Sunteți pe pagina 1din 8

PREPARATE DE LAPTE PRAF

Potrivit ESPGAN (European Society for Paediatric Gastroenterology


and Nutrition) laptele de vacă nu este un aliment recomandat la sugari.
Din acest motiv au fost create preparate de lapte praf cu o compoziţie
cât mai apropiată de laptele uman, care au primit denumirea de formule de
lapte adaptat.
Formulele de lapte se clasifică în :
 Formule de start (0 – 6 luni);
 Formule de continuare:
 6 - 12 luni;
 1 - 3 ani (formula Junior);
 Formule hipoalergenice / hipoantigenice (HA);
 Formule speciale:
 Pentru prematuri;
 Delactozate / hipolactozate (sursa de proteine poate fi laptele de
vacă sau soia);
 Fomule elementale;
 Formule hiperenegetice sărace în sodiu.

Formulele de start au ca sursă de proteine laptele de vacă şi se


recomandă până la vârsta de 6 luni (ex: NAN 1, Lactogen 1, Humana 1,
Milumil 1, Aptamil 1, Similac, Vitalact etc.).
Formulele de continuare (Follow –up Formula) au ca sursă de proteine
laptele de vacă şi se recomandă de la 6 luni până la 1 an, când sugarul
primeşte o alimentaţie diversificată ( NAN 2, Lactogen 2, Humana 2, Milumil
2 şi 3, Vitalact).
Formulele junior (laptele de creştere) sunt preparate recomandate în
alimentaţia copiilor cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani, cu o compoziţie adaptată
acestei vârste (NAN 1+, NAN 2+, Milumil Junior, Humana Junior).
Formulele hipoalergenice/hipoantigenice (HA) se recomandă copiilor
cu istoric personal şi familial de atopie şi utilizează ca sursă de proteine
hidrolizatele proteice din laptele de vacă (NAN HA, Milumil HA).
Formulele pentru prematuri sunt adapate nevoilor speciale pe care
aceştia le prezintă, având un conţinut de proteine mai ridicat, o cantitate mai
redusă de lactoză, lipide uşor asimilabile (MCT – Medium Chain
Triglycerides), o cantitate de calciu şi fosfor aproape dublă, conţinut în
vitamine mai ridicat comparativ cu formulele standard (PreNAN, Aptamil
Prematil, Humana 0, BIOPre etc.).
La prematurii VLBW şi ELBW se recomandă îmbogăţirea laptelui
uman cu fortifianţi (Nestle FM85, Aptamil FMS), numai sub supraveghere
medicală, cu scopul suplimentării energetice a acestuia. Fortifianţii conţin

1
mixturi de proteine extensiv hidrolizate, glucide uşor asimilabile şi nu conţin
grăsimi.
Formulele hipolactozate (Alfare, Althera, Milupa HN25) sunt
concepute special pentru nou - născuţii şi sugarii care prezintă intoleranţă la
lactoză (cel mai frecvent secundară unei infecţii digestive), glucidele fiind
reprezentate de polimerii de glucoză sau amidon. Sursa de proteine este
reprezentată de proteinele laptelui de vacă, supuse hidrolizei enzimatice
(Alfare, Althera) sau nemodificate (Milupa HN25). Sunt bogate în MCT.
Formulele delactozate (din soia – Milupa SOM, Milupa Pregomin)
sunt utilizate în intoleranţa secundară la lactoză, fiind total lipsite de lactoză.
Pot fi folosite în alergia/intoleranţa la proteinele laptelui de vacă, cu
menţiunea că există cazuri de alergie încrucişată (la proteina laptelui de vacă
şi la proteinele din soia), situaţie în care se vor folosi formulele
hipoalergenice care au în compoziţie hidrolizate de proteine (Alfare, Althera).

