SUPORT CURS IGIENA

PREVENIREA SI CONTROLUL INFECTIILOR, ANUL 2020-2021, SEMESTRUL I

SAPTAMANA I

IGIENA AERULUI

Aerul reprezinta probabil cel mai important factor de mediu, el este

indispensabil vietii.
Aerul interacţionează permanent cu organismul şi acţiunea lui asupra
organismului poate fi nu numai pozitivă, ci şi negativă. Orice deviere în starea
aerului poate influenţa atât direct, cât şi indirect funcţiile organismului,
dereglându-i homeostaza.
Caracteristicile fizice alea aerului si influenta asupra organismului uman

1. Temperatura aerului
2. Umiditatea aerului
3. Miscarea aerului
4. Presiunea atmosferica
5. Electricitatea atmosferica

Caracteristicile chimice ale aerului si influenta asupra organismului uman

1. Compozitia chimica a aerului

2. Poluarea aerului si actiunea sa asupra sanatatii
3. Prevenirea si combaterea poluarii aerului.

SAPTAMANA II

IGIENA APEI

Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor

albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanță absolut
indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai
universali solvenți. Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului,
având formula chimică brută H2O. Apa este una din substanțele cele mai
răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelișurile acesteia, hidrosfera.

-Nevoile de apa ale individului si colectivitatilor umane

-sursele de apa si caracteristici sanitare
- deteriorarea si protectia apei.

IGIENA SOLULUI
SOLUL este parte a scoarței pămantului în care au loc procese biologice.
Solul interacționează permanent cu toate elementele mediului ambiant:apă, aer,
alimente, care își exercită acțiunea lor complexă asupra sănătății populației.
Cunoașterea caracteristicilor solului servește la aprecierea acestor riscuri.
1.PROPRIETĂȚILE SOLULUI
1.1 Proprietăți fizice
1.2 Proprietăți chimice
1.3 Proprietăți biologice
Proprietăți fizice
• Solul este format din particule solide numite granule, care pot fi de diferite
dimensiuni,forme și compoziție chimică. Spațiile rămase libere între
granule constituie porozitatea solului. Mărimea porozității depinde de
dimensiunea ,forma și așezarea granulelor. Cu cat particulele sunt mai
mari, cu atat volumul total al porilor este mai mic. Granulozitatea și
porozitatea influențează proprietățile fizice ale solului. Proprietăți fizice:
a) Permeabilitatea
b) Capilaritatea
c) Capacitatea de filtrare
d) Temperatura

Proprietăți chimice
• Solul conține totalitatea substanțelor chimice cunoscute, dar cantitatea în
care aceste substanțe sunt răspandite în sol poate fi variabilă de la un sol la
altul.
• În cantități mai mari în sol se găsesc:
siliciu,calciu,aluminiu,fier,magneziu,potasiu
• În cantități mai mici:iod,fluor,brom,cobalt,mangan,crom
• De asemenea elemente radioactive:radon,uraniu,toriu,cesiu

IGIENA RADIATIILOR
Radiațiile reprezintă un factor permanent al mediului înconjurător,
acționand atat sanogen cat și patogen.
• Radiațiile se caracterizează prin: energie , frecvență, lungime de undă.
Din punct de vedere al acțiunii biologice efectele sunt cu atat mai
pronunțate cu cat energia este mai mare.
• Radiațiile se grupează în două categorii:
1. RADIAȚII IONIZANTE
• Sunt radiații care au proprietatea de a ioniza materia asupra căreia
acționează datorită energiilor mari eliberate la locul de acțiune.
• Acestea sunt:-radiațiile electromagnetice(radiații X, radiații gamma) cu
mare putere de penetrare în corpul uman, efect patogen în iradiere
externă.
2.RADIAȚII NEIONIZANTE
• Sunt radiații electromagnetice care transferă la locul de absorbție
energii care nu sunt capabile să producă fenomenul de ionizare sau îl
produc foarte slab.
• În mod natural în mediu există:
-radiații ultraviolete
-radiații luminoase
-radiații infraroșii, sursa naturală fiind soarele; emise de surse
artificiale:
-microundele

SAPTAMANA III

IGIENA ALIMENTATIEI
 Igiena alimentatiei – este partea igienei care urmareste doua
obiective principale:
1. Cunoasterea si punerea in valoare a efectelor favorabile ale alimentatiei
asupra starii
de sanatate
2. Diminuarea sau indepartarea riscului ca produsele alimentare sa devina
factori
daunatori pentru consumatori
Dupa natura si rolul lor in organism substantele nutritive se impart in cinci grupe
mari:
a. Proteine
b. Lipide
c. Glucide
d.Elemente minerale
e.Vitamine

