ONCOLOGIE SI NURSING IN ONCOLOGIE

Suport de curs

Notiuni teoretice de baza

Afectiunile tumorale sunt procese patologice care, daca nu sunt
diagnosticate la timp, mai devreme sau mai tarziu duc, datorita tendintei de
diseminare, la deces. Cel mai terbil, in cazul unui neoplasm, este durata
mare a incertitudinii succesului tratamentului. Boala neoplazica inseamna
pentru pacient, dar si pentru familia acestuia, un moment important de criza
din punct de vedere psihic, fizic si social.
Asistentii medicali se pot intalni cu pacientii oncologici, atat in clinicile de
specialitate,in ambulatoriul de specialitate cat si in caminele de ingrijire sau
la domiciliul acestuia. Datorita cerintelor ridicate pe plan personal si
profesional necesare in sectiile de oncologie, devine obligatorie o calificare
suplimentara.
Ingrijirile pacientului oncologic necesita atentie, rigoare si
competenta!
In Romania apar anual cazuri noi de cancer (aproximativ 58000) la
acestea adaugandu-se numarul persoanelor bolnave de cancer aflate in
viata, adica aproximativ 200000 de cazuri. Frecventa tumorilor maligne a
crescut rapid, acestea ocupand locul doi intre cauzele de mortalitate dupa
bolile cardiovasculare. Cu aceasta realitate se confrunta personalul sanitar
mediu in munca de zi cu zi. De aceea sunt necesare, in relatia cu pacientii,
apartinatorii si colegii din alte specialitati, cunostinte teroretice de baza
despre cauzele, diseminarea, simptomele generale si diagnosticul tumorilor.
Personalul medical se afla in timpul exercitarii activitatii sale zilnice, in
majoritate, in apropierea pacientului si a familiei acestuia. Aceste
circumstante fac posibil ca activitatea sa sa contribuie la procesul de
educatie sanitara ( educand pacientul despre posibilitatile de prevenire a
tumorilor).
Oncologia, stiinta cancerului, este o ramura clinica ce se distinge mai cu
seama prin operarea ca o activitate interdisciplinara.
Cancerul ramane acum, la inceput de mileniu, o provocare pentru
medicina moderna, determinand circa 20% din decesele umane pe intreaga
planeta.
 Cancerul reprezinta o familie complexa de boli, iar carciogeneza este
definita ca un proces stadial de transformare a unei celule normale intr-o
celula maligna. Pretutindeni in lume, o persoana din trei va dezvolta cancer.
Din punct de vedere clinic, cancerul reuneste un grup mare de boli
(posibil, intre 150-200), care variaza prin varsta de debut, rata de crestere
a celulelor tumorale, stadiul lor de diferentiere, diagnostic, depistare,
potential metastatic, raspuns la tratament si prognostic. Nu exista o
definitie simpla si perfecta care sa asocieze caracteristicile diferitelor
entitati reunite sub numele de cancer.
Cuvantul cancer sugereaza evolutia unei tumori ce invadeaza local si
disemineaza la distanta (metastazare) in organele sanatoase ale
pacientului.
Prin tumora se intelege o crestere locala de volum a unui tesut. In sens
restrans inseamna neofromarea de tesuturi sub forma unor cresteri
necontrolate a tesuturilor proprii orgnismului. In cazul neoplaziilor
ganglionilor limfatici si sangelui (proliferari celulare maligne) este vorba
despre afectiuni sistemice.
Cresterea in exces nu este reversibila.
Nu toate tumorile sunt cancere!
In oncologie tumorile se clasifica in:
• Tumori benigne, cu malignitate medie
• Tumori maligne sau cancerele
Tumorile benigne sunt diferentiate histopatologic, au o crestere lenta
prin expansiune, sunt circumscrise si incapsulate, fara infiltrarea tesuturilor
vecine, neinvazive si compresive si nemetastazante.
Tumorile maligne au proprietati de crestere autonoma, rapida, sunt
infiltrative si necapsulate, distructive si invazive si metastazante.
Denumirea de cancer data tumorilor maligne provine de la aspectul unor
cancere de san, care invadeaza tesuturile invecinate prin ramificatii de
aspectul unor tentacule (cuvantul cancer deriva dingrecescul karcinos- rac,
crab).
Tumorile maligne produc simptome generale grave cum ar fi anemia
si casexia si se clasifica:
- carcinoame, care provin din tesutul epitalial, fiind cele mai
frecvente tipuri de cancer, dintre acestea, cancerele cu originea in tesutul
glandular (mamar, colorectal, prostata etc) sunt denumite si
adenocarcinoame.
- sarcoame, care sunt tumori ale tesutului conjunctiv si de
sustinere, muschi, oase
- limfoamele si leucemiile derivate din tesuturile hematopoetice
si din celulele tesuturilor nervoase.
In Romania apar anual 58000 de cazuri noi de cancer, iar tumorile
maligne se situeaza pe locul doi ca si cauze de deces dupa afectiunile
cardiovasculare. La sexul masculin predomina cancerul pulmonar,
gastrointestinal si de prostata, iar la sexul feminin cancerul de san, de col
uterin si gastrointestinal.
Cancerul are o etiologie multifactoriala. Intelegerea cauzelor unui
anumit cancer este o parte integrala a strategiei pentru succesul
tratamentului, screeningului si preventiei. Aparitia si incidenta cancerului
este dependenta de dispozitie (cauze sau factori patologici endogeni,
proprii organismului) si de expunere (cauze sau factori patologici exogeni,
din mediul inconjurator responsabili de 90% din cancerele umane).
Principalii factori asociati cu o incidenta si mortalitate crescuta prin cancer
sunt:
FACTORII CARE TIN DE DISPOZITIE (FACTORI ENDOGENI)
Notiunea de dispozitie, inseamna referitor la cancer, ca anumite
persoane sunt receptive la aceasta boala datorita prezentei anumitor factori
si anume:
• Ereditatea (pentru cancerul mamar, gastric, colonic sau bronsic)
• Iritatiile – in regiunile corpului supuse unor iritatii cronice, cum ar fi
inflamatii, ulceratii, cicatrici, neoplasmele au o frecventa mai mare.
Este evidenta incidenta carcinomului de buze la fumatorii de pipa.
Protezele dentare defectuoase pot provoca prin presiune si frecare
in decurs de ani carcinoame ale cavitatii bucale (limba sau arcade
dentare).
• Hormonii – sunt cocarcinogeni (factori care stimuleaza tumora) cu
o importanta hotaratoare in dezvoltarea cancerului de san, uter,
ovar si prostata. Timpul critic pentru aparitia lui este menopauza la
femei si andropauza la barbati..
• Deficientele imune – pacientii cu deficiente imune congenitale sau
dobandite au o incidenta peste medie a neoplasmelor.
• Comportamentul sexual si reproductiv.
FACTORII CARE TIN DE EXPUNERE (FACTORI EXOGENI)
Expunerea corelata cu cancerul inseamna ca anumiti indivizi sunt expusi la
factori carcinogeni ca urmare a modului de viata, comportamentului sau
activitatii profesionale. Influentele factorilor de mediu, cum ar fi carcinogenii
si cocarcinogenii chimici si naturali, radiatiile, ca si obiceiurile
necorespunzatoare, apartin si ele nenumaratilor factori care stimuleaza si
produc aparitia afectiunilor tumorale.
• Modul de viata:
1. alimentatia neechilibrata si grestita este responsabila de aparitia
cancerului la 40% dintre barbati si 60% dintre femeii. Alimentatia
excedentara in lipide, proteine animale si hidrocarburi creste
confirmat riscul de cancer de san, colon, endometru, uter sau
prostata.
 2. Fumatul si in special inhalarea fumului de tigara sunt cele mai
periculoase carcinogene. Abuzul de nicotina creste riscul aparitiei
cancerului bronsic, laringian, al cavitatii bucale si a vezicii urinare.
Daca se asociaza si un consum exagerat de alcool, creste riscul
dezvoltarii unor tumori esofagiene, rectale (mai ales la consum
crescut de bere), pancreatice si de san.
3. Alcoolul joaca in anumite circumstante un rol hotarator in
carciogeneza, deoarece alcoolul – mai ales sub forma bauturilor
concentrate – prezinta evident risc de aparitie a proceselor
neoplazice la nivelul cavitatii bucale, faringelui si esofagului.
• Radiatiile ionizante si UV.
Efectul cancerigen al radiatiilor ionizante este dovedit. Sensibilitate
crescuta la expunerea la radiatii au maduva hematopoetica, tiorida si
glanda mamara, iar expunerea prelungita la aceste radiatii creste
riscul de aparitie a leucemiei, cancerului tiroidian si a cancerulu de
san). Radiatiile UV stimuleaza la expunere indelungata aparitia
tumorilor maligne pigmentare, cum ar fi mielomul malign.
• Erbicidele (substantele folosite in agricultura, silvicultura
sau gradinarit), poluarea atmosferica si a apelor.
• Infectiile virale sau bacteriene:
– Virusul Epstein-Barr este asociat cu carcinomul nazofaringian
sau cu unele subtipuri de limfom nonhodgkinian.
– Papiloma virusurile sun incriminate in aparitia cancerelor de col
uterin, vulvar sau penian.
– Virusul hepatitei B si C in legatura cu aparitia cancerului
hepatic primar
– Helicobacter pylori reprezinta un factor de risc pentru
carcinomul gastric)
– Parazitoze ale calilor biliare pot favoriza aparitia
colangiocarcinomului.(cancerul de cai biliare).
– H.I.V. cauzeaza sarcomul Kaposi in cadrul S.I.D.A.
• Cauze iatrogene (chimioterapia, radioterapia, alte tratamente).

