CENTRUL ŞCOLAR DE EDUCAŢIE INCLUZIVĂ ,,AURORA’’ REŞIŢA

Coordonator
Prof. SEMENICA RACU

EDUCAŢIE
ECOLOGICĂ

MODALITĂŢI DE PROTEJARE A MEDIULUI

ISBN 978-973-0-24876-0

REŞIŢA, 2017
CENTRUL ŞCOLAR DE EDUCAŢIE INCLUZIVĂ ,,AURORA’’ REŞIŢA

Coordonator
Prof. SEMENICA RACU

EDUCAŢIE
ECOLOGICĂ

MODALITĂŢI DE PROTEJARE A MEDIULUI

ISBN 978-973-0-24876-0

REŞIŢA, 2017

2
 ISBN 978-973-0-24876-0

Prezenta publicaţie conţine o sinteză a lucrărilor prezentate în cadrul proiectului judeţean

,,ÎMPREUNĂ ÎNVĂŢĂM SĂ PROTEJĂM MEDIUL’’, coordonat de prof. RACU SEMENICA.
Proiectul este avizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Caraş Severin, fiind înscris în C.A.E.J,
Nr.49/22.12.2017, poziţia 109 şi s-a desfăşurat în CENTRUL ŞCOLAR DE EDUCAŢIE
INCLUZIVĂ ,,AURORA’’ REŞIŢA.

COLABORATORI:

Prof. Anghel Paun- C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa

Prof. Bordeţ Dorin Dănuţ -C.Ş. E. I ,,Aurora’’ , Reşiţa
Prof. Budugan Maria-C.Ş.E.I. ,,Aurora” , Reşiţa
Prof. Calma Bianca Maria-C.Ş.E.I. ,,Aurora” , Reşiţa
Prof. Cocon Ionela Ogrinela-C.J.R.A.E Caras Severin
Prof. Coca Georgeta-Colegiul Naţional ,,Mircea Eliade’’, Reşiţa
Prof. înv. primar Dinu Carmen Amalia-Şcoala Primară ,,Cireşa”, Oţelu-Roşu
Prof. Dogaru Letiţia Nadia-C.Ş.E.I. ,,Aurora”, Reşiţa
Prof. Drăghiţă Rodica-C.Ş.E.I ,,Aurora’’, Reşiţa
Prof. Ghican Ana - Colegiul Naţional ,,Mircea Eliade’’ , Reşiţa
Prof. Gîrboan Marcela Mariana - Colegiul Naţional ,,Mircea Eliade’’ , Reşiţa
Prof. Maroiu Manuela-C.Ș.E.I. ,,Aurora’’, Reşiţa
Prof. înv. primar Nedelcu Corina Emilia-Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa
Prof. înv.preşcolar Roiban Elena- C.Ş.E.I. ,,Aurora”, Reşiţa
Prof. înv.preşcolar Pirtea Elena-Grădiniţa P.P. ,,Semenic” , Reşiţa
Prof. înv. primar Saşec Rodica Daniela-Colegiul Naţional ,,Mircea Eliade’’ , Reşiţa
Prof. Sârbu Viorica Alina- C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa
Prof. Stîrcu Loredana- C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa
Prof.înv.preşcolar Şoimoşan Florica- Gradiniţa PN. Nr 7, Reşiţa
Prof. Todor Constantinescu Ioana-C.Ș.E.I. ,,Aurora’’, Reşiţa

 Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate aparţine în exclusivitate

autorilor.

3
 AER – SOL - APĂ, MEDII DE VIAŢĂ

Autori: prof. Budugan Maria

C.S.E.I ,,AURORA,,
prof. Ghican Ana
Colegiul Naţional ,,Mircea Eliade” Reşiţa

Starea mediului este pe zi ce trce tot mai îngrijorătoare deoarece se reduc spaţiile împădurite,
deşertul se extinde, solurile agricole se degradează datorită utilizării unor pesticide sau insecticide tot
mai puternice, stratul de ozon se subţiază, dispar tot mai multe specii de plante şi animale iar efectul se
seră se accentuează. La nivel global tăriile cele mai dezvoltate produc cele mai multe deşeuri datorită
activităţii umane şi consumă cele mai multe resurse. Plecând de la importanţa protejării şi conservării
mediului, oamenii de ştiinţă au elaborat o serie de legi ecologice:
 legea ,,toate sunt legate de toate”;
 legea ,,totul trebuie să ducă undeva”;
 legea ,,natura se pricepe cel mai bine”
 legea ,,nimic nu se poate obţine pe degeaba”;
 legea ,,interacţiunii om- ecosferă”.
Oamenii trebuie să-şi asume responsabilitatea privind impactul pe care viaţa lui o are asupra vieţii
planetei.
Sănătatea este o problemă socială, economică şi politică, dar şi o problemă ce vizează drepturile
omului. Şcoala este cea care îi învaţă pe copii cum să se poarte în societate şi în natură, cum să se
raporteze la ceilalţi semeni , cum să trăiască demn şi sănătos.
Între sănătatea omului şi sănătatea mediului există o strânsă legătură, această conexiune există
indiferent de mediul în care trăim şi muncim. Fiecare om afectează voit sau involuntar mediul în care
trăieşte şi de aici apar problemele globale de mediu cum ar fi efectul de seră ce duce la încălzirea
globală, dispariţia stratului de ozon şi pierderi de biodiversitate. Deasemenea se pune problema
mediului la nivel global regional şi local.
Concentraţia maximă de ozon este la 30 km înălţime, în stratul denumit stratosferă, unde
formează aşa numita ,,pătură de ozon” care filtrează razele ultraviolete venite de la soare. Consecinţele
distrugerii păturii de ozon:
 arsuri grave ale zonelor expuse la soare;
 slăbirea sistemului imunitar;
 creşterea numărului de cazuri de boli ale ochiului.

4
 Pământul primeşte în acelaşi timp o radiaţie care provine direct de la soare şi o radiaţie reflectată de
atmosferă, care determină o ridicare a temperaturii medii de la suprafaţa solului, acest efect fiind
amplificat de activiţile umane.
Biodiversitatea reprezintă întreaga gamă prin care se manifestă viaţa , cu toate formele ei de
existenţă şi de asociere. Speciile dispar cu repeziciune, aceasta este sub o ameninţare fără precedent
datorită presiunii antropice. Dispar ecosisteme întregi care permit menţinerea vieţii pe Pământ, iar
dispariţia lor reduce opţiunile viitoare ale umanităţii şi ameninţă însăşi posibilitatea continuităţii
societăţii umane.putem deduce câteva argumente pro pentru stoparea pierderii biodiversităţii:
 asigurarea unor surse de hrană, medicamente sau materii prime în biotehnologie;
 interrelaţiile dintre diferitele componente ale ecosferei şi posibilităţile de a înţelege cum
funcţionează acestea,
 aspectul estetic (ecosisteme, peisaje).
 consideraţii de ordin etic, dreptul la existenţă al oricărei forme de viaţă;
Cei mai importanţi factori de risc pentru sănătatea oamenilor provin din aer, apă şi sol.
Aerul poluat duce la îmbolnăviri ale căilor respiratorii, la creşterea numărului de persoane cu astm.
Acţiunea aerului poluant depinde de natura poluanţilor, concentraţia în care se găseşte poluantul, timpul
de acţiune şi numărul poluanţilor. Deasemenea efectul acestuia depinde de vârsta persoanelor expuse,
sexul persoanelor expuse, starea de sănătate şi activitatea fizică intensă. Organizaţia Mondială a
Sănătăţii clasifică poluanţii atmosferici după acţiunea lor în poluanţi iritanţi (pulberi, oxizii ai sulfului
sau azotului, etc.), fibrozanţi , alergizanţi (polen, puf, păr, gaze), asfixianţi (oxid de carbon, amoniac,
acid cianhidric), toxici (plumb, fluor, cadmiu), cancerigeni (hidrocarburi, cadmiu, crom, etc.) şi
infectanţi (bacterii, virusuri).
Calitatea apei este un alt factor de risc pentru sănătate şi poate constitui un factor de îmbolnăvire
în sensul că produce boli infecţioase (bacteriene, virotice, parazitare) şi neinfecţioase (intoxicaţii cu
nitraţi, plumb, mercur, cadmiu, arsen, fluor, pesticide). Cauzele poluării apei sunt:
 apele din sisteme de canalizare;
 deşeurile industriale;
 îngrăşămintele;
 pesticidele;
 activitatea gospodăriilor.
Efectele poluării apelor:
 eutrofizarea (îmbogăţirea mediului acvatic cu nutrienţi organici);
 apa potabilă are un conţinut de substanţe contaminante din râuri;