SAPTAMANA IV

IGIENA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI

=studiul factorilor care influenteaza starea de sanatate a colectivitatilor de copii

si tineri.
Dezvoltarea fizică a copiilor şi tinerilor
- primele 2 decenii: concepţie → maturitate
Creşterea = fenomenul de sporire a dimensiunilor şi greutăţii corporale.
Factori care influenţează creşterea şi dezvoltarea
1. Condiţii de mediu – mediul social şi climatic, urbanizare, activitate, asistenţă
medicală;
2. Ritmul dezvoltării scade cu vârsta;
3. Ritm neuniform de dezvoltare - 0 - 3 ani dezvoltarea este în creştere;
- 10-15 ani alternează şi începe să scadă;
4. Ritm propriu de dezv. a diferitelor organe, aparate, sisteme;
5. Dezv. în corelaţie a organelor şi sistemelor;
 6. Dezv. fizică – funcţie de sex.
Igiena copilului mic 0 – 3 ani
-greutatea la naştere 3500g ± 350g
-înălţimea la naştere 50cm ± 2cm
Durata sarcinii 281-282 zile ± 11 zile
Aparatul respirator = 45 – 55 resp. / min. - la 3 ani = 30 resp. / min.
Dezv. motorie - 3 luni ridică capul
- 6 luni şede
- 8 luni se deplasează târâş
- 9-11 luni merge cu sprijin
- 24 luni loveşte mingea cu piciorul
- 30 luni mers pe vârfuri
- 36 luni pedalează
- reflex tonic al mâinii
- 4 luni prinde obiectele cu toată mâna
- 6 luni flectează degetele
- 8 luni duce obiectul la gură
- 9 luni opune policele celorlalte degete
-10 luni pensa police – index

-15 luni suprapune obiectele

-24 luni răsfoieşte, nănâncă singur
Dezv. vorbirii - 1 lună ţipăt monoton-modular
- 6 luni grupe de sunete
- 7-8 luni înţelege câteva cuvinte
- 12 luni rosteşte cuvinte
- 15 luni pronunţă cuvinte pt. a exprima dorinţe
Regimul zilnic - nevoia de somn 16 ore – 2 luni → 12 ore – 36 luni
Cerinţe igienico-sanitare ale creşelor
-copii 0 - 3 ani; 8 -12 ore / zi; 5 zile / săptămână
-amplasarea - departe de noxe, fum, zgomot, miros....
-teren - 100 mp pt. fiecare grupă de copii
- de joc cu aparate, pajişte, nisip
Clădirea - 3 – 13 grupe; parter + 1 etaj (maxim)
- circuite funcţionale
- cameră de primire - legătură directă cu grupul sanitar, spălător, toaletă
- triaj epidemiologic la intrare
- cameră de grupă – terasă
- blocul alimentar izolat – comunică printr-un oficiu
- bucătăria – spaţii pt. - bucătăria de lapte
- curăţatul zarzavaturilor
- păstrarea alimentelor
- spălarea vaselor
- vestiar separat pt. personal
- spălătorie - fierberea rufelor
- uscare
- călcare
Camera de grupă - 3 mp / copil; înălţimea 3,20 m; ferestre de la 60 – 80 cm
Dormitoarele – 1 m de la perete şi între rânduri
Iluminatul – natural
Izolarea termică – temperatura 22-24˚C; umiditate 40-50 %; curenţi de aer 0,1 –
0,3m / s
Aerisirea – în funcţie de temperatura ext.
Podeaua şi mobilierul – şters umed, dezinfectat
Grup sanitar - cădiţă 1 la 10 copii
- 1 chiuvetă la 5 copii
- 1 WC la 5 copii
- 1 duş la 10 copii
- sub 2 ani oliţe individuale – spălate, dezinfectate după fiecare folosire
!!! Igiena personalului de îngrijire
Igiena rufăriei
Dezinfecţia veselei
Cerinţe igienice în unităţile şcolare
Amplasarea-aproape de locuinţe
-min. 300m de calea ferată, fabrici, uzine, trafic, rampe de gunoi
Clădirea-planificarea încăperilor
 -2,5mp / elev
-culori deschise, fără ornamente
-temp. 17 – 19˚C
-apă potabilă
-îndepărtarea reziduurilor-zilnic, recipienţi, lichide
-WC -1 pt. 30 băieţi; 1 pt. 20 fete; 1 pt. cadre
Laboratoare-pardoseală lavabilă
-apă + gaz
Mediu şi sănătate
Page 8 of 8
-materiale rezistente chimic / fizic
Sala de sport-înălţime = 6m
-suprafaţă = 160mp
-pardoseală – plută presată
-corpuri de iluminat – protejate
-camere anexe-vestiar, duş, WC – 1la 20 elevi, cameră profesor, cameră
prim ajutor
Scările-drepte, cu balustradă, 2m lăţime
Cabinet medical-sală de consultaţii + sală de aşteptare
Salubrizarea clădirii-zilnic-curăţenia încăperilor umed, aerisit
-periodic
-ocazional
-în vacanţe
Mobilierul şcolar-poziţie corectă, fără culţuri
Poziţia incorectă-oboseală musculară
-comprimarea org. toraco-abdominale
-tulburări respiratorii
Odihnă-cu mâinile la spate sau pe lângă corp, respiraţii ample, oxigenare bună
Prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile în instituţiile pt. copii
1. Sursa de infecţie: om bolnav, animal
2. Calea de transmitere: contact - direct
- indirect: aer, apă, alimente
3. Organul receptor: omul
 -izolarea suspecţilor – separarea suspecţilor → domiciliu, spital
Măsuri
1.)Triaj epidemiologic - zilnic
- semestrial
- la angajare (pt. personal)
2. Măsuri de combatere în focar
a) depistare
b) declarare
c) transport şi izolare
d) dezinfecţie
3. Igiena individuală-obiecte de igienă personală
-spălarea mâinilor
-lenjerie proprie
Igiena claselor şi a grupurilor sanitare-dezinfecţie; dezinsecţie; deratizare
4. Măsuri asupra org. receptor: - imunizare (vaccinare), călire
- izolarea bolnavilor, evitarea aglomeraţiilor
Ocrotirea sănătăţii-profilaxie = totalitatea metodelor vizând păstrarea sănătăţii
Împiedicare apariţiei bolii şi prevenirea apariţiei sechelelor.
Mediu şi sănătate
Profilaxie
1. Examen medical preventiv
2. Triajul epidemiologic
3. Examen medical periodic
4. Dispensarizare = urmărirea pacienţilor din evidenţele speciale
5. Acţiuni medicale specifice
6. Educaţie sanitară
SAPTAMANA V