CARCIOGENEZA (ETIOPATOGENIA CANCERULUI)

Carciogeneza este definita ca procesul stadial prin care o celula

normala dobandeste proprietati care permit dezvoltarea fenotipului malign
(proliferare necontrolata, invazie locala si metastazare) sau cascada de
evenimente ce conduc la transformarea unei celule normale intr-o celula
maligna.
Carciogenul este agentul care produce cancerul (de exemplu toxinele
ciupercilor de mucegai, hidrocarburile), iar cocarcinogenul este agentul
care stimuleaza tumora (de exemplu uleiurile din coaja citricelor, alcoolul
combinat cu tutunul, aportul lipidic crescut, aportul crescut de proteine
animale sau aportul crescut de sare de bucatarie).
Carciogeneza poate fi :
• Carciogeneza fizica:
• Este implicata in etiologia a 5% din cancerele umane
• Este indusa de radiatiile ultraviolete si ionizante care provoaca
leziuni ale ADN-ului.
• Carciogeneza chimica:
• Este indusa de substantele chimice introduse in organism sub
diverse forme (fumatul, alcoolul, aditivii alimentari, medicamentele,
poluarea etc) timp indelungat.
• Carciogeneza virala:
• Cancerele datorate factorilor infectiosi reprezinta 28% dintre
cazurile inregistrate in tarile dezvoltate si mai putin de 8% in tarile
dezvoltate.
Diseminarea (raspandirea) tumorilor
Tumorile maligne se dezvolta in organul in care au aparut si invadeaza
organele, respectiv tesuturile vecine. Tesuturile normale sunt astfel
distruse. Cresterea tumorala aduce riscul unei migrari (metastazari) pe
calea vaselor limfatice sau sangvine. Cancerul disemineaza (metastazeaza)
limfatic,hematogen si prin implantare.
Metastazarea reprezinta procesul de raspandire (diseminare) a
celulelor maligne din tumora primara in alte compartimente (tesuturi,
organe, umori) ale organismului sau transferul tumorii maligne (sau de la o
parte a acestuia) la un organ sau tesut cuc are acesta nu este in contact
anatomic.
Diseminarea limfatica: celulele tumorale patrund prin caile limfatice in fluxul
limfatic.
Diseminarea heamtogena: grupele de celule tumorale desprinse migreaza
pe cale sangvina dand nastere asa numitelor metastaze la distanta.
Diseminarea prin implantare: metastazarea prin implantarea are loc prin
desprindere si grefare, adica prin migrarea si inaintarea celulelor neoplazice
de-a lungul seroaselor.

SEMNELE SI SIMPTOMELE SPECIFICE AFECTIUNILOR ONCOLOGICE

SEMNELE SI SIMPTOME GENERALE ALE TUMORILOR MALIGNE
Afectiunea tumorala produce manifestari locale si generale, de unde
rezulta si problemele ridicate de o ingrijire corespunzatoare. Cea mai buna
ocazie pentru a vindeca un cancer este depistarea precoce urmata de
tratament adecvat.
Este foarte bine cunoscut caracterul indolor al celulelor canceroase.
Cele sapte semne „de alarma” sunt:
• Modificari ale tranzitului intestinal obisnuit, tulburari functionale
digestive sau urinare.
• Modificarea aparenta a unei leziuni cutanate congenitale (neg
pigmentar sau „alunita”)


O plaga care nu se vindeca, o tumefactie care nu dispare.

• Hemoragii digestive, urinare, hemoptizii sau metroragii (orice
pierdiere de sange neobisnuita)
• Un nodul palpabil sau o induratie in san sau oriunde altundeva.
• Tulburari permanente de deglutitie
• Persistenta disfoniei sau tusei iritative.

Odata cu progresia bolii pot aparea in organism urmatoarele semne si

simptome.
SEMNE ALE TUMORILOR MALIGNE:
O tumora maligna determina anumite semne ce pot fi directe sau
indirecte.
Semnele directe sunt si cele mai sugestive fiind expresia prezentei tumorii.
DIRECTE:
Semnele directe sunt expresia unei cresteri tumorale anormale care
poate corespunde tumorii primare, adenopatiilor regionale sau metastazelor
si poate fi depistata intamplator sau in contextul altor afectiuni
(traumatisme minore, durere nespecifica).
Adenopatiile tumorale sunt cele mai frecvente semne directe la 60-
70% din pacientii cu cancer, reprezentand principalul motiv de prezentare la
medic.
Palparea tumorii primare este o circumstanta realtiv rara, cu
exceptia tumorilor in stadiile avansate sau a organelor accesibile: san,
testicul, sarcoame de parti moi ale trunchiului sau extremitatilor, sistem
osos, tegumente si mucoase.
Leziunile tumorale cutanate de mici dimensiuni, ce cresc rapid in
dimensiuni, isi schimba culoarea sau ulcereaza, fara tendinta de vindecare
sunt accesibile inspectiei si se pot identifica relativ usor.
INDIRECTE
Semnele indirecte sunt mai frecvente decat cele directe si au un
caracter functional fiind cele care nelinistesc pacientul si il determina sa se
prezinte la medic.
Semnele indirecte mai frecvente sunt:
• Scurgeri anormale cu aspect seros, hemoragic, purulent la nivelul
vaginului, rectului, foselor nazale, cavitatii bucale.
• Semne de compresiune diverse (mediastinale, neurologice)
• La nivel abdominal tulburari de tranzit, icter mecanic, disafagie,
dispnee, sindroame hemoroidale, polakiurie, nicturie.
• La nivel cranian – sindroame de hipertensiune intracraniana

• Semne neurologice – nevralgii, pareze, tulburari sfincteriene, dureri
de tip sciatic asociate cu edemul unui membru inferior si tulburari
urinare sunt expresia unei tumori de glanda parotida, trunchi
cerebral sau rinofaringe.
SIMPTOMELE TUMORILOR MALIGNE:
• LOCALE:
• tumora
• ulceratie
• tuse persistenta posibil cu striuri sangvinolente
• durere locala persistenta
• sangerare anormala de la nivel gastric, intestinal, vagin sau de
oriunde
• perturbarea functiei unui organ sau tesut (sdr.subocluziv, dispnee,
disfagie sau disfonie persistenta)
GENERALE (SISTEMICE):
• Astenia
• Senzatia generala de rau
• Oboseala
• Anorexia
• Scaderea ponderala (prezenta la aproximativ 2/3 din pacientii cu
cancer, frecvent asociata cu anorexia si in multe cazuri primul
simptom care determina prezentarea la medic)
• Febra prelungita
• Transpiratii profuze
• Prurit
• Sindroame paraneoplazice, endocrine, hematologice,
osteoarticulare, dermatologice si altele sunt frecvente in cancerul
bronho pulmonar, tumori pelvine ginecologice.(sunt un grup
eterogen de semne si simptome asociate cu evolutia bolii maligne
care nu sunt datorate efectelor fizice directe ale tumorii primare,
adenopatiilor sau metastazelor).

