Romania in perioada interbelica

Realizarea marii uniri de la 1918 va readuce Romania pe

scena politica internationala, alaturide marile puteri, ea
fiind perceputa acum ca un parnener extrem de puternic,
si util inmentinerea status-quo-ului international, asupra
caruia si societatea natiunilor isi indreptaatentia.
Excluderea din relatiile politice internationale dupa razboi
a Rusiei Sovietice,Germaniei si pierderea sprijinului
Statelor Unite, vor ingreuna misiunea politica a Angliei
siFrantei, considerate acum principalii pioni ai natiunilor.
Astfel, statele mici si mijlocii dinEuropa Centrala si de
rasarit, vor fi atrase intr-un sistem de aliante fie
regionale, fie alaturi demarile puteri, menite sa impiedice
exprimarea practiva a spiritului revizionist si revansor
instatele care au pierdut razboiul.
Nu este mai putin adevarat ca si in Romania, se va
manifesta un sentiment denesiguranta, vis-à-vis de
mentinerea prevederilor tratatelor de pace de la Paris,
statul Romanconfruntandu-se in perioada interbelica cu
importante probleme teritoriale la granite cu treidin cele
sase state vecine.
Pentru a incuraja stabilitatea politica internationala,
Anglia si Franta vor motivaaparitia aliantelor regionale
precum Mica Antanta intre Iugoslavia, Romania si
Cehoslovaciasau intelegerea Balcanica intre Iugoslavia,
Grecia, Romania si Turcia. Cele 2 sisteme dealiante
militare ale Romaniei, vor fi dublate de incheierea unor
acorduri sau tratate bilateralecu Polonia, Franta si Italia,
sau de aderarea Romaniei la anumite proiecte ce vizau
atragereaUniunii Sovietice la principiul securitatii
colective.
Pe plan extern, Romania va juca un si mai important rol in
perioada in care NicolaeTitulescu a fost presedintele
Societatii Natiunilor, pozitie care i-a permis acestuia sa
veghezela respectarea prevederilor Societatii Natiunilor,
prevederi ce interesau atat de mult
statulRoman.Prestigiul sau politic va fi suficient pentru
mentinerea Romaniei in situatia de actor important al
relatiilor internationale, chiar si intr-o perioada in care
situatia politica interna dintara, capitaliza o turnura ce
indeparta Romania de democratiile occindentale si
apropiind-oca forma si font de statele si regimurile
autoritare.
Pana la un anumit punct, aceste transformari politice
sociale pot fi scuzabile daca seare in vedere rendinta
generala prezenta la majoritatea statelor Europene de a
se orientaspre modelul regimurilor autoritare sau
dictatoriale in special dupa marea criza economica.Noile
modele politice vor constitui acum o incercare pe plan
intern de a rezolvagravele probleme financiare
economice si sociale de la care Romania nu facea
exceptie, iar pe plan extern, vor fi considerate incercari
timide de a reglementa relatiile politice cuprincipalii
nemultumiti ai prevederilor tratatelor de pace de la Paris
si sustinatori fideli airevizuirii acestora.Relatiile Romaniei
cu acest state, vor fi considerate extrem de glaciale
imediat duparazboi, si mai ales pe durata detinerii
functiei de prim ministru de Nicolae Titulescu.
Demarcarea acestuia din guvern in urma ineintelegerilor
survenite intre el si Carol al II-lea,vor constitui momentul
de inceput in privinta ameliorarii relatiilor politice cu
Germania si Italia,dar va constitui si o ruptura definitica
privind reglementarea raporturilor cu Uniunea
Sovieticape care Titulescu fusese foarte aproape de a le
realiza.