MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ,,HENRI COANDĂ”

CURTEA DE ARGEŞ
Nivel 5
Calificarea Asistent medical generalist

PROIECT PENTRU OBȚINEREA CERTIFICATULUI DE

COMPETENȚE PROFESIONALE

ÎNDRUMĂTOR DE PROIECT ABSOLVENT

2020

1
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

GONOREE

2
 CUPRINS

Motto…………………………………………………………………………………….pg.4

Argument………………………………………………………………………………..pg.5

Capitolul I- Anatomia aparatului genital feminin și masculin…………….……...…pg.6

Capitolul II-Gonoreea……….………………………………………………………...pg.16

Capitolul III- Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacenților cu Gonoree...

…………………………………………………………….…………....pg.33

Capitolul IV-Cazuri clinice…………………………………………………………….pg.39

Caz nr.I…………………………………………………………………………………pg.39

Anexa nr 1……………………………………………………………………………….pg.51

Caz nr.II………………………………………………………………………………....pg.52

Anexa nr.2……………………………………………………………………………….pg.64

Caz nr.III………………………………………………………………………………....pg.65

Anexa nr.3…………………………………………………………………………….....pg.77

Concluzii….........................................................................................................................pg.78

Bibliografie……………………………………………………………………..………..pg.79

3
 Motto

" Ce vrednic de dispreț ar fi omul dacă nu s-ar putea ridica deasupra a tot ceea ce este

omenesc. Oare săvârșim noi ceva măreț atât timp cât luptăm cu propriile noastre
sentimente? Chiar dacă izbutim să ne situăm deasupra lor, noi nu am învins decât niște
slăbiciuni. Trebuie să ne ridicăm în slăvi pentru că nu suntem la fel cu
cei mai răi dintre oameni? Nu văd de ce s-ar mândri cineva în spital pentru că este ceva
mai zdravăn decât ceilalți bolnavi"

Argument

4
Cu toții contactăm diferite boli într-un moment sau altul al vieții din cauza neglijenței noastre
sau a altora: gripă, răceli, guturai, pojar, etc. Infecțiile cu transmitere sexuală, spre deosebire
de primele, reprezintă urmarea neglijenței noastre. și nu numai. Inițial expresia ,,boală
venerică" desemna atât infecția sifilitică, cât și cea generică, considerate că fiind o singură
afecțiune. În timp s-a dovedit că sunt două afecțiuni diferite și s-au descoperit și alte boli
(peste 20) ce pot fi transmise pe cale sexuală.
Infecțiile cu transmitere sexuală sunt cauzate de agenți patogeni a căror transmitere se fac pe
cale directă, prin contact sexual, contact direct cu zona afectată sau prin fluidele infectate ale
corpului:sânge,spermă,secreție vaginală.
Termenul desemnează afecțiunile infecțioase transmise, în principal, prin contact sexual
vaginal, oral, sau anal și ale căror simptome se localizează în special în zona genitală. Spun că
sunt transmise, în principal, prin act sexual fiindcă pot fi transmise, dar într-o măsură mai
mică și pe alte cai: contactul cu zona infectată, contactul cu obiecte infectate sau de la mama
la făt și spun că simptomele se localizează în special în zona genitală fiindcă pot fi localizate
și în alte zone,cum ar fi bucală,gâtul,ochii.
Îngrijirea medicală este o activitate efectuată de oameni pentru oameni. Cadrul medical își va
centra activitatea asupra consecințelor stării de boală având că scop restabilirea stării normale
a pacientului. Pentru acesta pacientul va fi ajutat să își regăsească modul normal de existența,
cea ce înseamnă că unii pacienți vor fi capabili să se îngrijească complet pe sine însuși, iar
suportul medical rămâne însă în cazul pacienților cronici.
Grație lucrărilor Virginiei Henderson, care a descris necesitățile fundamentale ale omului, că
baza a îngrijirilor putem realiza relația dintre cel îngrijit și cel ce îngrijește. Pentru descrierea
acestor necesități este important să intrăm în relație cu persoană îngrijită.

CAPITOLUL I

5
 Anatomia aparatului genital feminin și masculin

Sistemul genital feminin

SECȚIUNI:
 Ovarele
 Uterul
 Trompele uterine
 Labiile
 Vaginul
Sistemul genital feminim înglobează totalitatea organelor specifice genului feminin care au
rol copulator dar și endocrin sau ovogenetic. Este format din uter, vagin, anexe uterine
(ovare, trompe uterine și ligamentele uterine) și organe genitale externe.

Anatomie și structura

1.Ovarele
Ovarele sunt organe pereche cu formă migdalată, având o lungime de aproximativ 3 cm.
Acestea reprezintă glanda sexuală feminină cu rol ovogenetic și endocrin.
Ovarul este situat intraperitoneal în cavumul retrouterin al cavitații peritoneale pelvine.
Ovarul este singurul organ cu adevărat intraperitoneal deoarece e în contact direct cu lichid
peritoneal, fără a se interpune peritoneul visceral.

2.Trompele uterine
Sunt două conducte musculo-membranoase întinse de la coarnele uterine către extremitățile

6
superioare ale ovarelor.
Rolul trompelor uterine este de a capta ovocitul ÎI și în tranzitul spermatozoizilor pentru
fecundare.

3.Uterul
Uterul este un organ musculo-cavitar, nepereche, în interiorul căruia se dezvoltă oul. Acesta
este un organ care aparține sistemului reproducător feminin.
Uterul are formă de trunchi de con cu baza orientată către superior și vârful către inferior. I se
descrie o porțiune îngustată semicirculară, în partea să mijlocie, numită istmul uterului.
Acesta împarte uterul în: corp uterin și col uterin.

4.Organele genitale externe

Vulvă reprezintă totalitatea organelor genitale externe feminine:
- muntele pubisului
- formațiuni labiale (labii mari și mici)
- vestibul vaginal
- organe erectile (clitoris, bulbi vestibulari) .

Fiziologie - rol, funcții, mecanisme

1. Ovarele
- secretă estrogen și progesteron că răspuns la acțiunea hormonilor secretați de adenohipofiză:
FSH (hormon foliculostimulant) și LH (hormon luteinizant) . Femeia aflată în perioada fertilă
are modificări ritmice ale secretiei hormonilor feminini și de asemenea transformări fizice
corespunzătoare ale ovarelor și celorlalte organe sexuale. Acest model ritmic al ratelor de
secreție se numește ciclu sexual lunar feminin, cunoscut și sub denumira de ciclu
menstrual. Durata medie a acestui ciclu este de 28 de zile însă poate avea variații individuale,
de la 20 de zile ajungând până la 45 de zile, însă aceste cicluri cu durate anormale sunt
asociate deseori cu scăderea fertilității.
Consecințele ciclului ovarian feminin:
- eliberarea unui ovul cu posibilitatea dezvoltării unui făt
- endometrul uterin este pregătit pentru implantarea corectă a ovulului fecundat.

7
Modificările care apar în timpul ciclului sexual la ovare sunt strict dependențe de acțiunea
hormonilor adenohipofizari: FSH și LH deci în absența acestora, ovarele rămân inactive,
situație fiziologică în perioada copilăriei când hormonii hipofizări sunt aproape absenți.
În jurul vârstei de 11-15 ani apare ciclul menstrual datorat hipofizei care pe la 9-12 ani începe
să secrete cantități progresiv mai mari de FSH și LH.
Perioada în care survin aceste transformări este numită pubertate iar momentul primului ciclu
menstrual este numit menarhă.
Ciclul ovarian parcurge mai multe etape:
1. Faza foliculară: dezvoltarea foliculilor antrali și veziculari, măturarea completă a unui
singur folicul lunar, restul suferind procese de atrezie, ovulația
2. Faza luteală: secreția corpului luteal, involuția corpului luteal, debutul celuilalt ciclu
ovarian

Rolurile hormonilor ovarieni (estrogeni cu reprezentantul estradiol și progestative cu

reprezentantul progesteron):
1. Hormonii estrogenilor:
- stimularea profliferarii celulelor responsabile de dezvoltarea majorității caracterelor sexuale
secundare feminine.
- începând cu perioada pubertății hormonii ovarieni sunt secretați la nivele mult mai ridicate
determinând modificarea aspectului organelor genitale feminine de la cel puberal la cel adult.
- vor crește în dimensiuni ovarele, uterul și vaginul, labiile mici și se va depune țesut adipos la
nivelul muntelui lui Venus.
- proliferarea stromei endometriala cu amplificarea dezvoltării glandelor locale, cu rol în
facilitarea nutriției ovulului implantat.
- determina creșterea numărului de celule care căptușesc trompele uterine, accelerarea
activității cililor și proliferarea țesuturilor glandulare
- creșterea rezistenței epiteliului vaginal
- dezvoltarea țesutului stromal al sânilor cu formarea unui sistem de ducte foarte bine
reprezentat și depunerea țesutului adipos la acest nivel.
- stimulează creșterea osoasă prin inhibarea activității osteoclastelor din oase. (osteoporoză
apre că urmare a lipsei de estrogeni de la o anumită vârstă)
- determina o ușoară creștere a numărului de proteine totale din organism
- amplifică ușor rată metabolică a întregului organism, determina depunerea unor cantități
mari de grăsimi în țesutul subcutanat.

8
- determina o textura moale, netedă a tegumentelor dar amplifică în același timp vascularizația
tegumentelor (sângerare mai mare la femei decât la bărbați) .
- stimulează retenția de Na și apă la nivelul tubilor renali, această activitate însă fiind redusă.
2. Rolul progesteronului:
- pregătirea uterului pentru sarcina manifestate predominant în a două jumătate a ciclului
sexual feminin
- scăderea intensității contracțiilor uterine și frecvenței acestora, având rolul de a împiedică
astfel expulzia ovulului implantat
- pregătirea sânilor pentru alăptare: dezvoltarea lobulilor și alveolelor mamare dar totodată
tumefierea sânilor
- stimulează secreția mucoasei care tapetează trompele uterine

2. Trompele uterine
- direcționează corect ovulul fecundat prin intermediul mișcărilor cililor, controlate de către
hormonii estrogeni
- hrănirea ovulului fecundat, aflat în proces de diviziune, înaintea implantării.

3. Uterul
-facilitarea nutriției ovulului implantat
- prin intermediul unor filamente de mucus se ajută direcționarea corectă aspermatozoizilor
din vagin în uter.
- prin intermediul endometrului cu activitate secretorie intensă se reușește implantarea
ovulului fecundat
-asigura nutriția ovulului cu ajutorul secretiilor uterine
-dacă ovulul nu este fecundat apare menstruația.

4. Organele genitale externe (vulvă)

- rol sexual

Patologia sistemului genital feminin

9
 Patologii asociate secretiei ovariene:
- hipogonadismul
- tulburări menstruale, amenoreea
- hipersecretia ovariană

Patologii asociate uterului:

- fibrom uterin
- cancer de col uterin
- retroversie uterină

Patologii asociate organelor genitale externe:

- vulvo-vaginita (responsabil este în principiu Trichomonas vaginalis)
- candidoza vaginală
- herpes genital
- infecția cu papiloma virus
- leziuni sifilitice
- chlamidiaza
- gonoreea
- vaginita cu anaerobi

Sistemul genital masculin

SECȚIUNI:
 Testiculele

10
 Perineul la bărbat
 Penisul
 Prostată
 Spermatozoidul
Sistemul genital masculin este alcătuit din organe genitale externe: penis, testicule, scrot și
organe genitale interne: epididim, cai spermatice, funicul spermatic, uretra și glandele anexe
ale sistemului reproducător masculin: veziculele seminale, glande bulbo-uretrale, prostată.

Anatomie/ structura

1. Testiculul este glanda genitală masculină. Acesta este un organ pereche și are două funcții:
- spermatogenetica
- endocrina
Testiculele sunt localizate în scrot, testiculul stâng fiind situat cu 1 cm mai jos decât dreptul.
Formă acestora este ovoidală și li se descriu două fete (laterală și medială), două margini
(anterioară și posterioară) și două extremități (superioară și inferioară) .
Lungimea unui testicul este de aproximativ 4-5 cm, grosimea este de aproximativ 3 cm iar
lățimea de 2-2, 5 cm.

2. Epididimul
- este anexat testiculului, are formă unei virgule și i se descriu: capul, corpul și coadă
epididimului.
Testiculul și epididimul sunt acoperite de albuginee. Între testicul și epididim, posterior se
găsește lama viscerală a tunicii vaginale care formază sinusul epididimar. Medial și posterior
albugineea e traversată de nervii testiculului și vasele acestuia iar la acest nivel albugineea
prezintă mediastinul testiculului.

Extremitatea inferioară a testiculului și coadă epididimului sunt situați extravaginal, aderând

la fascia spermatică internă prin ligamentul scrotal.

3.Căi spermatice
a) Cai spermatice intră-testiculare :
- tubi seminiferi drepți
11
- rețea testiculara
b) Cai spermatice extra-testiculare
- ducte eferente: sunt aproximativ 15-20 cu o lungime de 15-20 cm. Acestea formează capul
epididimului împreună cu canalul epididimar.
- duct epididimar: are un traiect foarte sinuos cu o lungime de 6-7 m. Acesta continuă primul
canal eferent și la nivelul acestuia se deschid celelalte canale eferente. Acesta formează corpul
și coadă epididimului.
- duct deferent: are o lungime de aproximativ 50 cm și se întinde de la coadă epididimului
până la fundul vezicii urinare, la nivelul căruia se unește cu canalul excretor al veziculei
seminale, formând astfel canalul ejaculator. Canalul deferent prezintă trei segmente:
segmentul epididimar, segmentul funicular și segmentul abdomino- pelvin.
- duct ejaculator. Acesta continuă ductul deferent și are o lungime de 2 cm. Acesta străbate
prostată deschizându-se în uretra prostatică la nivelul coliculului seminal.
- funicul spermatic: are aproximativ 15 cm și se întinde de la capul epididimului până la
orificiul inghinal profund. Acesta prezintă un segment scrotal și unul inghinal. Conținutul
funiculului spermatic: canal deferent, arteră testiculara
- uretra

4. Funiculul spermatic
- are formă de cordon care suspendă tesiculul
- are o lungime de aproximativ 15 cm
- se întinde de la capul epididimului până la orificiul inghinal profund
- are învelișuri provenite din structurile peretelui abdominal traversate în urmă procesului de
coborâre a tesiculelor.
- prezintă două segmente: segmentul scrotal și segmentul inghinal
- tunicile funiculului sunt: fascia spermatică externă, fascia cremastericasi fascia spermatică
internă
- conținutul funiculului spermatic: canalul deferent, artrea testiculara, plexul pampiniform,
arteră diferențială și cremasterica, plexul testiculat posterior și ramură genitală a nervului
genito-femural.