IGIENA AERULUI

Aerul pur este teoretic un amestec de oxigen și azot în proporție de ¼. În realitate este un
amestec de gaze format din Azot 78-79 %, Oxigen 20-21 %, Bioxid de Carbon 0,03-0,04 % și alte gaze:
argon, neon, ozon etc.

Prin actul respirator se modifică compoziția aerului și cantitatea de vapori de apă, aerul

respirat fiind practic saturat. Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor

substanțe care, în funcție de concentrație și/sau tip de acțiune, produc modificări ale sănătății sau

alterează mediul. Nu considerăm atmosfera poluată decât în măsura în care substanțele prezente în

aer exercită un efect nociv asupra mediului sau a omului.

Prevenirea și combaterea poluării aerului.

Măsurile de prevenire și combatere a poluării aerului constituie o necesitate socială de mare

importanță în epoca actuală. Distingem două tipuri de măsuri:

Măsuri medicale.
Au la bază stabilirea criteriilor privind calitatea aerului și elaborarea normelor de calitate. În stabilirea
criteriilor se pleacă de la concepția că prezența în atmosferă a unor substanțe străine este inevitabilă,
cunoașterea cât mai exactă a pragurilor de nocivitate reprezentând obiectul principal, și în funcție de
aceasta se stabilesc normele sanitare. Din punct de vedere al pragurilor se disting:

- Pragul efectului nul

- Pragul de incomoditate (disconfort, modificări ale mediului)

- Pragul de toxicitate sau nocivitate (modificări fiziopatologice)

- Pragul de urgență (creșterea mortalității)

Clima și relația cu sănătatea

Clima este definită ca totalitatea factorilor fizici și biologici caracteristici pentru o anumită regiune și

care acționează asupra omului. Ceea ce caracterizează clima sunt factorii meteorologici.

În grupul mare al acestora trebuie făcute diferențieri între noțiunile de climă și vreme.

Clima este reprezentată de suma factorilor care caractarizează din punct de vedere meteorologic un

teritoriu (temperatură, precipitații, umiditate, vânt, etc). Are stabilitate foarte mare un timp și suferă

modificări apreciabile.

Vremea se caractarizează în primul rând printr-o foarte mare instabilitate schimbânsu-se uneori chiar
de mai multe ori pe zi. Este determinată de deplasarea unor mase de aer cu caracter meteorologic

diferite (temperatură, umiditate, presiune atmosferică).

Zona polară - număr redus de boli infecțioase, dar cu forme grave

Zona temperată -sunt frecvente bolile microbiene și cele virotice, bolile reumatismale și inflamatorii

și bolile cronice și degenerative.

Zona tropicală - Predomină bolile parazitare și bolile subnutriție

Organismul uman suportă eficient variaţiile climatice sezoniere deoarece modificarea funcţiilor
fiziologice apare într-un interval mai mare de timp. În condiţiile de trecere rapidă de la un climat la altul
apare efortul de adaptare. Fiecare climat vine cu particularităţile sale.

 Efortul de adaptare poate fi de intensitate deosebită, după gradul de solicitare al zonei climatice. Aceste
procese adaptative au fost dobândite în timpul evoluţiei omului, odată cu părăsirea locurilor de origine
şi răspândirea pe toate continentele lumii.