În ultimii ani, din dorinţa de a realiza formule cât mai apropiate de


laptele uman, compoziţia acestora a fost suplimentată cu numeroşi
componenţi nutritivi:
Probioticele (antonim pentru "antibiotice") sunt bacterii vii, viabile,
nedistruse în stomac (spre a ajunge ca atare în colon), nepatogene, de regulă
producătoare de acid lactic, care ajunse în colon favorizează multiplicarea
unor bacterii – lactobacili şi bifidobacterii.
Administrarea probioticelor a fost asociată cu un efect stabilizator al
barierei funcţionale intestinale şi cu un rol protector faţă de expunerea la
antigene alimentare sau din mediu, rol atribuit stimulării producerii de IgAs şi
de mucus, precum şi atenuării răspunsurilor antiinflamatorii induse de agenţii
patogeni.
Probioticelor li se atribuie şi o serie de efecte la "distanţă":
- prevenirea osteoporozei;
- prevenirea cancerului de colon;
- prevenirea bolilor inflamatorii intestinale;
- precum şi o serie de efecte asupra metabolismului lipidic.

Prebioticele sunt componente alimentare nedigerabile, de regulă, de


natură glucidică (oligozaharide şi dizaharide) care nu sunt digerate şi
absorbite în tubul digestiv proximal servind astfel ca substrat al fermentaţiei
colice, stimulând multiplicarea bifidobacteriilor.
Rolul prebioticelor este complex:
- modulează funcţia imunitară;
- intră în competiţia pentru receptori cu agenţii patogeni;
- stimulează selectiv şi sporesc un număr limitat de specii bacteriene
endogene benefice rezidente în colon, care produc substanţe antimicrobiene.
Efectele prebioticelor:

2
- multiplicarea florei fecale de tip lactobacillus şi bifidobacterii;
- ameliorarea funcţiilor intestinale;
- creşterea rezistenţei faţă de patogenii digestivi;
- modularea răspunsului imun sistemic;
- reducerea riscului de alergii;
- reducerea riscului de cancer de colon;
- reducerea colesterolului şi a lipidelor serice;
- sporirea biodisponibilităţii colonului;
- accentuarea mineralizării osoase.

Acizii graşi polinesaturaţi cu lanţ lung (Long Chain


Polyunsaturated Fatty Acids - L.C.P.U.F.A.)
Într-o primă etapă formulele au fost îmbogăţite cu acizi graşi esenţiali
(acid linoleic şi acid α-linolenic), dar depistarea L.C.P.U.F.A. în laptele uman
a dus la îmbogăţirea formulelor cu aceste substanţe.
Sursele majore de L.C.P.U.F.A. sunt: microalgele, o serie de uleiuri
fungice şi marine sau gălbenuşul de ou.
Roluri:
- sunt componente structurale majore ale membranelor celulare
(fosfolipide);
- favorizează dezvoltarea creierului şi a retinei;
- conferă protecţie antialergică;
- au rol în dezvoltarea sistemului imun.

Nucleotidele
Depistarea unor concentraţii relativ mari de nucleotide (citidină,
uridină, adenozină, guanozină) în laptele uman a dus la suplimentarea
formulelor de lapte cu aceste substanţe în cantităţi apropiate.
Rolul nucleotidelor:
- precursori ai acizilor nucleici;
- constituienţi ai enzimelor;
- sursă de energie celulară;
- creşterea şi diferenţierea tractului gastro-intestinal ;
- protecţia antidiareică;
- dezvoltarea sistemului imun.
Se consideră că microflora stabilită în primii doi ani de viaţă determină
funcţia intestinală şi profilul de adaptare pentru toată viaţa, având astfel un
impact semnificativ asupra dezvoltării unor boli: alergii, astm bronşic, boli
gastro-intestinale.

3
Dezavantajele alimentaţiei artificiale:
În utilizarea formulelor de lapte trebuie ţinut cont de faptul că acestea
nu sunt întotdeauna sterile, de aceea se impun reguli stricte pentru reducerea
riscului de infecţii :
- prepararea proaspătă, la fiecare masă;
- aruncarea oricărui rest de lapte rămas;
- igienă riguroasă;
- în spitale – alcătuirea de ghiduri (protocoale) scrise pentru preparare şi
manipulare, cu control strict al respectării acestora.

