Igiena si prim ajutor

seminar 1
Dr. Gogulescu Bogdan
• Igiena este ramura medicinii care are ca scop educarea şi învăţarea omului să folosească mijloace
şi practici prin care să prevină îmbolnăvirera sa, a celor din jur, a celorlalte vieţuitoare, a mediului în
care trăieşte.
• Azi vorbim despre igiena mediului (sol, apă, aer), analizăm etapele creşterii şi dezvoltării, igiena
alimentelor şi hrănirii omului, igiena convieţuirii umane sau arta de a trăi fără conflicte.
• Din vremuri vechi ajung până azi, recomandări şi practici menite să obţină performanţe în creşterea
şi dezvoltarea fizică şi psihică.
• Acestea sunt de interes pentru individ şi grupul căruia acesta îi aparţine.
• Civilizaţia greacă a "conceput" o "familie divină" care să-i înveţe pe oameni cum să traiască sănătos,
ce să facă pentru a preveni îmbolnăvirile, ce să întreprindă pentru a obţine vindecarea.
• Odihna, îmbăierea, aerul înmiresmat şi plantele aromate aduceau iluminarea şi vindecarea.
• Asclepios, devenit Esculap în mitologia romană, era zeul medicinii iar Higia (Hygiea) sau Higeea era
zeiţa curăţeniei şi a sănătăţii în timp ce Panaceea, sora ei, era zeiţa vindecării prin leacuri.
 Igiena mediului
• Solul, apa şi aerul sunt elementele mediului ambiant.
• Sănătatea lor garantează sănătatea noastră.
• Afecarea lor se răsfrânge asupa omului fără cruţare, direct şi indirect.
• Omul nu poate fi mai sănătos decât mediul în care trăieşte.
 •Calitatea mediului este preocuparea majoră a vremurilor în care trăim. Protejarea lui se poate
face prin reducerea consumului de oxigen în procesele industriale.
•Reciclarea tuturor produselor (hârtie, metale, plastic, sticlă, haine) reduce consumul de oxigen
necesar producerii lor (95% la reciclarea aluminiului).
•Pulberile produse prin uzura asfaltului şi gazele de combustie sunt din ce în ce mai agresive.
•Nivelul pulberilor se poate constata pe gulerul alb al cămăşii, pe batista sau şerveţelul cu secreţii
nazale.
•Organismele tinere sunt cele mai vulnerabile.
• Solul poate fi poluat cu substanţe toxice care trec în plante şi
fructe şi de aici în organismul uman. Unii microbi trăiesc în
pământ (bacilul tetanic, bacilul antaxului) şi se transmit omului
prin plăgi. Tegumentul integru şi curat previne îmbolnăvirile.
• Apa se află în interiorul celulelor, în spaţiul intercelular şi în interiorul unor
organe. Ea devine agresivă prin schimbarea stării de agregare sau prin
cantitatea ei (hiperhidratarea poate ucide, viiturile pot aduce moartea,
intrată în plămâni produce înecul). Când este potabilă nu are culoare, gust
sau miros. Apele minerale tratează boli, dar apa mărilor şi oceanelor este
nepotabilă. Poluarea se face cu substanţe toxice sau microorganisme. Fără
microorganisme ea se numeşte "sterilă". Această formă nu este naturală.
Eliminarea microbilor se obţine prin fierbere (presiunea amplifică efectul
sterilizant). Mâncarea este sterilă pe foc, dar este paucimicrobiană în farfurie
(farfuriile nefiind sterile). Pesticidele, reziduurile, hidrocarburile, produsele
organice şi microbii patogeni ajung în apă ca urmare a unor neglijenţe
regretabile, defecte ale canalizărilor sau nerespectării regulilor de igienă.
Bolile tansmise prin apă au poartă de intrare aparatul digestiv.
• Aerul este esenţial pentru viaţă. Din aer este preluat oxigenul şi în el sunt eliminate gazele de
respiraţie. Calitatea lui influenţează calitatea vieţii. Poluarea se poate face cu: gaze, particule,
microorganisme şi molecule capabile să determine anumite boli. Sursele principale de poluare sunt
reprezentate de unităţi industriale, autovehicule, vieţuitoare etc. Agenţii patogeni vehiculaţi de aer
vizează aparatul respirator. Bolile provocate de agenţi patogeni vii (bacterii, ricketsii, virusuri)
transmise de la un individ la altul sunt cunoscute ca boli contagioase. Organismul se apără la poarta
de intrare (nas şi faringe) prin formaţiuni limfatice. De la acest nivel, germenii sunt " exportaţi" sub
forma aerosolilor patogeni ("picături Flügee"). O banală mască sau un fular le poate opri. De altfel,
bunele maniere recomandă să acoperi gura cu ceva când caşti, strănuţi sau tuşeşti, de unde se vede
că recomandarea "mascării" gurii şi nasului, este un semn de civilizaţie, de respect pentru cel aflat în
apropierea ta. Cum mâna este folosită la ştergerea gurii, a nasului şi a ochilor, cu sau fără ajutorul
batistei, trebuie să fim atenţi la potenţialul de transport prin tegumentul contaminat al mâinii. De
aceea, spălarea mâinilor şi renunţarea la strângerile de mână poate fi o atitudine corectă chiar pentru
bolile cu transmitere aeriană. Micropicăturile buclucaşe pot fi purtate de curenţii de aer pe anumite
distanţe de aparatele de climatizare şi ventilatoare. Când agresiunea interesează zonele profunde,
traheea şi bronhiile produc sputa (mucus, celule şi germeni). Când este scuipată pe jos este purtată
de praf spre alt viitor bolnav.
Igiena camerei de locuit, a localului şcolii, a clasei