Pentru depistarea unei tumori stau la dispozitie numeroase posibilitati de

diagnostic consta Manifestări de dependență locale:
a. durere:
- uneori este absentã la locul tumorii dar apare la distanțã fațã de sediul
tumorii
- localizare variatã, în funcție de sediul formațiunii tumorale:
retrosternalã (cancer esofagian), în fosa iliacã dreaptã și flancul abdominal
stâng (cancer de colon), pelvian (cancerul vaginal), flanc stâng/drept

(cancer vezical din cauza obstrucției ureterale), abdomen inferior (tumori
genitale), hipocondrul drept (în hepatocarcinom) sau este generalizatã în tot
abdomenul (în hepatoblastom);
- apare tardiv în cele mai multe cazuri (în special în hepatocarcinom),
inclusiv la apariția metastazelor: dureri osoase, cefalee, dureri toracice etc.;
- caracter: vag, difuz sau sub formã de colicã (vezi cancerul de colon),
jenã sau tensiune (în afecțiuni tumorale ale aparatului genital feminin),
progresiv și intens (în tumori pulmonare), sporadic (la micțiune în cancerul
de prostatã sau de vezicã; la defecație în cancerul rectal) sau permanent (în
cancerul renal);
- intensitate variatã în funcție de mãrimea tumorii și de fenomenele de
compresiune a organelor învecinate (compresiunea terminațiilor nervoase
din vecinãtate).
b. dispneea:
- intensitatea variazã în funcție de gradul de afectare pulmonarã;
- tulburãrile respiratorii sunt caracteristice în stadiile avansate;
- este inclusã în tabloul clinic al cancerului esofagian (însoțitã de voce
rãgușitã);
- tipuri: Cheyne-Stokes (când apar fenomene de hipertensiune
intracranianã), Küsmaul (în intoxicație uremicã, acidozã metabolicã), Biot
(stãri agonale), paradoxalã (în afectarea unui plãmân sau segment de
plãmân);
c. tuse:
- uscatã, lãtrãtoare (adenopatii, tumori mediastinale);
- uscatã, neproductivã ( metastaze pulmonare);
d. expectorație:
- roșie gelatinoasă în cancerul pulmonar;
- cu caracteristicile unor procese inflamatorii traheo-bronșice sau
pulmonare suprapuse afecțiunii de bazã;
e. hemoragie:
- gingivoragii: cancer bucal, leucemii;
- hemoptizie: în CBP, cancerul esofagian (inclusiv hematemeză),
metastaze pulmonare
- hematemezã, melenã: în cancer gastric;
- hemoragie intestinală: în cancerul de colon drept;
- rectoragie: în cancerul rectal;
- hemoragii oculte: în cancerul colorectal;

- metroragii (în cancerul vaginal), menoragii (în cancerul de endometru,
în special în postmenopauzã și însoțitã de hidroree, leucoree
sanguinolentã);
- hematurie: cancerul vezical, vaginal, renal și de prostatã (tardiv);
f. inflamație: cauzată de un excitant chimic, fizic și mai ales
microbian însoțitã de durere, temperaturã, eritem și tumefiere a zonei
afectate;
- a căilor respiratorii ce durează mai mult de 3 săptămâni în
CBP(cancerul bronho-pulmonar)
- locală, dureroasă în cancerul de sân;
g. edeme:
a. locale: cauzate de procesul tumoral (edemul scrotului în cancerul de
prostatã);
b. ale membrelor inferioare cauzate de comprimarea vaselor iliace (în
cazul cancerului vezical, de prostatã);
h. grețuri, vãrsãturi: în cancerul gastric (semnalate inițial ca un
sindrom dispeptic);
i. tulburãri de deglutiție: disfagie continuã și progresivã în cancerul
esofagian;
j. tulburãri urinare: disurie, polakiurie, oligoanurie (în cancerul de
prostatã);
k. tulburãri sfincteriene: în cancerul de vezicã;
l. tulburãri de tranzit: cu senzație de evacuare incompletã, balonare,
flatulențã (în cancerul colorectal) sau alte afectãri gastrointestinale
m. tulburãri de vedere: în tumorile de lob occipital;
nevralgii, pareze: în tumorile cerebrale, în cazul metastazelor dar și în
cancerul de prostatã (paraplegie din cauza compresiei medulare)
A. Manifestări de dependență generale:

- anxietate (cauzată în special de boală și de perceperea viitorului);

- aspectul tegumentelor și mucoaselor (frecvent paloare și/sau cianoză);
- scădere ponderală: în majoritatea cancerelor dar în special în cel de colon,
cel gastric și în hepatocarcinom;
- anorexie: în hepatocarcinom, cancer gastric;
- inapetență: neselectivă (în majoritatea formelor canceroase) sau selectivă,
pentru carne (în cancerul gastric);
- febră: în CBP, hepatocarcinom; subfebrilități (în special în cancerul
cerebral);
- icter: în hepatocarcinom;
- hipertensiunea intracraniană: în tumorile de lob temporal


PROBLEME DE DEPENDENŢĂ ÎNTÂLNITE LA PACIENŢII CU AFECŢIUNI

ONCOLOGICE
Sunt multiple și variate, condiționate în principal de sediul tumorii, prezența
metastazelor, capacitatea persoanei de a accepta și de a lupta cu boala
Probleme de dependență = P. Surse de dificultate = E:
P: Durere (acutã/cronicã).
E: agenți infecțioși (proces inflamator), proces neoplazic (compresiunea
terminațiilor nervoase), suprasolicitări fizice, oboseală, insuficiente
cunoștințe despre boală, mediu.
P: Circulație/respirație inadecvate.
E: proces inflamator, obstrucții, afectări ale mucoasei căilor respiratorii,
afectări cerebrale, durere, febră, anxietate, emoții, stres, poluare (noxe,
fumat), variații de temperatură, insuficiente cunoștințe despre boală,
despre mediu.
P: Perturbarea stãrii de nutriție.
E: durere, febră, alterări ale mucoasei digestive, tulburări de tranzit, grețuri,
vărsături, tulburări de deglutiție, tulburări neurologice, anxietate, stres,
insuficiente cunoștințe despre boală.
P: Hipertermie.
E: proces inflamator, tulburări neurologice, anxietate, stres, mediu ambiant
inadecvat.
Eliminare (digestivă, urinară, menstruală) inadecvată.
E: alterarea mucoasei intestinale, tulburări de tranzit, tulburări neurologice,
durere, tumori, metastaze, proces inflamator, afectarea parenchimului
renal, dezechilibru endocrin, anxietate, stres, insuficiente cunoștințe
despre afecțiune.
P: Perturbarea mobilității/Imobilitate.
E: modificări structurale/funcționale ale sistemului osteo-articular
(metastaze), durere, proces inflamator, anxietate, insuficiente cunoștințe
despre boală, mediu.
P: Postură inadecvată.

E: durere, metastaze, oboseală, deficit motor, insuficiente cunoștințe despre

boală.

P: Integritate tegumentarã și/sau a mucoaselor afectatã.


E: proces inflamator, proces neoplazic, durere, dezechilibre endocrine,
tulburări circulatorii, tulburări neurologice, imobilitate, anxietate, stres,
insuficiente cunoștințe despre boală și/sau despre igienă personală.

P: Alterarea stãrii de confort.

E: durere, dezechilibre, surmenaj, anxietate, insuficiente cunoștințe despre

boală.

P: Deficit de autoîngrijire.

E: durere, oboseală, imobilitate, anxietate, dezinteres, tulburări neurologice,

condiții socio-economice precare, cunoștințe deficitare.

P: Comunicare (senzoro-motorie, afectivã și/sau intelectualã) perturbatã.

E: durere, metastaze, afecțiuni cerebrale, deficite senzoriale, fatigabilitate,

anxietate, stres, tulburări de gândire, insuficiente cunoștințe despre
afecțiune.

P: Vulnerabilitate fațã de pericole.

E: durere, tulburări neurologice, fatigabilitate, surmenaj, anxietate, stres,

mediu ambiant necorespunzător, insuficiente cunoștințe despre sine, despre
mediu.

P: Anxietate.
E: afecțiunea tumorală, durere, perceperea viitorului, teama de moarte,
stres, conflict (între propriile valori și ale celorlalți), spitalizarea, mediu
familial/social modificat.
P: Pierderea stimei de sine. Devalorizare.

E: modificări anatomice (mastectomie), tulburări neurologice, anxietate,

teamă, stres, descurajare, insuficiente cunoștințe despre sine și cei din jur.

P: Izolare socialã.

E: durere, tulburări de gândire, anxietate, situație de criză, modificări în

relațiile familiale și sociale, insuficiente cunoștințe despre boală, despre sine
și cei din jur.

P: Risc de complicații (infecțioase, cardio-pulmonare, renale etc.).


E: alterarea funcțiilor vitale, durere, tulburãri de echilibru, tulburãri de
nutriție, tulburãri neurologice, leziuni, anxietate, stres, izolare, sãrãcie, lipsa
de cunoștințe despre boală, despre sine și cei din jur

DIAGNOSTICUL:
Diagnosticul in oncologie presupune parcurgerea a trei etape:
• etapa diagnosticului clinic:
- este sugerata de datele anamnestice (antecedente, istoricul ce include
date despre debut si evolutie)
etapa investigatiilor imagistice:
- este sustinuta de mijloacele de explorare imagistica (radiografii,
radioscopii,ecografii,colonoscopii, CT, RMN, scintigrafii).
• etapa explorarilor biologice:
- este confirmata prin examenul anatomo-patologic (histopatologic) al unui
specimen de tesut (tumora, adenopatie, metastaza) si analizele de
laborator (sange, urina, lichid de ascita, lichid pleural, markeri tumorali
specifici).

