini iar, în cazul acesteia, se verificã inocuitatea substanţei
şi / sau prevalenţa avantajelor faţã de riscuri.
Cu rare excepţii, orice substanţã cu efect sistemic la mamã va trece
placenta cãtre embrion / fãt.
Există o serie de de substanţe cu potenţial dovedit malformativ: salicilate,
tranchilizante, anhistaminice, antibiotice, anestezice, antiemetice,
anticoagulante, kemoterapice.
5. Expunerea prenatală la substanțe chimice
In această categorie intră toate substanțele chimice dăunătoare, mai ales
pesticidele din mâncare. Este indicată spălarea fructelor și legumelor înainte de a
le consuma. Pe cât posibil, este indicat să îndepărtăm coaja sau învelișul
exterior al fructelor și legumelor pe care le consumăm. Este absolut necesară
evitarea contactului cu chimicale puternice atât acasă, cât și la locul de muncă.
6. Tensiunea arterială
Mică sau mare, valorile tensiunii arteriale trebuie monitorizate de către
medicul specialist în timpul celor 9 luni de sarcină.
7. Stresul și depresia
Stresul în perioada de sarcină nu este sănătos nici pentru fetus, nici pentru
gravidă. Este dovedit că bebelușii născuți de mămici a căror sarcină nu a fost
lipsită de stres au IQ mai mic la 18 luni.
De asemenea, depresia netratata comportă unele riscuri pe cont propriu,
care vor continua după naștere, rezultând într-o relație dificilă cu nou-născutul.
 8. Anemia în timpul sarcinii
Multe femei însărcinate suferă de carență de fier, iar acest lucru se reflectă
asupra sănătății viitoarei mame, dar și a sănătății fătului.
Există mulți alți factori de risc care pot afecta dezvoltarea fătului, inclusv
bolile cardiace, vârsta mamei (înainte de 15 ani și după vârsta de 35 de ani,
sarcinile sunt mai riscante), astmul, alte boli sau sângerările vaginale.

Capitolul III. Gravida cu sarcina normala. Ingrijiri acordate de asistentul

medical

Culegerea datelor

Manifestari legate de sarcina

-uter mărit de volum

-înălţimea fundului uterin în cm 28 cm la 7 luni, 30 cm la 8 luni, 32-34 cm la

termen

-axul uterin longitudinal sau transversal în funcţie de aşezarea fătului

-creşterea în greutate până la sfârşitul sarcinii cu maximul de 12 kg

-BCF prezente

-mişcări active fetale prezente

-manifestări determinate de adaptarea organismului la sarcina;

-dispneea

-constipaţia

-insomnia din cauza mişcărilor fetale, a creşterii frecvenţei mictiunilor

-anxietatea crescută, teamă de naştere

-gingivită

-dureri articulare, pelvine , lombare

-crampe în membrele inferioare, edeme gambiere

-modificări de postura, modificarea mersului

Probleme

-deficit de cunoştinţe privind naşterea prematură

-anxietatea în legătură cu naşterea în general şi cu cea prematură în special

-posibilă traumatizare a fătului şi a mamei din cauza ruperii premature a

membranelor

-intoleranţă la activităţile fizice

-alterarea comportamentului sexual din cauza disconfortului specific trimestrului

III

-alterarea somnului

-alterarea eliminărilor intestinale- constipaţie

-alterarea eliminărilor urinare- polakiurie

-alterarea confortului din cauza durerilor lombare şi articulare în membrele
inferioare, modificări de postura

-deficit de cunoştinţă în legătură cu declanşarea travaliului

Obiective

Gravida:

-să cunosca semnele naşterii premature

-să cunosca semenel rupturii premature a membranelor

-să nu prezinte anxietate ( să diminueze anxietatea)

-să-şi dozeze efortul fizic, să doarmă

-să păstreze o posura corectă , să poarte încălţăminte adecvată

-să accepte restricţiile privind comportamentul sexual, cuplul să înţeleagă -

necesitatea acstor schimbări în relaţiile sexuale

-să facă exerciţii respiratorii care o vor ajută şi în timpul naşterii

Interventii

Asistenta supravegheaza gravida si face educatie continua

-informeză gravida despre:

- semnele declanşării travaliului precoce,caracterul ritmic al contractiior

-cauzele care pot declanşa travaliul

-semnele ruperii membranelor; scrugere apoasă, în cantitate mai mare, şi miros
fad caracteristic; o sfătuiesc să se prezinte la spital pentru consult, proba
zeiwang

( examenul lichidului amniotic); să se prezinte urgent la medic dacă nu mai

percepe mişcări fetale

-sfătuieşte gravida– să evite ortostatismul , să se odihnească mai mult dacă

oboseşte ( să solicite ajutor la treburile gospodăreşti) să-şi găsească o poziţie
bună pentru somn în care să respire mai bine, la nevoie sprijinită pe pernă

-să se odihnească cu picioarele aşezate mai sus

-să limiteze excesul de lichide înainte de culcare, să reducă sarea din alimentaţie

-oferă informaţii despre raporturile sexuale, reducerea lor în ultimele două luni
de sarcina ( pot declanşa travaliul); interzicerea în caz de ameninţare de avort ,
iminentă de naştere prematură, infecţii

-cântărirea, măsurarea tensiunii arteriale, repetarea analizelor, examen

obstetrical

se apreciază dezvoltarea sarcinii după înălţimea fundului uterin, în raport cu

primele mişcări fetale

-se informează gravida cu semenle premergatore declanşării travaliului

Gravida la termen

( 38-40 saptamani )

Gravida să se prezinte pentru internare în vederea asistenţei la naştere acuzând semne

premergătoare declanşării travaliului sau în urmă sfatului medical
 Examenul gravidei la termen se face de către medic şi cuprinde; interogatoriul, examenul
clinic general, examenul obstetrical ( inspecţie, palpare auscultatie, tuşeu vaginal, măsurarea
abdomenului şi bazinului)

Asistenta culege informaţii utile pentru supravegherea travaliului şi asistenţă la naştere

Culegerea datelor

- usurarea respiratiei, uterul coboara sub apendicele xifoid

- polakiuri
- constipatie sau diaree
- pot aparea contractii uterine dureroase , ritmice, rare
- eliminarea dopului gelatinos
- modificari la nivelul colului
Probleme

- alterarea confortului datorita durerii

- anxietate legata de nastere
- deficit de cunostinte privind desfasurarea nasterii
Obiective

gravida

- sa colaboreze cu personalul , sa aiba incredere

- Sa cunosca desfasurarea nasterii, durata travaliului
Interventii

- ajuta gravida sa inteleaga ca durerea nu poate fi calmata si ca intensitatea va

creste pe masur ce expulzia se apropie

- pregateste gravida pentru nastere, asigura igiena, indeparteaza pilozitatea,

efectueaza clismele evacuatorii, asigura golirea vezicii

- amplaseaza gravida intr-un salon linistit, o supravegheaza permanent, asigura

 odihna

- asculta bataile cordului fetal, urmareste ritmicitatea contractiior, informeaza

medicul

Urmărirea funcţiilor vitale

Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată

pe un plan osos (arteră radială,temporală,carotidă,femurală,humerală,pedioasa
posterioară).

Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de

numărare.Se reperează şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în
continuarea policelui.

Palparea pulsului se face cu vîrful degetelor index,mediu şi inelar de la

mînă dreapta. Se execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei
degete pînă la perceperea zvicniturilor pline ale pulsului.Fixarea degetelor se
realizează cu ajutorul policelui care îmbrăţişează antebraţul la nivelul
respectiv.Numărarea se face timp de un minut cu ajutorul unui ceas cu secundar.

Notarea în foaia de temperatura se face cu pix roşu, pentru fiecare linie

orizontală socotindu-se patru pulsaţii.

Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.

b. Tensiunea arterială

Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.

Se aplică manşetă sprijinită şi în extensie cu braţul,se fixează membrană

stetoscopului pe arteră humerală sub marginea interioară a mansetei.Se introduc
olivele stetoscopului în urechi, se pompează aer în manşetă pneumatică cu
ajutorul parei de cauciuc pînă la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprimă
progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei pînă cand se percepe
primul zgomot arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime.
Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru
a fi consemnată. Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot
mai puternice, se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul
manometrului în momentul în care zgomotele dispar,această valoare
reprezentând tensiunea arterială minimă.

Se notează în foaia de temperatura valorile obţinute cu linie orizontală de

culoare roşie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur.
Se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.

Valorile normale la adult fiind de: tensiune arterială maximă 115-140

mmHg iar tensiunea arterială minimă 75-90 mmHg.

c. Respiraţia

În timpul măsurării respiraţiei pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără

a explica tehnica ce urmează să fie efectuată cu palmă mainii pe suprafaţa
palmară pe torace.Se numără inspiraţiile timp de un minut.Aprecierea respiraţiei
se poate face prin simplă observare a mişcărilor respiratorii prin ridicarea şi
revenirea toracelui la normal.

Pe foaia de temperatura se notează cu verde,fiecare linie orizontală

reprezentand două respiraţii.

Valorile normale la adult: seară 20 respiraţii/minut, dimineaţă 18

respiraţii/minut.

d. Diureza

Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui

pacientul să urineze numai în urinar timp de 24 de ore.Vasele cilindrice gradate
vor fi bine acoperite şi ţinute la răcoare pentru a împiedică procesele de
fermentaţie.
 Alături de înregistrarea valorii diurezei se va notă şi cantitatea de lichide
ingerate.Raportul dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă
bilanţul circulaţiei apei în organism.

Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore.La bărbaţi este de 1200-
1800 ml/24 de ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.

3.1. Alimentatia in timpul sarcinii

O alimentaţie sănătoasă şi echilibrată creşte şansele unei sarcini uşoare, fără

complicaţii şi poate creşte şansa de a da naştere unui copil sănătos, putând chiar
reduce riscul unor afecţiuni cronice ce pot apare în primii ani ai copilăriei.

Cu toate că mai există încă multe persoane care cred în concepţia greşită
conform căreia fătul poate lua din corpul mamei toţi nutrienţii de care are nevoie
indiferent dacă ea are sau nu o alimentaţie corespunzătoare, atât studiile
efectuate cât şi frecvenţa mare a copiilor dismaturi şi cu malformaţii congenitale
născuţi în timpul foametei din al doilea război mondial, au dovedit contrariul.
Lipsa sau surplusul unor principii alimentare din dietă are repercursiuni asupra
dezvoltării fătului.

De aceea, în timpul sarcinii, mai mult decât oricând femeia trebuie să aibă o
alimentaţie sănătoasă şi echilibrată; în cazul în care femeia a avut o astfel de
alimentaţie şi înainte de sarcina, şansele de a avea un copil sănătos cresc şi
gravida va trebui doar să-şi ajusteze puţin alimentaţia în funcţie de nevoile
crescute ale stării de graviditate. Însă, indiferent dacă sarcina a fost o surpriză
sau a fost aşteptată de mult timp, cele mai multe femei încep să-şi modifice
obiceiurile alimentare şi stilul de viaţă după ce află că sunt însărcinate.

Cercetările sugerează că la fel că şi alte obiceiuri sănătoase, alimentaţia corectă

pe parcursul celor 9 luni de sarcina influenţează starea de sănătate a copilului la
naştere, dar şi riscul de a dezvoltă ulterior anumite afecţiuni precum: obezitatea,
diabetul zaharat sau afecţiuni cardiace.

Necesarul de calorii

Tendinţa naturală a gravidelor este de a se supraalimentă, datorită unei concepţii

greşite conform căreia gravidă trebuie să mănânce pentru doi. În realitate
necesarul caloric este nemodificat în primul trimestru de sarcina, crescând abia
din trimestrul al doilea şi doar cu 300 de kcal faţă de necesarul energetic anterior
sarcinii. În ansamblu, nevoile energetice ale unei gravide active, care nu şi-a
întrerupt activitatea sunt de 2500-3000 de kcal/zi.

Pentru a-i asigura o creştere şi dezvoltare corespunzătoare fătului, gravida

trebuie să se asigure că acele calorii suplimentare sunt aduse de către alimente
bogate în nutrienţi şi mai puţin din dulciuri rafinate şi grăsimi.

O alimentaţie hipercalorica în timpul sarcinii, are că şi consecinţe, pe lângă o

creştere în greutate excesivă şi o frecvenţa crescută a complicaţiilor la naştere,
dificultăţi în instalarea şi menţinerea secretiei lactate, dificultăţi în revenirea la
greutatea dinainte de sarcina, creşterea riscului de obezitate, diabet zaharat şi
alte tulburări metabolice la copil.

La polul opus, se află malnutriţia maternă: numeroase cercetări au demonstrat că

dezvoltarea fetală depinde în mare măsură de starea nutritională maternă,
existând o strânsă relaţie între starea de nutriţie a mamei şi greutatea copilului la
naştere. Această relaţie a fost foarte evidenţă în cursul celui de-al doilea război
mondial, când perioadele îndelungate de foamete au dus la scăderea greutăţii
medii a nou-născuţilor cu aproximativ 500 g. Nou-născuţii cu greutate mică la
naştere, sub 2500 g, au o mortalitate perinatală de 10-20 de ori mai mare decât
cei normoponderali, atât prin malformaţiile asociate cât şi prin riscul crescut de
asifixie, aspiraţie de meconiu, hipoglicemie, hemoragii pulmonare, intracraniene
etc. De asemenea, există şi riscul unor consecinţe pe termen lung: tulburări
nervoase tardive, de la dificultăţi de acomodare, tulburări comportamentale până
la întârzieri mintale, consecinţe ale leziunilor cerebrale instalate că urmare a
malnutritiei intrauterine.

Planul alimentar in sarcina

Fiecare nutrient este important în cazul gravidei pentru buna creştere şi

dezvoltare a fătului. De aceea cheia unei alimentaţii corespunzătoare pe
parcursul sarcinii este echilibrul şi varietatea. Alimentaţia trebuie să cuprindă
alimente sănătoase, din toate grupele alimentare: fructe, legume, cereale, carne,
lactate.