5. Uretra masculină
- are o lungime de 14-16 cm
- calibrul sau nu este uniform

12
- începe de la orificiul uretral al vezicii urinare și se termină la orificiul uretral extern.
- i se descriu trei segmente:
a) uretra prostatică străbate prostată de la baza la vârf și prezintă pe peretele posterior o
creastă sagitală numită creastă uretrala
b) uretra membranoasă se întinde între vârful prostatei și corpul spongios al penisului, are
raport anterior cu ligamentul transvers al perineului și cu plexurile venoase vezico-prostatice.
c) uretra spongioasă prezintă două dilatatii (una la nivelul penisului și una la nivelul glandului
penisului) .
- uretra are o parte fixă (între prostată și perineu) și una mobilă (la nivelul penisului) .

6. Veziculele seminale participa prin intermediul produsului lor de secretiei la formarea

lichidului seminal adăugat la lichidul secretat de căile spermatice.
- au o lungime de 5 cm, o grosime de 5 mm și o capacitate de 5-10 ml
- au formă conică, cu baza către superior și vârful inferior
- are raporturi: anterior cu fundul vezicii urinare, posterior cu rectul, medial cu ampulele
canalelor deferențe și lateral cu plexurile venoase prostatic și vezical și plexurile nervoase
hipogastrice inferioare.
- sunt irigate de ramuri ale arterei vezicale inferioară și rectală mijlocie.

7. Glande bulbo-uretrale (Cowper)

- sunt situate la nivelul unghiului dintre segmentul membranos al uretrei și bulbul penisului
- au o culoare albicioasă
- canalele excretoare au o lungime de 3-4 cm
- au raport inferior cu fascia inferioară a diafragmei urogenitale, superior cu fascia superioară
a diafragmei urogenitale și antero-medial cu uretra membranoasă.

8. Prostată
- este un organ musculo-glandular
- are rol în formarea lichidului spermatic și excreția lichidului prostatic
- are o greutate de aproximativ 20 g și este un organ pelvis-subperitoneal
- este localizat în lojă prostatică delimitată astfel: peretele anterior: oasele și simfiza pubiană,
perete posterior: sept recto-vezico-prostatic, pereții laterali: mușchii ridicatori anali, peretele
inferior: diafragmă urogenitala, peretele superior: ligamentele pubo-prostatice și fundul
vezicii urinare, ductele deferențe și veziculele seminale.

13
Fiziologie- rol, mecanisme, funcții

1.Testiculele
-spermatogeneza
-funcție endocrina(secreție testosteron)
Spermatozoizii se formează în tubii seminiferi contorti apoi sunt eliberați în epididim, care se
continuă cu vasul deferent, merg spre ampulă vasului deferent, înainte că vasul să pătrundă în
corpul glandei prostate. Veziculele seminale își elimina secrețiile în terminația prostatică a
ampulei, apoi conținutul va trece în ductul ejaculator și se elimina în uretra internă. În același
timp ductele prostatice evacuează secrețiile prostatei în ductul ejaculator și de aici în uretra
prostatică.
Uretra reprezintă ultimul segment de legătură între testicul și exterior. Aici se găsește mucusul
secretat de glandele uretrale, în special de glandele bulbo-uretrale Cowper.

Semne și simptome asociate patologiei prostatei

- disurie
- nicturie
- oligo/anurie

Semne și simptome asociate patologiei testiculare

-hipogonadism
- caractere sexuale secundare feminine

Patologia asociată prostatei

- adenom de prostată
- adenocarcinom de prostată

Patologia asociată testiculelor

14
- criptorhidia (incapacitatea testiculelor de a coborî în scrot)
- sterilitate
- hipogonadism
- tumori testiculare

CAPITOLUL II

15
 GONOREEA

Gonoreea este o boală infecțioasă, cauzată de Neisseria gonorrhoeae, ce se

grefează la nivelul epiteliului columnar de tranziție; este una dintre cele mai frecvente boli
infecțioase raportate pe teritoriul Europei. Patogenul afectează în mod direct uretra, rectul,
conjunctivele, faringele dar și endocervixul. Infecția poate conduce la apariția unor
complicații locale diverse: endometrită, salpingită, peritonită, perihepatita și bartolinita (la
femei), abces periuretral și epididimită. De asemenea, gonococul poate determina apariția
unor manifestări sistemice diverse – artrită, dermatita, endocardită, meningită, miopericardita
sau hepatită.

Patogenul Neisseria gonorrhoeae este un coc gram-negativ, ce agregă în mod obișnuit în

perechi; spre deosebire de celelalte specii de Neisseria, acesta are capacitatea de a utiliza
glucoză din mediul în care cultivă; de asemenea, el prezintă secvențe AND specifice și
determina reacții imunologice caracteristice. Acești patogeni prezintă la suprafață lor fimbrii
(pili), care facilitează atașarea la suprafață celulelor epiteliale și care perturta mecanismele de
fagocitoză locale. De asemenea, pilii sunt răspunzători de inducerea antigenicitatii; variația
antigenică a pililor se datorează posibilității de rearanjare a genelor ce codează structura
acestor pili; este posibil că urmare a rearanjarii genetice să fie generari gonocici fără pili –
proces cunoscut sub denumirea de „variație de faza”. Patogenii prevăzuți cu pili, au
capacitatea de a genera infecții uretrale; nu același lucru se întâmplă cu patogenii care nu au
pili. Apariția infecțiilor este facilitată de prezența unor proteine de adeziune, localizate la
vârful pililor. Datorită variației antigenice a structurilor genetice ce codează pilii, aceste
microorganisme se pot atașa la suprafață unor diferite tipuri de epitelii, putând evita acțiunea
distructivă a imunoglobulinelor secretate împotriva structurilor de la surpafata bacteriei.
Transformarea genetică a gonococilor, atât de necesară pentru realizarea infecțiilor și
asigurarea supraviețuirii patogenilor, se datorează tocmai recombinarilor între genele
diferitelor linii gonococice.

Gonococul conține o membrană externă la suprafață cărei se găsesc o serie de proteine

denumite I, ÎI și III, și un lipoplizaharid; proteină ÎI de la suprafață bacteriei are rol de ligand,
mediind atașarea la suprafață celulelor epiteliale ale gazdei umane; funcție de numărul de

16
gene din dotare, gonococii pot exprimă un număr considerabil de astfel de proteine de
suprafață; alte astfel de proteine sunt răspunzătoare de agregarea gonococilor pe frotiurile
colorate Gram, realizate din exudatul uretral. Toate coloniile opace conțîn patogeni ce sunt
dotați cu astfel de proteine cu rol în medierea adeziunii la suprafață celulelor epiteliale;
coloniile transparente, conțîn patogeni care nu au aceste proteine de adeziune – astfel de
patogeni pot fi izolați din esantiaonele prelevate în timpul menstruației sau din anumite probe
de sânge, lichid sinovial sau trompe uterine.

Din punct de vedere cantitativ, la suprafață patogenilor predomină proteină majoră I; aceste
proteine au rolul de a formă canale (pori), prin intermediul cărora se realizează schimbul de
molecule hidrofile; proteină I, împreună cu proteină III sau cu lipopolizaharidul este capabilă
de a formă structuri membranare externe, destul de complexe. Proteină I are o mare
mobilitate, fiind capabilă de a formă rapid un mare număr de pori; aceste mecanisem sunt
deosebil de importante pentru inițierea proceselor de endocitoza, care au drept scop final,
invadarea epiteliilor gazdei umane.

Lipopolizaharidul gonococului, conține lipidul A și un oligozaharid; acesta prezintă structuri

oligozaharidice extrem de ramificate, în absența subunitatilor antigenice O, repetitive.
Lipopolizaharidul gonococic mai este denumit și, , lipooligozaharid’’; această structura,
prezintă numeroase variații antigenice, care se pot constitui că un veritabil mecanism de
eludare a barierelor de apărare imunologică; mecanismele de conversie genetică fac posibilă
transformarea unui patogen sensibil la ser, într-unul rezistent la ser, și determina scăderea
interacțiunii dintre gonococi și neutrofilele umane. Antigenicitatea și imunogenicitatea
gonococilor este deosebit de complexă, această datorită asemănării structurale a
oligozaharidului cu glicosfingolipidele gazdei umane.

Pentru o mai bună monitorizare și studiere, tulpinile de gonococ au fost țipate funcție de
necesitățile nutritionate și funcție de diferențele antigenice ale proteine I (serotiparea); această
deoarece, proteină I este prezența la toate tulpinile patogene și este stabilă din punct de vedere
genetic; proteină I are două forme structurale – IA și IB – oricare tulpină de gonococ, va
conține una dintre aceste două forme, însă niciodată ambele; anticorpii îndreptăți împotriva
acestor variante ale proteinei A, sunt cel mai adesea folosiți pentru detectarea diferitelor
serovariante.

17
Omul reprezintă singură gazdă naturală pentru patogenul N. gonorrhoeae; în ultimii 50 de ani
au fost raportate peste două milioane de cazuri de îmbolnăviri la nivelul Europei, și probabil
că tot atât de multe cazuri au rămas nediagnosticate și neraportate. Cea mai ridicată incidența
a acestei infecții se află în țările puternic industrializate; Suedia este una dintre țările care a
reușit să realizeze eradicarea endemică a gonoreei.

Incidența și prevalența acestei boli, depinde în mod direct de vârstă, sex, orientarea sexuală,
rasă, statut social, stare civilă, rezidență și nu în ultimul rând de nivelul de educație al
individului – toți acești factori reprezintă elemente care influențează comportamentul sexual,
modalitatea de îngrijire și urmărire a bolii, precum și accesul la serviciile medicale de
specialitate. Dintre persoanele active din punct de vedere sexual, cele mai multe cazuri de
îmbolnăvire au fost raportate în rândul adolescenților, la persoanele provenite din medii de
viață sărace, la cei fără educație, la cei care locuiesc în centrele urbane aglomerate, dar și la
cei necăsătoriți; toate aceste categorii sociale, joacă un rol central în transmiterea gonoreei
într-o populație. Gonoreea este în continuare asociată consumului de cocaină și practicării
prostituției; cea mai mare incidența a bolii se înregistrază în rândul bărbaților adulți; pentru
femeile tinere, asimptomatice, care prezintă risc de transmitere a bolii, se realizaza în unele
țări culturi endocervicale de rutină; aceste metode pot fi aplicate și în cazurl femeilor din
centrele de detenție juvenilă sau a celor internate în centrele pentru toxicomani – care de cele
mai multe ori, pot prezența o infecții combinată, gonococică și chlamidiana. Din fericire, în
ultimii ani, incidența ganoreeei este în continuă scădere.

Mai importante decât efectuarea unor culturi de rutină, sunt măsurile de prevenție; această
deoarece, ganoreea este de cele mai multe ori transmisă de către un individ asimptomatic sau
care prezintă simptome minime ce au fost ignorate încă de la debut. În mod frecvent,
persoanele simptomatice s-au dovedit a fi infectate recent, de către un purtător asimptomatic;
purtătorii asimptomatici trebuiesc descoperiți și tratați corespunzător, pentru a preveni apariția
unor noi cazuri de infecție. În cazul în care un individ este bolnav, istoricul vieții sexuale este
deosebit de important, deoarece permite identificarea tuturor contactilor sexuali, și tratarea
corespunzătoare a acestora.

În ceea ce privește rezistență la antibiotice, au fost raportate diferențe între anumite regiuni
geografice; tulpinile producătoare de penicilinază, complet rezistente la penicilină și
ampicilină au apărut aproape în același timp în anumite regiuni din Africa și Asia; ulterior

18
aceste tulpini s-au răspândit cu mare ușurință către regiunile de pe glob recunoscute pentru
practicarea intensă a prostituției. În prezent aceste tulpini producătoare de penicilinare s-au
răspândit și pe teritoriul Europei și Americii. Rezistență la penicilină este transmisă prin
intermediul unor plasmide – molecule de AND ciclic, cu rol în vehicularea informației
genetice; de asemenea, se pare că rezistență la tetraciclină este trasnmisa tot prin intermediu
unor plasmide; tulpinile care au dezvoltat rezistență la tetraciclină, prezintă în același timp,
rezistență la minociclina și doxocilina. Au fost semnalate din ce în ce mai frevent tulpini de
gonococ, care prezintă rezistență atât la tertacilcina cât și la pencilina. Există și tulpini
răspândite în populație, cu rezistență sporită la peniclina și tetraciclină, mediată cromozomial;
aproape 30% dintre tulpinile identificate până în prezent, în diferite cazuri de îmbolnăvire,
prezentau rezistență combinată la tetraciclină și pencilina. Recent, pe teritoriul Australiei, în
Filipine și Anglia, au fost descoperite cazuri de îmbolnăvire cu tulpini rezistente la
fluorochinolone. Studiile imunologice de serotipare, au relevat faptul că într-un centru urban
de dimensiuni medii, circulă peste 100 de tulpini diferite de gonococ, în timp ce noi tulpini
sunt introduse în mod continuu în circulație. Cunoașterea acestor tulpini este de foarte mare
importantă pentru controlul focarelor infecțioase.

De asemenea, studiile epidemiologice au relevat existența unor interrelatii între transmiterea

infecției cu gonoreea și transmiterea infecției cu virusul HIV; ganoreea crește cel mai probabil
riscul de contractare a infecției cu virusul HIV; uretrita gonococică stimulează eliminarea de
celule infectate cu virusul HIV în exudatul uretral, la toți bărbații seropozitivi; aceste scurgeri
uretrale vor diminua și ulterior vor dispărea complet după tratarea și vindecarea uretritei.
Infecția cu virusul HIV, crește riscul de reinfectie cu gonococ și riscul de apariție a unor
complicații– salpingită.

Manifestările clinice depind în mare măsură de sediul localizării infecției, de durata infecției,
de virulentă tulpinilor infectante, și de absența sau prezența diseminării infecției. Încă nu a
fost stabilită pe deplin importantă mărimii inoculului, și nici importantă coinfectiei cu
Chlamydia sau alți agenți patogeni, în ceea ce privește gravitatea manifestărilor clinice.

Patogenie și cauze

Se pare că doar 30% dintre indivizi se infectează după o singură expunere la patogenul N.
gonorrhoeae. Pentru apariția infecțiilor uretrale, inoculul de patogeni, trebuie să fie destul de
mare; cu cât factorii de virulentă sunt mai agresivi, cu atât cantitatea de inocul necesară pentru

19
a produce infecția este mai mică. Exsita anumiți factori naturali care pot conferi rezistență în
față infecției, cum ar fi colonizarea uretrala cu Candida albicans, Staphylococcus epidermidis
și cu anumte specii de lactobacili.