Influenţa climei asupra organismului uman

Clima poate fi definită ca totalitatea factorilor fizici atmosferici: temperatură, umiditate, presiune,
curenţi de aer sau precipitaţii, şi telurici: relief, vegetaţie, întinderea suprafeţelor de apă. Caracteristicile
climei sunt în general stabile, modificările de climă pot fi posibile doar în perioade lungi de timp. Totuşi,
în cadrul regimului climatic pot apărea fenomene meteorologice de mare intensitate (de exemplu
furtunile de vară) ce se petrec într-un interval de timp scurt – ore, zile, cunoscute sub numele de
schimbări de vreme. Factorul principal care condiţionează schimbările de vreme este diferenţa de
presiune atmosferică între două puncte datorată încălzirii inegale a solului şi a apei. Diferenţa de
presiune pune în mişcare masele de aer în diferite direcţii şi sensuri, din zonele cu maxim barometric
spre cele cu minim barometric. La contactul dintre două mase de aer cu proprietăţi diferite se realizează
frontul atmosferic, o zonă în care pot apărea variaţii de temperatură de 15 – 20°C, precipitaţii sub formă
de averse şi descărcări electrice într-un interval de timp foarte scurt.

Atât clima, cât şi vremea acţionează asupra organismului, prin caracteristicile diferite solicitând
răspunsuri diferite. 
 SAPTAMANA VI
IGIENA SOLULUI

• Acea parte a scoarței pămantului în care au loc procese biologice.

• Solul interacționează permanent cu toate elementele mediului
ambiant:apă, aer, alimente, care își exercită acțiunea lor complexă
asupra sănătății populației. Cunoașterea caracteristicilor solului
servește la aprecierea acestor riscuri.
1.PROPRIETĂȚILE SOLULUI
1.1 Proprietăți fizice
1.2 Proprietăți chimice
1.3 Proprietăți biologice
1.1 Proprietăți fizice
• Solul este format din particule solide numite granule, care pot fi de diferite
dimensiuni,forme și compoziție chimică. Spațiile rămase libere între
granule constituie porozitatea solului. Mărimea porozității depinde de
dimensiunea ,forma și așezarea granulelor. Cu cat particulele sunt mai
mari, cu atat volumul total al porilor este mai mic. Granulozitatea și
porozitatea influențează proprietățile fizice ale solului. Proprietăți fizice:
a) Permeabilitatea
b) Capilaritatea
c) Capacitatea de filtrare
d) Temperatura
POLUAREA SOLULUI ȘI INFLUENȚA ASUPRA
SĂNĂTĂȚII
• Poluarea solului se datorează activității umane, prin îndepărtarea și depozitarea
neigienică a:
- reziduurilor solide și lichide
- excrementelor animale și cadavrelor acestora
- deșeurilor industriale
- prin utilizarea în agricultură a substanțelor chimice ca fertilizatori și împotriva
dăunătorilor
- depozitarea de substanțe radioactive,cancerigene și toxice în mod necontrolat
- utilizarea la irigații a apelor poluate
Poluarea solului poate fi:
2.1. Poluare biologică
2.2. Poluare chimică

SAPTAMANA VII
IGIENA ALIMENTATIEI

1.Lapte şi brânzeturi
RISCURI DE IMBOLNAVIRE SI MASURI DE PREVENIRE
2. Carnea si derivate din carne
RISCURI DE IMBOLNAVIRE SI MASURI DE PREVENIRE

3. Ouale
RISCURI DE IMBOLNAVIRE SI MASURI DE PREVENIRE

4. Legumele si fructele
RISCURI DE IMBOLNAVIRE SI MASURI DE PREVENIRE

SAPTAMANA VIII
CERINTE DE IGIENA SI STRUCTURA FUNCTIONALA A UNITATILOR MEDICALE

ORGANIZAREA FUNCTIONALA GENERALA A SPITALULUI/UNITATILOR MEDICALE

Conform normativelor pentru spitale, lista principalelor grupe și funcțiuni (sectoare),