Nu înseamnă că gravidă trebuie să calculeze caloriile sau câte grame de proteine

consumă la o masă, ci trebuie să mănânce sănătos, variat, cu moderaţie şi să ţină
cont de necesităţile speciale ale sarcinii. Astfel, în timp ce necesarul de lipide în
timpul sarcinii este puţin modificat, creşte necesarul de proteine şi glucide; de
asemenea sunt necesare în cantităţi crescute fierul, calciul,acidul folic şi
vitamina D. Se preferă mese în cantităţi mici dar în număr mai mare pe zi, decât
mese puţine şi bogate, deoarece în acest fel se ameliorează şi greţurile
caracteristice perioadei de început a sarcinii şi se evita supraalimentatia.

Nu trebuie uitat de fibrele alimentare, atât de importante în combaterea

constipaţiei, care este frecvenţa în timpul sarcinii atât datorită modificărilor
caracteristice gravidităţii cât şi datorită suplimentelor vitaminice recomandate
adeseori.

Iata cateva idei despre ce ar putea include baza alimentatiei pe o zi:

Cereale: 8 portii, cum ar fi o felie de paine din grau integral, o ceasca de

cereale; o jumatate de cana de paste sau orez. (Incercati sa alegeti cerealele care
au cel mai ridicat procent de fibre pentru a evita constipatia din sarcina.)
Legume: 4 sau mai multe portii cum ar fi doua legaturi medii de morcovi, o
ceasca de verdeturi macinate; o ceasca de brocoli sau conopida gatita.
Fructe: 2-4 portii, cum ar fi un mar mic, portocala, para ori banana sau o ceasca
de stafide.
Lactate: 3 portii, cum ar fi 250-300 ml de lapte sau iaurt ori o 50 g de branza.
Carne de porc, de vita, de pui sau de peste, oua, alune sau seminte: 2-3
portii, cum ar fi 100g de carne de vita porc sau de pasare gatita ori fructe de
mare.
Grasimi, uleiuri sau dulciuri: foarte putin.

Proteinele

Proteinele sunt materialul structural al fiecărei celule din corpul fătului şi intră în
componenta enzimelor care participa la reacţiile chimice ale organismului;
având în vedere şi faptul că dezvoltarea fătului presupune formarea de ţesuturi şi
organe noi prin numeroase reacţii chimice care se desfăşoară rapid, proteinele
sunt un element indispensabil în alimentaţia gravidei.

Nevoile de proteine în timpul sarcinii sunt uşor crescute, fiind necesar un

supliment de 25-30 g proteine/zi faţă de cantitatea recomandată înainte de
sarcina. Sau altfel spus, se recomandă în timpul sarcinii un aport zilnic de 1,5
g/kg corp de proteine (la o femeie de 70kg această corespunde la 100g
proteine/zi), din care aproximativ jumătate să fie de origine animală: lapte,
brânză, iaurt, carne (pasăre, vită sau peste) şi ou.

O dietă săracă în proteine pe parcursul sarcinii restricţionează creşterea fetală şi

poate chiar creşte şansele copilului de a dezvoltă hipertensiune arterială mai
târziu în viaţă, conform unui studiu recent.
Glucidele

Glucidele reprezintă o parte esenţială a dietei şi, contrar unor concepţii greşite
conform căreia ele ar trebui eliminate din dietă, necesarul de glucide este crescut
în timpul sarcinii fiind recomandat a se consumă 350-400 g glucide/zi. Acest
aport însă trebuie să se facă pe seama glucidelor provenite din cereale integrale,
orez, fructe, legume care sunt şi surse de vitamine din grupul B, şi mai puţin din
dulciuri rafinate.

Chiar dacă există tendinţa gravidelor de a consuma în exces dulciuri, în special

îngheţată, prăjituri cu creme grase şi frişcă, ciocolată etc. sub motivul „poftelor”
şi a unui necesar energetic crescut, această atitudine poate fi dăunătoare, putând
creşte riscul de macrosomie la făt şi dezvoltarea diabetului zaharat şi altor boli
metabolice.

Când gravida simte nevoia de ceva dulce poate alege să consume fructe sau dacă
are poftă de o prăjitură nu trebuie să-şi refuze acest lucru, dacă aceste alimente
sunt consumate cu moderaţie.

Fierul

Nevoile de fier în timpul sarcinii sunt crescute datorită creşterii volumului

sangvin în această perioada, fierul fiind un constituient important al
hemoglobinei care intră în compoziţia eritrocitelor (celule sangvine) şi care are
rol în transportul oxigenului la ţesuturi. Astfel în timpul sarcinii necesarul de fier
se dublează, ajungând la 30 mg/zi. Surse alimentare de fier sunt: carnea roşie, în
special ficatul, rinichii şi carnea de vită, gălbenuşul de ou, nucile, fasolea,
spanacul, germenii de grâu, fructe uscate; fierul din sursele animale se absoarbe
mult mai bine decât cel din surse vegetale.
Un deficit de fier pe parcursul sarcinii poate determina anemie la mama, ceea ce
antrenează o stare de oboseală şi poate afecta fătul, crescând riscul apariţei
anemiei la nou-născut. Deşi teoretic, suplimentarea medicamentoasă a fătului se
recomandă numai în cazul în care mama prezintă anemie feriprivă, în practică la
mai mult de jumătate dintre gravide li se recomandă suplimente pe baza de fier.
Această deoarece nevoile crescute de fier în această perioada sunt dificil de
acoperit numai din alimentaţie pe de o parte, iar pe de altă parte deoarece multe
femei la începutul sarcinii pornesc cu un deficit de fier, chiar dacă acesta nu
ajunge să determine anemie.

Calciul si fosforul

Copilul are nevoie de calciu pentru dezvoltare, în special pentru oase şi dantură.
Dacă mama nu are un aport suficient de calciu pe parcursul celor 9 luni de
sarcina, această va afecta atât dezvoltarea fătului cât şi sănătatea mamei,
deoarece fătul va încerca să-şi ia nevoie de calciu din organismul matern.
Deficitul de calciu favorizează apariţia unor crampe musculare dureroase la
gravidă şi creşte riscul de osteoporoză.

Pentru o bună absorbţie calciul trebuie să fie în echilibru cu fosforul. Surse

alimentare bogate în calciu şi fosfor sunt: lactate (lapte integral, iaurt),
brânzeturi, fructe şi ouă.

Excesul de calciu este periculos în timpul sarcinii, deoarece poate declanşa

contracţiile uterine. De aceea suplimentele medicamentoase de calciu nu sunt
indicate în timpul sarcinii. Dacă este necesară suplimentarea calciului, se preferă
suplimentele multivitaminice prenatale, special concepute pentru gravide şi în
care calciul este prezent în doze corespunzătoare.
Acidul folic

Acidul folic are un rol important în creşterea şi dezvoltarea celulelor şi a

ţesuturilor, fiind un nutrient important pe parcursul sarcinii când nevoile de acid
folic se dublează. Astfel la o femeie gravidă este necesar un aport zilnic de 0,8
mg de acid folic. Aportul adecvat de acid folic în primele luni de sarcina scade
riscul de a da naştere unui copil cu malformaţii (defecte de tub neural) în special
spînă bifidă.