5
  apa subterană poate fi poluată cu nitraţi proveniţi din îngrăşămintele agricole, solvenţi
proveniţi din procesele industriale, sau cu deşeuri toxice provenite din scurgeri apărute în
zonele de depozitare a acestora.
Poluarea fonică a reprezentat dintotdeauna un factor perturbator, iar într-o societate intens
tehnologizată reprezintă un factor de risc pentru sănătate care poate provoca:
 leziuni la nivelul timpanului;
 oboseală auditivă;
 hipoacuzie;
 perturbări asupra curenţilor bioelectrici din creier;
 tulburări ale aparatului circulator.
 Poluarea radioactivă este datorată surselor naturale de radiaţii radioactice (radiaţia
cosmică, minereurile radioactive din sol, emanaţii de radiu din roci) şi surselor de
radioactivitate artificială (bombele nucleare, experienţele nucleare, centralele nucleare,
industria aeronautică, deşeurile radioactive, expunerile medicale, accidentele
nucleare)Efectele poluării radioactive sunt: leziuni cutanate (radiodermite), leziuni
oculare cu opacifierea cristalinului, sterilitate temporară sau definităvă, iradierea în
primele 3 luni de sarcină ducele malformaţii congenitale ale fătului, cancere.
Poluarea solului este consecinţa unor practici neigenice, o împrăştiere direct pe sol a diverselor
deşeuri rezultate din activitatea omului, a unor reziduri fecaloide umane sau animale, a deşeurilor
industriale şi chiar a utilizării intempesive a unor substanţe chimice în agricultură pentru combaterea
bolilor şi a dăunătorilor sau îmbunătăţirea fertilităţii solului. Prin intermediul solului se pot transmite
boli de provenienţă umană sau animală.
Un alt factor de risc este modul deficitar de pregătire, preparare sau depozitare a unor alimente
(preparate), igiena individuală a fiecărei persoane care le prepară, le serveşte sau le consumă. În ultimul
timp s-a constatat prin analizarea unor produse în laboratoare specifice, că producătorii folosesc în mod
excesiv aditivi alimentari, injectează carnea cu o soluţie din apă cu sare pentru creşterea masei şi
implicit a volumului din considerente comerciale (financiare). Nu se cunosc încă riscurile consumării
alimentelor modificate genetic.
Poluarea electromagnetică a crescut în ultimul timp în mod alarmant deoarece omul
achiziţionează tot mai multe echipamente şi aparate electrice pentru îmbunătăţirea conforului şi uşurarea
muncii în gospodărie. În ce priveşte poluarea electromagnetică putem aminti de telefonia mobilă care
este utilizată de cea mai mare parte a populaţiei care nu conştientizează faptul că a vorbi la telefon
nelimitat este un mare risc pentru persoanele adulte dar şi mai mare pentru copii care au acces nelimitat
la telefon , calculator.

6
 Bolile profesionale sunt generate de anumiţi factori de risc denumiţi şi factori nocivi, agenţi nocivi
sau noxe. Igiena muncii prevăzută în Legea sănătăţii şi securităţii în muncă elaborează măsurile
specifice, igienico sanitare, adecvate pentru eliminarea sau împiedicarea acţiunii factorilor nocivi de la
locul de muncă, ca parte componentă a măsurilor de prevenire a accidentelor şi bolilor profesionale
corespunzătoare. Dintre categoriile de agenţi nocivi putem enumera: noxe chimice, pulberi industriale,
zgomot şi vibraţii, radiaţii, factori de microclimat necorespunzător (calitatea aerului, temperatură,
umiditate) şi iluminat neadecvat.
Prin intermediul a diferite activităţi desfăşurate în cadrul şcolii aceastea vin în sprijinul elevilor
pentru formarea unor valori pozitive faţă de sănătate şi mediu şi urmăreşte achiziţionarea unui set de
informaţii despre mediu, practicarea de comportamente de promovare şi menţinere a sănătăţii,
promovarea în comunitate şi mass-media a unui stil de viaţă sănătos.
Fiind zilnic martori ai schimbărilor fireşti dar şi nefireşti ce au loc în natură, am înţeles:
 încă de mici, că tot ce există în jurul nostru nu este inepuizabil, că trebuie folosit cu
chibzuinţă şi nu la întâmplare.
 este nevoie de păstrarea unui echilibru între om şi natură, deoarece viaţa omului pe Pământ
depinde de acest echilibru biologic a cărui încălcare se răzbună, mai devreme sau mai târziu.
 toate componentele mediului trebuie tratate cu responsabilitate de bun gospodar, prin
folosirea tehnicii înaintate pentru a proteja pământul pe care ni l-au lăsat strămoşii
Să contribuim şi noi prin forţele noastre la diminuarea poluării
 să mergem la şcoală cu mijloace de transport în comun (Ştiaţi că traficul auto este responsabil
pentru 70% din emisiile poluante ce se răspândesc în atmosferă?) ;
 să aruncăm gunoaiele în locuri special amenajate; să colectăm selectiv; să utilizăm materialele
reciclabile; (Ştiaţi că bacteriile formate în urma descompunerii deşeurilor ajung în sol, în apa de
infiltrație, în plante, în apa potabilă … la OM!)
 să întreţinem parcurile şi spaţiile verzi curate;
 să participăm şi noi ori de câte ori este nevoie la curăţenia oraşului;
 Să lăsăm curate locurile de recreere pentru a beneficia şi alţii de ele;
 Să nu risipim apa potabilă;
 Să plantăm un copac.

Bibliografie
1.Ghid pentru cadre didactice (suport informativ), MECT, Programul Naţional ,,Educaţia pentru sănătate
în şcoala românească”, 2003
2.Pece S., Mitrea S., ş.a., Protecţia muncii pentru învăţământul preuniversitar, Ed. D. P., Bucureşti, 1997

7
 Copii,copii!
Haideţi să ne adunăm!
Mediul să-l depoluăm!

Elev:Halmaci Claudia
Clasa:a -VI-a A
Prof. îndrumător :Todor Constantinescu Ioana
C.S.E.I ,,AURORA,, Reşiţa

Eram în clasă şi o ascultam pe doamna profesoară cu mare atenţie, bucurie şi emoţie, cândva
împreună cu colegii mai mari, membrii Cercului de Ecologie, prezentau o lecţie despre poluare .
Erau atât de frumoşi îmbrăcaţi cu tricouri de un verde crud şi cu şepci! Aveau şi mănuşi, uneori.
Noi cei mici eram încântaţi de activităţile lor de ecologizare a mediului înconjurător: strângeau din
diferite zone ale localităţii deşeuri aruncate la întâmplare, curăţau curtea şi împrejurimile şcolii, lucrau
cu bucurie la înfrumuseţarea parcului şcolii noastre. I-am văzut pe cei din clasele mari plantând plăcuţe
cu lozinci împotriva poluării apei .Eram şi cu profesorul de geografie,care a dat o mană de ajutor
doamnei noastre.
După această oră demonstrativă am desfăşurat şi noi activităţi de ecologizare, precum cele de
păstrare a curăţeniei din jurul nostru, am confecţionat obiecte din deşeuri, cu materiale naturale. Am
învăţat să respectăm natura şi tot ceea ce ne înconjoară.
Visul nostru de a fi şi noi ecologişti s-a împlinit!
Şi nu numai atât! Vrem ca planeta noastră să fie mereu curată! Nu o să uităm acest lucru niciodată şi
vom repeta mereu:

Copii,copii!
Haideţi să ne adunăm!
Mediul să-l depoluăm!

8
 „ S.OS. NATURA ”

PROIECT EDUCAŢIONAL -PROTECŢIA MEDIULUI

Prof.Cocon Ionela Ogrinela

C.J.R.A.E CARAS SEVERIN

COORDONATOR: COCON IONELA OGRINELA

Titlul proiectului : „ S.O, S. NATURA”

 Domeniul ecologie şi protecţia mediului

REZUMATUL PROIECTULUI
a. În acest proiect sunt implicaţi un număr de 48 de elevii şi 2 cadre didactice
b. Beneficiarii direcţi şi indirecţi sunt elevii, profesorii, comunitatea şi părinţii
Activităţi propuse, în ordinea în care se vor desfăşura

1. ,, AŞA DA! AŞA NU!”- Reguli şi norme de protecţie a mediului şi de selectare a deşeurilor -
FEBRUARIE 2015
2. ‘’MĂRŢIŞOARE , MĂRŢIŞOARE ” confecţionăm mărţişore (din materile refolosibile) pentru
mame, bunici, surori, mătuşi... ,expoziţie – MARTIE 2015
3. ,,SALVAŢI NATURA!’’ acţiune de ecologizare, Parcul din zona UEF REŞIŢA -APRILIE 2015
4. “RECICLAREA MATERIALELOR” Confecţionarea unor obiecte din materile refolosibile -
concurs MAI 2015
5. EVALUAREA ACTIVITĂŢILOR

c. Parteneri

PREZENTAREA PROIECTULUI
1. Argument justificare, context
“A INŢELEGE NATURA INSEAMNĂ A INŢELEGE VIITORUL, DAR A FACE CEVA
PENTRU SALVAREA NATURII ATÂT DE AMENINŢATĂ AZI, ÎNSEAMNĂ A CONTRIBUI
LA FERICIREA OMENIRII” EUGEN PORA
Cea mai mare problemă a planetei în zilele noastre este poluarea. Dezvoltarea industriei, apariţia
de noi mijloace de transport şi comunicaţie fac natura să moară.
Natura este cea mai minunată casă pentru noi toţi.Cât de bine te simţi când te duci la plimbare
într-o pădure, admiri un curcubeu, asculţi cum cântă păsările.Natura este foarte generoasă cu noi,
oferindu-ne sprijin şi călăuză pentru a avea grijă de sănătatea noastră. Datorită unor fapte negândite
ale omului, natura este astăzi în pericol.De aceea omul trebuie să manifeste dragoste faţă de natură, să

9
dea dovadă de un comportament plin de respect faţă de mediul ambiant, deoarece ea este casa comună a
tuturor!
Însuşirea şi transmiterea regulilor de selectare a deşeurilor.