ALIMENTAŢIA DIVERSIFICATĂ

Definiţie: Alimentaţia diversificată este alimentaţia sugarului după


vârsta de 4-6 luni cu alte alimente pe lângă lapte.
Diversificarea este un proces progresiv care durează câteva luni şi are
ca scop suplimentarea alimentaţiei (caloric şi calitativ), deoarece alimentaţia
lactată exclusivă nu mai acoperă nevoile energetice şi plastice ale sugarului
din al doilea semestru de viaţă.
La sugarul alimentat artificial diversificarea va fi începută la vârsta de 4
luni. La cel alimentat natural se poate amâna până la vârsta de 6 luni, dacă
secreţia lactată a mamei este suficientă şi dezvoltarea staturo-ponderală a
sugarului este corespunzătoare.
Diversificarea alimentaţiei se face cu respectarea următoarelor reguli:
 dieta trebuie să fie echilibrată şi raţională;
 introducerea unui aliment nou se va face numai când sugarul este
sănătos;
 alegerea primului aliment de diversificare se individualizează în
funcţie de particularităţile de dezvoltare ale sugarului. La cei cu o dezvoltare
ponderală corespunzătoare se începe cu supa de legume sau piureul de fructe.
La sugarii cu deficit ponderal, aceste alimente se vor îmbogăţi mai repede cu
proteine;
 valoarea calorică a alimentului nou introdus (prânzului) trebuie
să fie mai mare decât a celui care este scos din alimentaţie;
 introducerea alimentului nou se va face progresiv – câte 20-
30g/zi la o masă de lapte, reducând cu aceeaşi cantitate laptele, până la
înlocuirea completă a prânzului de lapte cu noul aliment;
 administrarea alimentelor nou introduse se va face cu linguriţa
(nu se recomandă prelungirea administrării alimentaţiei cu biberonul);
 se recomandă introducerea unui singur aliment nou pe săptămână
– la aceeaşi masă se pot combina mai multe alimente dar numai după ce s-a
testat toleranţa fiecăruia în parte;

4
 la apariţia unor tulburări digestive (vărsături şi/sau diaree) se
întrerupe diversificarea şi se reia după cîteva zile de la normalizarea
tranzitului intestinal;
 preparatele de lapte recomandate sunt cele pentru vârsta a doua;
 se recomandă introducerea în dietă a polizaharidelor (amidon) cu
prioritate faţă de zahăr;
 până la vârsta de 6-7 luni nu se vor oferi copilului făinoase cu
gluten ci doar cele de orez, porumb;
 se vor evita prânzurile rare şi abundente care cresc sinteza
lipidelor din glucide (hiperlipogeneză adaptativă), cresc depunerea de lipide,
măresc biosinteza colesterolului şi trigliceridelor, determină hipertrofie
gastrică, măresc suprafaţa de absorbţie intestinală şi determină modificări
enzimatice hepatice;
 numărul de prânzuri administrate pe zi în alimentaţia
diversificată se va stabili în funcţie de vârstă, senzaţia de foame-saţietate şi
greutatea copilului;
 nu se va forţa copilul să consume întreaga raţie oferită (risc de
anorexie, de „opoziţie”). Alimentul nou trebuie propus şi nu impus;
 generalizarea unui aliment care este primit cu plăcere (de
exemplu făinosul cu lapte) la toate mesele constituie o greşeală care perturbă
echilibrul nutriţional al sugarului;
 hidratarea între mese se face cu lichide neîndulcite (ceai, apă
fiartă şi răcită);
 în alimentaţia diversificată, corectă, a sugarilor nu este necesară
suplimentarea dietei cu vitamine;
 trebuie încurajată încă de la vârsta de 7-8 luni autoalimentarea –
stângăciile incipente ale sugarului sau murdăria care o produce nu trebuie
pedepsite, ele reprezentând etape în dezvoltarea autonomiei sale;
 alimentele noi vor fi pasate până la apariţia primilor dinţi, apoi
zdrobite;
 cel mai bun criteriu al succesului alimentaţiei diversificate la
sugar este urmărirea curbelor de creştere şi dezvoltare şi încadrarea lor în
parametrii normali.

Alimentele folosite în diversificarea alimentaţiei


Legumele cele mai întrebuinţate sunt: morcovii, cartofii, pătrunjelul,
spanacul, salata, dovleceii, roşiile, ardeii graşi şi fasolea verde. Ele se
administrează în alimentaţia sugarului sub formă de supe şi piureuri.