Obtinerea certitudinii prezentei malignitatii pe baza examenului

histopatologic adica confirmarea prezentei cancerului este un principiu de
baza al ingrijirii pacientului cu cancer. Tesutul tumoral poate fi recoltat prin
punctie, biopsie sau excizie.
Odata diagnosticul de malignitate certificat (numai histopatologic),
stabilirea stadiului bolii, care defineste marimea si extensia unei tumori
reprezinta al doilea timp obligatoriu; stadiul bolii este cel mai important
factor prognostic si de decizie terapeutica.
Clasificarea tumorilor se bazeaza pe sistemul TNM ( T- TUMORA
PRIMARA, N - ADENOPATIA SAU GANGLIONII REGIONALI, M –
METASTAZA LA DISTANTA).
Sistemul TNM bazat pe extensia anatomica foloseste reperele
furnizate de T, N SI M, iar in functie de aceste date tumorile prezinta
uramatoarele stadii>
• STADIUL I: boala precoce
• STADIUL II: boala localizata
• STADIUL III: boala local-avansata
STADIUL IV: boala diseminata (metastazanta).
Stadiile I si II sunt stadii curabile, iar stadiile III si IV sunt incurabile.
PRINCIPII DE TRATAMENT:
 CHIRURGICAL:

• Este cel mai vechi tratament si, pana recent, singurul cu sanse de
vindecare a pacientilor cu cancer
• Este indicat in cazul tumorilor limitate si accesibile
• Poate oferi o paleatie optima la pacientii cu boala maligna avansata.
• Ramane tratamentul de electie in cancerele pentru care nu exista
alternative eficace sau mai sigure.
• Poate fi profilactic, in scop de diagnostic si stadializare si in scop
terapeutic.
Tratamentul chirurgical este contraindicat in neoplasmele cu puseu
evolutiv. In aceste cancere trebuie aplicate metodele terapeutice capabile
sa diminueze faza acuta a bolii maligne pentru realizarea unei interventii
chirurgicale ulterioare.
RADIOTERAPIC:
• Este una din principalele metode de tratament loco-regional a
pacientilor cu neoplazii maligne.
• Utilizeaza radiatii ionizante in scopuri terapeutice
• Scopul este administrarea unei doze precise de radiatie intr-un
volum tumoral foarte bine definit cu un minim de efeccte toxice pe
tesuturile sanatoase din vecinatate avand ca rezultat eradicarea
tumorii, cresterea calitatii vietii si prelungirea spupravietuirii cu
efecte secundare rezonabile.
Pe langa rolul curativ (in tumorile localizate) joaca si un rol paleativ
in combatarea unor simptome precum: durerea, obstructia,
hemoragia etc.)
CHIMIOTERAPIC:
• Reprezinta tratamentul sistematic medicamentos al cancerelor care
se bazeaza pe utilizarea unor substante (agenti citostatici sau
citotoxici) care interfera in metabolismul celular determinand
moartea celulei; se bazeaza pe principiul toxicitati selective in care o
substanta antitumorala ucide selectiv celulele tumorale fara a
aafecta celulele normale.
• Include actual terapii cu citostatice, citotoxice, agenti hormonali,
terapii biologice cu agenti moleculari tintiti, imunoterapia.
• Scopul principal ala chimioterapiei este de a preveni ca celulele
canceroase sa nu se multiplice, sa invadeze, sa metastazeze si, in
final, sa ucida gazda.
APLICATIILE CLINICE ALE CHIMIOTERAPIEI:
• Chimioterapia primara sau de inductie – in cancerele avansate sau
in cele pentru care nu exista un tratament eficace

• Ca tratament initial sau neoadjuvant pentru pacientii cu bola
localizata pentru care formele locale de tratament (chirurgia,
radioterapia) sunt ineficace prin ele insele
• Ca tratament adjuvant, fie concomitent sau dupa metodele locale de
tratament
• Instilare directa (terapie loco-regionala).
Efecte secundare ale chimioterapiei:
 - imediate: durere la locul perfuziei, senzatie de rece si eritem cutanat
dealungul venei, eritem facial sau generalizat, hTA, reactii de
hipersensibilizare, anafilaxie, gust si miros anormal
- pe termen scurt: anorexie, greata si varsaturi, stomatita, durere la
nivelul tumorii sau a articulatiilor vecine, senzatie de rau, sdr. gripal
incluzand febra, cistita chimica, hematurie, constipatie, diaree
- pe termen lung: supresia maduvei osoase hematogene, alopecie,
reactii cutanate, modificari ale unghiilor, fibroza pulmonara,
tromboflebita, ICC, disfunctie hepatica, toxicitate renala, tulburari
sexuale, probleme neurologice.
HORMONOTERAPIC
Indicatiile hormonoterapiei se limiteaza la tumorile hormonodependete
(cancerele mamare si prostatice).

INGRIJIREA HOLISTICA A BOLNAVULUI DE CANCER

In fiecare an, in lume, 65 de milioane de oameni mor de cancer, iar o
persoan din 3 va dezvolta cancer. Peste 40% din decesele prin cancer la
nivel mondial se datoreaza celor 11 factori de risc:

- Subalimentatia, in special la copii si femei

- Comportamentul sexual necoreaspunzator
- Hipotensiunea
- Tabagismul
- Alcoolismul lipsa igienei minime
- Poluarea surselor de apa
- Hipercolesterolemia
- Anemia feripriva
- Obezitatea
- Poluarea.
 Majoritatea pacientilor nu beneficiaza de ingrijiri oncologice (ingrijiri
suportive si paliative). Acordarea ingrijirilor oncologice este focalizata pe
rolul asistentei medicale in cadrul procesului complex de nursing.
Conceptele „cheie” privind ingrijirea sunt:

- „cunoasterea pacientului” completa, din toate punctele de vedere

(simptome clinice, psihologice, sociale, spirituale)
- Munca in echipa
- Demnitate
- Confort
- Ingrijire suportiva
- Speranta
- Suferinta ameliorarea calitatii vietii
- Empatie.

Lupta impotriva cancerului se face pe trei nivele:

Preventia (trebuie sa fie prioritara)
Preventia primara consta in depistarea pacientilor inainte de
declansarea bolii si se poate realiza printr-un proces de educatie sanitara.
Scopul principal al preventiei primare este diminuarea frecventei
cancerelor prin identificarea si, eventual, suprimarea factorilor de risc.

- Fumatul - este responsabil de aproximativ 30% din decesele prin

cancer
- Alimentatia cu evitarea excesului de grasimi si aport crescut de fibre
- Evitarea expunerii la azbest, nitriti, benzen, etc.
- Reducerea consumului de alcool
- Evitarea expunerii la U.V. si alte radiatii

Preventia secundara inseamna tratamentul unor leziuni

precanceroase sau cancere in stadii precoce, fara expresie clinica, a caror
eradicare poate suprima evolutia spre neoplazie, ceea ce corespunde
depistarii precoce. Preventia secundara are ca scop prevenirea dezvoltarii
bolii spre stadiile avansate, incurabile. Se apreciaza ca circa 1/3 din
cancere ar putea fi vindecate daca ar fi depistate precoce.
Preventia tertiara este reprezentata de diagnosticul si tratamentul
cancerelor deja avansate (invazive), dar asimptomatice sau in faza
absentei complicatiilor. Aceasta ar permite o diminuare a sechelelor post
terapeutice si o scadere a nivelelor de mortalitate.
Preventia tertiara are la baza ipoteza ca toate cancerele prezinta in
cursul evolutiei lor o faza localizata, suficient de lunga pentru a permite
un diagnostic si un tratament mai eficace in acest stadiu, cand nu sunt
prezente complicatiile bolii. Aceasta este valabil pentru majoritatea
 cancerelor, dar discutabil pentru altele in care etapa diagnosticului
coincide cu aparitia metastazelor.
Diagnosticarea precoce a cancerului
Diagnosticarea precoce a cancerului permite vindecarea in
majoritatea localizarilor printr-o strategie terapeutica corecta. Aceasta
impune, insa, educarea populatiei pentru cunoasterea semnelor precoce
ale bolii, o instruire oncologica corespunzatoare a medicului de familie si
o pregatire oncologica optima a specialistului de organ, precum si actiuni
de screening pentru anumite localizari neoplazice si categorii de pacienti.
Notiunea de depistare precoce este diferita de aceea de
diagnostic precoce, care semnifica descoperirea intr-un stadiu incipient
a bolii deja existente, in faza simptomatica, cand acuzele alerteaza
pacientul, care se adreseaza medicului pentru consult.
Depistarea reprezinta descoperirea printr-un examen sistematic,
efectuat la un numar mare de oameni ce nu prezinta simptome de boala
dintr-o populatie, a unei boli deja existente anatomo-patologic.
Termenul de sceening (de la vb englez to screen= a cauta) este
utilizat in aceeasi categorie cu depistarea precoce in preventia secundara
si implica testarea populatiei asimptomatice in vederea descoperii bolii
„ascunse” in stadiul preclinic.
Tratamentul – are ca principale obiective:

- Vindecarea
- Prelungirea vietii
- Asigurarea calitatii vietii.