• Locuinţele trebuie să asigure aerisirea şi căldura cu un consum energetic minim, să primească

lumină naturală.
• Azi, arhitecţii care se străduiesc să realizeze locuinţe utile, confortabile, se inspiră din construcţiile
altor vieţuitoare.
• Există insecte care-şi construiesc "cuiburile" (termitele) astfel încât să nu se incomodeze una pe
alta, să beneficieze de oxigen fiecare individ, să se evite supraîncălzirea care ameninţă viitorul
speciei (albinele).
• Ferestrele au devenit tot mai mari, permit trecerea luminii dar opresc radiaţia de căldură, zidurile
oferă rezistenţă şi consum energetic minim fără chimicale cu efecte pe termen lung.
• Aerul din încăperi trebuie să asigure o proporţie a gazelor cât mai aproape de cea a aerului
atmosferic.
• Din aer organismul vieţuitoarelor captează oxigenul şi-l trasportă la ţesuturi pentru a se realiza la
acest nivel procesele de oxido-reducere - generatoare de energie - esenţa vieţii.
• In schimbul oxigenului, organismul cedează gazele nefolositoare organismului: dioxidul de carbon
(produsul arderii alimentelor), ioni de amoniu (aminoacizii au gruparea NH2), hidrogen sulfurat (gaz
rezultat din descompunerea proteinelor ajunse în colon).
• De aici rezulta nevoia aerisirii camerelor.
• Este util ca o cameră să nu fie plină cu obiecte pentru a permite circulaţia aerului, să nu fie
aglomerată cu persoane sau alte vieţuitoare.
• Sălile de clasă şi de spectacol trebuie să asigure un anumit volum de aer pentru fiecare persoană
aflată temporar acolo, de aceea sunt mai înalte şi au ferestrele mari.
• Pauzele dintre ore sau activităţi sunt destinate aerisirii încăperii pentru a înlătura aerul poluat
prin procesele fiziologice individuale.
• In afară de poluarea cu gazele expirate sau cu cele evacuate din tubul digestiv, aerul se
îmbogăţeşte cu vapori de apă proveniţi din respiraţie şi transpiraţie. Din acest motiv, igiena
personală va influenţa calitatea aerului din încăpere.
Condiţii de microclimat în şcoală

 temperatura aerului în clase: 17-190C

 temperatura aerului în sala de educaţie fizică: 15-170C
 temperatura aerului în băi şi duşuri 220C
 temperatura aerului pentru WC: 180C
 Umiditatea între 30-60%
 Viteza curenţilor de aer 0,02-0,4m/s.
Iluminarea camerei