5
Produsele industriale de legume simple sau legume cu adaos de
făinoase, carne sau peşte se pot utiliza după vârsta de 6 – 8 luni, în funcţie de
compoziţie.
Făinoasele se introduc în lapte de la vârsta de 4-6 luni.
Cerealele destinate sugarului şi ulterior copilului mare, constituie o
alternativă de preferat în alimentaţia diversificată deoarece sunt sursă
importantă de calorii şi fibre pentru reglarea tranzitului intestinal, sunt
îmbogăţite cu vitamine, Ca şi Fe şi sunt securizate bacteriologic. Aceste
preparate pot înlocui făinoasele clasice (orez pasat cu brânză de vaci, măr cu
biscuiţi).
Exemple de cereale pentru sugari :
- fără gluten, pentru sugari cu vârsta între 4-6 luni: Milubrei banane
(cereale cu lapte, orez şi banane), Milubrei cu măr şi morcov
(cereale cu lapte orez, măr şi morcov), Miluvit "mit" (cereale cu
lapte, orez şi porumb), Nestle orez, Nestle orez şi roşcove ;
- cu gluten, pentru sugari cu vârsta mai mare de 6 luni: Milubrei
fructe (cereale cu lapte, orez, griş şi fructe), Milubrei biscuiţi
(cereale cu lapte, orez, griş şi biscuiţi), Milubrei 7 cereale, Nestle
orez cu 5 fructe, Nestle 5 cereale, ş.a.
Biscuiţii se administrează sfărâmaţi după vârsta de 6 luni în asociere cu
piureul de fructe.
Pâinea albă se poate administra de la vârsta de 8 luni dacă masticaţia o
permite, iar pastele făinoase se recomandă sub formă de fidea, fierte în supă,
începând cu vârsta de 8 luni.
Fructele se administrează sugarului sub formă de sucuri, piureuri şi
compoturi. În funcţie de sezon piureul de mere se alternează cu cel de piersici
sau de banane. Bananele sunt bine tolerate şi au un conţinut mare de amidon
şi de vitamina C.
Nu se vor da copilului sub 1 an fructele cu sâmburi mici (zmeură,
căpşuni, fragi, mure, kiwi) care au acţiune puternic alergizantă.
Brânza de vaci se administrează zilnic după luna a-V-a de viaţă, câte
20-30g la un prânz, se pasează şi se amestecă cu orez pasat, supă, piure de
legume sau de fructe.
Brânza telemea de vacă, desărată ca şi brânza proaspătă în amestec cu
mămăligă sau cu paste făinoase sub formă de budinci se poate administra de
la vârsta de 8-9 luni. Brânzeturile fermentate se recomandă după vârsta de 1
an.
Oul: Gălbenuşul, fiert timp de 5 minute, se dă sugarului după vârsta de
4-5 luni, de 2-3 ori /săptămână, amestecat cu supă sau piure de legume.
Albuşul nu se administrează până la vârsta de 1 an deoarece este alergizant.
Ficatul de pasăre sau de vită fiert se administrează după vârsta de 6
luni. Se adaugă în supa de zarzavat sau în piure, 20-30g, în zilele când nu
primeşte gălbenuş sau carne.

6
Carnea de pasăre sau de vită, fiartă, tocată foarte bine, se pune în supa
de zarzavat sau în piure de legume în cantitate de 20-30g, după luna a-V-a de
viaţă.
Peştele este considerat un aliment alergizant şi de aceea se recomandă
introducerea lui în alimentaţie după vârsta de 1 an. Poate fi administrat după
vârsta de 8 luni sub forma preparatelor industriale, a căror compoziţie este
controlată şi hipoalergenică.
Iaurtul se recomandă de la vârsta de 7 luni cu adaos de zahăr 5% sau
biscuiţi sfărâmaţi /făinos instant.
Smântâna poate fi administrată sugarului de la vârsta de 7-8 luni.
ALIMENTAŢIA COPILULUI 1-3 ANI