Cele mai bune surse de acid folic sunt legumele cu frunze verzi: spanac,
broccoli, salată, varză, sparanghel alături de portocale, cereale integrale, lintea şi
arahidele. Deoarece acidul folic este uşor distrus prin conservare şi gătire, se
recomandă consumul fructelor şi legumelor proaspete sau cât mai puţin
preparate termic.

Vitaminele

Datorită proceselor intense de creştere şi dezvoltare a fătului, în timpul sarcinii

nevoile de vitamine sunt crescute.

Vitamina A – necesară pentru cresterea şi dezvoltarea membranelor celulare se

găseşte în ficatul de peste, pui şi viţel, legume şi fructe galbene şi portocalii,
legume cu frunze verzi, gălbenuşul de ou. Avitaminoza A a fost asociată cu
apariţia unor anomalii congenitale precum: atrofia de reţină, cecitate şi rinichi în
potcoavă. De asemenea şi excesul de vitamina A a fost incriminat în apariţia
unor malformaţii congenitale.

Vitaminele din grupul B - se găsesc din abundenţă în cereale integrale, ficat şi

alte organe, legume cu frunze, lapte şi ouă. Avitaminozele în special vitamina
B1 şi vitamina B2, au fost implicate în apariţia unor malformaţii ale fetei
(Palatoschizis), ale membrelor inferioare şi ale sternului.
Vitamina D - este necesară pentru a regla absorbţia de calciu din alimentaţie.

Şi astfel, fiecare vitamina este importantă şi are rolul ei în dezvoltarea fătului şi

în asigurarea unei stări de sănătate gravidei şi deficienţă sau excesul uneia poate
antrena diverse dezchilibre cu consecinţe atât asupra mamei cât şi asupra fătului.
De aceea, în majoritatea cazurilor medicii recomandă gravidei suplimente
multivitaminice prenatale, special concepute pentru perioada de sarcina, în care
dozele de vitamine şi mineralesunt corelate cu nevoile speciale ale acestei
perioade. Aceste preparate conţin pe lângă vitamine, calciu, fier şi alte
oligoelemente care se pare că au rol în prevenirea unor deficienţe sau
malformaţii la făt: zinc, magneziu, seleniu, crom, cupru, potasiu etc. Pentru a
preveni însă supradozarea, gravidele trebuie să ia doar suplimentele
recomandate de către medic şi în dozele şi pe durata de timp recomandată de
către acesta.

Lichidele
Femeia gravidă are nevoie de cel puţin 2 litri de lichid pe zi (aproximativ 10
pahare), de preferat sub formă de apă, lapte, sucuri de fructe sau legume
proaspete, neîndulcite şi mai puţin din băuturi carbogazoase sau sucuri din
comerţ.

Băuturile carbogazoase, acidulate din comerţ pe lângă faptul că pot conţine în

cantităţi mari zahăr şi aditivi alimentari, cofeină, ele pot crea meteorism
(balonare) şi disconfort abdominal.

Băuturile alcoolice sunt complet interzise pe parcursul sarcinii, deoarece cresc

riscul unor deficienţe fizice şi mentale la copil. Trebuie limitat de asemenea şi
consumul de cafea, cola, ceai şi alte băuturi care conţin cofeină. O cană de cafea
sau un pahar de cola din când în când nu fac rău, dar consumate în exces pot
avea consecinţe nedorite asupra fătului.
Alimente nerecomandate
Cu toate că multe persoane cred că placenta este o barieră, un scut care
protejează fătul de substanţele nocive pe care le acumulează mama, în realitate
aproape tot ce consumă mama ajunge într-o proporţie mai mică sau mai mare şi
la făt. Numeroase cercetări efectuate au precizat că funcţia de „barieră” a
placentei este doar relativă, deoarece orice substanţă prezenţa în sângele matern
poate trece prin placentă într-o oarecare măsură, dacă nu este distrusă sau
modificată în timpul pasajului, doar că permeabilitatea placentei este foarte
selectivă, permiţând trecerea masivă a unor substituienti şi oprind aproape total
transferul altora. Determinarea cantitativă sau calitativă a transferului anumitor
substanţe cu potenţial nociv prin placentă, este dificilă, de aceea cel mai prudent
este să se elimine complet din regimul de viaţă al gravidei factorii care pot fi
dăunători fătului, iar dacă această nu este posibil măcar să se reducă cantitativ.

Trebuie consumate cu prudenta sau evitate in timpul sarcinii:

Carnea de porc, vită, pui, sau peste şi ouăle insuficient gătite sau crude.
(incluzând ouăle din coca de prăjituri sau cremele din prăjituri). Mâncarea ce
conţine carne insuficient preparată poate conţine o varietate de bacterii şi
virusuri. Folosiţi termometre speciale pentru gătit în vederea determinării
gradului de preparare al cărnii.
Produsele fast food ce conţin carne, deoarece deseori sunt reîncălzite de mai
multe ori.Acest tip de alimentaţie pot produce infecţia cu Listeria
monocytogenes, o bacterie ce cauzează listerioză, boală care poate determina
avortul femeilor însărcinate sau naşterea prematură ori alte probleme serioase de
sănătate. De asemenea, mezelurile se vor consumă cu prudenţă, datorită faptului
că de obicei conţin în cantităţi crescute sare, lipide şi aditivi alimentari.Peste
spadă, rechin, somn, macrou, ton. Aceşti peşti conţin metilmercur, un metal
dăunător creşterii creierului şi al sistemului nervos al copilului; femeile
însărcinate cât şi lăuzele pot consumă până la 200 grame de peste alb că parte
înglobată în maxim 400 grame, amestecat cu fructe de mare sărace în mercur; de
asemenea se poate consumă somon, creveţi, ton conservat şi somn.

Capitolul IV. Prezentarea cazurilor clinice

Cazul 1

Numele şi Prenumele: Ţ. M. A.

Sex: feminin

Data naşterii: 21.10.2001

Vârsta: 21 ani

Domiciliu: Pitesti, Judeţul Arges

Nivel educaţional: liceu

Profesia: secretară

Stare civilă: căsătorită

Data internării: 13.02.2023

Data externării: 20.02.2023

Diagnostic medical: sarcină 40/41 săptămâni, supravegheată, MI;

Diagnostic la internare: IIIG IP sarcină 40/41 săptămâni, făt viu, unic,

prezentaţie craniană, membrane intacte;
 Motivele internării: parturienta se prezintă singură în serviciul de urgenţe O.G.
acuzând CUD, se internează pentru supraveghere şi asistenţă medicală la
naştere;

Grup sangvin: 0I Rh+

Alergii: nu se ştie alergică la antibiotice sau alte medicamente

Antecedente Heredo-Colaterale: parturienta neagă cazuri de boli infecto-

contagioase sau dermato-venerice în familie;

Antecedente Fiziologice: menarha la 12 ani, CM regulate, flux moderat, fără

manifestări dureroase, durata menstruaţiilor de aproximativ 3 zile;

Antecedente Patologice Personale: neagă boli infecto-contagioase, intervenţii

chirurgicale sau alte afecţiuni medicale;

Antecedente Obstetricale: IIIG din care:

naşteri naturale = 0
 avorturi = 2 (la cerere)
Condiţii de viaţă: decente, nu fumează, nu consumă alcool, regim alimentar
echilibrat, orar de somn normal ~ 8 ore/noapte;

Istoricul sarcinii: UM = 03.05.2022

PMF = 18.08.2022

DPN = 13.02.2023

- parturienta este luată în evidenţă la medicul de familie şi a efectuat analize

specifice sarcinii;
- controale prenatale = 10;
- nu acuză apariţia unor fenomene sau evenimente neobişnuite pe parcursul
sarcinii;
 medicaţie înaintea internării:
- Acid folic 1 cpr/zi până la 13 săptămâni de sarcină,

- Natalvit 1 cp/zi toată durata sarcinii,

- Omega 3 1 cp/zi începând de la 13 săptămâni de sarcină;

- Osteocare Ca 500mg + D3 + Mg 2cpr/zi timp de 10 zile/lună în

ultimul trimestru de sarcină.