2.Scopul proiectului
Educaţia pentru mediu are scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii prin cunoştinţele,darmai ales
prin motivaţiile pe care le oferă pentru a acorda mediului atenţia şi îngrijirea necesară.

3. Obiectivele specifice ale proiectului

 identificarea calităţilor mediului nepoluat ca premiză a unei vieţi sănătoase,

 conştientizarea interdependenţei dintre calitatea mediului şi calitatea vieţii,
 dezvoltarea unui comportament individual şi social ecologic sănătos,
 implicarea responsabilă în acţiuni de protecţie a mediului

4. Descrieţi grupul ţintă căruia i se adresează proiectul.

5. Durata proiectului (când începe şi când se termină, inclusiv data/perioada activității finale)

6. Descrieţi rezultatele aşteptate ca urmare a implementării proiectului (max. 1000 caractere)

 Dezvoltrea relaţiilor de colaborare şi împărtăşirea experienţiei pozitive între cadrele
didactice şi între colectivele de elevii;
 Realizarea unor expoziţii cu lucrările elevilor
 Implicarea activă a tuturor în activităţiile desfăşurte în cadrul proiectului
 Stimularea potenţialului artistic-creativ al copiilor
 Cultivarea disponibilităţilor practice ale copiilor prin activităţii extracurriculare

7. Arătaţi cum veţi asigura continuitatea /sustenabilitatea proiectului (max. 500 caractere)

 Stimularea creativităţii copiilor prin înţelegerea realităţii;

 Formarea unei atitudini ecologice responsabile, prin exersarea unor deprinderi de îngrijire şi
ocrotire a mediului, aplicând cunoştinţele însuşite;
 Înţelegerea cauzalităţii unor fenomene, schimbări şi transformări produse în mediul
înconjurător;

10
  Îmbogăţirea vocabularului activ cu termeni specifici;

G. INFORMAŢII DESPRE POTENŢIALII PARTENERI

G.1. Unităţile şcolare partenere (dacă există):

Adresa completă, nr. de telefon/fax, adresă poştă electronică /Site, persoană de contact (nume şi prenume,
funcţie, date de contact)
G.2. Alte instituţii implicate în proiect (dacă există) (NU cele participante/din grupul ţintă):
Adresa completă, nr. de telefon/fax, adresă poştă electronică /Site, persoană de contact (nume şi
prenume, funcţie, date de contact)

P R O I E C T DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL:

„Prietenii Pământului”
Prof. Sârbu Viorica Alina,
C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa

ARGUMENT:
Natura, prin caracterul său viu şi dinamic, trezeşte interesul copiilor, iar sub îndrumarea
dascălului, activităţile desfăşurate îi înarmează pe copii cu informaţii diverse, lărgindu-le
capacitatea de a cerceta şi de a descoperi relaţiile dintre fenomene, le răspunde dorinţei acestora de
investigare, curiozităţii lor şi specifice vârstei.
Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă
dorim să folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al
vieţii noastre. Poluarea planetei se agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes
suficient acestui proces nociv. Convingerea că această problemă este doar a specialiştilor şi a
forurilor internaţionale, este tot atât de eronată, pe cât este şi de gravă. Ocrotirea planetei este o
problemă mondială, şi, tocmai de aceea, fiecare persoană trebuie să-şi asume această
responsabilitate.
Viitorul omenirii pare să fie pus sub semnul întrebării, dacă nu se iau măsuri
energice de protecţie a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra şi resursele

11
 ei sunt limitate, că această planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc
pot avea repercursiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om.
Acest parteneriat sprijină dezvoltarea unei atitudini pozitive, autonome, care
să armonizeze relaţiile cu sine şi cu ceilalţi, cu mediul înconjurător. Considerăm că relaţia de
prietenie nu e numai o posibilitate, ci şi o necesitate. La această vârstă, copiii au nevoie să
înveţe şi să ia în considerare punctul de vedere al altor copii, să facă schimb de idei şi să
înţeleagă mai bine experienţele prietenilor lor.

TEMA PROIECTULUI:
„Prietenii Pământului”
SCOPUL:
 Trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură şi înţelegerea necesităţii de a adopta un
comportament responsabil faţă de mediul înconjurător;
 Formarea şi exersarea unor deprinderi de muncă şi joc în vederea dezvoltării unor
comportamente relaţionale pozitive;
 Educarea capacităţii de a proteja şi respecta natura;
 Posibilitatea de a-şi cultiva imaginaţia, creativitatea şi fantezia prin desene, postere, colaje,
inspirate din frumuseţile naturii.

OBIECTIVE:
 Efectuarea unor excursii sau drumeţii în scopul observării efectelor unor activităţi ale omului
asupra vieţii plantelor şi animalelor;
 Recunoaşterea unor măsuri de protejare a plantelor şi animalelor;
 Însuşirea unor norme de comportament eco-civic;
 Realizarea de lucrări plastice care să ilustreza frumuseţile naturii;
 Utilizarea materialelor din natură ca materie primă în orele de abilităţi practice;
 Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unor produse comune;
 Realizarea intercunoaşterii elevilor prin întâlniri şi activităţi comune.

GRUP ŢINTĂ :
Elevii din
- clasa a III-a de la C.Ş.E.I. „Aurora”, Reşiţa; şi
- clasa 0, Şcoala Gimnazială Nr.7, Reşiţa;

12
MODALITATI DE REALIZARE:
Prin activităţi care vizează în special munca pe grupe, cu aplicaţii care plac, atrag şi
încântă copiii, dorim să formăm o dimensiune clară şi accesibilă sentimentului de prietenie, solidaritate
şi dragoste pentru frumuseţea naturii.
Prin fiecare activitate desfăşurată aşteptăm un răspuns din partea elevilor concretizat prin
plăcerea de a participa la activităţi comune şi prin dezvoltarea unor atitudini de altruism şi cooperare.
Ca imperativ major al proiectului, spontaneitatea actului liber, originalitatea şi
creativitatea elevilor vor avea un rol esenţial, dascălul fiind cel care crează cadrul optim de desfăşurare
şi de îndrumare a fiecărei activităţi.
După derularea acestui proiect elevii noştri vor rămâne cu imaginea clară a frumuseţii
muncii în grup şi a relaţiilor de prietenie, înţelegând, în acelaşi timp, că interesele oamenilor trebuiesc
corelate cu legile naturii pentru ca Pământul să rămână o planetă vie.

RESURSE : 1. UMANE: elevi; cadre didactice; părinţi; presa.

2. FINANCIARE: -surse proprii de finanţare;
3. MATERIALE: -informaţionale: reviste, atlase geografice şi zoologice, internet.
-auxiliare: fişe de lucru, carton, forfecuţe, lipici, acuarele, carioci,
hârtie creponată.

PROMOVAREA PARTENERIATULUI:
- Prezentarea proiectului în cadrul Comisiei metodice;
- Sesiuni de referate şi comunicări ştiinţifice.
- Prin invitaţii adresate părinţilor şi colegilor la activităţile desfăşurate;
- Prin descrierea activităţilor în revistele celor două şcoli.

OBLIGATII PARTENERIALE
Ambele instituţii se obligă:
a) să prezinte spre aprobare acordul de parteneriat;
b) să trimită şcolii partenere proiectul vizat de către director;
c) să întreprindă acţiunile propuse în calendarul parteneriatului;
d) să realizeze promovarea parteneriatului
e) să realizeze un portofoliu ce va cuprinde materialele reprezentative pentru fiecare etapă
desfaşurată;

13
EVALUARE:
realizarea de portofolii cu lucrările efectuate de elevi şi cu observaţiile acestora în urma ieşirilor în
natură;
albume cu fotografii cu aspecte din activităţile desfăşurate;
postere, diplome, pliante.