Asigurarea asistentei oncologice se face prin reteaua oncologica,

structurata pe trei nivele:

1. Asistenta primara – prin medicul de familie, care are obligatia de a

efectua o consultatie gratuita cu scop profilactic. Rezultatele acesteia
sunt confirmate in reteaua de asistenta oncologica prin exemenele
histopatologice.
2. Asistenta de specialitate – realizata de specailistul de organ,
chirurgul general si oncologul din spitalul judetean in conformitate cu
recomandarea Comisiei de diagnostic si tratament.
3. Asistenta oncologica in centre inalt specializate (institute, centre
judetene).
 CIRCUITUL BOLNAVULUI DE CANCER

Circuitul pacientilor oncologici este reglementat prin Ordinul M.S.

219/1980 si prevede declararea nominala obligatorie a bolnavilor de
cancer, confirmati ca atare si inscrierea lor in Registrul National de
Cancer.
Unitatile medicale cu competenta pentru stabilirea diagnosticului si
tratamentului bolnavilor de cancer si care au in evidenta peste 500 de
cazuri noi pe an vor organiza Registrul Institutional al Bolnavilor de
Cancer (ce va functiona la biroul de internari) si vor comunica datele
cabinetului oncologic judetean (prin fisa statistica a bolnavului de cancer
ONC.1.); celelalte unitati de diagnostic si tratament vor fi controlate pe
baza registrelor existente la biroul de internari sau a registrelor de
consultatii din ambulatorii.
Unitatile care au compententa pentru stabilirea diagnosticului si
tratamentului complex sunt obligate sa declare toti bolnavii de cancer
depistati. Celelalte unitati sanitare au obligatia de a indruma bolnavii
suspecati de cancer catre unitatile sanitare specializate – prin bilet de
trimitere sau de internare, dupa caz – pentru precizarea diagnosticului si
stabilirea conduitei terapeutice.
In cadrul fiecarei unitati specialitzate trebuie sa existe o Comisie de
diagnostic si indicatie terapeuutica, care confirma diagnosticul de cancer
si hotaraste conduita terapeutica.
Toate cazurile noi de cancer trebuie sa fie raportate detailat in
Registrul National de Cancer de catre toate spitalele sau alte unitati care
desfasoara activitati de screening, diagnostic sau servicii terapeutice,
cabinete private sau alte servicii de ingrijire, diagnostic si tratament.
Declararea se face de catre medicul de specialitate care a ingrijit
bolnavul – dupa confirmarea diagnosticului si stabilirea indicatiei
terapeutice – in maximum o luna de la internare sau de la stabilirea
diagnosticului, prin fisa statistica a bolnavului de cancer ONC 1, ce se
 expediaza oficial cabinetului de oncologie judetean indiferent de
domiciliul bolnavului; este obligatorie consemnarea datelor examenului
anatomo-patologic in fisa ONC1.
Medicul care ingrijeste bolnavul de cancer va comunica obligatoriu
medicului de familie, oficial, prin bilet de iesire din spital sau scrisoare
medicala, datele despre bolnav ce vor fi introduse in registrul de evidenta
speciala a bolnavului de la nivelul cabinetului de familie.
Supravegherea activa a starii de sanatate si tratamentul in continuare se
asigura la cabinetul de oncologie judetean care il are in evidenta sau prin
indrumarea in alte servicii si sectii de specialitate. Examinarile medicale
periodice sau tratamentele oficiale se vor comunica oficial prin bilete de
iesire/scrisori medicale catre cabinetul de oncologie judetean.
Medicul de familie inscrie cazurile noi de cancer in fisa de consultaii
medicale adulti/copii si in registrul de evidenta speciala a bolnavului si le
mentine in evidenta activa pana la schimbarea domiciliului sau deces.
Trimestrial va inainta catre cabinetul de oncologie judetean o adresa-
tabel cu modificarile survenite in situatia bolnavilor din evidenta si cu
bolnavii de cancer nou diagnosticati.

Ingrijirea bolnavilor de cancer inseamna, in afara asistentei medicale

propriu-zise, asistenta psihologica si sociala. Acestea se adreseaza
pacientului cu scopul de a creste calitatea vietii in general.
Pacientii de cancer sufera frecvent nu doar de tulburari fizice, ci si de
probleme psihice si sociale. Boala poate sta la baza atitudinii fata de
propria persoana si fata de mediul social. Astfel de probleme pot periclita
succesul tratamentului si a ingrijirii medicale.

DIAGNOSTICUL
La inceputul internarii, multi pacienti cu afectiuni neoplazice nu sunt
constienti de gravitatea bolii, in ciuda tulburarilor fizice de care sufera.
Multi privesc internarea din perspectiva optimista.
Anxietatea pacientului se concentreaza in jurul banuirii diagnosticului, iar
in caz ca acesta este confirmat, la stadiul evolutiv al tumorii.
Lamurirea pacientului nu trebuie limitata la aspectele legate de afectinea
tumorala. Intodeauna trebuie tinut cont de faptul ca anuntarea
diagnosticului de „tumora maligna”, indiferent de tipul acesteia, care
poate influenta prognosticul si metodele de tratament, poate avea un
efect psihic enorm. Cancerul este sursa de anxietate, pacientul asociind
boala cu moartea si cu o suferinta mai mult sau mai putin de durata, dar
teribila.
Comunicarea diagnosticului comporta respectarea anumitor etape numite
si etape de adaptare si anume:
Momentul:
 Trebuie stabilit daca pacientul are suficient timp la dispozitie sau
daca este mai indicat un anumit moment.

Comunicarea nu se poate face seara:

Intunericul poate agrava impactul diagnosticului

Apartinatorii:
Trebuie stabilit daca pacientul doreste ca apartinatorii sa asiste
la discutie.
Limbajul folosit:
Trebuie sa fie adecvat, termenii medicali si intregul context,
trebuie exprimati in limbajul uzual; personalul medical trebuie sa se
asigure ca informatiile au fost intelese.
Continutul comunicarii:
Trebuie sa fie limitat la strictul necesar, sa cuprinda date
despre afectiunea respectiva, tratamentul posibil si, eventual,
exprimarea unui diagnostic.
Reactia pacientului:
Trebuie asteptat in liniste, se pastreaza tacerea un timp.
Pacientul trebuie sa aiba timp pentru exteriorizarea sentimentelor
Nu trebuie incercata linistirea imediata a pacientului
Pacientul are nevoie de un anumit timp sa-si revina si sa poata pune
intrebari.
Pacientii timizi si sovaitori trebuie intrebati ce ganduri au in
momentul respectiv.
Sfarsitul primei conversatii
Trebuie sa ne asiguram ca toate posibilitatile de comunicare raman
deschise pentru intrebarile ulterioare.
Diagnosticul de cancer pune pe multi pacienti intr-o situatie de criza
existentiala. Boala, evolutia ei si masurile terapeutice agresive limiteaza
masiv starea psihica si psiho-sociala. Atat diagnosticul cat si tratamentul
sunt percepute de pacient ca o amenintare, deoarece ambele au
semnificatia unei pierderi. Diagnosticul de cancer duce la pierderea
autocontrolului si individualitatii, iar orice pierdere ameninta sentimentul
de echilibru. Pierderile declansate de o afectiune tumorala variaza de la
individ la individ. Planurile de viitor, dorintele si sperantele individului
implicat si cele ale familiei sale se pot schimba complet.
Amputatia unui san inseamna pentru o femeie o perturbare grava a
integritatii fizice, psihice si sociale. Acesta pierdere ii afecteaza
feminitatea, imaginea, atractivitatea sexuala si astfel personalitatea.
Pacientul oncologic are nevoie de o atmosfera in care sa poata
discuta despre temerile si grijile sale. Echipa medicala (medicul asistentii
medicali, personalul auxiliar) trebuie sa colaboreze pentru a crea aceasta
atmosfera autentica si deschisa, favorabila discutiilor.
Daca pacientul resimte nesiguranta si ineficacitatea actiunilor
personalului medical si ale apartinatorilor, se izoleaza de acestia, iar
succesul si acceptarea bolii sunt incerte si duc la aparitia depresiei. Un
prognostic pana acum favorabil se paote inrautati astfel, prin blocarea
fortelor de reactie ale pacientului.
Capacitatea pacientului de a colabora la realizarea terapiei
antitumorale depinde foarte mult de convingerea acestuia in
insanatosire.
Pacientul este foarte compliant daca:

- Este suficient informat in legatura cu boala sau cu tratamentul necesar

- Crede ca masurile terapeutice si de ingrijire pot diminua gravitatea
bolii
- Are sprijinul familiei si al prietenilor
- Este convins ca tratamentul are eficacitate.

Numerosi bolnavi de cancer parcurg un proces care decurge

asemanator cu fazele mortii bolnavilor incurabili. Prin acest proces trece
partial si bolnavul care are perspectiva vindecarii:

 Socul

Cel mai rapid, socul este produs prin anuntarea directa a

diagnosticului. Multi din cei afectati echivaleaza aceasta boala cu o cazua
de moarte. Socul psihic contribuie la exarcerbarea anxietatii generate de
viitorul tratament radical, care se paote solda cu pierderea unui organ
sau chiar cu decesul.