Examen general:

- stare generală bună, semne vitale si vegetative în parametri normali, starea de

conştienţă prezentă;
- stare de nutriţie normală, apetit păstrat, tranzit intestinal fiziologic, fără alte
simptome sau semne;
- tegumente şi mucoase normal colorate, prezenţa semnelor specifice sarcinii,
fanere integre, ţesut conjunctiv-adipos bine reprezentat,
- sistem ganglionar nepalpabil;
- sistem muscular integru şi funcţional, sistem osteo-articular integru şi
funcţional, torace normal, sistem respirator normo-funcţional, aparat
cardiovascular – cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice;
- t◦ = 36,4◦C, TA= 110/60 mmHg, P= 76 b/min, H= 1,57 m, G= 68 kg.
Examen obstetrical:

- prezintă mască gravidică (cloasmă) discretă;

- sâni măriţi de volum, de consistenţă normală, areolele mamare hiperpigmentate,
se evidenţiază reţeaua venoasă Haller şi tuberculii Montgomery ;
- membrele inferioare cu aspect normal, nu prezintă edeme sau varice;
- la nivel abdominal se observă linia albă hiperpigmentată, mărit de volum
longitudinal, ocupat de uterul gravid în luna a IX-a;
- la palpare în epigastru se constată o formaţiune moale, neregulată corespunzând
pelvisului fetal, în hipogastru se palpează o formaţiune dură, rotundă şi regulată
corespunzând craniului fetal, în flancul drept se palpează spatele fetal, iar în
flancul stâng părţi mici fetale, neregulate, corespunzând membrelor; F.U. = 32
cm, C.A. = 98 cm;
- la examenul cu valve se constată perineu, vulvă, vagin, col fără leziuni, coloraţie
specifică sarcinii (violacee);
- la tuşeul vaginal se constată: perineu tonic, vagin suplu, col uterin incomplet
şters, permeabil la 2 degete, pierde dopul gelatinos, membranele intacte, secreţie
vaginală cu aspect normal, prezentaţie craniană aplicată, scor Bishop >7;
- se constată existenţa unui făt viu, unic, în prezentaţie craniană OID;
- BCF 140 b/min – se ascultă paraombilical stâng;
- Alte investigaţii: examenul ecografic determină oligoamnios;
- Sumar urină - sediment urinar = prezente leucocite, rare hematii;
Urocultură = floră microbiană absentă.

În ziua naşterii gravida prezenta următoarele valori:

- TA = 120/60 mmHg, R = 18-20 resp/min, P = 75-77 b/min, t◦ = 36,9◦C

- Diureza 1700-2000 ml, G = 68 kg;
- Tranzit intestinal normal;
- Tegumente şi mucoase pigmentate de sarcină;
- Durere cauzată de CUD.

Evoluţia travaliului (Partograma)

16.02.2022

ora 09:30
 - D ~2 cm, MI, BCF = 136 b/min, CUD neregulate;

- se administreaza 50 ml ulei de ricin pentru declanşarea travaliului;

ora 10:40

- D ~ 3 cm, MI, BCF = 140 b/min, CUD regulate la 10 min;

- se administrează Calciu gluconic 94mg/ml, f I (10ml) I.V.;
- se administrează No-Spa 40mg f I (2ml) I.M.;
ora 12: 00

- D ~ 4-5 cm, MI, CUD la 5’, tonus uterin normal;

- se administrează S.G. 5% P.I.V. 250 ml + Oxitocin f I (2ml) + Atropină 1mg/ml
f I (1ml) I.M.;
ora 13:10

- D~ 6-7 cm, membranele se rup spontan;

ora 14:00

- D ~8- 9 cm, BCF = 128b/min, CUD la 2-3 min, tonus uterin normal;
- prezentaţie angajată;
ora 14:45

- atinge dilataţie completă;

- craniul fetal este coborât pe planşeul pelvin;
- contracţiile survin la ~ 2 min şi durează ~ 50 sec;
- craniul fetal este rotat OP, BCF = 130 b/min, prezentaţie coborâtă;
- se administrează oxigen pe sondă endonazală, debit 4-6 l/min;
- se infiltrează planşeul perineal cu Lidocaină 10mg/ml f I;
ora 15:00

- se execută epiziotomie profilactică;

- naşte un făt viu, sex masculin, G = 2900g, IA = 8;
- dublă circulară laxă pericervicală;
ora 15:10

- delivrenţă dirijată incompletă, G = 500g;

- control uterin instrumental;
- se instalează sângerarea fiziologică, uter bine contractat;
- se realizează epiziorafia;
- se montează P.I.V. cu soluţie NaCl 0,9% 500ml pentru refacerea volemiei;
- se administrează analgezic Algocalmin 1g f I (2ml).

În urma evaluărilor făcute am constatat că parturienta necesită ajutor în

satisfacerea următoarelor nevoi:

1. Nevoia de a evita pericolele

2. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
3. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
4. Nevoia de a învăţa
5. Nevoia de a comunica
6. Nevoia de a se alimenta şi hidrata
7. Nevoia de a dormi, a se odihni
8. Nevoia de a elimina
9. Nevoia de a-şi păstra tegumentele şi mucoasele curate şi integre
10. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

Nevoie Diagnostic de nursing Obiectiv

 - durere; - să resimtă ameliorarea durerii;

Nevoia de a evita - stare de agitaţie, - să fie echilibrată psihic, calmă,

pericolele anxietate, frică; liniştită;

- risc de complicaţii; - să nu dezvolte complicaţii;

- dispnee caracterizată
prin tahipnee, polipnee şi
- gravida să respire corect şi
perioade scurte de apnee
eficient în timpul contracţiilor;
în timpul contracţiilor;

Nevoia de a respira şi - perturbarea funcţiei

a avea o bună cardiace: puls tahicardic, - normalizarea funcţiei cardiace,
circulaţie TA crescută în timpul menţinerea TA în limitele de
travaliului, hipotensiune siguranţă;
arterială imediat
postpartum;

- postură neadecvată, - gravida să fie ajutată să

antalgică, lipsa cunoaşterii identifice poziţiile care îi
Nevoia de a se mişca
poziţiilor adecvate; ameliorează durerea;
şi a avea o bună
postură - să se plimbe spre sfârşitul
travaliului pentru a grăbi
dilatarea;
 - să fie informată cu privire la
derularea travaliului şi naşterii,
Nevoia de a învăţa - dificultate de a învăţa şi
să fie încurajată să pună
a se adapta la situaţia
întrebări, să ceară informaţii;
impusă;