• Lumina artificială se utilizează în perioadele şi locurile când şi unde lumina naturală lipseşte sau
este insuficientă. Ea diferă ca intensitate şi în lungime de undă de cea naturală şi influenţează
vederea.
• Ea trebuie să nu aducă umbra mâinii, capului sau corpului pe scris (să cadă din stânga pentru cei
ce folosesc mâna dreaptă).
• Mijloacele noi de iluminare au scăzut poluarea încăperilor luminate artificial.
• Iluminatul trebuie să fie omogen pentru a nu suprasolicita aparatul vizual. Sursa de lumină
artificială nu trebuie să încălzească aerul.
• Se recomandă 151-200 lucşi pentru iluminatul incandescent şi 300-400 lucşi pentru cel fluorescent.
Poziţia corpului

• o preocupare pentru o viaţă cu dezvoltare sănătoasă.

• Azi, când jocurile fizice sunt înlocuite de cele pe calculator, sedentarismul influenţează dezvoltarea
copiilor şi adolescenţilor, creează dependenţe dar şi modificări structurale ale scheletului.
• Poziţia şezândă este poziţia cea mai vulnerabilă pentru coloana vertebrală aşezată pe panta de 45 0
a suprafeţei sacrului, acel os în care anticii credeau că sălăşluieşte însăşi viaţa.
• Un şcolar aşezat în bancă incorect gândită este expus deformărilor de coloană în cele două planuri
verticale: sagital şi frontal. Devierea coloanei în planul sagital este cunoscută sub numele de cifoză
(popular cocoaşă => cocoşat), iar cea din planul coronal: scolioză. Ambele apar în timpul creşterii:
9-12 ani (scolioza la fete) şi 16-17 ani (cifoza toracalâ sau Maladia Scheuermann). Este datoria
şcolii să adapteze mobilierul la vârsta şi dimenisunile elevilor. Băncile se construiesc după 6
dimensiuni, fiecare dintre ele corespunzând unei grupe de copii de înălţime care variază într-un
interval de 10cm. In fiecare clasă se repartizează cel puţin 3 mărimi de bănci potrivite înălţimii
elevilor.
 Creşterea şi dezvoltarea

•Creşterea presupune un proces de multiplicare celulară concretizată prin sporirea în greutate

(masă) şi volum (dimensiuni). Ea este însoţită de un proces biologic complex şi dinamic pe drumul
spre maturitate cunoscut ca dezvoltare.
•Prima diviziune celulară a oului (zigotului) se continuă neântrerupt, în ritmuri diferite coordonate
neuro-endocrin (lanţul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal) conform codului genetic al speciei, pe
tot timpul evoluţiei ontogenetice a individului.
•Creşterea diferă în toate perioadele vieţii pentru toate părţile corpului.
•Creşterea armonioasă a copiilor era un adevărat cult la greci (legenda spune că spartanii-şi aruncau
copiii diformi de pe Muntele Taiget).
 •Ritmul de creştere se schimbă de la o ţară la alta: copilul are la 3 ani, 89cm în Italia, 95cm în
Germania şi 97cm în Elveţia iar la 10 ani: 130cm Italia, 136cm Germania şi 138,5cm Elveţia.
•Media de înălţime este azi mai mare cu 10-14cm faţă de perioada antebelică, influenţată de
condiţiile sociale şi de mediu.
•Creşterea nu poate fi separată de dezvoltare, proces de modificare interactivă a individului ce
depinde pe de o parte de codul genetic şi pe de altă parte de condiţiile mediului socio-economic în
care acest fenomen se petrece.
•Rezultă cu claritate rolul familiei, al şcolii, al societăţii în general, al provocărilor la care este
expus individul pe tot parcursul vieţii.
• Creşterea şi dezvoltarea psiho-intelectuală continuă până la 24-25 de ani în timp ce creşterea
şi dezvoltarea fizică se încheie la 21 de ani.
• Numeroşi factori au influenţă negativă determinând diferite grade de limitare a dezvoltării
intelectului (retard sau dizabilitate intelectuală).
• Sunt interesate gândirea logică, rezolvarea de probleme, planificarea, învăţarea din experienţă,
judecata, gândirea abstractă, limbajul. Interesează 1-3% din populaţie (afectare uşoară până la la
gravă). Acestă afectare este măsurată obişnuit prin "IQ". (intelect liminar: IQ = 80-70, retard psihic
uşor: IQ = 69 - 50, retard psihic mediu: IQ = 49 - 35, retard psihic sever IQ = 34-20, retard psihic
profund: IQ sub 20).
• Unele aptitudini sunt mai puţin atinse şi de aceea este util să se descopere domeniul în care fiecare
are performanţă maximă.
• Stigmatizarea elevului pentru lipsa de performanţă în toate domeniile (la toate materiile predate)
este cea mai mare greşală care se face în şcoală şi în societate.
 •Sfatul genetic este "procesul prin care bolnavii sau rudele acestuia, prezentând riscul unei boli
ereditare (transmise genetic) sunt avizaţi asupra consecinţelor şi asupra modurilor în care afecţiunea
poate fi prevenită (M. Covic 1984, T.C. Kelly 1986, Harper 1998 ). Sfatul este destinat tinerilor şi
adulţilor, fiecare persoană trebuie să ştie că există risc maxim de malformaţii pentru copiii ai căror
mame au suferit o infecţie virală în primele trei săptămâni de sarcină. Acţiunea virală se exercită pe
multiplicarea celulară iar aceasta este foarte activă când se face diferenţierea ţesuturilor şi organelor
(în primele 3-4 luni de sarcină.