Deoarece marea majoritate a fierului din organismul uman este legat de anumite proteine,
fierul liber restant este insuficient pentru a susține creșterea și multiplicarea gonococilor; în
această situație, gonococii elaborează o proteină cu rol de a elibera fierul legat de proteinele
gazdei. Rațiunea pentru care gonococii produc infecții doar gazdei umane, este că ei se pot
lega doar la nivelul trasferinei și lactoferinei umane. Fierul este vital pentru creșterea și
dezvoltarea gonococilor. Dacă tulpinile de gonococi nu au capacitatea de a extrage fierul din
lactoferina, atunci cel mai probabil că ele vor determina infecții asimptomatice.

În cele mai multe situații, gonococii se grefează la nivelul suprafețelor epiteliale care secretă
mucus; atașarea este mediată de pilii și de proteinele de suprafață de tip ÎI. Prezența
anticorpilor locali, va avea drept efect blocarea procesului de atasare la suprafață celulelor
epiteliale. Pilii au rolul de a stopa procesul de fagocitare al gonococilor, în timp ce anticorpii
elaborati împotriva pililor sunt opsonizati. Cu toate acestea, patogenii au capacitatea de a
secretă o enzima ce blochează activitatea imunoglobulinelor de clasa IgA, favorizând astfel
creșterea nivelului de adeziune.

După ce s-au atașat la nivelul celulelor epiteliale uretrale, gonococii se vor cantona la nivelul
țesutului conjunctiv subepitelial. Procesul de endocitoza al patogenului, în celulă epiteliala, va
fi inițiat prin transferul proteinei I gonococice, către celulă gazdă. Lipopolizaharidul bacterian
are că rol, producerea de leziuni alea mucoasei trompelor uterine; de asemenea, acesta
stimulează eliberarea factorului de necroză tumorală – mediator important al procesului
inflamator; inhibarea factorului de necroză tumorală, utilizând ser cu anticorpi specifici, va
conduce la prevenirea leziunilor trompei uterine. Același rol de lezare a mucoasei trompei
uterine, îl au și peptidoglicanii. Rol important în patogeneză bolii îl au și proteazele,
peptidazele și fosfolipazele secretate de către gonococi. Interacțiunea care are loc între
gonococ și anticorpi, la nivelul sângelui, va avea că rezultat activarea factorilor
complementului, în cascadă – în final, se va ajunge la asamblarea complexului de atac
membranar, cu rol în distrugerea brutală a bacteriei patogene; inserția complexului de atac
membranar, la nivelul membranei externe a gonococilor duce la liza acestora.

20
Există și gonococi care prezintă rezistență în față serului uman normal; acest ser conține
imunoglobuline de clasa IgG, capabili de a fixă anumiți factori ai complementului; deaorece
proteină de suprafață III, este similară cu proteinele aparținând altor specii bacteriene, este
foarte posibil că anticorpii îndreptăți împotiva proteinei III, să fi fost formați că urmare a unei
expuneri anterioare la proteine cu reacție încrucișată, aparținând altor specii microbiene.

Există o serie de mecanisme depentente de oxigen, care au drept scop distrugerea

intraleucocitara a gonococilor, după ce aceștia au fost fagocitati de leucocitele neutrofile; cu
toate acestea, un număr mic de gonococi sunt capabili de a supraviețui și de a se reproduce. În
mod cert, utilizarea dispozitivelor contraceptive intrauterine reprezintă un factor ce
favorizează răspândirea infecției gonococice la nivelul salpingelui și endometrului, iar fluxul
menstrual predispune la bacteriemie gonococică.
Gonoreea la bărbați

Gonoreea la bărbați are o perioada de incubație cuprinsă între 2-15 zile de la expune;
există cazuri în care perioada de incubație se poate prelungi peste acesta limita și există foarte
multe cazuri în care bărbații respectivi rămân asimptomatici. Din punct de vedere clinic,
pacientul prezintă o secreție uretrala purulenta, disurie și eritem localizat la nivelul meatului
urinar. Mai mult de 90% dintre bărbații simptomatici prezintă secreție uretrala purulenta. Din
fericire această secreție este un puternic motiv de adresabilitate la medicul specialist
(infecționist, venerolog), vindecarea fiind asigurată cu ajutorul unui tratament corect și
complet. Indivizii asimptomatici sau cei care acuză simptome minime reprezintă aproape
două treimi din numărul total al celor infectați; aceștia reprezintă principala sursă de
diseminare a infecției într-o populație, alături de cei care au fost recent infectați și care încă nu
prezintă o simptomatologie caracteristică. În absența terapiei cu antibiotice, simptomatologia
poate persistă pe o perioada de maxim două luni – cea mai frecvența complicație fiind
epididimita unilaterală. Epididimita și prostatita sunt complicații din ce în ce mai rar întâlnite,
datorită utilizării pe scară largă a antibioterapiei.

Alte complicații locale, din ce în ce mai rar semnalate sunt: limfadenită inghinală, edemul
penian, infiltrația inflamatorie submucoasa moale a peretelui uretral, abcesul periuretral,
fistulă periuretrala, inflamatia unilaterală a glandei lui Cowper, abcesul unilateral al glandei
lui Cowper, precum și inflamatia veziculelor seminale. Dacă tratamentul este insuficient, o
altă complicație o poate reprezenta apariția stricturilor uretrerale.

21
Gonoreea este foarte frecvența în rândul homosexualilor tineri, tulpinile incriminate în aceste
cazuri fiind mult mai rezistente decât cele izolate din cazurile de infecție apărute la
heterosexuali; această se datorează faptului că gonococii cu rezistență multiplă, sunt mult mai
rezistenți la sarurile biliare și la acizii grași din materiile fecale, incidența îmbolnăvirilor fiind
mai crescută în rândul bărbaților homosexuali. Infecțiile rectale pot fi asimptomatice sau se
pot manifestă cu durere anorectala, prurit, tenesme rectale și scurgeri sanguinolente sau
mucopurulente. Excluderea altor cauze care pot conduce la apariția unei simptomatologii
similare, se poate face cu ajutorul rectoscopiei. Dacă nu se intervine cu tratament, simptomele
pot dispărea fără vindecare, individul devenind purtător cronic asimptomatic. Infecția
gonococica cu localizare faringiană afectează aproximativ o cincime dintre persoanele care
practică sexul oral, cu un partener infectat; această formă de infecție poate fi urmată de
apariția anginei exudative, însă frecvent ea rămâne asimptomatică; infecția faringiană
gonococica asimptomatică, va dispărea de obicei, în mod spontan, fără a fi nevoie de un
tratament cu antibiotice.
Gonoreea la femei

La femei, infecția gonococcica afectează endocervixul, uretră, rectul și faringele (în ordinea
descrescătoare a frecvenței infecțiilor). Din punct de vedere clinic poate fi observată o
scurgere mucopurulenta de culoare galbenă, la nivelul cervixului, urmată de scurgere
vaginală galbenă și producerea de sângerări cervicale. În 15 % dintre cazuri, infecția se
poate extinde de la nivelul cervixului, la nivelul trompelor uterine; această extindere se
petrece mai ales în timpul menstruației – endometrită acută – caracterizată prin sângerare
menstruală anormală, durere abdominală joasă și dispareunie; endometrită acută va fi urmată
în cele mai multe cazuri, de salpingită acută – complicație majoră a gonoreei.

Simptomatologia din cazurile de salpingită este bilaterală; pacienta acuză durere la nivelul
abdomenului inferior și semne de deplasare cervicală, precum și existența unei formațiuni
anexiale anormale. Endometrită și salpingită vor fi însoțite de febra, leucocitoza, accelerarea
VSH-ului și creșterea nivelului plasmatic al proteinei C reactive. Coinfectia cu patogenul C.
trachomatis crește considerabil riscul de manifestare a bolii inflamatorii pelvine. Dacă infecția
se extinde la nivelul pelvisului, ne putem confruntă cu un caz de peritonită pelvina – greață,
vărsături, formarea de abcese pelvice. Funcția trompelor poate fi salvată dacă se instituie rapid
un tratament cu antibiotice; același lucru este valabil și pentru salvarea funcției fertile a femeii

22
respective. Doar un sfert dintre cazurile de infecție gonococică vor fi însoțite de leziuni
tubulare bilaterale.

Dacă gonococii sau chlamidiile vor disemina către regiunile abdominale superioare, atunci
pot cauza perihepatita; pacienta acuză durere și sensibilitate accentuată în cadranul superior
drept, sau la nivelul abdomenului superior, bilateral; în anumite situații poate fi decelată
frecătură hepatică.

Uretrita gonococică va conduce la apariția disuriei sau a disconfortului anorectat datorat

proctitei; scurgerile cervicale mucopurulente se pot concretiza în apariția unor scurgeri
vaginale de culoare galbenă. Apariția disuriei la bărbații tineri, activi din punct de vedere
sexual, ridică suspiciunea diagnosticului de uretrita gonococcia. Infecția uretrală cu gonococ
sau chlamidia se poate manifestă chiar și în absența bacteriuriei (prezența bacteriilor în urină).
Toate femeile tinere care prezintă disurie, vor fi supuse unui examen clinic pelvin, amănunțit.
Exudatul uretral, exprimat în urmă compresiei uretrei feminine, trebuie examinat pe frotiul
colorat Gram, sau în culturi. Femeile simptomatice, care prezintă „piurie sterilă” vor fi
întotdeauna evaluate pentru depistarea unei eventuale infecții cu gonococ sau chlamidia.
Aproape jumatatele dintre femeile cu infecție gonococică pot rămâne asimptomatice.

Inflamația acută a glandei lui Bartolin se manifestă de obicei unilateral, că rezultat al

infecției gonococcice. Se poate observă cum ductul infectat elimina puroi la nivelul treimii
posterioare a labieilor mari; dacă apare ocluzia ductului infectat, atunci se formează abcesul
Bartholin; în foarte rare situații, infecția gonococică poate conduce la formarea de chisturi
cronice bartholiniene.

Exsita dovezi clinice care atestă faptul că, infecția gonococică peripartum (în perioada
nașterii), poate conduce la ruperea prematură a membranelor, naștere prematură și
endometrită postpartum. Administrarea profilactica a ceftriaxonei în săptămânile 28-34 de
sarcina, a condus la scăderea numărului de cazuri de endometrită sau a celora de infecție
gonococică postpartum, însoțite de nașterea unor copii cu greutate normală sau chiar crescută.
Gonoreea la copil

În timpul nașterii, gonococii pot infectă conjunctivă, faringele, tractul respirator sau canalul
anal al copilului. Dacă membranele se vor rupe precoce, riscul de infecție crește simțitor.

23
Oftalmia gonococică poate fi prevenită prin administrarea profilactica a picăturilor oculare ce
conțîn nitrat de argint sau eritromicina.
Deoarece copii abia născuți nu prezintă în circulație anticorpi de clasa IgM îndreptăți
împotriva gonococilor, ei sunt foarte expuși în față bacteriemiei cu gonococ. În cele mai multe
situații, infecțiile care debutează în primul an de viață se datorează infectării accidentale a
ochiului sau vaginului copilului, de către un adult care nu respectă normele stricte de igienă.

Până la vârstă adolescenței, cele mai multe cazuri de gonoree constau în apariția vulvo-
vaginitelor, la fetițele care sunt agresionate; în astfel de cazuri, se impune serotiparea
tulpinilor incriminate în infecție, serotipare ce poate fi utilizată că proba în instanța, tulpină
izolată de la victima fiind identică cu cea izolată de la agresor.

Infecția gonococică diseminată

Incidența infecțiilor diseminate se corelează strâns cu incidența infecțiilor localizate, produse

de tulpini virulente capabile de a determina apariția de semne locale inflamatorii. Majoritatea
persoanelor care prezintă infecții gonococice diseminate sunt femei (mai mult de 65%);
simptomele de bacteriemie apar cel mai frecvent în timpul perioadei menstruale. Pacientele
pot prezența atât semne și simptome de gonococemie, cât se semne de artrită purulenta la una
sau mai multe articulații. Gonococemia debutează cu febra ridicată, dureri articulare, leziuni
tegumentare papulare, leziuni tegumentare petiseale, hemoragice sau necrotice; o parte dintre
aceste leziuni se dispun la nivelul extremităților; boală poate afecta simetric câteva articulații
– mâinile, degetele, genunchii și gleznele; se pare că simptomele articulare s-ar datora tocmai
existenței complexelor imune circulante, în timp ce nivelurile factorilor complementului
plasmatic sunt aproape de normal.

În absența unui tratament specific, boală poate varia că durata a manifestărilor; manifestările
sistemice dispar cel mai adesea după o săptămâna de evoluție. Tardiv, pacientul poate prezența
artrită septică, dureri articulare multiple sau leziuni cutanate; durerea articulară se accentuează
progresiv, fiind urmată de acumularea unui lichid sinovial purulent care va conduce la
distrugerea graduală a articulațiilor – dacă nu se intervine prompt cu tratament.

Nivelul anticorpilor plasmatici de clasa IgM are în cele mai multe cazuri efect bactericid

24
asupra patogenilor incriminați în apariția infecțiilor diseminate, deși gonococii izolați în astfel
de infecții prezintă o oarecare rezistență la serul uman; iar tulpinile izolate de la indivizii cu
tenosinovită și leziuni cutanate, s-au dovedit a fi și mai rezistente în față serului uman – ele
prezintă la suprafață proteine membranare externe de tip IA și sunt sensibile la penicilină
atunci când nu produc beta-lactamaza; din fericire în ultimii douăzeci de ani, a fost raportată o
scădere a infecțiilor gonococice diseminate, produse de către aceste tipuri de tulpini.

Menționăm faptul că indivizii cu deficiențe ale sistemului complement, prezintă risc crescut
de a dezvoltă gonococemie și meningococemie, aceștia nefiind capabili de a elabora un
răspuns seric bactericid care să fie eficient împotriva gonococilor infectanti. Deficitul de
factori ai complementului este mult mai accentuat la indivizii care prezintă episoade recurente
de gonococemie sau meningococemie, comparativ cu cei care se află la primul episod acut
infecțios; foarte probabil că aceste tulpini care afectează persoanele cu deficiențe ale
sistemului complement să fie în mare parte sensibile la acțiunea serului uman.