CALENDARUL ACTIVITATILOR

NR. ACTIVITĂŢI TERMEN LOCUL DE OBIECTIVE

CRT.
1 „Roadele
pământului”
2 „Minunile Naturii”
3 „Din respect pentru
Natură”
4 „Strada nu este coş
DESFĂŞURARE
Oct. 2015 Piaţa - să conştientizeze faptul că mediul
agroalimentară înconjurător ne asigură condiţiile
necesare vieţii;
- să recunoască, să denumească şi
să descrie fructele şi legumele
observate în Piaţa agroalimentară;
Dec. 2015 Curtea C.Ş.E.I. - să recunoască unele fenomene
”Aurora” ale naturii prin observarea lor în
momentul producerii sau prin
imagini, planşe, mijloace audio-
vizuale (ploaia, ninsoarea, vântul
etc.);
- să se recreeze, jucându-se în
zăpadă cu noii prieteni;
Febr. Şcoala Gimnazială - să găsească poezii şi texte literare
2016 Nr. 7 dedicate Naturii;
- să elaboreze eseuri, versuri,
postere prin care să atragă atenţia
asupra necesităţii protejării
mediului înconjurător;
Iunie Parcul copiilor - să colecteze deşeurile în spaţiile

14
 de gunoi!” 2016 special amenajate;
- să confecţioneze din deşeuri
diverse obiecte;
- să găsească soluţii pt a opri
poluarea mediului.

Coordonator:
Prof. Sârbu Viorica Alina
BIBLIOGRAFIE:
1. Reeves, Hubert – Pământul e bolnav, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005;
2. Vaideanu, D., Vaideanu, E. – Educaţie ecologică, Editura Mirton, Timişoara, 2003;
3. SOCF- Mediul curat pentru lumea întreagă, Craiova,Editura Arves, 1999;
4.Cuciinic, C. – Natura-prietena mea, Editura Aramis, Bucureşti, 2005;
5. Diminescu, Nicolae – Descoperă natura, Editura Mirton,Timişoara, 2003

CUM SĂ NE PROTEJĂM MEDIUL

Prof. Munteanu Elena,
Colegiul Naţional Mircea Eliade Reşiţa

In prezent, activitatile omului afecteaza sanatatea planetei mai mult decat in orice alta epoca din
istorie. Pe masura ce probleme precum incalzirea globala devin din ce in ce mai alarmante, oameni de
stiinta, Lucruri simple, dar care contează. Astfel pot fi caracterizate următoarele acțiuni, pe care fiecare
dintre noi le poate urma. Scopul lor, mai ales dacă sunt susținute de tot mai mulți oameni, este de a
reduce cererea de combustibil clasic (petrol, gaz, cărbune), care, prin utilizare, contribuie la creșterea
gradului de dioxid de carbon din atmosferă. Folosirea inteligentă a energiei contribuie la scăderea
acestui nivel de gaze. Iată 10 lucruri simple pe care le puteți face pentru a ajuta:
1. Reduceți, reutilizați, reciclați

15
Alegeți produse reutilizabile în loc de cele dispensabile, ambalaje minimaliste, reciclați hârtie, plastic,
sticlă, reviste și ziare, precum și doze de aluminiu. Prin reciclarea a numai jumătate din ceea ce folosiți
într-o gospodărie, reduceți anual poluarea cu 1.090 de kilograme de dioxid de carbon.
2. Folosiți cumpătat încălzirea și aerul condiționat
Confortul personal este important, dar excesul nu se justifică. Soluții inteligente de izolare a casei vă pot
ajuta să economisiți energie atât iarna, cât și vara, prin reducerea nevoilor de încălzire sau a costurilor
pentru aer condiționat. Puteți reduce poluarea cu 90 de kilograme de dioxid de carbon pe an (per
individ).
3. Alegeți becurile economice
Un bec fluorescent are viață mai lungă decât unul clasic și folosește doar două treimi din energia
necesară acestuia, plus că dau cu 70% mai puțină căldură în încăpere. Un scenariu raportat la SUA arată
că, dacă fiecare familie ar folosi măcar un bec fluorescent în locul unuia clasic, acest fapt ar reduce cu
40 de miliarde de kilograme emisia de gaze de seră (ca și comparație, ar echivala cu scoaterea din
circulație a 7,5 milioane de mașini).
4. Conduceți înțelept și mai puțin
Cu cât folosiți mai rar mașina, cu atât se reduce emisia de gaze, plus că nu mai consumați benzină. Așa
că, dacă nu e vorba de o distanță lungă sau de lipsa altor mijloace de transport, încercați mersul pe jos,
bicicleta sau mijloacele de transport în comun. Iar dacă, totuși, alegeți mașina, încercați să fiți eficienți:
să aveți cauciucurile umflate la nivelul potrivit, motorul îngrijit, sistemul curățat.
5. Cumpărați produse eficiente energetic
Când alegeți o mașină nouă, orientați-vă către una cu un consum mic. Pentru produsele necesare casei,
există din ce în ce mai multe variante eficiente energetic, indiferent că e vorba de un bec sau un robot de
bucătărie. Încercați să evitați tot ce înseamnă plastic în exces sau orice ce nu poate fi reciclat.
6. Folosiți mai puțină apă caldă
În loc de apă fierbinte pentru duș sau baie, încercați o variantă cu ceva grade mai în jos. Capetele de duș
cu jet moderat ajută și ele la reducerea consumului de apă. Mai nou, hainele pot fi spălate și cu apă rece
sau doar ușor încălzită la mașina de spălat, nu mai este nevoie să le fierbeți la 90 de grade.
7. Stingeți lumina
Când plecați din casă, închideți becurile și scoateți din priză aparatura electronică. Când sunteți acasă,
folosiți lumina doar acolo unde aveți nevoie, nu în toată casa și încercați să nu utilizați toate aparatele
electronice și electrocasnice în același timp.
8. Plantați un copac

16
Oriunde: în grădină, în curtea blocului, în afara orașului, oriunde se poate, plantați un copac. Sau mai
mulți. Se vor dezvolta în timp, dar vor contribui, la un moment dat, la absorbția dioxidului de carbon din
atmosferă, chiar dacă într-o mică măsură. Însă un copac face mult pentru ecosistemul de care aparține și
oricum merită să îl plantați.
9. Încercați energiile alternative
Dacă aveți posibilitatea să folosiți energii alternative, nu ezitați. Deși programele din România nu sunt
atât de avansate ca în alte țări în privința susținerii materiale a celor care trec pe energii alternative,
totuși, investiția o veți recupera în timp și veți contribui la protejarea mediului.
10. Învățați și încurajați și pe alții
Familie, copii, prieteni, oricine poate fi ajutat să înțeleagă importanța utilizării inteligente a resurselor.

Rolul educaţiei pentru mediu în formarea personalităţii umane

În amplul proces de formare a omului , este deosebit de important ca viaţa din afara şcolii să
continue să completeze, să consolideze şi să desăvârşească opera educativă într-un adevărat
comportament european. Pregătirea elevilor ca viitori cetăţeni ai Uniunii Europene a devenit o provocare
şi o necesitate prefigurată de un viitor previzibil, care îi va solicita să trăiască într-o permanentă stare de
adaptare pentru a putea face faţă schimbărilor insidioase sau brutale şi oportunităţilor potenţiale.
Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită ecologică devine o cerinţă deosebit de importantă pentru
orice demers educativ şcolar şi extraşcolar. Implicarea elevilor, de la clasele mici şi până la liceu, în
activităţîle de cunoaştere, înţelegere a unor fapte şi fenomene din universul apropiat, în identificarea şi
rezolvarea unor probleme de poluare şi degradare a mediului, are ca rezultat formarea unor convingeri şi
deprinderi de apărare, conservare şi dezvlotarea mediului înconjurător – condiţie de viaţă civilizată şi
sănătoasă. Bazate pe cooperare şi colaborare, diversitatea activităţilor practice desfăşurate cu elevii
asigură asimilarea multor reguli de comportament care se constituie în elemente de bază în formarea
unei educaţii europene a oamenilor de mâine
Protecţia mediului înconjurător a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre, respectiv
atunci când omul a cucerit întreg spaţiul Terrei prielnic vieţii. Acum, bogăţiile şi resursele de energie au
fost afectate în aşa măsură, încât se întrevede epuizarea rapidă a unora dintre ele, iar unele condiţii
esenţiale existenţei umane, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire. Se deduce astfel, posibilitatea ca
viitorul omenirii să fie pus sub semnul întrebării, dacă bineînţeles, nu se iau măsuri energice de protecţie
a planetei. Omul a înţeles că face şi el parte din natură, că Terra şi resursele ei sunt limitate, că această
planetă funcţionează ca un sistem şi că dereglările produse într-un loc pot avea repercusiuni pentru un
întreg circuit, inclusiv pentru om. Omenirea nu poate renunţa însă la ritmurile înalte ale dezvoltării

17
economice. Calea pentru realizarea acestor ritmuri, cu menţinerea unei bune calităţi a mediului, este
exploatarea acestuia în aşa fel încât să se poată regenera şi conserva în permenenţă. Primele iniţiative de
ocrotire a mediului au apărut acum aproximativ 200 de ani din necesitatea salvării unor specii pe cale de
dispariţie. Cu timpul motivele care au impus ocrotirea naturii s-au diversificat.
Începând din 1970 au apărut semne clare de îmbolnăvire a planetei: subţierea stratului de ozon,
încălzirea globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi solului. Oamenii au început să înţeleagă
necesitatea adoptării unui comportament responsabil fată de natură. Însă responsabilitatea omului pentru
ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, dar mai ales colectivă: protecţia naturii angajează
colaborare şi sprijin reciproc pe plan local, judeţean, naţional şi mai ales internaţional. Permanent,
factorii de mediu – apa, aerul, solul – sunt supuşi agresiunii activităţilor umane. Înrăutăţirea progresivă a
calităţii acestora determină implicaţii de ordin social cu repercusiuni asupra calităţii vieţii.
Poluarea, care în ultima perioadă a căpătat un caracter universal, se numără printre factorii majori ce
induc dezechilibre în natură. Natura înregistrează toate faptele nesăbuite, agresiunile făcute de om ,
conştient sau inconştient, le stocheaza în memorie iar atunci când... se umple paharul ..., se răzbună
necruţător. Şcoala prin destinaţia şi rolul său asigură cadrul adecvat în care se desfăşoară un complex de
formare a elevilor, sub cele două laturi ale sale: cea instructivă şi cea educativă. O cerinţă deosebit de
importantă pentru orice demers didactic constă în pregătirea elevilor cu o concepţie şi conduită
ecologică bună, obiectiv de mare actualitate şi importanţa pentru calitatea vieţii.