•N. Gogulescu - Antropologie şi practică medicală - Ed. Fundaţiei universitare "Dunărea de jos" Galaţi
2001 pg 74
Perioadele de creştere şi dezvoltare

 Prima copilărie: nou născut (0-30 zile), sugar ( 1-12 luni), copil mic (1-3 ani)
 A doua copilărie (preşcolar): mic (3-4 ani), mijlociu (4-5 ani), mare (5-6 ani)
 A treia copilărie (6-10 ani)
 Pubertatea: prepubertate (11-14 ani) , pubertate, postpubertate
 Adultul: tânăr 21-40,
 matur 40-70 de ani
 Vârstnicul peste 70 de ani
Greutatea ideală

• Greutatea ideală trebuie "judecată" în funcţie de vârstă, înălţime şi constituţie. Supraîncărcarea

aduce după sine suprasolicitare şi uzură.
• Sunt cunoscute modificările cordului la sportivi, sunt citate accidentele din timpul competiţiilor. De
aceea supravegherea evoluţiei masei corpului şi mai ales a proporţiilor este parte componentă a
conduitei igienice cu implicaţii individuale şi sociale.
• Indicele de masă corporală este un indicator de calculare a greutăţii ideale pentru o înălţime dată
între 18 şi 65 de ani. El ajută la încadrarea unei persoane în gradul de obezitate. El nu se aplică
copiilor, sportivilor şi bătrânilor.
 Inălţime (cm) Greutate (Kg)

Centimetri Masculin Feminin

137
28.5 – 34.9 kg 28.5 – 34.9 kg
140
30.8 – 38.1 kg 30.8 – 37.6 kg
142
33.5 – 40.8 kg 32.6 – 39.9 kg
145
35.8 – 43.9 kg 34.9 – 42.6 kg
147
38.5 – 46.7 kg 36.4 – 44.9 kg
150
40.8 – 49.9 kg 39 – 47.6 kg
152
43.1 – 53 kg 40.8 – 49.9 kg

Greutatea ideală în
155
45.8 – 55.8 kg 43.1 – 52.6 kg
157
48.1 – 58.9 kg 44.9 – 54.9 kg