- comunicare ineficientă la - să comunice eficient la nivel

nivel afectiv, dificultatea afectiv, să ceară ajutorul echipei
de a se exprima, medicale pentru satisfacerea
Nevoia de a comunica incapacitatea de a se nevoilor, să îşi exprime temerile
adapta la mediul şi ideile, să coopereze cu echipa
spitalicesc; medicală;

- gravida să consume apă şi

lichide dulci în cantitate
Nevoia de a se - regim hidrozaharat
suficientă pentru a se hidrata pe
alimenta şi hidrata impus;
parcursul travaliului;

- imposibilitatea de a se - să se odihnească după naştere

odihni, fatigabilitate până fără a dormi pentru a evita
Nevoia de a dormi şi a
la epuizare; relaxarea musculară;
se odihni

- observarea caracteristicilor
lichidului amniotic;
- eliminare de lichid
amniotic; - supravegherea hemostazei şi a
Nevoia de a elimina
caracteristicilor eliminărilor
- hemoragie fiziologică
hemoragice postpartum;
postpartum;

Nevoia de a-şi păstra - plagă perineală - să fie îndrumată corespunzător

tegumentele şi postpartum (necesitatea şi ajutată să îngrijească plaga
 mucoasele curate şi efectuării unei perineală până la vindecare;
integre epiziotomii);

- dificultate în a-şi - să fie ajutată să se schimbe ori

schimba lenjeria corporală de câte ori este necesar până îşi
Nevoia de a se
şi a se autoîngriji; va relua independenţa în
îmbrăca şi dezbrăca
satisfacerea nevoii.

1. Nevoia de a evita pericolele

P: durere

E: travaliu, CUD;

S/s: contracţii uterine dureroase, polipnee, facies crispat, gemete, transpiraţii,

plâns, agitaţie;

O: gravida să resimtă ameliorarea durerii

Intervenţii autonome:

- am explicat gravidei cauza durerilor şi faptul că pe măsură ce acestea se

intensifică şi sunt mai dese se apropie de expulzie;

- am urmărit succesiunea şi caracterul contracţiilor, durata lor, intervalul dintre

acestea;

- am supravegheat semnele vitale şi vegetative ale mamei: TA, t◦, P, R;

- am monitorizat BCF-urile la fiecare 30 minute la început, apoi la 15 minute;

- i-am explicat procedurile şi tehnicile pe care urma să i le fac, i-am explicat

necesitatea lor şi i-am cerut consimţământul;
- i-am explicat tehnicile de respiraţie şi poziţiile pe care să le exerseze în timpul
contracţiilor pentru a diminua durerea;

- am pregătit materialele necesare pentru asistenţa la naştere: material steril şi

nesteril, instrumentar steril şi de unică folosinţă;

- am efectuat toaleta regiunii genitale externe si interne cu soluţie dezinfectantă

pe bază de betadină, am aşezat câmpurile sterile;

Intervenţii delegate:

- am administrat ulei de ricin 50 ml (p.o.);

- am realizat canularea unei vene cu cateter venos periferic;

- am administrat calciu gluconic 94mg/ml, f I (10ml) I.V. lent;

- am administrat No-Spa 40mg f I (2ml) I.M.;

- am administrat oxigen pe sondă endonazală, debit 4-6L/min;

- am montat PIV cu S.G. 5% P.I.V. 250 ml + Oxitocin f I (2ml) + Atropină

1mg/ml f I (1ml);

Evaluare: gravida a înţeles cauza durerii, faptul că este normală şi nu

prezintă un pericol pentru ea sau făt.

P: anxietate

E: CUD

S/s: stare de agitaţie, frică, facies crispat, sentiment de dezorientare;

O: gravida să fie echilibrată psihic, liniştită, să cunoască etapele

desfăşurării travaliului şi naşterii pentru a-şi menţine calmul;

Intervenţii autonome:
- i-am explicat gravidei evenimentele prin care urmează să treacă;

- am asigurat-o că va beneficia de sprijinul psihic de care are nevoie şi am

încurajat-o să colaboreze pentru a ajuta la procesul naşterii;

- i-am explicat tehnicile şi manevrele medicale şi necesitatea acestora;

Evaluare: gravida s-a familiarizat cu situaţia şi cu echipa medicală, a

devenit mai cooperantă şi încrezătoare, s-a liniştit şi a urmat sfaturile primite.

P: risc de complicaţii

E: mediu spitalicesc

S/s: posibilă atingere a integrităţii fizice în timpul naşterii prin efectuarea

unei epiziotomii profilactice sau rupturi spontane, posibile infecţii nosocomiale;

O: parturienta să nu dezvolte complicaţii, să se evite alterarea integrităţii

fizice şi psihice şi contractarea infecţiilor nosocomiale;

Intervenţii autonome:

- am educat parturienta cu privire la respectarea regulilor din spital, la folosirea

toaletei, respectarea regulilor de igienă;

- am respectat protocolul privind măsurile de asepsie şi antisepsie;

Evaluare: parturienta nu a prezentat complicaţii pe parcursul naşterii.

2. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

P: respiraţie ineficientă

E: CUD
 S/s: dispnee tahipnee, polipnee, perioade scurte de apnee în timpul
contracţiilor;

O: gravida să respire corect în timpul contracţiilor din travaliu şi din

expulzie;

Intervenţii autonome:

- am sfătuit gravida să adopte o poziţie comodă, să respire normal între

contracţii şi să-şi controleze respiraţia în timpul contracţiilor;

- am educat gravida ca în momentul în care apare CUD cu senzaţia de

scramăt să efectueze un inspir profund urmat de un efort expulziv prelungit şi
susţinut aproximativ 15 secunde, după care un expir scurt;

Intervenţii delegate:

-i-am administrat oxigen intermitent, pe sondă endonazală când apăreau

manifestări ale hipoxiei, cu debit de 4-6L/min;

Evaluare: gravida a respirat corespunzător pe parcursul travaliului.

P: perturbarea funcţiei cardiace

E: travaliu, naştere

S/s: puls tahicardic şi TA crescută în timpul travaliului

hipotensiune arterială din cauza hemoragiei fiziologice postpartum

O: parturienta să fie stabilă din punct de vedere hemodinamic şi al funcţiei

cardiace;

Intervenţii autonome:
 - am supravegheat pulsul şi tensiunea arterială a gravidei în timpul
travaliului cât şi postpartum;

- am verificat cantitatea şi aspectul hemoragiei fiziologice instalate

postpartum pentru a atenţiona medicul în cazul eventualelor modificări;

Intervenţii delegate:

- am montat parturientei, imediat după expulzie, P.I.V. cu soluţie NaCl

0,9% 500ml pentru refacerea volemiei;

Evaluare: parturienta a fost stabilă hemodinamic pe perioada travaliului,

expulziei cât şi a lăuziei imediate, nu a suferit complicaţii iar valorile funcţiilor
vitale au fost menţinute în limitele normale.

3. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

P: poziţie neadecvată (antalgică)

E: travaliu, durere

S/s: adoptă o poziţie caracteristică în timpul contracţiilor, agitaţie psiho-

motorie, refuzul de a sta în repaus;

O: gravida să fie ajutată să identifice poziţiile care îi ameliorează durerea,

să înţeleagă necesitatea poziţiei ginecologice impuse în timpul expulziei;

Intervenţii autonome:

- am sfătuit gravida să-şi conserve energia, să se odihnească în intervalul dintre

contracţii pentru a nu fi epuizată în timpul expulziei;

- am îndemnat gravida să se plimbe spre sfârşitul travaliului pentru a grăbi

dilatarea;
- am îndemnat gravida să îşi schimbe poziţiile pe timpul contracţiilor pentru a le
indentifica pe cele care îi ameliorează durerea;

- am ajutat gravida să se aşeze pe masa ginecologică înainte de expulzie;

Evaluare: parturienta a înţeles şi urmat îndrumările primite.

4. Nevoia de a învăţa

P: dificultate de a se adapta

E: cunoştinţe insuficiente privind desfăşurarea evenimentelor în timpul

travaliului şi naşterii;

S/s: dificultate de a învăţa, pune întrebări, colaborează cu dificultate în

timpul expulziei;

O: gravida să se adapteze la situaţia în care se află, să înţeleagă ce are de

făcut şi să coopereze;

Intervenţii autonome:

- am încurajat parturienta să urmeze instrucţiunile primite pentru buna

desfăşurare a travaliului şi naşterii (expulziei);

- i-am explicat procedurile şi etapele prin care trece în procesul naşterii

pentru a o ajuta să înţeleagă situaţia în care se află şi să capete încredere în sine
şi în echipa medicală;

Evaluare: gravida a înţeles sfaturile primite şi importanţa respectării

acestora iar naşterea a decurs în condiţii optime.
 5. Nevoia de a comunica

P: comunicare ineficientă la nivel afectiv

E: mediu spitalicesc, situaţie de viaţă necunoscută

S/s: dificultate de a se exprima, dificultate de a se adapta , pierderea

încrederii în sine, înţelege cu greu indicaţiile primite

O: gravida să înţeleagă evenimentele prin care trece şi să coopereze cu

echipa medicală pentru a înlesni actul naşterii;

Intervenţii autonome:

- am încercat să liniştesc gravida, să îi explic etapele prin care va trece, să o

ajut să capete încredere în echipa medicală;

- am încurajat-o să-şi exprime temerile şi să pună întrebări pentru a-i

informaţii care să-i asigure confortul psihic;

- am asigurat intimitatea gravidei în timpul tuşeului vaginal prin folosirea

paravanului;

Evaluare: gravida a înţeles îndrumările primite şi a colaborat cu echipa

medicală astfel încât naşterea a decurs fără incidente.

6. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

P: regim hidrozaharat impus

E: travaliului, pregătirea pentru naştere

S/s: gravida necesită întreruperea temporară a alimentaţiei solide, necesită

hidratare corespunzătoare şi asigurarea resurselor energetice pentru parcursul
travaliului prin lichide;
 O: gravida să consume apă şi lichide dulci în cantitate suficientă pentru a se
hidrata pe parcursul travaliului;

Intervenţii autonome:

- i-am explicat gravidei necesitatea întreruperii alimentaţiei normale;

- am îndemnat-o să se hidrateze cu apă şi să bea compot sau suc neacidulat

pentru a avea energie;

Evaluare: gravida s-a hidratat corespunzător pe parcursul travaliului.

7. Nevoia de a dormi şi a se odihni

P: epuizare

E: efortul fizic depus în timpul travaliului şi naşterii propriu-zise

S/s: slăbiciune, apatie, somnolenţă;

O: lăuza să nu doarmă în primele 2 ore postpartum pentru a evita o

hemoragie cauzată de relaxarea musculară;

Intervenţii autonome:

- i-am explicat lăuzei de ce nu este indicat să doarmă în perioada lăuziei

imediate;

- am antrenat lăuza în discuţii pentru a nu adormi;

- am supravegheat faciesul şi comportamentul lăuzei, semnele vitale,

retracţia uterină şi existenţa globului de siguranţă Pinard, am verificat torşonul
vulvar pentru a urmări caracterele sângerării fiziologice;

- am învăţat lăuza să stea mai mult pe partea opusă epiziotomiei pentru a

evita disconfortul şi accentuarea durerii şi pentru a se putea odihni mai bine;
 - i-am asigurat un mediu confortabil şi liniştit pentru a se putea odihni;

Evaluare: lăuza s-a odihnit fără a adormi în primele 2 ore după naştere.

1. Nevoia de a elimina
P: eliminare de lichid amniotic

E: ruperea membranelor

S/s: scurgere de lichid amniotic

O: observarea caracteristicilor lichidului amniotic: culoare, miros, cantitate.

Intervenţii autonome:

- am informat gravida cu privire la desfăşurarea evenimentelor, i-am

explicat necesitatea folosirii torşonului pentru ca pot continua scurgerile de
lichid amniotic până la naştere;

- am consemnat în partogramă momentul ruperii membranelor precum şi

caracteristicile lichidului amniotic;

Evaluare: caracteristicile lichidului amniotic au fost normale, gravida nu a

prezentat riscul unor complicaţii atribuite eventualelor modificări ale acestuia.

P: hemoragie fiziologică postpartum

E: naştere

S/s: eliminare de lichid hemoragic (lohii)

O: supravegherea hemostazei şi a caracteristicilor hemoragiei postpartum;

Intervenţii autonome:
 - am efectuat toaleta externă a regiunii genitale cu soluţie dezinfectantă pe
bază de betadină imediat după naştere;

- am aplicat extern un torşon steril;

- am educat lăuza cu privire la scurgerile postpartum, că va trebui să

observe cantitatea, calitatea şi durata acestora şi să anunţe medicul daca apar
modificări;

- am sfătuit-o să evite folosirea absorbantele interne sau externe fabricate

din materiale sintetice şi să realizeze igiena riguroasă a organelor genitale după
folosirea toaletei pentru a nu favoriza apariţia infecţiilor;

Evaluare: evoluţia postpartum a fost favorabilă şi nu a prezentat

complicaţii.

2. Nevoia de a-şi păstra tegumentele şi mucoasele curate şi integre

P: alterarea integrităţii mucoasei şi tegumentelor din zona genitală

E: epiziotomie profilactică

S/s: necesită efectuarea unei incizii perineale, epiziorafie, necesită îngrijire

specifică;

O: pregătirea mucoaselor şi tegumentelor pentru naştere

îngrijirea specifică a plăgii perineale pentru vindecare optimă;

Intervenţii autonome:

- i-am explicat parturientei paşii premergători pentru naştere şi în ce

constau pregătirile şi i-am cerut consimţământul;
 - am efectuat igiena şi dezinfecţia organelor genitale externe cu soluţie pe
bază de betadină înainte de efectuarea fiecărui tuşeu vaginal şi a manevrelor din
timpul expulziei, cât şi în vederea pregătirii tegumentelor pentru epiziotomia
profilactică;

- am pregătit instrumentarul, medicamentele şi materialele sterile şi

nesterile necesare pentru desfăşurarea naşterii;

- am educat parturienta cu privire la necesitatea epiziotomiei şi la

modalitatea de îngrijire a acesteia;

Evaluare: gravida a fost informată şi a înţeles cum să-şi îngrijească corect

plaga perineală.

3. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

P: dificultate în a-şi schimba lenjeria corporală

E: repaus impus la pat

S/s: necesită ajutor în schimbarea lenjeriei de corp şi a cămăşii cu unele

curate

O: parturienta să fie ajutată să se schimbe ori de câte ori este necesar până
îşi va relua independenţa în satisfacerea acestei nevoi;

Intervenţii autonome:

- am ajutat lăuza să îşi schimbe lenjeria corporală şi cămaşa purtată în

timpul naşterii pentru a-i asigura confortul fizic;

- am sfătuit-o să stea învelită deoarece în lăuzia imediată e posibil să

resimtă o senzaţie friguroasă până la frisoane;
 Evaluare: parturienta a fost ajutată în satisfacerea acestei nevoi până a fost
transferată la sectorul de lăuze.

Evaluare finală

Gravida Ţ.M.A. naşte natural în data de 16.02.2015 un făt viu, sex

masculin, G = 2900g, IA = 8.

Travaliul şi naşterea s-au desfăşurat în condiţii normale, favorabile

pentru mamă şi făt. Delivrenţa a fost dirijată, incompletă, placenta G = 500g, s-a
efectuat control uterin instrumental cu instalarea sângerării fiziologice, uter bine
contractat. S-a realizat epiziorafia, s-a administrat analgezic Algocalmin 1g f I
(2ml) şi s-a montat P.I.V. cu soluţie NaCl 0,9% 500ml pentru refacerea
volemiei.

După 3 ore de supraveghere în sala de naştere, i s-a efectuat toaleta

plăgii perineale, i s-a aplicat un torşon steril şi a fost transferată la sectorul de
lăuze.

Conluzii

Asistenta medicală va instrui gravida pentru a cunoaste regimul de viata:

alimentatie, igiena, efort la locul de munca Igiena sarcinii cuprinde totalitatea
masurilor igienico-dietetice ce concura la o evolutie normala a sarcinii.

Alimentatia in cursul sarcinii

Alimentatia gravidei trebuie sa tina cont de varsta gravidei, varsta

sarcinii, climat, particularitati somatometabolice. Necesarul in alimente este mai
crescut in trimestrele II si III desarcina: 2000-4000 calorii/zi. Hipolipidic,
hipoproteic, bogat in vitamine si saruri minerale.

Se recomanda gravidei sa consume alimente proaspete si preparate cat

mai simplu, sa evite conservele de carne, pateurile, vanatul, condimentele si
muraturile, bauturile alcoolice, cafeaua si tutunul. Sarea exista in cantitati
suficiente in alimente, orice exces de sare fiind daunator, gravida avand tendinta
de a retine apa in tesuturi. Se va acorda atentie profilaxiei si tratmentului cariilor
dentare, dintii se vor spala de trei ori pe zi, iar la fiecare gingie se va frictiona 2-
3 minute. Se va evita constipatia prin miscare si alimentatie si la nevoie laxative
usoare. Se va acorda atentie crescuta gravidelor care muncesc, carora le trebuie
o alimentatie cu putere calorica superioara gravidei casnice. Aportul de lichide
nu trebuie sa depaseasca 1500-2000 ml pe zi, evitându-se bauturile
carbogazoase, cele artificiale, se prefera sucuri naturale, preparate in casa si
ceaiuri din plante. Asistenta medicala va informa gravida asupra consecintelor
alimentatiei necorespunzatoare: anemii carentiale, avort, prematuritate,
malformatii.

Igiena corporala şi vestimentară

Imbracamintea gravidei trebuie sa fie lejera, cu cat mai putine fibre

sintetice, conform anotimpului, incaltamintea sa fie cat mai comoda si cu tocuri
joase. Baia nu este contrindicata ci numai sederea prelungita, preferabil fiind
dusul (se foloseste apa calduta si sapun fin).

Asistenta medicaala va instrui gravida ca dupa fiecare baie sa-si unga

mameloanele cu lanolina, care in prealabil se freaca cu o panza aspra pentru a
intarii epiteliul. Gravidele cu sanii voluminosi vor purta sutiene largi din
bumbac. Organele genitale se vor spala zilnic cu apa calduta si cu sapun si se va
informa asupra iritatiilor vaginale care nu se fac decat in diferite afectiuni si sub
supraveghere medicala. Plimbarea in aer liber si chiar practicarea sporturilor
care nu solicita excesiv capacitatea fizica a femeii sunt permise in primele 6 luni
de sarcina deca aceasta evolueaza normal. Dupa luna a 6-a activitatea fizica se
reduce la plimbari fizice în aer liber.

Comportamentul sexual în sarcină

Poate decurge normal in trimestrul I si II, se reduce mult in trimestrul III,

iar in ultimele 2 luni este bine sa fie complet evitat, asistenta medicala
informand gravida asupra riscului pe care ii implica.

Igiena muncii

Gravida poate sa-si continue preocuparile dinaintea sarcinii, daca acestea

ofera o solicitare usoara sau medie. Se va evita oboseala, in special cea
prelungita. Incepand cu a 4-a luna,  gravida va evita munca de noapte. Asistenta
medicala va informa gravida asupra factorilor ce influenteaza negativ starea de
gestatie: trepidatii puternice, ridicarea  greutatilor, urcatul scarilor, prelungirea
urcatului scarilor (in special in ultimele luni). Munca in gospodarie se accepta
dar sa nu fie prea obositoare.

Pregatirea psihologica a femeii insarcinate

Asistenta medicala va sfatui gravida sa-si pastreze modul de viata

obisnuit, sa-si continue legatura cu familia si prietenii, toate cu conditia sa nu
oboseasca, sa doarma suficient, sa evite contactul cu persoanele bolnave.
Gravidei i se va explica necesitatea supravegherii pe timpul sarcinii de catre
cadrele medicale, care o vor lua in evidenta si o vor programa pentru
urmatoarele controale periodice. I se va arata ca sarcina este un fenomen natural,
cu efecte benefice asupra organismului, trebuie linistita si asigurata ca totul va
avea o evolutie buna. Gravidei trebuie sa i se departeze teama de necunoscutul
fenomenului de nastere, sa asculte sfaturile cadrelor medicale, sa manifeste
incredere in obstetricianul care-i supravegheaza sarcina si ulterior nasterea. \
 Bibliografie

1. – Anatomia şi fiziologia omului, Albu M.R. - Editura Corint, Bucureşti 1997

2. – Tehnica îngrijirii bolnavilor, Mozes C. - Editura Medicală, Bucureşti, 1998

3. – Agenda medicală – Editura Bucureşti 1998

4. – Tehnici de îngrijire aplicate de asitenţii medicali, Titircă L. – Editura Viata
medicala romaneasca , Bucuresti
5. – Tratat de Obstetrică, sub redacţia Prof.dr. IOAN MUNTEANU,
Editura Academiei Române, Bucuresti 2000

6. – L. Titircă, Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali

7. N. Crişan, D. Nanu - Ginecologie Ed. Ştiinţă şi Tehnică S.A, 1997
8. C. Rădulescu - Ginecologie, Ed. Medicală, 1995
Anexe