Bibliografie:
http://www.adevărul.ro/ziua Pământului
http://www.agir.ro/buletine

18
 PRIETENELE NOASTRE - ANOTIMPURILE

Prof. înv. preşcolar: Coca Georgeta

COL. NAŢ. „MIRCEA ELIADE” REŞIŢA

„Nu sunt jumătăţi de anotimpuri. Anotimpurile trebuie trăite.”

Antonio Vivaldi
Bătrâni, tineri sau copii, toţi, dintr-un milion de motive, suntem nişte norocoşi şi fericiţi. Aceasta se
datorează faptului că suntem născuţi într-o zonă geografică ce ne oferă cele patru minunate anotimpuri.
Indiferent ce preferinţă am avea, nu se poate să nu ne bucurăm cu mic sau mare de cel puţin de unul
dintre ele.
De mici copii asociem fiecare anotimp cu o culoare. O facem instinctual, fără să cunoaştem
semnificaţii sau dedesupturi...
Primăvara, anotimpul renaşterii, este verde. Această culoare îmi dă echilibru între psihic şi fizic.
Culoarea mea preferată, verdele, îmi oferă linişte, pace, speranţă, ducandu-mă mereu cu gândul la
copilărie.
Pentru mine, vara a fost , este şi va fi portocalie. Anotimp al vacanţelor, al timpului liber, al
fericirii,al energiei, prin culoarea sa portocalie, îmi consumă energia într-un mod pozitiv şi relaxant, îmi
transformă visele în realitate.
Toamna a fost, este şi va rămane maro. Anotimp al melancoliei, toamna creează cele mai minunate
peisaje, cu cea mai interesantă mixtură cromatică. Maroul, culoarea pământului, a autenticităţii şi
sincerităţii, este culoarea care mă ajută la crearea unui cadru echilibrat.
Iarna este albă. Prin culoarea sa, aceasta-mi oferă un sentiment de împăcare, de pace desăvârşită.
Simplifică şi reduce totul la alb.
În munca pe care o practic, am încercat ca toate sensibilităţile mele pe care le am pentru natură,
cuvânt şi culoare, sa le imprim şi copiilor. Astfel am reuşit sa-i fac să iubească: pământul, soarele, luna,
apele, iarba, florile, păsările şi nu în ultimul rând, culoarea. Folosind-o de-a lungul timpului în micile lor
capodopere de artă, acestea au fost cunoscute in cadrul concursurilor la care au participat.
Munca lor a fost răsplătită cu aprecieri, diplome si nu în ultimul rând cu încurajări. Nu am lăsat
deoparte nici copiii talentaţi în arta de a folosi cuvântul. Aceştia, după puterile lor,” au scris”:

19
PRIMĂVARA A-NFLORIT
de Adelina Panescu
Primăvara a-nflorit
Şi câmpia a-nverzit.
Fluturi zboară pe câmpii
Hai să ne jucăm copii.

TOAMNA CEA BOGATĂ

de Darian Vîlcu
Toamnă dragă tu ne-aduci
Mere, pere, gutui, nuci
Struguri dulci, dar şi legume
Roşii, castraveţi, cartofi
Vinete şi tot ce poţi.

VRĂBIUŢA MEA
de Arianna Stan
Vrăbiuţa mea frumoasă
Eşti înfometată?
Hai la geamul meu
Să mănânci, să dormi,
Că e noape afară
Şi ninge mereu.
Iată şi câteva dintre lucrările copiilor care au fost trimise anul acesta la diverse concursuri:

În concluzie, aş spune că viaţa are un ciclu bine definit de anotimpuri: COPILĂRIA- primăvara,
ADOLESCENŢA-vara, MATURITATEA-toamna, MOARTEA-iarna.
Haideţi să-l trăim în armonie,cu căt mai puţine intervenţii din partea noastră, a oamenilor, cu cât mai
multă culoare şi cu cât mai multe cuvinte frumoase !

20
 ,,PRIETENII NATURII!”
-opţional ecologic-

PROF.Gîrboan Marcela Mariana

COLEGIUL NAŢIONAL ,,MIRCEA ELIADE” REŞIŢA

,,PRIETENII NATURII!”
-opţional ecologic-

GRUPA MARE B
AN ŞCOLAR 2016-2017

PROF.GÎRBOAN MARCELA MARIANA

21
 Moto „Am primit lumea ca pe o moştenire care

nu-i îngăduit nimănui să o deterioreze,

ci fiecare generaţie este obligată să o

lase mai curată.” J. JOUBERT

Peste tot în lume, educaţia de mediu este o prioritate a zilelor noastre.

Vârsta copilăriei este cea mai propice demarării activităţilor pentru educaţia de mediu şi trebuie
să fie rezultatul lucrului în echipă, la care îşi aduc aportul familia, prietenii, administraţia locală şi
şcoala.
Activităţile opţionale de educaţie de mediu oferă cadrul optim de formare şi dezvoltare a unei
atitudini care să permită manifestarea unui comportament responsabil faţă de tot ceea ce ne înconjoară.
În cunoaşterea mediului trebuie să predomine caracterul atractiv, accesibil şi ecologic. Copiii au nevoie
să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul viului: plantele se nasc, trăiesc şi mor, lăsând seminţe pentru
următoarea generaţie de plante.
Natura este deosebit de bogată şi variată şi, pentru înţelegerea ei, nu este suficientă o oră pe
săptămână de „Cunoaşterea mediului”. Înţelegerea anumitor aspecte ridică în mintea copiilor multe
întrebări şi tocmai de aceea acest opţional este binevenit.
În cadrul observărilor în mijlocul naturii, în parc, în pădure, în preajma diferitelor specii de
plante, de animale, insecte,etc., copiii vor dobândi, pentru lumea lor interioară, gingăşia, admiraţia,
sentimentul de ocrotire, armonia formelor şi a culorilor, grija faţă de frumuseţe şi fragilitate.
Participând activ la îngrijirea plantelor de la colţul viu al naturii aflat în sala de grupă, copiii îşi
formează deprinderi de gospodărit şi înţeleg rolul pe care îl au menţinerea şi protejarea mediului.
În sufletele micilor ecologişti vom sădi dorinţa de a cunoaşte universul lumii vii şi puterea de a
ocroti formele de viaţă.

I. Dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului

înconjurător, precum şi stimularea curiozităţii pentru investigarea acestuia;

 Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare;

 Să exploreze şi să descrie verbal şi/sau grafic obiecte, fenomene, procese
din mediul înconjurător folosind surse de informare diverse.

II. Formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a

mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive faţă de acesta.

22
  Să manifeste disponibilitate în a participa la acţiuni de îngrijire şi
protejare a mediului, aplicând cunoştinţele dobândite;

 Să aplice norme de comportare specifice asigurării sănătăţii şi protecţiei

omului şi naturii.

III. Cultivarea sensibilităţii copiilor, capacităţii de a aprecia frumosul din natură şi pe cel
creat de om, în scopul protejării mediului.

 Să-şi exprime grija şi dragostea faţă de mediu prin activităţi individuale

şi de grup;

 Să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni dintre om şi mediu.