După două zile de evoluție a bolii, șansele de a detecta patogeni la nivelul plasmei sanguine
sunt din ce în ce mai mici; nu același lucru se întâmplă în cazul lichidului sinovial,
probabilitatea de a detecta patogeni la nivelul acestei secreții, fiind cu atât mai mare, cu cât
durata de evoluție a bolii crește. Gonococii rar pot fi izolați din exudatele ce conțîn un număr
mic de leucocite, însă în foarte multe situații ei pot fi izolați de la nivelul exudatelor recente,
care conțîn un număr foarte mare de leucocite. În foarte puține situații, patogenii incriminați
pot fi izolați în același timp, din sânge și lichidul sinovial.

Infecția gonococică poate produce și alte manifstari, mai puțin obișnuite – miopericardita,
hepatită „toxică”, endocardită și pericardita (complicații rare dar foarte severe). Semnele
alarmante ale endocarditei sunt suflurile cardiace recent apărute, feneomenele embolice
majore, precum și deteriorarea funcției renale sau apariția unui număr crescut de leziuni
tegumentare.
Diagnostic

Infecția gonococică poate genera o multitudine de sindroame clinice de etiologii multiple și

care pot semăna izbitor cu manifestări generate de către alte afecțiuni. De exemplu, infecția cu
Chlamydia trachomatis produce manifestări asemănătoare cu cele din infecția gonococică. De
aceea, diagnosticul diferențial va include toate cauzele posibile de afecțiuni, care pot conduce

25
la apariția de uretrite, epididimite, rectite la bărbați, vaginite la femeile tinere, cervicite și
artrite, precum și cauzele care pot conduce la apariția bolii inflamatorii pelvine.

Diagnosticul prezumtiv de infecție gonococia poate fi stabilit dacă pe frotiul colorat Gram,
realizat din exudatul prelevat de la nivel uretral pot fi observate leucocice și diplococi gram-
nevativi intracelulari; frotiul este negativ în cazul în care acești doplococi gram-negativi nu
pot fi observați la analizele de microscopie optică ale frotiului; în cele mai multe cazuri,
atunci când lamene sunt evaluate de un microbiolog cu experiență, specificitatea și
sensibilitatea coloratiei Gram, poate fi de 100%. Din păcate, specificitatea frotiurilor colorate
Gram, cu exudat din secrețiile cervicale este de numai 50%. Diagnosticul de gonoree nu poate
fi stabilit pe baza observării diplococilor în frotiurile realizate din exudat faringian, deaorece
există specii de gonococi care fac parte din flora normală faringiana.

Diagnosticul de gonoree este cert atunci când patogenii sunt izolați în culturi – prilej cu care,
tulpinile pot fi testate în ceea ce privește sensibilitatea acestora în față anumitor
chimioterapice –antibiograma. Pentru izolarea gonococilor din probele prelevate de la nivelul
uretrei, endocervixului, faringelui și rectului, se utilizează medii selective de cultură – acestea
conțîn chimioterapice ce inhibă creșterea altor specii bacteriene; mediile de cultură selective
trebuiesc incubate într-o încăpere cu umiditate crescută, la 35-37 grade Celsius, în prezența
aerului atmosferic bogat în dioxid de carbon; perioada de incubare este de maxim 48 de ore.
Demonstrarea prezenței coloniilor de gonococi se face cu ajutorul unor teste specifice –
reacția oxidazei, coloratia Gram, teste enzimatice rapide, sondari ale acizilor nucleici sau
reacția de aglutinare cu anticorpi specifici pentru specia Neisseria gonorrhoeae; ultimele patru
tehnici de identificare sunt foarte importante în cazul tulpinilor izolate de la victimele unui
viol sau de la pacientele afate în perioada prenatală.

Pentru diagnosticul persoanelor asimptomatice sau a celora care au fost recent infectate și care
încă nu prezintă exudat uretral, probele vor fi recoltate cu ajutorul unui tampon steril care este
introdus circa doi centrimeti în uretră; tamponul de recoltare va fi ulterior utilizat pentru
însămânțarea mediilor de cultură selective. În cazul bărbaților la care se suspectează prezența
gonoreei, trebuiesc obținute culturi de la nivelul faringelui și rectului.

Cultură endocervicala reprezintă un test foarte eficient pentru diagnosticul gonoreei la femei.
Diagnosticul pozitiv poate fi întărit prin efectuarea a două culturi endocervicale succesive, și

26
prin efectuare culturilor cu prelevate biologice de la nivelul faringelui, rectului sau uretrei.

Metodă ELIȘA s-a dovedit a fi foarte utilă în detectarea antigenelor gonococice din secreția
cervicală sau uretrală. Coloratia Gram este suficient de sensibilă pentru a fi utilizată în
punerea diagnosticului pozitiv, la bărbații cu uretrita. Testele de detectare a acizilor nucleici
pot fi utilizate cu succes în populațiile cu prevalența ridicată a gonoreei; din nefericire, testele
de identificare a acizilor nucleici bacterieni, în probele rectale sau faringiene, sunt mai puțîn
sensibile și mai costisitoare decât culturile realizate pe medii selective. De asemenea, foarte
utile pentru stabilirea diagnosticului sunt testele de amplificare a secvențelor de AND
microbian – utile în stabilirea diagnosticului de infecție gonococică sau chlamidiana; în
practică medicală, tehnică ractiei polimerizarii în lanț (PCR) este mai ales folosită pentru
detectarea infecțiilor chlamidiene.

Pentru realizarea hemoculturilor și a culturilor din lichidul sinovial pot fi utilizate medii de
incubație standard, ce conțîn bulion; pentru a asigura creșterea gonococilor, mediile
însamântate trebuiesc ventilate și cultivate într-un mediu cu presiune crescută a dioxidului de
carbon. Atunci când se dorește obținerea de culturi, din lichidul sinovial, prelevatele pot fi
incubate inclusiv pe medii cu ciocolată-agar. Și nu în ultimul rând, gonococii pot fi
evidențiați, utilizând metode de imunofluorescență, în puroiul din leziunile tegumentare.

Pentru stabilirea diagnosticului de gonoree, pot fi utilizate și metode serologice, care au drept
scop evidențierea anticorpilor specifici din serul uman – din păcate aceste metode nu au o
largă aplicabilitate, datorită imposibilității de a decela anticorpii noi formați, de cei apăruți în
urmă unei infecții mai vechi, și datorită reacțiilor încrucișate care pot conduce la obținerea de
rezultate fals pozitive. Acesta este și motivul pentru care testele serologice nu sunt utilizate de
rutină în clinică.
Diagnosticul de gonoree necesită o mare prudență, deoarece implicațiile medico-legale și
psihologice ale unui eventual rezultat fals pozitiv, poat avea repercursiuni atât asupra
pacientului cât și asupra medicului care a stabilit diagnosticul.
Tratament

Benzatin penicilină G (penicilină retard) este eficientă în tratarea sifilisului, însă nu este
recomandată în terapia infectilor gonococice; de asemenea, nu se recomandă utilizarea în
astfel de infecții a penicilinei V, a izoxazolin-penicilinelor sau a cefalosporinelor de generația

27
I. Noile protocoale de tratament ale gonoreei se bazează pe importantă eficienței unei doze
unice de antibiotic, pe importantă existenței tulpinilor cu rezistență la penicilină, ampicilină,
amoxicilină sau tetracilcina, pe importantă fecventei crescute a coinfectiilor cu Chlamydia,
precum și pe importantă complicățiilor severe ale infecțiilor combinate; cu toate acestea,
schemele terapeutice pot fi ajustate funcție de particualaritatile cazurilor clinice.

Detaliem în continuare schemele de tratament recomandate pentru infecțiile gonococice:

- infecția uretrală, endocervicala, rectala sau vaginală poate fi tratată cu: ceftriaxon – 125 mg,
intramuscular, în doză unică; cefixim – 500 mg, pe cale orală, în doză unică; ciprofloxacin –
500 mg, pe cale orală, în doză unică; ofloxacin – 400 mg, pe cale orală, în doză unică; alături
de aceste patru antibiotice, putem asocia doxicilina (100 mg, oral, de două ori pe zi, timp de
șapte zile) sau azitromicina (1 gram, pe cale orală, doză unică), pentru a combate o posibilă
coinfectie cu Chlamydia.
- în cazul în care schemă de mai sus înregistrază un eșec terapeutic, se va face reevaluarea
diagnostica și se testează sensibilitatea gonococilor la chinolone; foarte rar au fost sesizate
eșecuri ale terapiei cu ceftriaxon sau cefixim.
- că regimuri alternative putem utiliza: spectinomicin – 2 grame, intramuscular, în doză unică;
ceftizoxim – 500 mg, intramuscular în doză unică; sau, cefotaxim – 500 mg, intramuscular, în
doză unică.
- în caz de infecție gonococică diseminată, pacientul trebui spitalizat și evaluat pentru a
exclude diagnosticul de endocardită sau meningită bacteriană; dozele recomandate sunt
următoarele: ceftriaxon – 1 gram, intravenos sau intramuscular, în doză unică; cefotaxim – 1
gram, intravenos, la fiecare opt ore; ceftizoxim – 1 gram, intravenos, la fiecare opt ore; sau,
spectinomicin – 2 grame, intramuscular la fiecare 12 ore.

Așa cum se observă din schemă terapeutică detaliată mai sus, tratamentul infecțiilor
necomplicate se realizează cu o singură doză eficientă în gonoree (ceftriaxona, cefixina,
ciprofloxacin sau ofloxacin), asociată cu doxicilina (îndreptată împotriva unei posibile infecții
cu Chamydia), timp de șapte zile; o daza unică de azitromicina cu administrare orală, poate fi
foarte eficientă în combaterea coinfectiilor chlamidiene; încă nu au fost pe deplin studiate
posibilitățile de apariție a reacțiilor adverse, atunci când în schemă terapeutică este inclusă
azitromicina. Din fericire, majoritatea acestor combinații terapeutice s-au dovedit foarte
eficiente în combaterea infecțiilor gonococice (cu oricare localizare), și a coinfectiilor cu C.
trachomatis.

28
În ultima perioada au fost semnalate din ce în ce mai frecvent infecții cu tulpini rezistente la
fluorochinolone; acest fapt va conduce în viitor, la limitarea utilizării în practică medicală a
ciprofloxacinei. De asemenea, s-a demonstrat că o doză unică de 2 grame azitromicina este
utilă în vindecarea gonoreei, însă din păcâte, determina efecte secundare gastrointestinale
supărătoare.

În cazul femeilor gravide, care nu tolerează cefalosporinele, putem administra o doză unică de
spectinomicin – 2 grame, intramuscular – eficientă în combaterea gonoreei. Doxicilina nu se
administraza femeilor gravide, nici chiar în cazul în care se suspectează o coinfectie cu
Chlamydia; coinfectiile cu Chlamydia pot fi combătute utilizând eritromicina (500 mg, pe
cale orală, de patru ori pe zi, timp de șapte zile), sau doze echivalente de eritromicina. Dacă
eritromicina nu este bine toleranță, dozele vor fi scăzute; că o alternativă putem utiliza
amoxicilină (500 mg, pe cale orală, de trei ori pe zi, timp de șapte zile), pentru combaterea
infecțiilor chlamidiene apărute la femeile gravide.

Toți pacienții bolnavi de gonoree, vor fi testați serologic pentru o eventuală coinfectie cu
sifilis sau cu virusul HIV. Dacă pacienții au contractat sifilis dar se află încă în perioada de
incubație a bolii, este posibil că aceștia să fie vindecăți în urmă aplicării regimului cu
ceftriaxona și doxicilina. Chinolonele nu au eficientă în terapia sifilisului; în schimb,
doxicilina poate vindeca infecția chlamidiana dar și multe cazuri de sifilis aflate în perioada
de incubație a bolii. Cu toate acestea, în caz de infecție concomitentă cu sifilis, se recomandă
utilizarea unui tratament adițional, mult mai eficient împotriva sifilisului.

Faorte rar în clinică poate apărea eșecul terapeutic după terapia combinată cu ceftriaxona,
cefixime și doxicilina; același lucru este valabil și pentru regimurile combinate cu
ciprofloxacin, ofloxacin și doxicilina. Urmărirea pacientului prin culturi, nu este obligatorie
după finalizarea acestor scheme terapeutice combinate; pacienții se vor prezența pentru
reexaminare doar dacă simptomele persistă sau reapar la scurt timp după finalizarea terapiei.
În caz de reapariție a simptomatologiei, se impune reevaluarea pacientului prin culturi și teste
serologice pentru infecția cu Chlamydia. Toți patogenii izolați prin cultură, vor fi testați
pentru a stabili sensibilitatea acestora la diferite clase de antibiotice – antibiogramă. În cele
mai multe cazuri, recidivele se datorează reinfecției cu gonococ, motiv pentru care partenerul
trebuie și el investigat și tratat corespunzător.

29
Uretrită postgonococica devine manifestă abia după 21 de zile de la finalizarea tratamentului
cu penicilină sau cefalosporine; ea se poate datora patogenului C. trachomatis, devenid
simptomatică mai târziu, datorită perioadei de incubație mai lungi; uretrită postgonococica
poate fi tratată cu un regim cu doxicilina sau tetraciclină, timp de maxim șapte zile. Cervicită
mucopurulenta care apare la femei în urmă tratamentului cu antibiotice, poate fi tratată cu
același regim terapeutic utilizat în cazul uretritei postgonococice; cervicită este cauzată în cele
mai multe cazuri de infecția cu C. trachomatis.

Artrită gonococică poate fi tratată cu regimuri terapeutice specifice; patogenii izolați în astfel
de cazuri sunt mult mai sensibili la penicilină și tetraciclină decât cei izolați în cazurile de
gonoree necomplicată. Toți pacienții cu infecție diseminată vor fi internați, evaluați și tratați
cu atenție, datorită pericolului de endocardită, meningită și infecții articulare – ceftriaxon
intravenos, 1 gram pe zi. Dacă infecția nu se complică cu endocardită sau meningită, pacienții
pot fi externați urmând să continue tratamentul la domiciliu, timp de 10 zile. Dacă schemele
terapeutice enunțate mai sus, nu vor conduce la ameliorarea simptomatologiei, diagnosticul
trebuie reorientat.

În caz de afectare articulară, poate fi necesară irigarea articulațiilor cu lichid salin sau
evacuarea lichidului sinovial – aceste manevre au drept scop reducerea inflamației locale.
Drenajul deschis al articulației se aplică doar în cazul copiilor cu artrită a soldului;
imobilizarea temporală a acestor articulații, poate contribui semnificativ la reducerea
disconfortului pacientului; nu se recomandă injectarea directă a antibioticelor în articualtie;
medicația antiinflamatorie poate ajută la obținerea unei mai bune vindecări; antiinflamatoriile
vor fi utilizate cu prudență, deaorece ele pot perturbă monitorizarea răspunsului clinic la
tratamentul cu antibiotice.