 Negarea

Aceasta faza urmeaza imediat primei etape. Bolnavul refuza

realitatea ca ar suferi de cancer.

 Revolta

Bolnavul opune rezistenta fata de amenintarea nemeritata a sortii;

reactioneaza agresiv sau se apara exagerat, eventual este chinuit de
sentimente de vinovatie.

 Amanarea
 Pacientul este frecvent dezorientat, se cearta pentru orice amnare,
sau cere un tratament mai putin radical. Este retras in sine, uneori
agresiv, ceea ce nu trebuie perceput ca o trasatura a personalitatii sale,
ci ca simptom a bolii. Pacientul arata direct sau disimulat nevoia de ajutor
din partea personalului care il ingrijeste.

 Acceptarea sortii

Fazele de lupta s-au incheiat. Pacientul isi accepta soarta, vede

realitatea, se supune evolutiei bolii si masurilor de tratament curativ sau
paleativ.
Odata cu intrarea in a cincea faza, pacientul se afla in situatia de a
avea posibilitatea imprimarii unui sens bolii si evolutiei sale. Schimbarea
atitudinii sale vis-a-vis de propria imagine ca victima neajutorata,
deschide posibilitatea aparitiei si cresterii sperantei.
Fazele prezentate mai sus pot decurge cu variatii individuale.In anumite
situatii pacientii pot ramane in faza negarii, revoltei sau amanarii.
Evolutia depinde, de exemplu, de personalitatea bolnavului si de stadiul
bolii.
Pacientului cu cancer trebuie sa i se ofere intelegere, sugestie si asistenta
practica.
Asistentul medical trebuie sa redea bolnavului increderea in propriul
organism, dorinta de insanatosire, sa se apropie afectiv de el si sa-i
anticipeze nevoile cand vine in sectie descurajat si speriat.
Atitudinea fata de afectiunea neoplazica este de regula un proces de
schimbare in cadrul caruia pacientul incearca sa rezolve problema.
Personalul de ingrijire poate sa sprijine acest proces dupa cum
urmeaza:
- Informarea
Pacientul trebuie informat suficient. El trebuie incurajat sa
primeasca alte informatii. Aspectele legate de efectele secundare ale
tratamentului (citostatice, iradiere, etc), ajuta pacientul sa depaseasca
teama si nesiguranta. Informarea pacientului ofera acestuia sentimentul
ca pastreza controlul asupra situatiei sale.
- Instruirea
Bolnavul este instruit cu privire la masurile prin care isi poate
influenta el singur situatia, cum ar fi tehnicile de relaxare, care reduc
greata si voma.
- Stimularea mecanismelor relationale existente.
Acelasi comportament prin care bolnavul a eliminat stresul si
efectele amenintatoare, poate fi de ajutor si in continuare.
- Alte posibilitati de ajutor
 Pacientul trebuie incurajat si sprijinit sa primeasca alt ajutor, cum ar
fi grupele de intrajutorare si serviciile psiho-sociale. I se pun la dispozitie
adresele necesare pentru contactele respective.
Pentru a evita barierele in comunicare este necesar sprijinul
psihologic al bolnavului dupa iesirea din spital. Un suport adecvat il poate
constitui si psihoterapia in grup.
Psihoterapia in grup poate ajuta la inlaturarea acestor bariere.
Contactul precoce cu cei cu acelasi tip de suferinta nu inlatura
intodeauna consecintele psiho-sociale ale bolii, dar cel putin le
atenueaza. Prin exprimarea si schimbul de informatii se pun bazele
ameliorarii incertitudinii si nesigurantei.
Psihoterapia in grup poate sustine pe participanti si in cadrul
problemelor sociale si a cleor legate de legislatia asigurarilor medicale.
Are loc un schimb informational care ofera celor implicati aspecte
practice necesare in viata de zi cu zi.
Asistentul medical este pregatit si pentru ingrijirea specifica
bolnavului cu cancer (interventiile autonome si delegate):

- Efectueaza recoltari
- Pregateste pacientii pentru examenele paraclinice
- Tine la zi evidentele administrative si medicale, facand adnotarile
necesare in foaia de observatie
- Supravegheaza regimul dietetic
- Administreaza medicatia, supravegheaza efectele acesteia si anunta
efectele adverse medicului.

Printr-un comportament adecvat poate castiga increderea pacientului

si sa-i insufle speranta in tratamentul primit si sa ii asigure un confort
optim vital in tratamentul oncologic.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU CANCER TRATAT CHIRURGICAL

Chirurgia oncologica reprezinta aplicarea principiilor chirurgicale la
situatiile oncologice. Aceste principii sunt derivate din adaptarea
procedurilor chirurgicale standard la situatiile particulare survenite in
tratamentul pacientilor cu cancer.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL ONCOLOGIC PREZINTA URMATOARELE
CARACTERISTICI:
 • Este cel mai vechi tratament si, pana recent, singurul cu sanse de
vindecare a pacientilor cu cancer
• Este indicat in cazul tumorilor limitate si accesibile
• Poate oferi o paleatie optima la pacientii cu boala maligna avansata.
• Ramane tratamentul de electie in cancerele pentru care nu exista
alternative eficace sau mai sigure.
• Poate fi profilactic, in scop de diagnostic si stadializare si in scop
terapeutic.

Tratamentul chirurgical este contraindicat in neoplasmele cu

puseu evolutiv. In aceste cancere trebuie aplicate metodele terapeutice
capabile sa diminueze faza acuta a bolii maligne pentru realizarea unei
interventii chirurgicale ulterioare.
Pacientii neoplazici cu urgente necesita o interventie chirurgicala.
Aceasta implica tratamentul hemoragiilor, perforatiilor, drenajul
abceselor, dezobstructia sau decomprimarea organelor vitale,
tratamentul insuficientelor respiratorii in cancerul laringian sau tiroidian,
al perforatiilor in cancerele digestive, hemoragiilor in cancerele ORL.
Fiecare categorie de urgente chirurgicale este unica si necesita o
abordare individualizata. La acestea se adauga particularitatile
pacientului oncologic care poate prezenta: neutropenie, trompopenie,
febra, risc de infectii, etc.

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA PACIENTULUI

ONCOLOGIC TRATAT CHIRURGICAL
Pacientul chirurgical oncologic necesita ingrijiri de nursing
asemanataore cu cele utilizate la orice pacient chirurgical. Cu toate
acestea, asistentul medical din sectorul de chirurgie oncologica trebuie sa
fie familiarizat cu problemele specifice si complicatiile datorate
tratamentelor cancerului si a procesului evolutiv al acestor boli. Efectele
cancerului si a terapiilor sale anterioare cresc riscul complicatiilor
postchirurgicale.
In timpul internarii, pacientul oncologic impune o serie de interventii
ale asistentei medicale, precum:
- Evaluarea functilor respiratorie, cardiaca, reanala, hepatica, neurologica, a
motilitatii si a altor probleme gastro-intestinale, si a altor factori care
predispun la aparitia complicatiilor postoperatorii (sangerari, fumat,
consum de alcool, droguri).
- Invatarea pacientului despre procedura chhirurgicala care urmeaza sa-i fie
aplicata, complicatiile potentiale, sperantele asteptate prin tratamentul
chirurgical. Asistentul devine „o alta ureche” si va pune intrebari care nu
au fost puse de medic. Asistentul va prezenta pacientului consimtamantul
 scris, va explica tehnicile chirurgicale, va pregati pacientul pentru
interventie.
- Evaluarea durerii pacientului ca simptom, in termenii necesitatilor de
tratament si a deficientelor existente.
- Va oferi pacientului sustinere emotionala in perioada preoperatorie, va
incuraja pacientul sa-si exprime teama si nelinistile. Adesea numai
pronuntarea cuvantului „cancer” si „chirurgie” inseamna uitarea tuturor
instructiunilor preoperatorii.
Fiecare dintre aceste interventii este particularizata in functie de
momentul interventiei chirurgicale.

INGRIJIREA PREOPERATORIE A PACIENTULUI CU CANCER

TRATAT CHIRURGICAL
Principalele motive de internare a unui pacient cu cancer deja
diagnosticat intr-un serviciu de chirurgie pot fi:

 Chirurgia diagnostica
 Chirurgia curativa
 Chirurgia paliativa
 Chirurgia urgentelor oncologice (ocluzie, hemoragii, etc)
 Chirurgia reparatorie
 Chirurgia metastazelor.