 Activităţi în natură, plimbări, drumeţi

 Expoziţii cu lucrări ale copiilor;
 Plantarea de puieţi, flori, etc.;
 Îngrijirea spaţiilor verzi;
 Activităţi de ecologizare a unor zone;
 Confecţionarea de căsuţe pentru păsărele;
 Colectarea materialelor refolosibile;
 Confecţionarea unor lucrări din materiale din natură şi deşeuri;
 Organizarea unor momente artistice pe teme de protecţia mediului înconjurător;
 Desene, picturi cu teme ecologice

23
 Natura
 Omul
 Apa
 Aerul
 Animale
 Plante
 Focul
 Evenimente importante

 Expoziţie de lucrări
 Fişe
 Desene
 Picturi
 Joc de rol
 Aprecieri verbale

 „Programa activităţilor instructiv - educative în grădiniţa de copii”

- Ed V&I Integral,2000;
 „Cunoaşterea mediului” - Ghid pentru învăţământul preşcolar
Ed.Radical, 2001
 „Glasul naturii – Ghid practic de educaţie ecologică pentru învăţământul preşcolar”- Tulcea 2002
 „Pro Ecologia Mileniului III- revistă de educaţie ecologică” - Ed.Reprograph- Craiova 2011

24
Nr. DATA CONŢINUTUL OBIECTIVE OPERAŢIONALE NR. EVALUA
Crt. ÎNVĂŢĂRII 0RE RE
1. 28.09.2016 „Eu şi natura”- - să conştientizeze importanţa naturii în Aprecieri
familiarizarea cu viaţa şi sănătatea omului; 1. verbale
contextul
opţionalului
2. 05.10.2016 „Cum protejăm - să enumere reguli de protejare a naturii, Fişe
natura?” norme de comportament în natură 1.
- convorbire –
3. 12.10.2016 „Simfoniile - să descrie elemente ale mediului Aprecieri
toamnei” înconjurător prezentate pe suport 1. verbale
-vizionare electronic
prezentare Power
Point -
4. 19.10.2016 „Să colectăm din - să identifice în mediul natural materiale Aprecieri
darurile naturii!” pe care le pot folosi în realizarea unor 1. verbale
lucrări
5. 26.10.2016 „Ce pot face eu!” - să confecţioneze jucării din materialele 1. Expoziţie
-confecţie – colectate. de lucrări
-să manifeste stabilitate şi perseverenţă
în muncă

VACANŢĂ
6. 09.11.2016 „Natura ne dă -să aplice corect reguli de igienă în 1. Aprecieri
sănătate” consumarea fructelor şi legumelor verbale
-salata de fructe şi proaspete
legume-
7. 16.11.2016 „Focul, prieten sau - să enumere utilităţi ale focului; Aprecieri
duşman?” - să descrie consecinţe ale 1. verbale
-lectură după comportamentului neglijent cu focul
imagini-

8. 23.11.2016 „Unde aruncăm - să enumere reguli de menţinere a 1. Aprecieri

gunoaiele?” curăţeniei; verbale
-convobire- - să argumenteze importanţa respectării
normelor de curăţenie
9. 30.11.2016 „Ornamente - să confecţioneze ornamente pentru 1. Expoziţie
pentru iarnă” sărbătorile de iarnă; de lucrări
-confecţie- - să lucreze curat şi îngrijit.
10. 07.12.2016 „Dodiţă”de Florin - să răspundă la întrebări legate de Aprecieri
Iordăchescu conţinutul textului 1. verbale
-lectura - să surprindă mesajul textului
educatoarei-
11. 14.12.2016 ,,Iarna în -să cunoască factorii care determină 1. Expoziţie
pădure” schimbarea mediului când soseşte iarna de lucrări
-vizionare

25
 prezentare Power
Point -

12. 21.12.2016 „Căsuţe - să confecţioneze adăposturi pentru

pentru păsărele” păsărele
- -să utilizeze corect tehnici şi materiale de
confecţie- lucru diferite

VACANŢA DE
IARNĂ
13. 11.01.2017 „Muntele –izvor - să descopere buna dispoziţie şi 1. Concurs
de sănătate” bucuriile iernii în aer liber;
- jocuri în zăpadă-- să înţeleagă necesitatea aerului curat
pentru organism.
14. 18.01.2017 „Curiozităţi despre - să răspundă la întrebări legate de 1. Desen
viaţa la poli”- conţinutul textelor
lecturi ale -să redea prin desen aspecte ale vieţii în
educatoarei zonele polare
15. 25.01.2017 „Ce ne povesteşte - să explice rolul apei în viaţa omului, a Aprecieri
apa?” plantelor, a animalelor 1. verbale
-vizionare - să enumere efecte ale poluării apelor
prezentare Power
Point -
16. 01.02.2017 „Dacă eu - să identifice soluţii simple de protecţie
aş fi…” a mediului 1. Diplome
-joc - să interpreteze creativ rolul ales
concurs-

VACANŢA
SEMESTRIALĂ
17. 15.02.2017 „Din nimic fac un - să colecţioneze deşeuri refolosibile; Expoziţie
joc mic” - să realizeze lucrări folosind aceste 1. de lucrări
-confecţie- materiale
18. 22.02.2017 „Cum apar - să stabilească condiţiile de mediu 1. Aprecieri
plantele?” necesare încolţirii seminţelor. verbale
-activitate
practică-
19. 01.03.2017 „Ce ne povestesc ..- să enumere modalităţi de îngrijire şi Aprecieri
plantele?” ocrotire a plantelor. 1. verbale
-exerciţiu practic- - să execute lucrări specifice în grădina
de flori a grădiniţei
20. 08.03.2017 „Dar pentru - să confecţioneze din materiale textile 1. Expoziţie
mama” tablouri cu flori pentru mama de lucrări
-confecţie-
21. 15.03.2017 „Azi mic, mâine - să respecte etapele necesare plantării Aprecieri
copac voinic” unui pomişor 1. verbale
-exerciţiu - să aplice corect indicaţiile primite
aplicativ-
22. 22.03.2017 ,,Ziua - să cunoască formele în care se găseşte 1. Aprecieri
mondială a apei” apa pe pământ, importanţa apei pentru verbale

26
 viaţa oamenilor, plantelor şi
vieţuitoarelor

23. 29.03.2017 „Primul meu - să preseze corect plante pentru ierbar; 1. Aprecieri
ierbar” - să realizeze colecţii cu materiale din verbale
-activitate natură.
practică-
24. 05.04.2017 „Sfaturi ecologice - să recite corect versurile propuse 1. Aprecieri
în versuri” - să surprindă mesajul textelor verbale
-memorizare-
25. 12.04.2017 „Parcul copilăriei - să desfăşoare activităţi de curăţenie în Aprecieri
fericite” parc 1. verbale
-exerciţiu - să plaseze afişe cu conţinut etic şi
aplicativ- ecologic

VACANŢA DE
PRIMĂVARĂ
26. 03.05.2017 „Frumoasă-i strada - să intoneze corect cântecul propus Aprecieri
noastră” -să execute mişcări sugerate de 1. verbale
-cântec- conţinutul textului
27. 10.05.2017 „Aer, soare şi - să respecte regulile jocurilor propuse 1. Diplome
mişcare” - să manifeste o atitudine de sportivitate
-jocuri în aer liber- pe parcursul jocului
28. 17.05.2017 „Ne bucurăm de - să manifeste interes pentru plimbările în 1. Aprecieri
frumuseţile natură; verbale
naturii” – drumeţie - să desfăşoare acţiuni de ecologizare a
ecologică mediului
29. 24.05.2017 „Farmacia verde” - să enumere plante medicinale 1. Aprecieri
-observare- -să identifice părţile componente ale unei verbale
plante
30. 31.05.2017 ,,Ziua mondială - să deseneze cu cretă colorată aspecte 1. concurs
a mediului” din natură
-
desen-
31. 07.06.2017 „Parada - să realizeze costume din hârtie 1. concurs
costumelor - să-şi prezinte costumele realizate.
ecologice”-
Evaluare
32. 14.06.2017 ,,Ce se întâmplă - să răspundă la întrebări referitoare la 1. Aprecieri
dacă?” tematica opţionalului verbale
-evaluare-

27
 EDUCAREA COPILULUI PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI - UN PAS MARE PENTRU
SALVAREA TEREI

Prof. înv. primar Nedelcu Corina Emilia

Şcoala Gimnazială Nr. 8, Reşiţa

Cunoaşterea naturii, a mediului înconjurãtor, cu toate fenomenele sale biologice este necesarã
pentru formarea unor noţiuni, idei, convingeri, raţionamente, a unui comportament adecvat şi a
conştiinţei de mediu.
Informaţia despre protecţia mediului ar trebui să facă parte din educaţie de la copiii de grădiniţă
pe tot parcursul vieţii, cu accent pe valoarea pe care mediul o constituie, crându-se în acest fel o cultură
privind mediul.
E bine ca omul de mâine să ştie ce e bine şi ce e rău în raporturile cu "natura mamă" pentru ca
mai târziu tânărul, iar apoi adultul să acţioneze în consecinţă. Dacă informaţia privind mediul ar face
parte sistematic din educarea copilului şi adultului ar fi un mare pas pentru salvarea Terrei. A respecta
natura, a o înţelege şi a o iubi trebuie să devină o trăsătură de caracter. Noua educaţie trebuie să includă
şi dimensiunea ecologică, să aibă drept coloană vertebrală gândirea ecologică ce trebuie să fie păstrată
ca un crez.
Rolul major revine dascãlilor care, încã de la intrarea copiilor în şcoalã, îi vor ajuta sã
conştientizeze cã toţi oamenii au datoria protejãrii mediului în care trãiesc, întrucât mediul oferã tot ceea
ce este necesar fiinţei umane, iar aceasta are datoria de a face acelaşi lucru. În cadrul lecţiilor la care se
preteazã educaţia ecologicã sau în cadrul activitãţilor extracurriculare elevii trebuie informaţi despre
elementele mediului înconjurãtor, sã iubeascã plantele şi animalele, sã adopte un comportament adecvat
raportat la mediul în care îşi desfãşoarã activitatea şi sã ia atitudine faţã de cei care încalcã regulile.
În gimnaziu şi liceu elevii vin în contact cu biologia în mod continuu, deci informaţia
despre mediu trebuie transmisă sistematic. De asemenea, sarcina profesorului de biologie este de
a le transmite noţiuni despre mediu elevilor la lecţii şi de a-i educa în vederea
ocrotirii naturii. Astfel din studiul biologiei vegetale, trebuie arătat elevilor că datorită plantelor
este posibilă existenţa celorlalte organisme, inclusiv a omului, că fără plante viaţa pe pământ
nu ar fi posibilă.
Tot din studiul botanicii elevii vor afla că datorită unor acţiuni ale omului unele
plante şi-au redus simţitor numărul, altele au dispărut, iar locurile ocupate altădată de păduri