Meningită și endocardită necesită terapie cu doze mari de antibiotice administrate pe cale

intravenoasă. Pentru meningită se administraza ceftriaxon (1-2 grame, intravenos, la fiecare
12 ore), timp de două săptămâni; pentru endocardită se recomandă același antibiotic, timp de
cel puțîn 30 de zile. Toți pacienții cu meningită sau endocardită gonococică, vor fi evaluați
pentru decelarea unui eventual deficit al sistemului complement.

Conjunctivita gonococică reprezintă o urgență medicală; se recomandă irigarea conjunctivelor

30
cu soluție salina și administrarea de ceftriaxon, în doză unică de 1 gram, pe cale
intramusculara. Pacienții cu conjunctivita gonococică, vor fi supuși examenelor oftalmologice
complete.

Toți copii născuți din mame cu gonoree, prezintă un risc foarte crescut de infecție gonococică;
acetia vor fi tratați profilactic cu o doză unică de ceftriaxon, administrată intramuscular sau
intravenos. Se recomandă mare precauție atunci când se administraza ceftriaxona la copii cu
hiperbilirubinemie sau la cei născuți prematur. Toți copii care prezintă o infecție gonococică,
vor fi spitalizați și evaluați în vederea despistarii unei eventuale infecții diseminate – sepsis,
artrită, meningită. Infecțiile diseminate pot fi tratate cu ceftriaxona – 25-50 mg,
intramuscular / intravenos, timp de maxim șapte zile; alternativă o reprezintă utilizarea
cefotaximului, în doză de 25 mg / kg corp. Ochiul trebuie irigat cu soluție salina, ori de câte
ori este nevoie pentru îndepărtarea secretiilor. Dacă terapia sistemică este eficientă,
preparatele topice oculare nu sunt obligatorii; ambii părinți vor fi evaluați și tratați pentru
gonoree și infecție chlamidiana.

Copii a căror greutate corporală depășește 45 kg, vor beneficia de aceleași scheme terapeutice
aplicabile în cazul adulților. Copii cu greutate corporală sub 45 kg, care prezintă vulvo-
vaginite, cervicite, uretrite, rectite sau faringite necomplciate, vor fi tratați cu o singură doză
de ceftriaxon -125 mg, administrată intramuscular; că alternativă putem utiliza spectinomicina
– 40 mg / kg corp, intramuscular. Doxicilina poate fi administrată doar copiilor cu vârste de
peste opt ani – 100 mg, de două ori pe zi, timp de șapte zile.

Toți copii suspectați de gonoree vor fi evaluați prin culturi și teste serologice pentru o
eventuală coinfectie cu sifilis sau Chlamydia. Abuzul sexual reprezintă cea mai frecvența
cauza a gonoreei la copii aflați în perioada prepubera; copii agresați sexual sunt cel mai
adesea asimptomatici, infecția localizandu-se cel mai frecvent la nivelul rectului și faringelui.

Terapia cu estrogeni nu este de foarte mare folos în vulvo-vaginită gonococică. Toți copii
tratați vor fi ulterior urmăriți prin culturi repetate, căutăndu-se în același timp, identificarea și
tratarea sursei infecțioase; în toate cazurile de gonoree apărute la copil, se va lua în
considerare posibilitatea unui abuz sexual în antecedentele recente.

Incidența infecțiilor produse de tulpini de gonococ cu rezistență sporită la antibiotice este mult

31
mai mare în țările aflate în curs de dezvoltare; situația economică precară din unele țări nu
permite utilizarea pe scară largă a unor antibiotice eficiente împotriva infecțiilor gonococcie –
ceftriaxon, spectinomicina sau cefalosporine. Medicamentele ieftine utilizate că alternativă la
terapia cu penicilină sau tertacilcina nu au dat de cele mai multe ori rezultatele pozitive
preconizate. În prezent, cele mai utilizate chimioterapice în țările aflate în curs de dezvoltare,
pentru combaterea diferitelor forme de infecție gonococică sunt treimetoprim-
sulfametoxazolu, ciprofloxacina și ofloxacina; din nefericire foarte multe dintre tulpinile
incriminate în transmiterea infecției sunt rezistente la ciprofloxacina. Nici unul dintre aceste
trei antibiotice nu și-a dovedit eficientă în vindecarea infecțiilor gonococice, atunci când este
utilizat că monoterapie; de asemenea, ele nu sunt eficiente în combaterea cazurilor de uretrită
cu Chlamydia.

Chinolonele nu prezintă siguranță pentru tratamentul gonoreei în unele regiuni din Asia,
datorită dezvoltării unei rezistente crescute de către tulpinile patogene; că alternativă poate fi
utilizată schemă ce include procain-penicilină G 4, 8 milioane UI intramuscular, în combinație
cu probenecid (1 gram pe cale orală) și acid-clavulanic (125 mg) – acidul clavulanic are rolul
de a inhibă beta-lactamaza gonococică. Notăm faptul că acest regim terapeutic și-a dovedit
eficientă în unele regiuni limitate din Africa Centrală. O a două alternativă o reprezintă
administrarea de gentamicină, în doză unică – 280 mg, intramuscular. Pentru a preveni
apariția unor noi tulpini rezistente la antibiotice, se recomandă inițierea unor programe de
supraveghere a sensibilității în vitro, a patogenului N. gonorrhoeae.

CAPITOLUL III

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienților cu gonoree

32
            Greutățile pe care le întâmpina oamenii de știință în descoperirea tuturor cauzelor de
îmbolnăvire, precum și elaborarea de noi substanțe care să distrugă aceste cauze au dus la
dezvoltarea unor mijloace de prevenire a bolilor.

 Rolul AM în asigurarea condițiilor de îngrijire

Boala duce la pierderea calității vieții, modifică relațiile sociale la nivel de familie,
profesional, timp liber și generează anumite probleme sociale, motive care impun asistenței
medicale și celorlalte cadre medicale un efort deosebit în realizarea unui mediu de îngrijire
optim.

Pentru obținerea unor rezultate terapeutice bune, asistenta medicală trebuie să asigure
un climat adecvat, să câștige încrederea bolnavului, să dea dovadă de o competență deosebită,
să acorde importantă asigurării condițiilor de confort ale pacienților, mai ales în cazurile
când aceștia sunt imobilizați la pat timp îndelungat.
Igiena generală și corporală

Asistenta medicală are un rol deosebit în realizarea și asigurarea igienei bolnavului, un

element primordial referindu-se la:

-aerisirea salonului (in perioadele reci se va avea în vedere ca pacientul sa fie intors cu
spatele catre fereastra deschisa, sau va fi bine acoperit cu patură pe spate și cap); se va
evita asezarea în zone expuse curenților de aer.

-menținerea curățeniei riguroase a saloanelor și dezinfectia periodică, aplicand masuri de

asepsie și antisepsie.

-curătenia așternuturilor și a lenjeriei de corp - schimbarea ei de câte ori este nevoie, sau
protejarea patului cu mușama si aleză. Se urmărește ca lenjeria să nu fie strânsă și mototolită -
favorizează escarele de decubit.

Toaleta bolnavului se va face la pat sub forma de băi partiale sau complete. În măsura
în care bolnavul poate fi mobilizat.

Asistenta medicală va lua măsuri de precauție în timpul băii, pentru ca bolnavii să nu

fie expuși curenților de aer.

Curățarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni, descoperindu-se

treptat numai zonele care se spală.

33
 Scopul efectuării toaletei este îndepărtarea de pe suprafața pielii a stratului cornos,
descuamat și impregnat cu secrețiile glandelor sebacee sau sudoripare, a microbilor sau a altor
substanțe străine care aderă la piele, având ca efect activarea circulației cutanate, crearea unei
satri de confort pentru bolnav. Pentru efectuarea toaletei, asistenta medicală trebuie să aibă în
vedere următoarele:

-         să convingă pacientul cu mult tact și delicatețe

-         să menajeze pacientul, protejandu-l cu un paravan fată de ceilalti bolnavi

-         să asigure o temperatură adecvată în salon, pentru a-l feri de raceală

-         să pregatească materialul necesar în prealabil, pentru ca îngrijirile sa fie cat mai
operative

-         să acționeze rapid, sigur dar cu blandețe pentru a scuti bolnavul de alte suferințe și
de efort sau oboseală.

Indiferent de regiunea careia i se face toaleta, patul este protejat cu mușama și aleză.
Dacă bolnavul se poate deplasa, se prefera efectuarea baii generale în sala de duș.

Alimentația se poate efectua activ sau pasiv în funcție de starea bolnavului,

asigurându-se o poziție cât mai comodă (se așează un prosop pe marginea patului), pacientul
fiind așezat sprijinit (dacă este posibil), fie prin ridicarea patului, fie pe 2-3 perne, pe piept i se
așează vasul cu mâncarea, iar asistenta medicală stă alături, îl supraveghează sau îl ajută.

Dacă alimentația se face pasiv, asistenta medicală trebuie să manifeste calm și

răbdare, să nu încarce lingura prea mult, să nu îl zorească pe pacient și de asemenea să
verifice temperatura alimentelor. Se va avea grijă ca firimiturile să nu se împrăștie sub
pacient. Se va supraveghea și efectua aranjarea patului și întinderea lenjeriei - deoarece
favorizează formarea escarelor.

Indiferent de modul de administrare al alimentelor, asistenta medicală va avea în

vedere orarul meselor, prezentarea alimentelor cât mai estetic și pe cât posibil va ține cont de
preferințele pacientului, în limita restricțiilor impuse de medic. Asistentă medicală va respecta
numărul de calorii necesare, pentru a nu fi supraalimentat (problemele de tranzit fiind
prezente în marea majoritate a cazurilor de cancer de colon, precum și evitarea obezității).

Pacientul trebuie educat de către asistenta medicală în privința unei alimentații

sănătoase.

34
 Comportarea personalului față de bolnavii imobilizați trebuie să fie cât se poate de
atentă, deoarece aceștia sunt anxioși, irascibili, capricioși.

Asistenta medicală va ține cont de starea psihică a bolnavului, având o comportare

plină de blândețe, calm, să fie preocupată de programul zilnic, să-l scoată la aer (cu căruciorul
sau eventual cu patul) - atenția cu care este înconjurat contribuind la întărirea încrederii în
personalul sanitar precum și la suportarea cu ușurință a perioadei de spitalizare de către
bolnav.

Rolul AM in stabilirea diagnosticului

Pentru stabilirea dignosticului de certitudine, a cauzei acestuia precum și a

tratamentului necesar, se foloseste : anamneza, examenul clinic / obiectiv, examenele
paraclinice și de laborator.

Anamneza sau interogatoriul este deosebit de valoroasa pentru orientarea

diagnosticului etiologic.

Anamneza este metoda de investigație clinică prin care medicul cunoaște, din
relatările bolnavului, starea sa de sănătate, suferințele, senzațiile dureroase, tulburările psihice
precum și istoricul bolii, istoricul vieții și a antecedentelor heredocolaterale.

            Anamneză cuprinde, deci, toate informațiile de care bolnavul "își amintește" în

legătură cu începutul, cauzele și evoluția bolii sale, care îl determină să consulte medicul.
Operația prin care se obțin "datele anamnestice" se numește interogatoriu. În cadrul
anamnezei obținem în primul rând informații de ordin subiectiv - bolnavul relatează diferitele
tulburări pe care le prezintă, în special ceea ce simte și înainte de toate de ceea ce suferă.

Oferă datele privind fenomenele care apar brusc și care surprind bolnavul, precum și
debutul bolilor cronice, a stadiilor de evoluție a unor boli cu rol important în conturarea
tabloului clinic și în stabilirea diagnosticului: apariția și succesiunea diferitelor simptome; ce
simtome au apărut la începutul bolii, cum au evoluat în timp; ce modificări au intervenit în
intensitatea și durată lor. Anamneza are o mare pondere în "diagnosticul presimptomatic" al
unor stări care preced apariția unor boli.

Acumularea de informații, în scopul întocmirii anamnezei se efectuează de către

medicul curant pe parcursul primului contact, de obicei în camera de gardă, dar și pe parcursul
internării.

35
 Rolul asistentei medicale este de a asista la interviu și de a ajuta uneori pacientul să
înțeleagă întrebarea; mai intervine în dirijarea discuției atunci când răspunsurile pacienților se
abat de la subiect..

Medicul înscrie în FO datele culese în rubricile: antecedente personale fiziologice și

patologice, antecedente heredocolaterale precum și condițiile de muncă și viață.

Istoricul bolii va cuprinde nu numai descrierea "izolată" a simptomelor și semnelor

bolii pentru care bolnavul se adresează medicului, ci și istoria vieții pacientului, că "ființă
socială" în totalitate, cu întreg complexul factorilor de mediu, cu rolul condițiilor de muncă și
de viață (familie, ocupație, probleme socio-economice).

Examenul clinic / obiectiv - cu toate că în marea majoritatea cazurilor, datele

anamnestice ne orientează și pot sugera existența unei boli, totuși ele nu sunt suficiente pentru
a elabora un diagnostic..

Întotdeauna se va respecta și aplica, una din legile fundamentale ale clinicii -

"diagnosticul se elaborează numai pe bază anamnezei și a unui examen obiectiv sistematic,
complet, riguros și minuțios". Astfel anamneza și examenul obiectiv se succed, se
completează , reprezentând o unitate a examenului clinic.

În prima etapă, se va efectua un examen general de ansamblu, care se va orienta și va

premite să apreciem starea generală a bolnavului: modificări ale stării de conștientă, gradul de
slăbire - ca mărturie a severității unei boli, anumite deformații ale sistemului osos, prezența
unor cicatrice - orientează asupra trecutului patologic al bolnavului (apendicectomie,
colecistectomie, histerectomie).

            În a două etapă a examenului obiectiv detaliat, vom explora în mod sistematic
diferitele aparate și organe: aparat respirator, cardio-vascular, locomotor, digestiv.

Examenul obiectiv cuprinde cele patru metode clasice de explorare

semiologică: inspecția, palparea,  percuția, auscultația.

Examenul obiectiv va fi practicat în condiții adecvate, privind spațiul necesar, patul /

masă de examinare, pentru a evită poziții incomode care ar putea împiedică explorarea
anumitor regiuni. Este necesar asigurarea unui climat și confort adecvat în ce privește bună
iluminare și temperatură a camerei.