Un serviciu de chirurgie oncologica prezinta puncte comune cu orice

serviciu de chirurgie generala, iar ingrijirea pacientului chirurgical nu
difera de aceea a unui pacient ooncologic supus unei interventii
chirurgicale, dar la acestea se adauga in mod special nevoia de suport
psihologic al celor care se confrunta cu aceasta boala care induce teama
(anxietatea).
Ingrijirea preoperatorie a pacientului oncologic se concentreaza asupra
reducerii anxietatii si a cresterii calitatii vietii.
Anxietatea este un simptom frecvent si mai sever la pacientii care nu
sunt informati corect asupra interventiei chirurgicale. Asistentii medicali
pot contribui la reducerea anxietatii prin explicarea rolului interventiei
chirurgicale, incercand sa clarifice anumite detalii despre sediul, tipul de
interventie si extensia actului chirurgical, avertizand despre modificarile
de imagine corporala. Raspunsurile clare, sincere fac parte din buna
comunicarea cu pacientul cu cancer, contribuind la reducerea anxietatii.
In fata acestei anxietati ingrijirea pacientului cu cancer nu poate
ramane un gest pur tehnic.
 Contribuind la sporirea starii de confort psihologic a pacientului in
perioada preoperatorie se va contribui la scaderea traumatismului fizic si
psihologic asociat actului chirurgical.
Asistentul medical va avea succes in abordarea pacientului oncologic
chirugical daca isi va formula un plan de ingrjire individualizat, tinand
cont de nivelul de cunostinte si de pregatire al pacientului. Acest plan va
include informatii specifice despre procedurile chirurgicale si tratamentul
postoperator asteptat de la pacient. Invatarea tehnicilor de tuse
controlata, respiratie profunda si exercitii motorii permise, ca si utilizarea
unor echipamente ajutatoare fac parte din acest plan terapeutic.
Calitatea vietii pacientului cu cancer si comportamentul sau in cursul
sederii in spital este determinat in parte de calitatea ingrijilor si relatiilor
stabilite.
Ziua preinterventiei:
- In ziua preinterventiei, pacientul va fi examinat de catre medicul
anestezist, care consulta F.O. si efectueaza un examen clinic dupa care
va da instructiunile de premedicatie si va stabili ora interventiei. Se va
prescrie un somnifer pentru ca pacientul sa doarma linistit in ciuda
anxietatii preoperatorii.
- Infirmiera va acorda ingrijirile de igiena (preimbaiere), se va verifica
campul operator (raderea suprafetelor, piloase, dezinfectie) sub
supravegherea asistentului medical.
- Pacientul va servi o cina usoara (supa si desert).
Ziua interventiei:
Pacientul cunoaste ora interventiei si va fi pregatit: va primi
premedicatia, isi va inlatura protezele dentare.
In timp ce pacientul este dus la sala de operatie camera/salonul va fi
pregatit/a:

• Pozitia patului
• Curatenia camerei
• Pregatirea materialului necesar intoarcerii pacientului operat:
- daca este necesar se va monta oxigenoterapia (manometru,
umidificator, tubulatura, sonda nazala).
- aspiratia digestiva
- stativ de perfuzie
- alte echipamente specifice in functie de timpul interventiei
- un vas de colectare a urinelor.

Din sala de operatie, pacientul va trece in camera de „trezire” unde sunt

supravegheate: T.A., respiratia, diureza si perfuzia. Dupa ce revine
treptat la starea de constienta, si chiar in starea de somnolenta pacientul
 poate sa puna asistentului medical intrebari cu privire la reusita
interventiei si daca totul s-a petrecut cu bine.
Asistentul medical va raspunde referindu-se simplu la ceea ce spune
chirurgul, va reaminti pacientului ca si familiei ca medicul va veni sa-l
vada si va da explicatiile dorite.Chiar daca aspectele de boala dupa
interventia operatorie se dovedesc mai grave decat se prevazuse
anterior, asistentul medical trebuie sa ramana calm si cu o atitudine
optimista pentru a nu amplifica starea de neliniste a pacientului.

INGRIJIREA POSTOPERATORIE A PACIENTULUI CU CANCER

TRATAT CHIRURGICAL
Precum in cazul tuturor interventiilor chirurgicale, postoperator,
asistentul medical va supraveghea:

- Toate constantele vitale, in particular respiratia

- Perfuziile recomandate de medic
- Pansamentul, drenajul plagii si sondele purtate de pacient
(respiratorie, urinara).

Trebuie retinut ca necesitatile imediate ale pacientului in faza

postoperatorie sunt preponderent fizice.
Problemele principale care trebuiesc supravegheate de asistentul
medical in faza postoperatorie imediata si tardiva sunt:

 Ingrijirea plagii operatorii si prevenirea complicatiilor la nivelul

plagii.
 Problemele pulmonare: riscul de infectii.
 Combatarea disfunctiilor renale (retentia urinara postoperatorie)
 Combaterea complicatiilor digestive.
 Riscul trombolismului venos/pulmonar.
 Combaterea durerii.
 Evitarea tulburarilor nutritionale.
 Evitarea complicatiilor datorate imobilizarii prelungite.

Ingrijirea plagii operatorii

Ingrijirea plagii operatorii este obiectivul principal major al nursingului

postoperator. Identificarea factorilor care cresc riscul de complicatii la
nivelul plagii la un pacient oncologic reprezinta primul abord.
Formarea hematomului la locul inciziei este o complicatie postoperatorie.
Semnele clinice includ:

• tumefactia tegumentelor,
 • cresterea temperaturii locale
• durerea la nivelul plagii.

Asistentii medicali vor urmari aparitia edemului, decolorarea plagii si

vor asigura functionarea sistemelor de drenaj.
Infectia plagii poate surveni la 3-4 zile dupa interventie.
Semnele si simptomele de infectie:

• tahicardia
• febra
• inflamatia plagii
• durerea locala
• leucocitoza
Interventiile asistentului medical:
- va monitoriza semnele vitale ale pacientului la fiecare 4 ore
- va urmari culoarea, mirosul consistenta plagii operatorii si
functionarea drenajului
- va observa leucocitoza si starea inflamatiei locale.
- va pastra locul de incizie curat si uscat
- va administra antibiotice conform recomandarilor
- Va efectua ingrijirea specifica a plagii.

Dehiscenta (desfacerea marginilor plagii) plagii operatorii si

evisceratia determina semne si simptome ce includ aparitia unui lichid
hemoragic la nivelul tubului de drenaj.
Interventiile asistentului medical:

- Va monitoriza modificarile aparute la nivelul inciziei

- In caz de dehiscenta va semnala acest fapt chirurgului
- Va pregati pacientul pentru reinterventie.
- Va asigura repausul la pat strict necesar in aceasta situatie.
- Va efectua pansamentul plagii si viscerelor abdominale in conditii
perfecte de asepsie.

Prevenirea complicatiior pulmonare

Monitorizarea pulmonara este un obiectiv post operator major.
Interventiile la nivel toracic sau abdominal superior predispun pacientul la
complicatii pulmonare, mai ales daca pacientul prezinta antecedente de
mare fumator sau bronhopneumonie cronica obstructiva cronica sau in
cazul imobilizarii prelungite, prezenta durerii sau distensiei.
Mieolosupresia (supresia medulara) secundara tratamentelor chimio
si radioterapice creste riscul de infectii pulmonare si hipoxia tisulara.
 Mielosupresia asociata chimioterapiei reprezinta efectul secundar
major care limiteaza toleranta terapiei canceroase. Consecintele
mieolosupresiei (sindromul anemic, neutropenia - valoarea asboluta a
neutrofilelor, tromobocitopenia) au contribuit la reducerea dozelor de
citostatice sau la cresterea intervalului de amanare a chimioterapiei, cu
efecte negative asupra calitatii vietii si chiar a raspunsului la tratament.
Atelctazia (colapsul unui lob pulmonar, segment pulmonar)
Semne clinice:

• Tahipnee
• Tahicardie moderata
• Diminuarea murmurului vezicular in aria afectata.
Interventiile asistentului medical:
- Va urmari respiratia si celelalte semne vitale ale pacientului in
primele 48 de ore dupa interventie.
- Va asista pacientul in exercitii de tuse voluntara si de respiratie,
eventual cu administrarea unui analgezic in prealabil.

Pneumonia de aspiratie si pneumonia bacteriana sunt complicatii

postoperatorii grave.
Semnele si simptomele:

• Febra
• Tahicardia
• Dispneea
• Hipotensiunea
• Aparitia de spute hemoptice
• Ascultatie pulmonara agresiva.

Interventiile asistentului medical:

- Va supraveghea modificarea semnelor vitale la fiecare ora

- Va semnala medicului daca sputa devine purulenta/hemoptica
- Va adminstra antibiotice conform prescriptiei.

Embolismul si infarctul pulmonar pot surveni intre zilele 7-10 dupa

interventie si reprezinta o urgenta medicala.
Semnele si simptomele patognomonice includ:

• Tahicardia
• Dispneea
• Anxietatea
• Hemoptizia
• Durerea pleuritica.
Interventiile asistentului medical presupun:

- Monitorizarea semnelor vitale la fiecare 4 ore pentru semnalarea cat

mai precoce a aparitiei dispneei si anxietatii, caz in care va anunta
medicul.
- Va mentine repausul strict la pat al pacientului in pozitie Fowler
- Va adminstra oxigen si terapia anticoagulanta prescrisa de medic.