28
şi păşuni au devenit lipsite de viaţă. La lecţiile de zoologie, odată cu cunoaşterea animalelor,
profesorul va arăta rolul lor în natură şi în viaţa om.
Pentru educaţia privind mediul în şcoală este răspunzător nu numai profesorul de biologie. Orele
educative (de dirigenţie) ar putea avea un rol pozitiv în educaţia privind mediul.De asemenea
interdisciplinaritatea, corelarea programelor de biologie, geografie, fizică, chimie ar putea contribui la
îmbunătăţiri substanţiale .
Şi în cadrul orelor de cultură civică se poate urmări formarea unei atitudini pozitive faţă de plante
şi animale, prin stimularea interesului faţă de păstrarea unui mediu echilibrat şi exersarea unor
deprinderi de îngrijire şi ocrotire a acestuia.
Excursiile şcolare pot fi un bun prilej de informare privind mediul, dacă ele sunt bine concepute şi
organizate, propunându-şi, în primul rând, obiective educaţional-formative pozitive, privind relaţia om-
natură şi în subsidiar agrementul în sine.
Rolul educatorilor constă tocmai în transmiterea informaţiilor cu privire la pericolele care
derivă din degradarea mediului, unul din obiectivele vizate fiind acela de a face populaţia să ia
cunoştinţă de aceasta, fără a crea o stare de teamă.
Scopul transmiterii informaţiile despre mediu este incitarea fiecărui individ în aşa fel
încât să se simtă direct angajat în această problemă, pentru a-i crea un sentiment de
responsabilitate şi voinţa de a acţiona personal. Pentru a fi eficace, educaţia în domeniul protecţiei
mediului trebuie făcută într-un sistem unitar care să se adreseze copiilor, adolescenţilor, adulţilor
şi care să comporte un învăţământ metodic la toate nivelele şcolare şi extraşcolare.
Fie că este realizată pe căi oficiale, fie că este dobândită pe oricare alte căi şi din orice alte surse,
informaţia corectă privind mediul are şi menirea de a contribui la educarea continuă a locuitorilor
planetei, la formarea unor atitudini, şi în acest fel ar trebui să ducă la crearea unei reale conştiinţe de
mediu; o reală conştiinţă de mediu implică şi respectul faţă de valorile colective dintre care face parte şi
mediul cu elementele sale; când o asemenea conştiinţă există, atunci informaţia privind mediul devine
cultură .

Bibliografie:
1. Toth, M., (2002), Mediul înconjurător în educaţie: educaţie ecologică, educaţie pentru mediu sau
educaţie privind mediul?, Editura Studium, Cluj-Napoca

2.Rebreanu, V., (2003), Reglementarea juridică a accesului liber la informaţia privind

mediul, în Revista “Fiat Justiţia” nr. 2/2003, a Universităţii Creştine “Dimitrie Cantemir”, Facultatea
de Drept Cluj-Napoca, p. 41-55

29
 PROTECŢIA MEDIULUI

Prof. Bordeţ Dorin Dănuţ

Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă ,,Aurora,, , Reşiţa

Realităţile zilelor noastre arată că secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri şi
transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi cele mai complexe şi uneori nebănuite efecte asupra vieţii.
Până nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În
prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de
activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de bunuri a crescut mult, iar
exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.
Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri ştiinţifice, au
redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu şi pe cele energetice. Ca urmare a
industrializării şi creşterii producţiei de bunuri au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant.
Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se
regăsesc în aer, apă şi în sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezenţei dioxidului de sulf
din aer, datorită dezvoltării proceselor termice şi a utilizării unor combustibili inferiori; sunt evacuate
în atmosferă importante cantităţi de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri şi oxizi ai metalelor,
antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra vegetaţiei, în general, şi direct sau
indirect asupra omului.
La acest sfârşit de secol şi început de mileniu, lumea se află în efervescenţă. Schimbările care au
avut loc şi vor avea loc, creează, într-o viziune optimistă, speranţe şi pentru remedierea fie şi treptată a
mediului înconjurător. În tumultul generalizat al schimbărilor, trebuie să tragem încă un semnal de
alarmă legat de mediul înconjurător şi de supravieţuirea omului şi a existenţei vieţii pe Terra.
Totalitatea factorilor naturali, determină condiţiile de viaţă pentru regnurile vegetale, animale şi
pentru exponentul său raţional – omul, reprezentând mediul natural. În mediul natural distingem
componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apă, substrat geologic, relief, sol.
Componentele biotice reprezintă viaţa, organismele ce le dezvoltă pe fundalul sportului ecologic. Ele
apar sub forma vegetaţiei şi animalelor depinzând atât de factori tereştri, cât şi cosmici (radiaţia solară
de exemplu) ceea ce ne ajută să înţelegem implicaţiile care pot urma unor modificări fie terestre, fie
cosmice, sau ambele în acelaş timp.

30
 Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul natural, dar
şi activitatea şi creaţiile omului, acesta ocupând o dublă poziţie: de “component” al mediului şi de
“consumator”, de beneficiar al mediului.
Conceptul actual de “mediu înconjurător” are un caracter dinamic, care caută să cunoască, să
analizeze şi să urmărească funcţionarea sistemelor protejate în toată complexitatea lor.
Prin “resurse naturale” se înţelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului înconjurător ce pot
fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili;
resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră, faună sălbatică; resurse permanente – energie solară,
eoliană, geotermală şi a valurilor.
În întreaga activitate a mediului înconjurător se urmăreşte nu numai folosirea raţională a tuturor
aceste resurse, ci şi corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului şi localităţilor cu măsuri de
protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de producţie căt mai puţin poluante şi echiparea
instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport generatoare de poluanţi cu dispozitive şi instalaţii
care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului înconjurător, recuperarea şi valorificarea optimă a
substanţelor reziduale utilizabile.
Astfel noţiunea de “mediu înconjurător” cuprinde de fapt, toate activităţile umane în relaţia om-
natură, în cadrul planetei Terra.
Când se vorbeşte de progres sau de sărăcie, se vorbeşte de fapt, în termenii cei mai globali, de
mediul înconjurător care caracterizează planeta noastră la un moment dat, căci între toate acestea şi
poluarea, degradarea apei şi a aerului, ameninţarea păturii de ozon, deşertificarea, deşeurile toxice şi
radioactive şi multe altele, există o strânsă interdependenţă.
Problema rezidurilor activităţilor umane a luat proporţii îngrijorătoare, prin acumularea lor
provocând alterarea calităţii factorilor de mediu. Aceste alterări sunt cauza unor dezechilibre în faună
şi floră şi ăn sănătatea şi bunul mers al colectivităţii umane din zonele supraaglomerate.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor neregenerabile de energie,
s-a ajuns, în unele ţări industrializate, la un grad de bunăstare ridicat, constatându-se practic că apare,
cu iminenţă, ameninţarea consecinţelor acţiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de: existenţa prea multor automobile, avioane cu reacţie
şi nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcţionează după tehnlogii vechi, poluante, mari
consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene care sunt determinante, în ultima instanţă, de
necesităţi crescânde ale unei populaţii aflate în stare de explozie demografică şi îndeosebi de existenţa
marilor aglomerări urbane.
Mediul înconjurător reprezintă un element esenţial al existenţei umane şi reprezintă rezultatul
interferenţelor unor elemente naturale – sol, aer, apa, climă, biosferă – cu elemente create prin