Rolul AM în educația pentru sănătate

36
Măsurile de prevenție individuale, sau profilaxia individuală urmărește prevenirea
contaminării sau stoparea transmisiei, în cazul în care boală este deja prezentă.

Pentru protecția împotriva bolilor sexuale, se recomandă:

 Utilizarea prezervativului. Prezervativele nu sunt 100% eficiente în prevenirea bolilor

sau a sarcinii nedorite, dar utilizate corect, ele reprezintă măsuri de prevenție foarte
eficace
 Evitarea folosirii în comun a lenjeriei intime sau prosoapelor de baie
 Spălarea cu apă și săpun înainte și după contactul sexual
 Efectuarea unui test pentru virusul HIV sau altor factori infecțioși
 Evitarea contactului sexual sub influență alcoolului; cu persoane multiple și/sau
necunoscute
 Menținerea permanentă a unei ingiene genitale corespunzătoare
 În cazul femeilor, evitarea lenjeriei de nylon sau pantalonilor strâmți care facilitează
acumularea de secreții și sudoare și favorizează apariția infecțiilor
 Sexul neprotejat se poate efectua doar la 6 luni după ce ambii membrii ai cuplului au
fost testați pentru BTS ( boli cu transmitere sexuală) și au avut un rezultat negativ

În cazul unui pacient diagnosticat cu o boală sexuală, pentru evitarea transmisiei la alte
persoane, se recomandă:

 Abținerea de la orice tip de contact sexual, până la terminarea tratamentului

recomandat de doctor
 Respectarea întocmai a indicațiilor medicului
 Evitarea contactului sexual, în cazul în care medicul nu îl recomandă
 Folosirea prezervativului în cazul raportului sexual
 Evitarea partenerilor cu iritații sau alte semne patologice în zona genitală
 Asigurarea că partenerul ales este tratat

Combaterea bolilor sexuale se bazează pe concepția antiepidemică, în virtutea căreia au fost

instituite măsuri adecvate de ameliorare și eradicare a boliilor, având un efect diminuant în
numărul de cazuri raportate.

37
Măsurile de combatere se aplică după ce boală a fost declarată și presupun: înlăturarea
focarului de infecție (asanare), depistatea tuturor bolnavilor, izolarea celor contagioși, anchetă
epidemiologică și tratamentul anti-infecțios. Acțiunea terapeutică de tratare reprezintă, de
fapt, o metodă de sterilizare a surselor de infecție.

CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE
CAZUL I
Culegerea informaţilor:

Unitatea sanitară: Spitalul Curtea de Argeş

Localitatea: Curtea de Argeş
Secţia: Ginecologie
INFORMAŢII SOCIALE

Nume şi Prenume: M.A.

Vârsta: 40 ani
Sex: F
Domiciliul: CURTEA DE ARGEŞ
Stare civilă: căsătorită

38
Ocupaţia: muncitoare
Religia: ortodoxă
Naţionalitate: Română
Grupa de sânge: AII, Rh pozitiv
Data internării: 07.01.2019
Data externării: 11.01.2019
Motivele internării: Pacienta acuză disurie,dispareunie,prurit vaginal,leucoree
abundentă,polakiurie.
Istoricul bolii: Pacienta s-a prezentat de urgență la medicul ginecolog deoarece prezența
disurie,dispareunie,prurit vaginal,leucoree
Diagnostic de internare: Gonoree
Diagnostic externare: Gonoree
Antecedente heredocolaterale: fără contact TBC, neagă sifilis,SIDA, diabet zaharat în
familie
Antecedente personale: în copilărie a prezentat erupţii infecto-contagioase obişnuite

INFORMAŢII FIZICE

GREUTATE: 75kg
ÎNĂLŢIME: 1,62m

CAP:

ASPECTUL ŞI CULOARE TEGUMENTELOR: uşor palide, transpirate

ASPECTUL ŞI CULOARE GURII: normală
ASPECTUL ŞI CULOARE BUZELOR: normale
ASPECTUL ŞI CULOARE NASULUI: fose nazale libere
ASPECTUL ŞI CULOARE DINTIILOR: îngrijiţii albi
ASPECTUL PĂRULUI: scurt, îngrijit
PROBLEME VIZUALE: nu prezintă
PROBLEME UDITIVE: nu prezintă

TRUNCHI:

39
ASPECTUL ŞI CULOARE TEGUMENTELOR: uşor palide, transpirate
STARE GENERALĂ: alterată
SEMNE PARTICULARE: nu prezintă
ŢESUT CONJUCTIV: adipos, bine reprezentat
SISTEM GANGLIONAR LIMFATIC: nepalpabil la locurile de elecţie
SISTEM MUSCULAR: bine reprezentat
SISTEM OSTE- ARTICULAR: normal
• APARAT RESPIRATOR: torace normal conformat, respiraţii ample R-21R / minut
• APARAT CARDIO VASCULAR: cord în limite normale; zgomote cardiace ritmice bine
bătute, nu se percep sufluri, TA-150/90mm Hg; A.V-82/min
• APARAT DIGESTIV: abdomen nedureros la palpare şi percuţie, moale cu ţesut adipos
bine reprezentat, ficat 1cm sub rebordul costal, splina nepalpabila, nepercutabila; apetit
diminuat, dentiţie completă, masticaţie eficace, tranzit intestinal prezent, scaune normale,
aspect omogen.
• APARAT URO- GENITAL: loje renale normale, rinichi nepalpabili,
disurie,dispareunie,prurit vaginal,leucoree abundentă,polakiurie.

SISTEM NERVOS: orientat temporo-spatial, stare de conştientă prezenta, cooperantă, .

MEMBRE:

ASPECTUL ŞI CULOAREA TEGUMENTELOR: uşor palide

SEMNE PARTICULARE: cicatrice la nivelul antebraţului stâng
MOBILITATEA ARTICULAŢIILOR: normala
SE SCOALĂ SINGURĂ: da
PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU MERSUL: nu
DREPTACI: da

OBICEIURI DE IGENĂ PERSONALĂ:

SE SPALA PE DINTII: da
SE ÎMBRACA: da
SE DEZBRACA: da

40
SE PIAPTĂNĂ: da

OBICEIURI PRIVIND ALIMENTAŢIA:

REGIM: nu
APETIT: diminuat
NR MESE: 3 - 4 mese
ALIMENTE PREFERATE: toate
BĂUTURI PREFERATE: nu
ALIMENTE PE CARE NU LE POATE CONSUMA: alimente condimentate
SERVEŞTE MASA SINGUR: da

OBICEIURI ÎN LEGĂTURĂ CU ELIMINĂRILE:

SCAUN:
Frecvenţa: 1/zi
Aspect: normal
Culoare: brun
Miros: fetid
Cantitate: normală

URINA:
Frecvenţa: 3/zi
Aspect: normal
Culoare: hipercroma
Miros: amoniacal
Cantitate: 2700ml/zi

OBIŞNUINŢE PRIVIND ODIHNĂ:

PROBLEME PRIVIND SOMNUL: insomnie

UTILIZEAZĂ SEDATIVE: da
ACTIVITATE SEXUALĂ: redusă
ACTIVITATE FIZICĂ: redusă

41
 COMPORTAMENTUL PACIENTULUI

ÎI PLACE SĂ FIE: cu alţii

ATITUDINEA ÎN TIMPUL CULEGERII DATELOR: cooperantă
ATITUDINEA FAMILIEI FAŢĂ DE BOLNAV: îl vizitează şi îl susţine
ATITUDINEA PERSONALULUI MEDICAL: răspunde prompt la solicitările pacientului
MODUL DE A PETRECE TIMPUL LIBER: plimbări, citit

INFORMAŢII MEDICALE:

GRUPA SANGUINĂ:A II
ALERGII: nu prezintă
TRATAMEN INDICAT: Algocalmin, Diazepam, Ceftriazona
Dignostic: Gonoree
EXAMENE PARACLINICE:
RADIOGRAFIE:normal
RADIOSCOPIE PULMONARĂ: pulmonar clinic normal
REZULTATUL ANALIZELOR:

Explorarea sângelui:

Denumirea analizei Valori constatate Valori normale

Fier 90 mg/dl 40-175 mg/dl
Calciu 9.2 mg/dl 8.6-10.2 mg/dl
TGO 33 U.I 4-32 U.I
TGP 22 U.I. 4-32 U.I.
RBC 44 mil/mm3 sânge 45 mil/mm3 sânge
HGB 11.45 gr/100ml 12-15.3 gr/100ml
HCT 41% 35-47%
VSH 7mm/1h 5-15mm/1h
Timp Quick 14'' (100% faţă de martor) 12-14'' (100% faţă de
martor)
Timp Howell 2,02' 1'30-2'30''

42
Glicemie 89 mg/dl 70-115 mg/dl
Uree 40 mg/dl 15-42.9 mg/dl

Explorarea urinii:

Denumirea analizei Valori constatate Valori normale

Densitatea urinii 1020 1000-1030

pH 5.8 5-8
Albumina Absenţa Absenţa
Urobilinogen Absent Urme sau
absent
Pigmenţi biliari Absenţi Absenţi
Epitelii Rare Rare
Leucocite Rare Rare
Urocultura sterilă sterilă

În urma culegerii datelor privind cele 14 nevoi fundamentale am constatat că pacientul

prezintă manifestări de dependenţa la următoarele nevoi :

Ø Nevoia de a evita pericolele

Ø Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura
Ø Nevoia de a dormi şi odihni
Ø Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca
Ø Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre
Ø Nevoia de a se recreea
Ø Nevoia de a învăţa

NEVOI AFECTATE:

43
NEVOILE
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bunăSurse de dificultate
postura
3. Nevoia de a dormi şi a se odihni
4. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca
5.Nevoia de a menţine tegumenteleSurse de dificultate
curate şi integre
6. Nevoia de a se recreea
7. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstreziSurse de dificultate
sănătatea
CONSIDERAŢII
Surse de dificultate
Durerea la urinare
Manifestări de dependenţă
Facies crispat, gemete, plans.
Durerea
Manifestări de dependenţă
Agitatie,alterarea confortului
Surse de dificultate
Durerea
Manifestări de dependenţă
Somn perturbat, disconfort, oboseala şi anxietate.
Surse de dificultate
Imobilizarea
Manifestări de dependenţă
Incapacitatea fizică de a se îmbrăca şi dezbraca.
Imobilitatea, spitalizarea..
Manifestări de dependenţă
Imposibilitatea efectuării toaletei, a duşului zilnic şi a
băii fără ajutor.
Tegume şi mucoase palide.
Surse de dificultate
Neliniste,agitatie,prurit vaginal
Manifestări de dependenţă
Incapacitatea de a îndeplini unele activităţi recreative,
anxietate.
Deficit de cunoştinţe, lipsa de informaţii.
Manifestări de dependenţă
Cunoştinţe insuficiente despre boala.
44
45
 PLAN NURSING

Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare

1.Nevoi -leucoree abundentă  -instruiesc pacienta să își  la indicația medicului Pacienta

a de a fi -disurie spele regiunea anală după recoltez produse
-pacienta trebuie să fiecare scaun și să își spele respectă
curat, biologice pentru
îngrijit -dispareunie
înțeleagă că trebuie să se regiunea vulvara zilnic examenele paraclinice indicațiile
și de a-și -polakiurie -instruiesc pacienta să se și culturi din
autoingrijeasca pentru a primite și
proteja șteargă cu hîrtie igienică
-prurit vaginal secrețiile vaginale
tegumen preveni complicațiile și dinspre vulva spre anus are grijă de
tele  
infecțiile -educ pacienta să folosească igiena sa
tampoane,să evite chiloții la indicația medic personală
foarte strînși sau din fibre
sintetice ului administrez:
-asigur schimbarea lenjeriei Ceftriaxona(1g)-125
de pat și de corp ori de câte mg im la 6 ore,7 zile
ori este nevoie

46

Nevoia Diagnostic de nursing
2.Nevoi
a de a
-alterarea activității
evita
pericolel sexuale din cauza
e internări a aflat că este
gonoreei manifestată prin
disconfort fizic și psihic
în relația sexuals,repulsie
față de partener
PLAN NURSING
Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare
-pacienta și partenerul -fac evaluarea motivelor care  la indicația medicului Pacienta
au determinat diminuarea
ei să demonstreze libidoului recoltez produse își acuză
înțelegere și acceptare a -pacienta pe parcursul acestei biologice pentru partenerul
cauzelor diagnosticată cu gonoree și examenele paraclinice de viață de
refuză să mai aibă vreo cauza
legătură cu partenerul de viață și culturi din
pe care îl învinuiește de starea secrețiile vaginale gonoreei și
sa
  refuză a
-încerc să evaluez
comunicarea dintre parteneri,a la indicația medicului mai avea o
perceperii de a face față relație cu
situației dificile,înțelegerea administrez:
reciprocă,sprijin afectiv Ceftriaxona(1g)-125 el
-sfătuiesc cuplul că bună
comunicare este esențială mg im la 6 ore,7 zile
-sfătuiesc pacienta să consulte
un medic dermatovenerolog
47
 PLAN NURSING

Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare

3.Nevoi alterarea confortului din -pacienta să înțeleagă învăț pacienta să evite la indicația medicului
a de a cauzele durerii,să ortostatismul prelungit
cauza pruritului,leucoreei recoltez produse Durerile
se mişca respecte sfaturile date -analizez factorii cauzatori
şi a avea manifestată prin ai biologice pentru au scăzut
o bunǎ dureriiȘoboseala,stres,deshi
neliniște,agitație,poziție examenele paraclinice în
posturǎ dratare,alimentație
incomodă insuficientă și culturi din intensitate,
-liniștesc pacienta și îi secrețiile vaginale iar apoi au
explic că ACESTE dispărut în
FENOMENE SUNT  
TEMPORARE ȘI POT FI la indicația medic urmă
COMBĂTUTE intervențiil
ului administrez:
-sfătuiesc pacienta să se or și a
odihnească mai mult,să Ceftriaxona(1g)-125
desfășoare activități care o mg im la 6 ore,7 zile tratamentu
relaxează lui
-să evite alimentele care pot
provoca alergii

48
 PARAMETRII PE PERIOADA INTERNĂRII

Ziua Tad Tas Pd Ps Rd Rs td°C ts°C

(mmHg) (mmHg)

07-01- - 140/90 - 82 - 21 - 37
2019

08-01- 140/70 130/70 74 76 19 17 37,1 37,2

2019

09-01- 135/75 130/80 80 80 18 18 37,1 37,1

2019

10-01- 145/80 140/80 86 86 18 18 37,2 37,2

2019

11-01- 130/80 130/80 86 84 18 18 37 37

2019

49
 Epicriza
Pacienta M.A.în vârstă de 40 de ani, se internează în secţia de Ginecologie cu
următoarele simptome: disurie,dispareunie,prurit vaginal,leucoree abundentă,polakiurie.