Supravegherea excretiei urinare

Identificarea factorilor care cresc riscul pacientului de a dezvolta
complicatii urinare reprezinta un obiectiv major. Mieolosupresia
secundara chimio-/radioterapiei creste riscul aparitiei de infectii urinare,
hemoragii si hipoxie tisulara.
Retentia urinara trebuie suspectata daca pacientul prezinta o
diureza redusa cantitativ si semne de distensie urinara.
Interventiile asistentului medical:

- Va urmari diureza si va inregistra cantitatea de lichide consumate.

- Va semnaliza oliguria (cantitate de urina< 500ml/24h).
- Va urmari distensia vezicii urinare asociata cu durerea abdominala
inferioara
- Va insera o sonda urinara la indicatiile medicului.

Infectia tractusului urinar se prezinta cu febra, disurie si dureri

lombare.
Interventiile asistentului medical:

- Va inregistra diureza si aportul de lichide

- Va observa modificarile si caracteristicile urinare.
- Va monitoriza functiile vitale la fiecare 4 ore in caz de febra
- Va observa prezenta si caracterul durerii
- Va mentine o diureza crescuta de minim 3l/24h (daca nu sunt alte
indicatii).
- Va administra antibiotice in functie de indicatiile medicului.

Insuficienta renala reprezinta o complicatie serioasa si probabila.

Semnele si simptomele includ oliguria, hipertensiunea si semne de
supraincarcare lichidiana.
Interventiile asistentului medical:

- Va inregistra consumul de lichide si diureza

- Va observa aparitia oliguriei.
- Va monitoriza T.A. orar (risc de hipertensiune)
- Va administra diuretice (Furosemid)
 - Va supraveghea restrictia de lichide conform prescriptiilor medicale.

Supravegherea simptomelor digestive

Identificarea factorilor de risc care cresc riscul de complicatii gastro-
intestinale la pacientul oncologic care a fost supus interventiei
chirurgicale reprezinta un alt obiectiv de urmarire post operatorie.
Procedurile chirurgicale gastrointestinale predispun la dezvoltarea
complicatiilor, mieolospuresia secundara chimioterapiei sau radiotarapiei
creste riscul de infectii gastro-intestinale, sangerari si hipoxie tisulara.
Intarzierea reaprarii tisulare datorite malnutritiei prin evolutia bolii
canceroase impiedica dezvoltarea palgii operatorii.
Ileusul paralitic prezinta ca semne si simptome absenta sunetelor
intestinale si distensia abdominala.
Ileusul paralitic reprezinta ocluzia intestinala consecutiva unei
paralizii trecatoare a intestinului subtire sau atonia intestinelor( acestea
nu mai functioneaza corect din cauza unei probleme musculare sau
nervoase).
Interventiile asistentului medical:

- Va mentine sonda de aspiratie nazo-gastrica pana la aparitia

sonoritatii la ascultatia abdomenului (monitorizare la fiecare 8 ore,
impreuna cu distensia si sensibilitatea abdomenului)
- Va asista pacientul prin schimbarea pozitiei la fiecare 2 ore pentru a
creste mobilitatea si a scadea durata riscului si/sau durata ileusului
paralitic.

Ocluzia intestinala postoperatorie se manifesta prin varsaturi,

distensie si durere abdominala, absenta tranzitului pentru materii fecale
si gaze.
Interventiile asistentului medical presupun:

- Va monitoriza prezenta varsaturilor (numarul, caracterul), durerea

si/sau distensia abdominala.
- Va inregistra frecventa si caracterul scaunelor
- Va asculta sunetele intestinale
- Va instala o sonda de aspiratie nazo-gastrica daca ocluzia a fsot
diagnosticata pentru decompresiune.

Peritonita poate surveni secundar datorita bridelor de sutura interna

dupa chirurgia abdominala.
Semnele si simptomele includ:

• Durere abdominala
• Anorexia
 • Varsaturile
• Febra
• Frisoanele
• oliguria
• Semnele de ileus paralitic (absenta sunetelor abdominale si
distensia abdominala).
• Hipotensiunea
• Tahicardia
• Tahipneea

Interventiile asistentului medical:

- Va monitoriza semnele vitale ale pacientului la fiecare 4 ore

- Va urmari diureza si cantitatea de lichide consumate
- Va urmari nivelul si calitatea drenajului, observand semnele de
infectie
- Va asculta sunetele intestinale regulat.
- Va administra perfuzii cu antibiotice si oxigenoterpie conform
prescpriptiilor medicale.

Prevenirea riscului de tromboza venoasa/pulmonara

Coagulopatiile si tendinta la hemoragii sunt frecvente la pacientul
oncologic. Hipercoagulabilitatea si tromboza sunt asociate cu sinteza
anormala de factori de coagulare care determina ca unii pacienti sa
prezinte risc crescut de a dezvolta tromboza venoasa si pulmonara.
Anumite proceduri chirurgicale precum cele abdominale si pelvine
(cancerul de prostata) predispun pacientul la tromboza venoasa
profunda.
Interventiile asistentului medical:

- Incurajarea pacientului pentru mobilizarea precoce si reducerea

timpului de stat la pat pentru a preveni tromboza venoasa profunda
si embolismul pulmonar.
- Administrarea, la recomadarea medicului, de doze reduse de
Heparina pentru a reduce complicatiile venoase la anumiti pacienti
- Utilizarea unor mijloace de compresiune secventiala la nivelul
picioarelor pentru a stimula reintoarcerea venoasa sia preveni
stagnarea sangelui.

Combaterea durerii
Unele plagi operatorii sunt particular foarte dureroase. Analgezia va
trebui adaptata in functie de natura tumorii, de anestezie si de
interventia chirugicala practicata. De aceea, prescriptiile postoperatorii
vor contine si medicatia destinata calmarii durerii (analgezice). Asistentul
medical va cunoaste aceasta medicatie, tipul de administrare (orar sau la
cererea paceintului) individualizata in functie de prescriptiile medicale.
Tipul, sediul, dimensiunea procedurii chirurgicale contribuie la
preezenta durerii postoperatorii. Alti factori precum anxietatea, factorii de
mediu si conditia fizica generala influenteaza perceptia durerii.
Semnele si simptomele de durere acuta postoperatorii includ:

• Paloarea tegumentara
• Tahicardia
• Tahipneea
• Hipertensiunea
• Midriaza
• Cresterea tonusului muscular
• Varsaturile
• Pozitia antalgica.

Interventiile asistentului medical:

- Va evalua nivelul de durere

- Va administra analgezicele si va urmari eficacitatea acestora
(raspunsul durerii).
- Va administra analgezicele rapid, conform scalei graduale OMS (NU
SE VA LASA PACIENTUL SA SUFERE) in doze adecvate si la intervale
orare fixe.

Prevenirea tulburarilor nutritionale

Tulburarile de nutritie datorate interventiei operatorii cresc riscul de
intarziere a vindecarii plagii, infectie a plagii, pneuomonie si cresterea
morbiditatii. Procedurile chirurgicale precum gastrectomia cresc riscul
sindroameleor de dumping, malabsorbtie si modificarile de tranzit
intestinal.
Alimentatia pacientului critic sau asigurarea suportului nutritiv la
pacientii cu tulburari nutritionale se poate face pe mai multe cai:

- Alimentatie enterala (sonde gastrice, nazo-gastrice sau stome)

- Alimentatie parenterala
- Alimentatie mixta – partial enterala si partial parenterala.

Complicatiile datorate imobilizarii prelungite

Interventia chirurgicala necesita o perioada de imobilitate la pat;
dupa unele proceduri chirurgicale se recomanda anumite activitati
specifice post operatorii. De exemplu, pacientele care au suferit o
mastectomie trebuie instruite cu privire la exercitiile bratului pentru
recuperarea completa a motilitatii normale.
Restrictii de motilitate pot fi recomandate in unele proceduri
reconstructive.
De asemenea, procedurile de terapie ocupationala, kinetoterapie
necesita consultul unui specialist pentru a initia recuperarea pacientului.

BIBLIOGRAFIE

1. Chiru, Florian, Chiru Gabriela, Letiția Morariu, Îngrijirea omului bolnav

și a omului sănătos, Editura Cison, 2011
2. Titircă, Lucreția, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții
medicali, Editura Viața Medicală românească, 2008
3. Crin Marcean (coord.), Manual de nursing pentru elevii din anul III ai
Școlilor Postliceale Sanitare, Editura All Educational, București, 2012

4. Miron, Lucian și alții, Elemente de nursing în cancer, Editura U.M.F „Gr.

T. Popa”, Iași, 2006
5. Miron, Lucian și alții, Terapia oncologică. Ed. Institutul European Iași,
2008
6. Rodica Anghel - Oncologie generala. Curs pentru student – Editura
Carol Davila, 2007