respectiv lista unităților funcționale componente (compartimente), este următoarea:
A. Sector spitalizare
A1. Secții medicale cu paturi compuse din unități de îngrijire
A2. Unitate de spitalizare de o zi (după caz)Modificări (1)
A3. Serviciul de primire și externare a bolnavilor
B. Sector ambulatoriu (pentru pacienți neinternați)
B1. Cabinete de consultații și tratamente
B2. Compartiment de evidență medicală, programare, informare
C. Servicii tehnico-medicale de diagnostic și tratament
C1. Sector de intervenții - tratamente aferente bolnavilor spitalizați
C1a) Bloc operator
C1b) Serviciu de anestezie și terapie intensivă (ATI)
C1c) Bloc de nașteri
C2. Sector de investigații - explorări funcționale (comun pentru bolnavi spitalizați și
ambulatorii)
C2a) Laborator de analize medicale
C2b) Laborator de radiodiagnostic
C2c) Laborator de explorări funcționale
C2d) Laborator de anatomie patologică
C2e) Laborator de medicină nucleară (după caz)
C3. Sector de terapie (pentru bolnavi spitalizați și ambulatorii)
C3a) Serviciu de urgențe
C3b) Serviciu de recuperare medicală și fizioterapie
C3c) Compartiment de epurare renală
C3d) Compartiment de radioterapie (după caz)
C3e) Compartiment de psihoterapie și ergonomie (după caz)
C3f) Alte compartimente de terapie specială în funcție de structura medicală a spitalului
C4. Servicii tehnico-medicale auxiliare (nu se adresează direct pacienților)
C4a) Serviciu de sterilizare centrală
C4b) Farmacie
C4c) Bancă (punct) de sânge, bănci de țesuturi (după caz)
C4d) Prosectură (morgă)
D. Servicii gospodărești
D1. Bucătărie, oficii alimentare și depozite de alimente
D2. Spălătorie și depozite de lenjerie
D3. Stație de dezinfecție (centrală de paturi)
E. Conducere medicală și administrație
E1. Conducere medicală
E2. Birouri administrative
E3. Serviciu de evidență medicală și arhive
E4. Compartiment de prelucrare a informațiilor și documentelor
E5. Sala de întruniri
F. Servicii anexe pentru personal
F1. Vestiare pentru personalul medical și tehnic
F2. Punct de documentare medicală (bibliotecă)
G. Spații sociale și anexe pentru pacienți, aparținători, vizitatori
G1. Garderobă
G2. Serviciu de informații și relații
G3. Bufet și puncte de vânzare (florărie, cadouri, ziare)
G4. Diverse prestații - frizerie, coafură, poștă (după caz)
G5. Capelă (după caz)
.H Servicii tehnico-utilitare
H1. Centrale și stații tehnice
H1a) Centrală termică
H1b) Uzină de apă și hidrofor
H1c) Post de transformare și grup electrogen
H1d) Centrale de ventilație și tratare a aerului
H1e) Centrală frigorifică (după caz)
H1f) Stații pentru oxigen, aer comprimat, alte fluide medicinale
H1g) Centrală telefonică
H1h) Stații pentru comunicare internă (TV cu circuit închis, căutare de persoane,
radioficare)
H1i) Stații de pompare și tratare efluenți
H1j) Stații tehnice pentru mașini ascensoare
H1k) Stații tehnice aferente unor echipamente medicale
H1l) Alte stații tehnice aferente instalațiilor (puncte de distribuție, camere tablouri
electrice, galerii de vizitare etc.)
H2. Dispecerate pentru supraveghere, control și avertizare asupra funcționării
echipamentelor și instalațiilor (după caz)
H3. Serviciu de întreținere și service aparatură (ateliere)
H4. Depozite diverse
H5. Stație de colectare și tratare a deșeurilor solide
H6. Garaje
H7. Control poartă

Art. 2. -
(1) Organizarea spațial-funcțională a spitalelor în ansamblu, precum și cea a fiecăruia
dintre sectoarele și compartimentele componente se fac ținându-se seama de:
a) categoriile de utilizatori;
b) specificul activităților;
c) condiționări tehnologice impuse de aparatura medicală și echipamentele (instalațiile)
utilizate; și
d) criterii de igienă și asepsie.
(2) Atât la proiectarea, cât și la amenajarea spitalului se recomandă aplicarea simultană
a criteriilor de organizare spațial-funcțională, ceea ce conduce la un model general de
zonare, model valid atât la spitalele generale, cât și la unele spitale de specialitate, după
cum urmează:
- zona "curată" din punct de vedere al condițiilor igienico-sanitare: cu compartimente
adresate numai pacienților spitalizați, cu cerințe severe privind igiena și asepsia,
recomandabil a fi amplasate departe de circulația principală a spitalului, include:
a) blocul operator, serviciul ATI, blocul de nașteri, sterilizarea centralizată;
b) secțiile medicale cu paturi;
- zona "murdară" (sau cu subzone "murdare") din punct de vedere al condițiilor igienico-
sanitare: este încadrată astfel întrucât constituie zona de interfață a spitalului în relația
cu serviciile tehnice și de prestații ale localității, cu unitățile furnizoare de materiale și
produse, cu diverse rețele edilitare. Această zonă cuprinde compartimente strict
separate de zonele cu cerințe de asepsie, închise accesului pacienților și altor categorii
de personal în afara celui propriu, amplasate uzual la demisolul (parterul) clădirilor
spitalicești, precum și în construcții anexe izolate, și include următoarele:
a) unele servicii tehnico-medicale (prosectură, farmacie);
b) zona gospodărească;
c) servicii tehnice;
- zona "neutră" din punct de vedere al condițiilor igienico-sanitare: este încadrată astfel
întrucât reprezintă interfața spitalului, pe componenta medicală, în relația cu pacienții,
aparținătorii și vizitatorii și are deschidere directă spre căile de circulație auto și
pietonale din zona publică a incintei spitalicești. Compartimentele încadrate în această
zonă se recomandă a fi amplasate la parter sau mezanin și includ:
a) serviciul de urgență;
b) secția de spitalizare de o zi;
c) ambulatoriul spitalului;
d) serviciul de primire - internări și externări;
- zona "intermediară" din punct de vedere al condițiilor igienico-sanitare:
compartimentele grupate în această zonă ocupă poziții intermediare în ierarhia bazată
pe condiții igienico-sanitare, cu precizarea că zona laboratoarelor și zona administrației
sunt segregate accesului pacienților sau aparținătorilor, cu excepția spațiilor de relații
(punctul de recoltare și, respectiv, secretariatul), și se vor amplasa periferic față de
zonele de circulație principale ale acestor utilizatori. Zona neutră include următoarele
compartimente și servicii:
a) laboratoarele;
b) serviciul centralizat și unitățile de explorări funcționale;
c) serviciul centralizat și unitățile de roentgendiagnostic;
d) administrația și serviciile anexe pentru personal.