funcţie de înălţime
160
50.8 – 61.6 kg 47.2 – 57.6 kg
162
53 – 64.8 kg 49 – 59.9 kg
165
55.3 – 68 kg 51.2 – 62.6 kg
167
58 – 70.7 kg 53 – 64.8 kg
170
60.3 – 73.9 kg 55.3 – 67.6 kg
172
63 – 76.6 kg 57.1 – 69.8 kg
175
65.3 – 79.8 kg 59.4 – 72.6 kg
177
67.6 – 83 kg 61.2 – 74.8 kg
180
70.3 – 85.7 kg 63.5 – 77.5 kg
182
72.6 – 88.9 kg 65.3 – 79.8 kg
185
75.3 – 91.6 kg 67.6 – 82.5 kg
188
77.5 – 94.8 kg 69.4 – 84.8 kg
191
79.8 – 98 kg 71.6 – 87.5 kg
193
82.5 – 100.6 kg 73.5 – 89.8 kg
195
84.8 – 103.8 kg 75.7 – 92.5 kg
198
87.5 – 106.5 kg 77.5 – 94.8 kg
201
89.8 – 109.7 kg 79.8 – 97.5 kg
• Activitatea de educaţie fizică este o activitate profilactică şi nu o simplă evaluare a unor calităţi şi
aptitudini înăscute şi cultivate prin mijloace de familie.
• Este absolut necesar pe lângă asigurarea unor toalete civilizate, apă curentă pentru spălarea
mâinilor şi clase cu ferestre mari, corect orientate şi volume de aer corecte pentru fiecare elev, să
se asigure săli şi terenuri de sport pentru a se putea realiza " minte sănătoasă în corp sănătos".
Când acest lucru va fi realizat înseamnă că viitorul ţării este asigurat.
• Un copil, un elev crescut în încăperi întunecate, orientate spre orice punct cardinal dar numai spre
Sud nu, care învaţă în clase supraaglomerate, aleargă îmbrăcat gros în săli de sport mici, fără
vestiare, în ore de sport intercalate orelor de studiu va creşte "ofilit" şi vulnerabil în faţa bolilor
contagioase, va fi el însuşi un "bun vehicul" pentru bacterii şi viruşi.
• Lipsa condiţiilor va fi o "bună justificare" a chiulului de la ore iar elevul va deveni pradă uşoară
tentaţiilor, de la fumat la consumul de alcool şi droguri, participare la acţiuni ilegale şi periculoase.
Trebuie să cerem elevilor "absolut totul" dar să le oferim de la început condiţiile minimale ale unei
creşteri şi dezvoltări corecte şi armonioase.
• Sedentarismul se "educă" sau se "induce" şi persoana va deveni hiperponderală şi apoi obeză. Toţi
avem aproximativ acelaşi număr de celule în care se depozitează lipidele. Diferenţa este realizată de
gradul de umplere al acestor "magazii". Cu cât gradul de umplere este mai mare, cu atât vor fi mai
multe kilograme în plus. In Bucureşti existâ un muzeu al vârstelor, loc de reflexie asupra condiţiilor
din epoci apuse, loc de comparaţie între ieri şi azi, loc de visare privind spre mâine.
• Piese de osteologie (oase) "mâncate" de tuberculoză şi sifilis "ne învaţă" sigur şi direct că boala nu
iartă, că ignoranţa "muşcă pe furiş" că dacă vrem să fim frumoşi trebuie să fim atenţi, conştienţi şi
disciplinaţi. Vrem să trăim mult, dar trebuie să şi putem, vrem să trăim civilizat dar trebuie să şi
vrem.
 •Îmbătrânirea este un factor determinant pentru unele boli cronice. Cu alte cuvinte cine trăieşte
mai mult are riscul de a avea o boală cronică (de uzură sau de epuzare a resurselor de compensare
sau regenerare).
•Îmbătrânirea este un proces individual, dependent de înscrisul din codul genetic cuprins în ADN-
ul fiecăruia dintre noi. El nu este în prezent cuantificat precis.
•Gerontologii (oamenii de ştiinţă care studiază îmbătrânirea) susţin că identificarea biomarkerilor
de vârstă este o prioritate. Aceşti predictori se numesc ceasuri epigenetice sau predictori de vârstă.
În ultimii 5 ani au fost raportate mai multe ceasuri epigenetice.