În urma consultului de specialitatea se stabileşte diagnosticul de: GONOREE.

Evoluţia este favorabilă.
Se externează cu urmatorele recomădari:
- evitarea efortului fizic intens
- să urmeze tratamentul medicamentos prescris de medic
- dietă echilibrată
- control medical peste o lună;
Contraindicaţii:- efort fizic intens
-ortostatism prelungit
- expunere la frig.

50
F.T. NR.1

CAZUL II

51
Culegerea informaţilor:

Unitatea sanitară: Spitalul Curtea de Argeş

Localitatea: Curtea de Argeş
Secţia: Ginecologie
INFORMAŢII SOCIALE

Nume şi Prenume: R.C.

Vârsta: 45 ani
Sex: F
Domiciliul: CURTEA DE ARGEŞ
Stare civilă: căsătorită
Ocupaţia: chelneriță
Religia: ortodoxă
Naţionalitate: Română
Grupa de sânge: AB IV, Rh pozitiv
Data internării: 15.07.2019
Data externării: 19.07.2019
Motivele internării: Pacienta acuză disurie,dispareunie,prurit vaginal,leucoree
abundentă,polakiurie.
Istoricul bolii: Pacienta s-a prezentat de urgență la medicul ginecolog deoarece prezența
disurie,dispareunie,prurit vaginal,leucoree
Diagnostic de internare: Gonoree
Diagnostic externare: Gonoree
Antecedente heredocolaterale: fără contact TBC, neagă sifilis,SIDA, diabet zaharat în
familie
Antecedente personale: în copilărie a prezentat erupţii infecto-contagioase obişnuite

INFORMAŢII FIZICE

GREUTATE: 65kg
ÎNĂLŢIME: 1,72m

52
 CAP:

ASPECTUL ŞI CULOARE TEGUMENTELOR: uşor palide, transpirate

ASPECTUL ŞI CULOARE GURII: normală
ASPECTUL ŞI CULOARE BUZELOR: normale
ASPECTUL ŞI CULOARE NASULUI: fose nazale libere
ASPECTUL ŞI CULOARE DINTIILOR: îngrijiţii albi
ASPECTUL PĂRULUI: scurt, îngrijit
PROBLEME VIZUALE: nu prezintă
PROBLEME UDITIVE: nu prezintă

TRUNCHI:

ASPECTUL ŞI CULOARE TEGUMENTELOR: uşor palide, transpirate

STARE GENERALĂ: alterată
SEMNE PARTICULARE: nu prezintă
ŢESUT CONJUCTIV: slab reprezentat
SISTEM GANGLIONAR LIMFATIC: nepalpabil la locurile de elecţie
SISTEM MUSCULAR: slab reprezentat
SISTEM OSTE- ARTICULAR: normal
• APARAT RESPIRATOR: torace normal conformat, respiraţii ample R-22R / minut
• APARAT CARDIO VASCULAR: cord în limite normale; zgomote cardiace ritmice bine
bătute, nu se percep sufluri, TA-140/80mm Hg; A.V-86/min
• APARAT DIGESTIV: abdomen nedureros la palpare şi percuţie, moale cu ţesut adipos
slab reprezentat, ficat 1cm sub rebordul costal, splina nepalpabila, nepercutabila; apetit
diminuat, dentiţie completă, masticaţie eficace, tranzit intestinal prezent, scaune normale,
aspect omogen.
• APARAT URO- GENITAL: loje renale normale, rinichi nepalpabili,
disurie,dispareunie,prurit vaginal,leucoree abundentă,polakiurie.

SISTEM NERVOS: orientat temporo-spatial, stare de conştientă prezentă , cooperantă, .

MEMBRE:

53
ASPECTUL ŞI CULOAREA TEGUMENTELOR: uşor palide
SEMNE PARTICULARE: nu
MOBILITATEA ARTICULAŢIILOR: normala
SE SCOALĂ SINGURĂ: da
PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU MERSUL: nu
DREPTACI: da

OBICEIURI DE IGENĂ PERSONALĂ:

SE SPALA PE DINTII: da
SE ÎMBRACA: da
SE DEZBRACA: da
SE PIAPTĂNĂ: da

OBICEIURI PRIVIND ALIMENTAŢIA:

REGIM: nu
APETIT: diminuat
NR MESE: 3 - 4 mese
ALIMENTE PREFERATE: toate
BĂUTURI PREFERATE: nu
ALIMENTE PE CARE NU LE POATE CONSUMA: alimente condimentate
SERVEŞTE MASA SINGUR: da

OBICEIURI ÎN LEGĂTURĂ CU ELIMINĂRILE:

SCAUN:
Frecvenţa: 1/zi
Aspect: normal
Culoare: brun
Miros: fetid
Cantitate: normală

URINA:
Frecvenţa: 3/zi
Aspect: normal

54
Culoare: hipercroma
Miros: amoniacal
Cantitate: 28
00ml/zi

OBIŞNUINŢE PRIVIND ODIHNĂ:

PROBLEME PRIVIND SOMNUL: insomnie

UTILIZEAZĂ SEDATIVE: da
ACTIVITATE SEXUALĂ: redusă
ACTIVITATE FIZICĂ: redusă

COMPORTAMENTUL PACIENTULUI

ÎI PLACE SĂ FIE: cu alţii

ATITUDINEA ÎN TIMPUL CULEGERII DATELOR: cooperantă
ATITUDINEA FAMILIEI FAŢĂ DE BOLNAV: îl vizitează şi îl susţine
ATITUDINEA PERSONALULUI MEDICAL: răspunde prompt la solicitările pacientului
MODUL DE A PETRECE TIMPUL LIBER: plimbări, citit

INFORMAŢII MEDICALE:

GRUPA SANGUINĂ:A II
ALERGII: nu prezintă
TRATAMEN INDICAT: Algocalmin, Diazepam, Ceftriazona
Dignostic: Gonoree
EXAMENE PARACLINICE:
RADIOGRAFIE:normal
RADIOSCOPIE PULMONARĂ: pulmonar clinic normal
REZULTATUL ANALIZELOR:

Explorarea sângelui:

55
Denumirea analizei Valori constatate Valori normale
Fier 90 mg/dl 40-175 mg/dl
Calciu 9.2 mg/dl 8.6-10.2 mg/dl
TGO 33 U.I 4-32 U.I
TGP 22 U.I. 4-32 U.I.
RBC 44 mil/mm3 sânge 45 mil/mm3 sânge
HGB 11.45 gr/100ml 12-15.3 gr/100ml
HCT 41% 35-47%
VSH 7mm/1h 5-15mm/1h
Timp Quick 14'' (100% faţă de martor) 12-14'' (100% faţă de
martor)
Timp Howell 2,02' 1'30-2'30''
Glicemie 89 mg/dl 70-115 mg/dl
Uree 40 mg/dl 15-42.9 mg/dl

Explorarea urinii:

Denumirea analizei Valori constatate Valori normale

Densitatea urinii 1020 1000-1030

pH 5.8 5-8
Albumina Absenţa Absenţa
Urobilinogen Absent Urme sau
absent
Pigmenţi biliari Absenţi Absenţi
Epitelii Rare Rare
Leucocite Rare Rare
Urocultura sterilă sterilă

În urma culegerii datelor privind cele 14 nevoi fundamentale am constatat că pacientul

prezintă manifestări de dependenţa la următoarele nevoi :

56
 Ø Nevoia de a evita pericolele
Ø Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura
Ø Nevoia de a dormi şi odihni
Ø Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca
Ø Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre
Ø Nevoia de a se recreea
Ø Nevoia de a învăţa

NEVOI AFECTATE:

NEVOILE
2. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bunăSurse de dificultate
postura
3. Nevoia de a dormi şi a se odihni
4. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca
5.Nevoia de a menţine tegumenteleSurse de dificultate
curate şi integre
CONSIDERAŢII
Surse de dificultate
Durerea la urinare
Manifestări de dependenţă
Facies crispat, gemete, plans.
Durerea
Manifestări de dependenţă
Agitatie,alterarea confortului
Surse de dificultate
Durerea
Manifestări de dependenţă
Somn perturbat, disconfort, oboseala şi anxietate.
Surse de dificultate
Imobilizarea
Manifestări de dependenţă
Incapacitatea fizică de a se îmbrăca şi dezbraca.
Imobilitatea, spitalizarea..
Manifestări de dependenţă
Imposibilitatea efectuării toaletei, a duşului zilnic şi a

57
 băii fără ajutor.
Tegume şi mucoase palide.
6. Nevoia de a se recreea Surse de dificultate
Neliniste,agitatie,prurit vaginal
Manifestări de dependenţă
Incapacitatea de a îndeplini unele activităţi recreative,
anxietate.
7. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstreziSurse de dificultate
sănătatea Deficit de cunoştinţe, lipsa de informaţii.
Manifestări de dependenţă
Cunoştinţe insuficiente despre boala.

58
 PLAN NURSING

Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare

1.Nevoi -leucoree abundentă  -instruiesc pacienta să își  la indicația medicului Pacienta

a de a fi -disurie spele regiunea anală după recoltez produse
-pacienta trebuie să fiecare scaun și să își spele respectă
curat, biologice pentru
îngrijit -dispareunie
înțeleagă că trebuie să se regiunea vulvara zilnic examenele paraclinice indicațiile
și de a-și -polakiurie -instruiesc pacienta să se și culturi din
autoingrijeasca pentru a primite și
proteja șteargă cu hîrtie igienică
-prurit vaginal secrețiile vaginale
tegumen preveni complicațiile și dinspre vulva spre anus are grijă de
tele  
infecțiile -educ pacienta să folosească igiena sa
tampoane,să evite chiloții la indicația medic personală
foarte strînși sau din fibre
sintetice ului administrez:
-asigur schimbarea lenjeriei Ceftriaxona(1g)-125
de pat și de corp ori de câte mg im la 6 ore,7 zile
ori este nevoie

59

Nevoia Diagnostic de nursing
2.Nevoi
a de a
-alterarea activității
evita
pericolel sexuale din cauza
e internări a aflat că este
gonoreei manifestată prin
disconfort fizic și psihic
în relația sexuals,repulsie
față de partener
PLAN NURSING
Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare
-pacienta și partenerul -fac evaluarea motivelor care  la indicația medicului Pacienta
au determinat diminuarea
ei să demonstreze libidoului recoltez produse își acuză
înțelegere și acceptare a -pacienta pe parcursul acestei biologice pentru partenerul
cauzelor diagnosticată cu gonoree și examenele paraclinice de viață de
refuză să mai aibă vreo cauza
legătură cu partenerul de viață și culturi din
pe care îl învinuiește de starea secrețiile vaginale gonoreei și
sa
  refuză a
-încerc să evaluez
comunicarea dintre parteneri,a la indicația medicului mai avea o
perceperii de a face față relație cu
situației dificile,înțelegerea administrez:
reciprocă,sprijin afectiv Ceftriaxona(1g)-125 el
-sfătuiesc cuplul că bună
comunicare este esențială mg im la 6 ore,7 zile
-sfătuiesc pacienta să consulte
un medic dermatovenerolog
60
 PLAN NURSING

Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare

3.Nevoi alterarea confortului din -pacienta să înțeleagă învăț pacienta să evite la indicația medicului
a de a cauzele durerii,să ortostatismul prelungit
cauza pruritului,leucoreei recoltez produse Durerile
se mişca respecte sfaturile date -analizez factorii cauzatori
şi a avea manifestată prin ai biologice pentru au scăzut
o bunǎ dureriiȘoboseala,stres,deshi
neliniște,agitație,poziție examenele paraclinice în
posturǎ dratare,alimentație
incomodă insuficientă și culturi din intensitate,
-liniștesc pacienta și îi secrețiile vaginale iar apoi au
explic că ACESTE dispărut în
FENOMENE SUNT  
TEMPORARE ȘI POT FI la indicația medic urmă
COMBĂTUTE intervențiil
ului administrez:
-sfătuiesc pacienta să se or și a
odihnească mai mult,să Ceftriaxona(1g)-125
desfășoare activități care o mg im la 6 ore,7 zile tratamentu
relaxează lui
-să evite alimentele care pot
provoca alergii

61
 PARAMETRII PE PERIOADA INTERNĂRII

Ziua Tad Tas Pd Ps Rd Rs td°C ts°C

(mmHg) (mmHg)

15-07- - 140/80 - 86 - 22 - 37
2019

16-07- 140/70 130/70 74 76 18 17 37 37

2019

17-07- 135/75 130/80 80 80 18 18 37,1 37,1

2019

18-07- 145/80 140/80 86 86 18 18 37,1 37,2

2019

19-07- 130/80 130/80 86 84 18 18 37 37

2019

62
 Epicriza
Pacienta R.C.în vârstă de 45 de ani, se internează în secţia de Ginecologie cu
următoarele simptome: disurie,dispareunie,prurit vaginal,leucoree abundentă,polakiurie.

În urma consultului de specialitatea se stabileşte diagnosticul de: GONOREE.

Evoluţia este favorabilă.
Se externează cu urmatorele recomădari:
- evitarea efortului fizic intens
- să urmeze tratamentul medicamentos prescris de medic
- dietă echilibrată
- control medical peste o lună;
Contraindicaţii:- efort fizic intens
-ortostatism prelungit
- expunere la frig.

63
F.T. NR.2

CAZUL III

64
Culegerea informaţilor:

Unitatea sanitară: Spitalul Curtea de Argeş

Localitatea: Curtea de Argeş
Secţia: Ginecologie
INFORMAŢII SOCIALE

Nume şi Prenume: R.M.