CIRCUITELE FUNCŢIONALE ÎN SPITAL

Activitatea de prevenire şi combatere a infecţiilor nozocomiale se desfăşoară într-un cadru organizat, ca
obligaţie permanentă a fiecărui cadru medico-sanitar.

Activitatea de supraveghere şi prevenire a infecţiilor nozocomiale face parte din obligaţiile profesionale
ale personalului şi este înscrisă în fişa postului fiecărui salariat.

INFECŢII NOSOCOMIALE (intraspitaliceşti) = afecţiune infecţioasă contractată de către pacient în spital

pe lângă afecţiunea cu care s-a internat acesta.

Circuitul (traseul) funcţional are 2 componente principale:

I. MEDIUL (CIRCUIT) SEPTIC = circuit septic = mediul cel infectat

II. MEDIUL (CIRCUIT) ASEPTIC = circuit aseptic = mediul steril/neinfectat

CIRCUITUL FUNCŢIONAL = un traseu urmat în practica medicală. Este un SENS DE CIRCULAŢIE în

interiorul unităţilor spitaliceşti (sanitare) a bolnavilor, personalului medical, a unor materiale,
instrumente, tuturor materialelor.

Sunt 2 trasee diferite cel ASEPTIC (steril) de cel SEPTIC (infectat).

I. CIRCUIT SEPTIC (INFECTAT)

Def: Este sensul de circulaţie care indică introducerea germenilor patogeni,

generatori de infecţii, în interiorul unităţilor sanitare.

II. CIRCUIT ASEPTIC (STERIL, NEINFECTAT)

Def: Este sensul de circulaţie ce asigură condiţii de protecţie împotriva infecţiilor,

în interiorul unităţilor sanitare.

OBSERVAŢII:

- Niciodată nu se încrucişează circuitul septic cu cel aseptic

- Circuitele septice sunt separate de cele aseptice

- Dacă se intersectează, rezultă infecţiile nosocomiale

2 CIRCUITUL PERSONALULUI, STUDENŢILOR ŞI ELEVILOR

PRACTICANŢI

Este un circuit pe care îl urmează personalul medical în spital la intrarea/ieşirea din serviciu.
TRASEU:

EXTERIOR → VESTIAR → CABINE DUŞ (= BAIA = FILTRUL PERSONALULUI) → VESTIARE cu ECHIPAMENT

DE PROTECŢIE → SPĂLAREA MÂINILOR (la fiecare tehnică) → SECŢIE

- Şi la ieşirea din serviciu se parcurge acelaşi circuit dar în sens invers.

- În secţiile cu caracter NEINFECŢIOS, NU ESTE NECESAR DUŞUL (BAIA), ci numai SPĂLAREA MÂINILOR

Obs : NU se INTERSECTEAZĂ NICIODATĂ CIRCUITUL PERSONALULUI cu alt circuit (ex.: cu al lenjeriei

nesterile)

Acest circuit este important în prevenirea infecţiilor nozocomiale, motiv pentru care este necesară
asigurarea de personal sanitar (mediu, auxiliar, de îngrijire), pe compartimente septice şi aseptice.

Este interzis accesul în sălile de operaţii a personalului care nu face parte din echipa de intervenţie.

În mod similar, este interzis accesul altui personal în blocul alimentar sau în staţia de sterilizare.

SAPTAMANA IX
PREVENIREA SI COMBATEREA INFECTIILOR NOSOCOMIALE

Masuri generale

Toate infectiile intraspitalicesti urmeaza un model epidemiologic de

baza, care daca este inteles si recunoscut din timp ajuta la instaurarea
unor masuri eficiente de prevenire si control al bolilor. Procesul
epidemiologic nu poate fi declansat in absenta unei surse infectioase;
ulterior, infectia urmeaza moduri de transmitere predictibile, pentru
raspandirea intr-o colectivitate. Rezervorul infectios poate proveni din
mediul exterior: o sursa de apa contaminata, vizitatorii, pacientii bolnavi
sau purtatori, personalul medical. Speciile patogene se pot raspandi cel
mai adesea, de la un pacient la altul, prin intermediul mainilor murdare.
In alte cazuri, transmiterea infectiilor pe calea aeriana se poate realiza
prin intermediul fragmentelor de sputa; picaturile infectioase sunt
raspandite prin tuse sau stranut. Orice interventie chirurgicala, ce induce
un stres considerabil pentru organismul bolnav, poate contribui la
cresterea susceptibilitatii in fata infectiilor nosocomiale.