•Z.Liu şi colab - Ceasul epigenetic: o oglindă promiţătoare a îmbătrânirii . Lancet Healthy Longevity,
mai 2021
•Meng Ji and colab - Use of Machine Learning Algoritms to Predict the Understability of Health
Education Materials, Development and Evaluation Study - JMIR Med Inform 2021 May 6,9(5):e28413
• Îmbătrânirea este un prpoces complex, cu mai multe faţete, care duce la un declin funcţional pe
scară largă care afectează fiecare ţesut sau organ. Nu se ştie dacă îmbăîtrânirea are un mecanism
cauzal unificator sau mai multe mecanisme.
• Sunt teorii care susţin că însuşi acest proces de detrioarare al ADN-ului este marcat în codul genetic
individual, îmbătrânirea şi finalul vieţii fiind un dat (progeria sau maladia Giford cu o limită de vârstă
la 8 ani). Stacey E Alezeeff and colab. - Talomere length and socioeconomic status at neighborhood
and individual levels among 80.000 adults in the Genetic Epidemiology Research on Adult Health
and Aging cohort - Environ Epidemiol 2019 May 1,3(3):e 049
REGIMUL DE ACTIVITATE ŞI ODIHNĂ AL
ELEVULUI
• Regimul de activitate şi odihnă, în decurs de 24 de ore, are un rol deosebit pentru funcţionarea
normală fizică şi neuropsihică, pentru educarea disciplinei şi a caracterului. Este, astfel, necesar să
se asigure un regim de învăţătură şi odihnă ritmic, cu ore fixe de masă, culcare, trezire.
• Durata regimului zilnic de activitate trebuie să fie de 3-4 ore pentru elevii din clasa I; de 4 ore
pentru elevii din clasele II-IV; de 4-5 ore pentru clasa a V-a şi de 5-6 ore pentru elevii din clasele
VI-XII.
• În organizarea activităţii în afară de clasă şi extraşcolară, trebuie să se respecte 5 jumătăţi de zi
libere pentru studiu individual şi alte activităţi.
• În organizarea activităţii de pregătire a lecţiilor acasă trebuie să ţinem seama de numărul de ore
necesar efectuării temelor şi învăţării lecţiilor şi de distribuţia acestor ore în momentele cele mai
favorabile ale zilei, pentru obţinerea unui randament maxim şi anume între orele 9 şi 11 înainte
de masă şi între 16 şi 18 după-masă. Pentru prevenirea apariţiei şi instalării oboselii, este
necesară alternarea perioadelor de activitate cu cele de odihnă.
• Odihna şcolarilor se realizează în pauzele dintre lecţii, în pauzele dintre orele de pregătire a
lecţiilor, în timpul liber (odihna activă) şi sub formă de somn.
• Timpul liber ala elevilor trebuie folosit pentru activităţi cât mai variate, care să cuprindă
lecturi, audiţii muzicale, vizionări de programe specifice la televizor, spectacole, activităţi
sportive. Ziua de duminică este bine să fie folosită ca zi de odihnă.
• Un rol important pentru odihna copiilor şi recuperarea capacităţii de muncă îl au
vacanţele, în care încetează sau diminuă munca şcolară, aceasta fiind înlocuită cu jocuri,
treburi gospodăreşti, lecturi distractive, vizionări de spectacole sau muzee.
• În vacanţe, elevii pot să facă excursii sau să meargă în tabere la munte sau la mare, în
care aceştia să profite din plin de factorii naturali de călire: aer, apă, soare,15 exerciţii
fizice şi jocuri sportive.
• Cea mai importantă formă de odihnă este somnul în timpul nopţii. Prin somn, întregul
organism şi, mai ales, sistemul nervos, se reface.
• Numărul de ore de somn trebuie să fie cu atât mai crescut, cu cât vârsta este mai mică.
Astfel, în timp ce elevii de 7 ani au nevoie de 12 ore de somn, elevii de 8-10 ani de 11
ore, cei de 11-12 ani de 10 ore, iar elevii mai mari de 9 ore, faţă de 8 ore la vârsta adultă.
• Pentru ca somnul să fie un factor pozitiv în promovarea sănătăţii elevului, este necesar să
se respecte întotdeauna aceeaşi oră atât la culcare, cât şi la sculare, creându-se astfel
deprinderea de adormire şi trezire uşoară, precum şi respectarea aceluiaşi loc de culcare