În perioada 1-3 ani se impun modificări în alimentaţia copilului care


trebuie să fie cât mai variată, estetic prezentată, iar meniul să fie alcătuit în
funcţie de gradul de dezvoltare şi preferinţele copilului.
Se interzice administrarea alimentelor cu biberonul.
Se recomandă ca cel puţin o masă pe zi să fie servită împreună cu
întreaga familie, aceasta fiind o modalitate de cunoaştere şi interacţiune
reciprocă.
Nevoia de lichide la această vârstă este de 125 ml/kg/zi.
Nevoia de:
- proteine – 2,5-3 g/kg/zi;
- lipide – 4-5 g/kg/zi;
- glucide – 10-12 g/kg/zi.
Necesarul de calorii la această vârstă este de 80-100 Kcal/kg/zi.
Laptele de vacă nu va depăşi 500 ml/zi.
Se va evita supraalimentaţia cu glucide care predispune la carii dentare.
Copilul va primi 3 mese principale şi două gustări:
Masa de dimineaţă va cuprinde 250 ml lapte de vacă cu pâine cu unt,
gem / miere de albine, brânză telemea, ou, şuncă slabă.
Masa de prânz – cea mai importantă, va fi compusă din trei feluri:
- felul I – supă sau ciorbă de zarzavat sau carne, cu legume pasate;
- felul II carne tocată de pasăre, vită (în medie 50 g), sub formă de perişoare,
pârjoale, ruladă, cu sos sau garnitură de legume. Carnea de porc slabă se
recomandă după vârsta de 2 ani. Se contraindică carnea de berbec sau miel
care se digeră mult mai greu.
- felul III – desertul va fi constituit din compot, prăjitură de casă.
La sfârşitul mesei se vor oferi 100-150 ml apă.
Masa de seară va fi compusă dintr-un prim fel (budincă, salate de
legume, omletă, papanaşi) şi un al doilea fel care va conţine 250 ml lapte sau
iaurt cu pâine sau biscuiţi.

7
Cele două gustări – de la ora 10 şi 17 vor fi alcătuite în general din
fructe şi compoturi.
Administrarea forţată de alimente este cauza anorexiei psihogene, des
întâlnită în familiile cu copii hiperprotejaţi.

Alimentele interzise la această vârstă sunt:


- alimente care pot provoca aspiraţie: nuci, alune, fructe cu sâmburi,
seminţe, floricele de porumb, cartofi prăjiţi, ţelină crudă, peşte cu oase,
bomboane;
- dulciuri: prăjituri cu cremă, cereale cu zahăr, băuturi răcoritoare cu
arome artificiale de fructe;
- alimente greu de digerat: cârnaţi, carnea de oaie, vânat sau conservată
mâncăruri prăjite/grase, condimente;
- mazărea, fasolea boabe, varza se pot introduce în alimentaţie după
vârsta de 2 ani;
- alcoolul, cafeaua, ceai negru, cola.

ALIMENTAŢIA COPILULUI ÎNTRE 4 -7 ANI


Copilul va primi 3 mese principale şi 2 gustări. Compoziţia meselor va
fi foarte variată.
Laptele va fi administrat în cantitate de cel mult 500 ml/zi.
Fructele şi legumele se dau crude, ca salate sau preparate.
Carnea se dă zilnic, în cantitate de 75 g, iar oul de 3-4 ori pe săptămână.
Pâinea, recomandabil cea integrală, nu va depăşi 150-200 g/zi.
Apa şi dulciurile se indică la sfârşitul mesei pentru a nu afecta apetitul.
Copilul va mânca la masă cu familia.
În această perioadă se va pune accentul pe învăţarea bunelor deprinderi:
spălatul pe mâini înainte de masă, periajul dinţilor.

ALIMENTAŢIA COPILULUI ÎNTRE 7 - 15 ANI


Regimul alimentar va fi asemănător cu cel al adultului.
Copilul va primi 3 mese principale şi 1-2 gustări pe zi.
Masa de dimineaţă este importantă deoarece este înaintea programului
şcolar.
Alimentele trebuie să fie proaspete, suficiente cantitativ şi cu valoare
biologică ridicată. Adolescenţii adoptă frecvent un regim alimentar cu
conţinut energetic scăzut, care poate fi sărac în vitamine (A, C, D) şi minerale
(Ca, Mg, Fe).
Se recomandă evitarea alimentaţiei de tip fast – food care creşte riscul
dezvoltării obezităţii.