Astfel, rolul actiunilor de supraveghere si control epidemiologic,

este acela de a identifica potentialele pericole pentru sanatatea
pacientilor si de utilizare a antisepticelor si dezinfectantelor specifice.
Deoarece infectiile incrusisate (infectii transmise de la un pacient la altul,
prin intermediul mainilor murdare) au o pondere considerabila in randul
infectiilor nososcomiale, igienizarea corecta a mainilor (apa, sapun,
dezinfectant cutanat), reprezinta cel mai eficient mijloc de prevenire a
imbolnavirilor. In toate sectiile de terapie intensiva, precum si in cadrul
blocului operator, se recomanda utilizarea intensa a agentilor de spalare
a mainilor ce contin substante cu rol antiseptic. De asemenea, se
recomanda utilizarea solutiilor antiseptice pentru spalarea mainilor,
inainte si dupa fiecare examinare clinica a unui pacient.

Mijloace prin care personalul medical poate contribui la eforturile

sustinute de limitare si control al infectiilor intraspitalicesti:

 respectarea cu strictete a masurilor de igiena a mainilor, inainte si

dupa fiecare contact cu un pacient;
 utilizarea dispozitivelor si manevrelor invazive, doar acolo unde
aceastea sunt strict necesare, functie de necesitatile clinice;
 indepartarea tuturor dispozitivelor invazive sau minim-invazive, atunci
cand acestea au devenit inutile din punct de vedere clinic;
 limitarea profilaxiei antimicrobiene la perioada peri-operatorie;
 intreruperea antibioterapiei la momentul oportun;
 cunoasterea amanuntita a patogenilor cu posibilitate de transmitere
parenterala;
 instituirea unor masuri prompte de izolare a pacientilor infectati;
 evitarea unor greseli de asepsie care se pot manifesta in timpul orelor
de vizita la patul pacientului (exemplu: plasarea unor haine murdare
in apropierea locului de insertie a unor catetere intravasculare,
 lasarea unor daruri sub forma de obiecte sau bani in patutul nou-
nascutului)
 deoarece o mare parte din infectiile intraspitalicesti se datoreaza
untilizarii inadecvate a dispozitivelor medicale, programele
educationale pentru insusirea manevrelor in realizarea unor manevre
chirurgicale in conditii aseptice, sunt deosebit de importante pentru
diminuarea ratei imbolnavirilor intraspitalicesti. Mentinerea unor
deprinderi corecte de manuire a instrumentarului medical este
importanta.
 folosirea precautiilor speciale prinvind sangele si fluidele corporale
impun masuri de protectie ce trebuie respectate – halat, manusi,
masca etc. Personalul medical este instruit adecvat, pentru a purta
echipament de protectie. Se recomanda utilizarea unor masuri
minime de protectie; ulterior, vor fi instaurate masuri specifice, functie
de natura patogenului si masuri de izolare care sa intrerupa posibilele
cai de trasnmitere ale infectiei (izolare specifica) .

Exista si cazuri speciale in care se utilizeaza protocoale suplimentare de

izolare si protectie pentru mamele si nou-nascutii lor infectati.