Vârsta: 48 ani
Sex: M
Domiciliul: CURTEA DE ARGEŞ
Stare civilă: căsătorit
Ocupaţia:muncitor
Religia: ortodoxă
Naţionalitate: Română
Grupa de sânge: AB IV, Rh pozitiv
Data internării: 15.07.2019
Data externării: 19.07.2019
Motivele internării: Pacientul acuză dispareunie,testicule dureroase,inflamate,secreții
uretrale purulente dimineața,disurie
Istoricul bolii: Pacientul s-a prezentat de urgență la medicul ginecolog deoarece prezeta
dispareunie,testicule dureroase,inflamate,secreții uretrale purulente dimineața,disurie
Diagnostic de internare: Gonoree
Diagnostic externare: Gonoree
Antecedente heredocolaterale: fără contact TBC, neagă sifilis,SIDA, diabet zaharat în
familie
Antecedente personale: în copilărie a prezentat erupţii infecto-contagioase obişnuite

INFORMAŢII FIZICE

GREUTATE: 65kg
ÎNĂLŢIME: 1,82m

65
 CAP:

ASPECTUL ŞI CULOARE TEGUMENTELOR: uşor palide, transpirate

ASPECTUL ŞI CULOARE GURII: normală
ASPECTUL ŞI CULOARE BUZELOR: normale
ASPECTUL ŞI CULOARE NASULUI: fose nazale libere
ASPECTUL ŞI CULOARE DINTIILOR: îngrijiţii albi
ASPECTUL PĂRULUI: scurt, îngrijit
PROBLEME VIZUALE: nu prezintă
PROBLEME UDITIVE: nu prezintă

TRUNCHI:

ASPECTUL ŞI CULOARE TEGUMENTELOR: uşor palide, transpirate

STARE GENERALĂ: alterată
SEMNE PARTICULARE: nu prezintă
ŢESUT CONJUCTIV: slab reprezentat
SISTEM GANGLIONAR LIMFATIC: nepalpabil la locurile de elecţie
SISTEM MUSCULAR: slab reprezentat
SISTEM OSTE- ARTICULAR: normal
• APARAT RESPIRATOR: torace normal conformat, respiraţii ample R-22R / minut
• APARAT CARDIO VASCULAR: cord în limite normale; zgomote cardiace ritmice bine
bătute, nu se percep sufluri, TA-140/80mm Hg; A.V-86/min
• APARAT DIGESTIV: abdomen nedureros la palpare şi percuţie, moale cu ţesut adipos
slab reprezentat, ficat 1cm sub rebordul costal, splina nepalpabila, nepercutabila; apetit
diminuat, dentiţie completă, masticaţie eficace, tranzit intestinal prezent, scaune normale,
aspect omogen.
• APARAT URO- GENITAL: loje renale normale, rinichi nepalpabili, dispareunie,testicule
dureroase,inflamate,secreții uretrale purulente dimineața,disurie
SISTEM NERVOS: orientat temporo-spatial, stare de conştientă prezentă , cooperantă, .

MEMBRE:

ASPECTUL ŞI CULOAREA TEGUMENTELOR: uşor palide

66
SEMNE PARTICULARE: nu
MOBILITATEA ARTICULAŢIILOR: normala
SE SCOALĂ SINGURĂ: da
PROBLEME ÎN LEGĂTURĂ CU MERSUL: nu
DREPTACI: da

OBICEIURI DE IGENĂ PERSONALĂ:

SE SPALA PE DINTII: da
SE ÎMBRACA: da
SE DEZBRACA: da
SE PIAPTĂNĂ: da

OBICEIURI PRIVIND ALIMENTAŢIA:

REGIM: nu
APETIT: diminuat
NR MESE: 3 - 4 mese
ALIMENTE PREFERATE: toate
BĂUTURI PREFERATE: nu
ALIMENTE PE CARE NU LE POATE CONSUMA: alimente condimentate
SERVEŞTE MASA SINGUR: da

OBICEIURI ÎN LEGĂTURĂ CU ELIMINĂRILE:

SCAUN:
Frecvenţa: 1/zi
Aspect: normal
Culoare: brun
Miros: fetid
Cantitate: normală

URINA:
Frecvenţa: 3/zi
Aspect: normal
Culoare: hipercroma

67
Miros: amoniacal
Cantitate: 28
00ml/zi

OBIŞNUINŢE PRIVIND ODIHNĂ:

PROBLEME PRIVIND SOMNUL: insomnie

UTILIZEAZĂ SEDATIVE: da
ACTIVITATE SEXUALĂ: redusă
ACTIVITATE FIZICĂ: redusă

COMPORTAMENTUL PACIENTULUI

ÎI PLACE SĂ FIE: cu alţii

ATITUDINEA ÎN TIMPUL CULEGERII DATELOR: cooperantă
ATITUDINEA FAMILIEI FAŢĂ DE BOLNAV: îl vizitează şi îl susţine
ATITUDINEA PERSONALULUI MEDICAL: răspunde prompt la solicitările pacientului
MODUL DE A PETRECE TIMPUL LIBER: plimbări, citit

INFORMAŢII MEDICALE:

GRUPA SANGUINĂ:A II
ALERGII: nu prezintă
TRATAMEN INDICAT: Algocalmin, Diazepam, Ceftriazona
Dignostic: Gonoree
EXAMENE PARACLINICE:
RADIOGRAFIE:normal
RADIOSCOPIE PULMONARĂ: pulmonar clinic normal
REZULTATUL ANALIZELOR:

Explorarea sângelui:

Denumirea analizei Valori constatate Valori normale

68
Fier 90 mg/dl 40-175 mg/dl
Calciu 9.2 mg/dl 8.6-10.2 mg/dl
TGO 33 U.I 4-32 U.I
TGP 22 U.I. 4-32 U.I.
RBC 44 mil/mm3 sânge 45 mil/mm3 sânge
HGB 11.45 gr/100ml 12-15.3 gr/100ml
HCT 41% 35-47%
VSH 7mm/1h 5-15mm/1h
Timp Quick 14'' (100% faţă de martor) 12-14'' (100% faţă de
martor)
Timp Howell 2,02' 1'30-2'30''
Glicemie 89 mg/dl 70-115 mg/dl
Uree 40 mg/dl 15-42.9 mg/dl

Explorarea urinii:

Denumirea analizei Valori constatate Valori normale

Densitatea urinii 1020 1000-1030

pH 5.8 5-8
Albumina Absenţa Absenţa
Urobilinogen Absent Urme sau
absent
Pigmenţi biliari Absenţi Absenţi
Epitelii Rare Rare
Leucocite Rare Rare
Urocultura sterilă sterilă

În urma culegerii datelor privind cele 14 nevoi fundamentale am constatat că pacientul

prezintă manifestări de dependenţa la următoarele nevoi :

69
 Ø Nevoia de a evita pericolele
Ø Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura
Ø Nevoia de a dormi şi odihni
Ø Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca
Ø Nevoia de a-şi menţine tegumentele curate şi integre
Ø Nevoia de a se recreea
Ø Nevoia de a învăţa

NEVOI AFECTATE:

NEVOILE
3. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a se mişca şi a avea o bunăSurse de dificultate
postura
3. Nevoia de a dormi şi a se odihni
4. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca
5.Nevoia de a menţine tegumenteleSurse de dificultate
curate şi integre
CONSIDERAŢII
Surse de dificultate
Durerea la urinare
Manifestări de dependenţă
Facies crispat, gemete, plans.
Durerea
Manifestări de dependenţă
Agitatie,alterarea confortului
Surse de dificultate
Durerea
Manifestări de dependenţă
Somn perturbat, disconfort, oboseala şi anxietate.
Surse de dificultate
Imobilizarea
Manifestări de dependenţă
Incapacitatea fizică de a se îmbrăca şi dezbraca.
Imobilitatea, spitalizarea..
Manifestări de dependenţă
Imposibilitatea efectuării toaletei, a duşului zilnic şi a

70
 băii fără ajutor.
Tegume şi mucoase palide.
6. Nevoia de a se recreea Surse de dificultate
Neliniste,agitatie,prurit vaginal
Manifestări de dependenţă
Incapacitatea de a îndeplini unele activităţi recreative,
anxietate.
7. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstreziSurse de dificultate
sănătatea Deficit de cunoştinţe, lipsa de informaţii.
Manifestări de dependenţă
Cunoştinţe insuficiente despre boala.

71
 PLAN NURSING

Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare

1.Nevoi dispareunie,testicule   -stabilesc un program de  la indicația medicului Pacientul

a de a somn pentru pacient de 8 recoltez produse este
dureroase,inflamate,secre -pacientul să aibă un
dormi și ore pe noapte și o ora după- biologice pentru liniștit,înce
a se ții uretrale purulente somn odihnitor și să fie amiază examenele paraclinice arcă să se
odihni -asigur liniștea necesară și culturi din odihnească
dimineața,disurie optimist în eficacitatea
pentru că bonavul să se și respectă
secrețiile uretrale indicațiile
-perturbarea somnului tratamentului poată odihni
  date de
datorită durerilor și -respect programul de către
administrare al la indicația medic personalul
temerile legate de tratamentului și răspund cu
ului administrez: medical
posibilele complicații ale promptitudine la solicitările
pacientului Ceftriaxona(1g)-125
bolii manifestată prin
-asugur repaus fizic și psihic mg im la 6 ore,7 zile
neliniște,insomnie,teamă
-asigur hidratarea și
alimentarea corecte

72

Nevoia Diagnostic de nursing
2.Nevoi
a de a
-alterarea activității
evita
pericolel sexuale din cauza
e internări a aflat că este
gonoreei manifestată prin
disconfort fizic și psihic
în relația sexuala,repulsie
față de partener
dispareunie,testicule
dureroase,inflamate,secre
ții uretrale purulente
dimineața,disurie
PLAN NURSING
Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare
-pacientul și partenera -fac evaluarea motivelor care  la indicația medicului Pacientul
au determinat diminuarea
lui să demonstreze libidoului recoltez produse își acuză
înțelegere și acceptare a -pacientul pe parcursul acestei biologice pentru partenera
cauzelor diagnosticat cu gonoree și examenele paraclinice de viață de
refuză să mai aibă vreo cauza
legătură cu partenerul de viață și culturi din
pe care îl învinuiește de starea secrețiile uretrale gonoreei și
sa
  refuză a
-încerc să evaluez
comunicarea dintre parteneri,a la indicația medicului mai avea o
perceperii de a face față relație cu
situației dificile,înțelegerea administrez:
reciprocă,sprijin afectiv Ceftriaxona(1g)-125 ea
-sfătuiesc cuplul că bună
comunicare este esențială mg im la 6 ore,7 zile
-sfătuiesc pacientul să consulte
un medic dermatovenerolog
73
 PLAN NURSING

Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Interventii autonome Interventii delegate Evaluare

3.Nevoi alterarea confortului din -pacientul să înțeleagă învăț pacientul să evite la indicația medicului
a de a ortostatismul prelungit
cauza cauzele durerii,să recoltez produse Durerile
se mişca -analizez factorii cauzatori
şi a avea dispareuniei,testicule respecte sfaturile date ai durerii- biologice pentru au scăzut
o bunǎ oboseala,stres,deshidratare,a examenele paraclinice
dureroase,inflamate,secre în
posturǎ limentație insuficientă
ții uretrale purulente și culturi din intensitate,
-liniștesc pacientul și îi
dimineața,disurie explic că ACESTE secrețiile uretrale iar apoi au
FENOMENE SUNT dispărut în
manifestată prin TEMPORARE ȘI POT FI  
neliniște,agitație,poziție COMBĂTUTE la indicația medic urmă

incomodă -sfătuiesc pacientul să se ului administrez: intervențiil

odihnească mai mult,să or și a
desfășoare activități care o Ceftriaxona(1g)-125
relaxează mg im la 6 ore,7 zile tratamentu
-să evite alimentele care pot lui
provoca alergii

74
 PARAMETRII PE PERIOADA INTERNĂRII

Ziua Tad Tas Pd Ps Rd Rs td°C ts°C

(mmHg) (mmHg)

15-07- - 140/80 - 86 - 22 - 37
2019

16-07- 140/70 130/70 74 76 18 17 37 37

2019

17-07- 135/75 130/80 80 80 18 18 37,1 37,1

2019

18-07- 145/80 140/80 86 86 18 18 37,1 37,2

2019

19-07- 130/80 130/80 86 84 18 18 37 37

2019

75
 Epicriza
Pacientul R.M.în vârstă de 48 de ani, se internează în secţia de Ginecologie cu
următoarele simptome: dispareunie,testicule dureroase,inflamate,secreții uretrale purulente
dimineața,disurie
În urma consultului de specialitatea se stabileşte diagnosticul de: GONOREE.
Evoluţia este favorabilă.
Se externează cu urmatorele recomădari:
- evitarea efortului fizic intens
- să urmeze tratamentul medicamentos prescris de medic
- dietă echilibrată
- control medical peste o lună;
Contraindicaţii:- efort fizic intens
-ortostatism prelungit
- expunere la frig.

76
F.T. NR.3

77
 CONCLUZII

Deoarece gonoreea este foarte contagioasă, tratamentul partenerilor sexuali este strict necesar.
În cazul depistării gonoreei, obligatoriu trebuie să fie informaţi toţi partenerii sexuali, din
ultima lună, ale persoanei bolnave pentru a le recomandă să se adreseze medicului.

Reducerea riscului de infecţie cu gonoree este posibilă prin:

 Utilizarea prezervativelor şi spermicidelor – reduce semnificativ riscul infectării cu

gonoree, dar nu-l exclude totalmente.

 Limitarea numărului partenerilor sexuali.

BIBLIOGRAFIE

78
1. „Sexually transmitted infections (STIs) Fact sheet N°110”. who.int. noiembrie 2013.
Accesat în 30 noiembrie 2014.
2. Patrick R. Murray, Ken S. Rosenthal, Michael A. Pfaller, (2013). Medical
microbiology (ed. 7th ed.). St. Louis, Mo.: Mosby. p. 418.
3. ^ a b c
„How You Can Prevent Sexually Transmitted Diseases”. cdc.gov. 5 noiembrie
2013. Accesat în 5 decembrie 2014.
4. Centers for Disease Control and Prevention, (CDC) (10 august 2012). „Update to
CDC's Sexually transmitted diseases treatment guidelines, 2010: oral cephalosporins
no longer a recommended treatment for gonococcal infections”. MMWR. Morbidity
and mortality weekly report. 61 (31): 590–4.
5. GBD 2013 Mortality and Causes of Death, Collaborators (17 decembrie 2014).
„Global, regional, and național age-sex specific all-cause and cause-specific mortality
for 240 causes of death, 1990-2013: a systematic analysis for the Global Burden of
Disease Study 2013”. Lancet. 385 (9963): 117–71. doi:10.1016/S0140-
6736(14)61682-2.
6. „STD Trends în the United States: 2010 Național Dată for Gonorrhea, Chlamydia, and
Syphilis”. Centers for Disease Control and Prevention. Accesat în 15 septembrie
2012.
7. Gerd Gross, Stephen K. Tyring (2011). Sexually transmitted infections and sexually
transmitted diseases. Heidelbergh: Springer Verlag. p. 20
8. Organization, World Health (2003). Guidelines for the management of sexually
transmitted infections (PDF). Geneva: World Health Organization. p. vi.

79