SAPTAMANA X
PRECAUTIUNI STANDARD
Măsuri minime obligatorii pentru prevenirea şi limitarea infecţiilor asociate
asistenţei medicale
Măsurile standard reprezintă măsurile minime de prevenire a infecţiei care se
aplică tuturor pacienţilor îngrijiţi, indiferent de statutul de infecţiozitate suspectat
sau confirmat al pacientului, în orice cadru unde este asigurată
asistenţă medicală.
Aceste proceduri sunt concepute atât pentru a proteja personalul sanitar, cât şi
pentru a preveni răspândirea infecţiilor în rândul pacienţilor.
Măsurile standard includ:
1) igiena mâinilor
2) utilizarea echipamentului individual de protecţie
3) practici sigure de injectare,
4) manipularea în condiţii de siguranţă
5) igiena respiratorie şi eticheta de tuse
1) igiena mâinilor, care este esenţială pentru a reduce riscul de răspândire a
infecţiilor. Utilizarea antisepticelor alcoolice este metoda preferată în toate
situaţiile clinice, cu excepţia cazurilor când mâinile sunt vizibil murdare
(de exemplu, sânge, alte fluide biologice) sau după examinarea pacienţilor cu
infecţie cu Clostridium difficile sau norovirus, situaţii în care trebuie utilizate apa şi
săpunul;
Pași de urmat pentru personalul medical privind igiena mâinilor
Cele 5 momente de aplicare riguroasă a regulilor de igienă a mâinilor:
1. ÎNAINTE DE CONTACTUL CU PACIENTUL
2. ÎNAINTE DE GESTURI ASEPTICE
3. ÎNAINTE ȘI DUPĂ PURTAREA MĂNUȘILOR, DUPĂ CONTACT CU LICHIDE
BIOLOGICE
4. DUPĂ CONTACTUL CU PACIENTUL
5. DUPĂ CONTACTUL CU OBIECTELE SAU SUPRAFEȚELE DIN PREAJMĂ
Tehnica corectă a igienei mâinilor INTERZICE:
 purtarea inelelor,brățărilor, ceasurilor tip brățară sau a altor bijuterii în
timpul activității;
 purtarea unghiilor lungi sau lăcuite, indiferent de tipul sau vechimea
lacului de unghii; unghiile artificiale;
IGIENA MÂINILOR:
1. SPĂLARE SIMPLĂ CU APĂ ȘI SĂPUN:
 când mâinile sunt vizibil murdare
 după contactul cu un pacient cu scaune diareice/infecție cu Clostridium difficile,
imediat după îndepărtarea mănușilor de protecție
 după utilizarea toaletei
 ori de câte ori mâinile sunt vizibil murdare
2. DEZINFECŢIA IGIENICĂ A MÂINILOR
2.1 Dezinfecție igienică prin spălare cu săpun dezinfectant; SAU
2.2 Dezinfecție igienică prin frecare cu soluție hidro-alcoolică care respectă
succesiunea gesturilor de dezinfecție a mâinilor (palme, fața dorsală, regiunea
interdigitală, police, degete, încheietura mâinii);
Atenție!
Volumul de dezinfectant utilizat va fi cel recomandat de către producător;
3. DEZINFECŢIA CHIRURGICALĂ
3.1 Dezinfecție chirurgicală prin spălare cu apă și săpun chirurgical
Tehnica dezinfecției chirurgicale prin spălare cu apă și săpun chirurgical urmată de
clătire cu apă pură microbiologic și ștergere cu prosop steril
 spălarea cu apă și săpun dezinfectant (clorhexidină 4%) a mâinilor în 3 etape,
astfel 4 minute prima și câte 2 minute pentru următoarele. În prima etapă se
dezinfectează mâna și antebrațul, ulterior doar mâna, ce se va menține
ridicată. Se vor dezinfecta cu rigurozitate fața palmară și dorsală, zona
interdigitală, policele, vârfurile degetelor și încheietura mâinii. În cazul în care
se optează pentru acest tip de dezinfecție, clătirea se va face cu apă filtrată sau
pură microbiologic, iar ștergerea mâinilor cu prosop steril. SAU
3.2 Dezinfecție chirurgicală prin frecare cu soluție hidro-alcoolică
Tehnica dezinfecției chirurgicale a mâinilor prin utilizarea soluțiilor hidro-
alcoolice:
 3 aplicații de minim 15 ml sau conform recomandărilor producătorului cu
o durată de 3-5 minute fiecare etapă, în prima etapă dezinfectându-se
mâna și antebrațul, ulterior doar mâna, ce se va menține ridicată.
 Se vor dezinfecta cu rigurozitate fața palmară și dorsală, zona interdigitală,
policele, vârfurile degetelor și încheietura mâinii.
 Utilizarea soluțiilor hidro-alcoolice este eficientă și în inhibarea creșterii
florei rezidente pe mâna înmănușată
 pe parcursul procedurii chirurgicale CÂND mâna este vizibil murdară,
precum și înainte de pătrunderea în blocul operator se recomandă spălarea
mâinilor cu apă și săpun dezinfectant, pentru îndepărtarea eventualilor
spori de pe tegument.
Pentru protejarea personalul medical în vederea evitării apariției dermatitei de
contact în cazul utilizării soluțiilor hidro-alcoolice, se recomandă:
 soluția hidro-alcoolică se va utiliza NUMAI pe mâna uscată, înainte sau
după spălare cu apă
 mănușa NU trebuie aplicată pe mâna umedă
 se vor utiliza creme hidratante
Utilizarea corectă a soluțiilor hidro-alcoolice, permite monitorizarea cantității de
soluție consumată pe unitate de timp, fiind astfel un indicator de calitate al
eficacității procedurii.
Atenție!
FIECARE program operator începe obligatoriu cu dezinfecția chirurgicală a
mâinilor prin spălare cu apă și săpun putând ca la următoarele intervenții să se
efectueze doar dezinfecția chirurgicală prin frecare cu produse dedicate și
avizate în acest sens.

2) utilizarea echipamentului individual de protecţie (de exemplu: mănuşi, halate,

protectoare faciale), în funcţie
de expunerea anticipată. Igiena mâinilor este întotdeauna etapa finală după
îndepărtarea şi aruncarea echipamentului;