31
activitatea umană. Toate acestea interacţionează şi influenţează condiţiile existenţiale şi posibilităţile
de dezvoltare viitoare a societăţii.
Orice activitate umană şi implicit existenţa individului este de neconceput în afara mediului. De
aceea, calitatea în ansamblu a acestuia, precum şi a fiecărei componente a sa în parte, îşi pun
amprenta asupra nivelului existenţei şi evoluţiei indivizilor.
Ansamblul de relaţii şi raporturi de schimburi ce se stabilesc între om şi natură, precum şi
interdependenţa lor influentează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă şi implicit condiţiile
de muncă pentru om, precum şi perspectivele dezvoltării societaţii în ansamblu. Aceste raporturi
vizează atât conţinutul activităţii cât şi crearea condiţiilor de existenţă umană.
În concluzie, se poate afirma că mediul trebuie adaptat şi organizat pentru a răspunde nevoilor
indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natură a unor resurse şi prelucrarea lor pentru a deservi
populaţia (pentru a satisface doleanţele acestora). Această dependenţă cunoaşte un mare grad de
reciprocitate, datorită faptului că nevoile umane se adaptează într-o măsură mai mare sau mai mică
mediului.
Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate supravieţuirii şi
progresului – reprezintă o problema de interes major şi certă actualitate pentru evoluţia socială. În
acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor negative ale activităţii umane
cu implicaţii asupra acestuia.
Poluarea şi diminuarea drastică a depozitelor de materii regenerabile în cantităţi şi ritmuri ce
depăşesc posibilităţile de refacere a acestora pe cale naturală au produs dezechilibre serioase
ecosistemului planetar.
Protecţia mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu dezbătută la nivel mondial, fapt ce a
dat naştere numeroaselor dispute între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Acest lucru a
impus înfiinţarea unor organizaţii internaţionale ce au ca principale obiective adoptarea unor soluţii de
diminuare a poluării şi creşterea nivelului calităţii mediului în ansamblu.
Pentru protejarea mediului, în primul rând trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul de
deteriorare şi stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective. În ceea ce privesc modalităţile
de protejare trebuie soluţionate trei categorii de probleme:
- crearea unui sistem legislativ şi institutuţional adecvat şi eficient care să garanteze respectarea
legilor în vigoare;
- evaluarea costurilor acţiunilor de protejare a mediului şi identificarea surselor de suportare a
acestora;
- elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan naţional şi internaţional referitor la
protejarea mediului.

32
 Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificaţi toţi factorii de
mediu şi zonele în care pot apărea probleme de poluare a acestora. Un astfel de program presupune
identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare şi stabilirea responsabilităţilor pentru derularea
proiectelor.
Presiunea activităţii omului asupra mediului natural creşte foarte rapid. De asemenea, se accelerează
dezvoltarea industrială, schimburile, circulaţia mărfurilor, spaţiul ocupat, parcurs şi utilizat pentru
activităţile umane este din ce în ce mai vast. Această evoluţie îşi pune amprenta în mod nefavorabil
asupra mediului şi a componentelor sale.
Un alt factor care dăunează mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejeră în
spaţiile verzi. Comportamentul individului poluează mediul într-o măsură mai mare sau mai mică, fie
sub forma activităţii cotidiene, fie a consumurilor turistice. Dintre aceste elemente cele mai
importante sunt: peisajele, solul, apa, flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervaţiile, precum şi
biosfera.
În consecinţă, conservarea funcţiilor igienico-sanitare, recreativă şi estetică ale elementelor
componente ale mediului natural constituie garanţia unei dezvoltări continue a societăţii umane.

Bibliografie:
Văidianu, Dumitru, Văidianu, Ecaterina, Educaţie ecologică, Editura Mirton, Timişoara, 2003.
Alexandra Vidu, Lucia-Maria Predeţeanu, Ecologie-prietenii naturii-suport didactic prntru clasele III-
IV, editura ERC- Press Educativ ERC

33
 PROTECŢIA MEDIULUI ÎN PERSPECTIVA VIITORULUI

Prof. înv. primar Saşec Rodica Daniela

Colegiul Naţional Mircea Eliade ,Reşiţa

Pornind de la premisa că ecologia constituie una dintre condiţiile supravieţuirii speciei umane,
educaţia ecologică reprezintă calea de a ajunge, prin cunoaştere, la înţelegerea şi respectarea naturii, a
mediului din care facem parte. Ecologia este o noţiune des întâlnită nu numai în publicaţiile de
specialitate, dar şi în cele de largă circulaţie. Problemele care preocupă omenirea –
alimentaţia,explozia demografică, poluarea, protecţia mediului- sunt numai o parte din preocupările
societăţii contemporane.
Natura , fascinanta lume a plantelor constituie leagănul civilizaţiei umane asigurându-ne în acelaşi
timp condiţiile existenţei noastre. În natură torul este organizat după legi nescrise ce guvernează
echilibrul mediului înconjurător.Acesta este cunoscut sub numele de ,,echilibru ecologic”.
Menţinerea echilibrului ecologic este esenţa desfăşurării în bune condiţii a vieţii pe Pământ. În prezent
contradicţia fundamentală a lumii moderne rămâne raportul dintre cerinţele crescânde ale societăţii şi
capacitatea ecologică limitată a planetei de a le satisface.
Protecţia mediului înconjurător a devenit un obiectiv major al lumii contemporane. Omenirea caută
înfrigurată soluţii pentru prevenirea poluării mediului de viaţă şi crearea unui mediu echilibrat şi
propice vieţii. Încă de la o vârstă fragedă copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind
ajutaţi să descifreze şi să îşi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului,
a ocrotirii naturii. Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând curăţenia şi
îngrijind frumusuţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind natura se ocrotesc pe ei înşişi. Din
prieten al naturii omul poate deveni duşmanul ei, periclitând prin acţiunile sale chiar viaţa planetei.
Societatea trebuie să găsească măsuri de înlăturare a cauzelor care pun în pericol viaţa, de folosire
raţională a resurselor Globului Pământesc, de eliminare a poluării. Din primii ani de şcoală copiii îşi
însuşesc primele noţiuni despre natură, acesta contribuind la formarea unei gândiri cauzale a copiilor,
la dezvoltarea spiritului de observaţie, la formarea de priceperi şi deprinderi active, precum şi la
dezvoltarea afectivă, voluţională a fiecărui copil. Aici se fac primii paşi în formarea unei conduite
ecologice, care presupune acţiuni pentu conservarea, gospodărirea, ocrotirea şi protecţia naturii.
Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea învăţătorului, elevii vor înţelege
importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi penru generaţiile următoare. În
acest sens printr-o serie de activităţi sunt aduse în atenţia copiilor şi nu numai probleme legate de

34
efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă pericolele ce ameninţă
planeta. În România programele de educaţie eologică destinată întregii opinii publice s-au aplicat
după anul 1989, începând de atunci putându-se discuta într-un mod mai realist despre mediu şi
problemele sale. La început s-a putut observa o relativă lipsă de interes a cetăţeanului pentru mediul în
care trăieşte şi nu cred că am greşi prea mult dacă spunem că această ignoranţă se manifestă şi astăzi,
mai ales sub forma reticenţei administraţiei locale de a colabora cu ONG-urile de mediu. Într-o
oarecare măsură, acest fapt poate fi explicat prin apariţia, asemeni ciupercilor după ploaie, a
numeroase ONG-uri în ţara noastră. Este trist, dar adevărat că multe dintre acestea au intuit
preocuparea tot mai acerbă manifestată la nivel internaţional pentru mediu, folosind acest fapt ca pe
un mod de a obţine fonduri din exterior. Prin urmare, în ţara noastră ecologia, încă mai reprezintă un
slogan, fiind de cele mai multe ori confundată cu acţiuni de igienizare a unor zone. Fără doar şi poate
acest aspect nu trebuie neglijat, şi de altfel constituie un mod foarte util pentru formarea unui
comportament civic cu valenţe ecologice, dar este foarte departe de ceea ce înseamnă educaţie
ecologică.
Problemele mediului nu vor putea fi rezolvate decât de persoanele care vor fi capabile să facă
judecăţile de valoare, astfel încât să se depăşească limitele înguste ale intereselor umane.
Implementarea efectivă a educaţiei ecologice va fi posibilă doar dacă ea este realizată de toate
segmentele comunităţii:
- părinţii care îşi învaţă copiii să acţioneze cu respect faţă de ceilalţi oameni şi faţă de mediu;
- cadre didactice care includ educaţia ecologică în lecţiile lor;
- copii care-şi ajută părinţii, împărtăşindu-le cunoştinţele dobândite la şcoală, să devină responsabili şi
conştienţi schimbându-şi comportamentul faţă de mediu;
- angajaţii din mass-media care îşi folosesc priceperile creative pentru a inspira oamenii cu o nouă
înţelegere şi respect pentru mediu şi dorinţa de a-l proteja;
- persoanele din mediul legislaţiei care să proiecteze legile cerute de dezvoltarea socio-economică
durabilă şi să evalueze aplicarea lor;
- economiştii, tehnicienii şi managerii înscrişi într-un dialog cu coaliţiile şi grupurile ce se ocupă cu
respectarea şi grija faţă de viaţa comunităţii, precum şi cu stabilirea noilor tehnologii şi abordări
economice pentru implementarea proceselor de dezvoltare durabilă;
- oamenii de ştiinţă care să îmbunătăţească înţelegerea structurii şi funcţionării ecosistemelor, a
capacităţii lor
productive şi de suport, asigurând opinia publică, în acelaşi timp, de faptul că datele pe care le-au
obţinut sunt comunicate cu acurateţe şi aplicate în mod rezonabil;

35
- politicienii, alte persoane ce elaborează politici şi reprezentanţi ai administraţiei publice care
lucrează, în mod similar, la evaluarea modificărilor necesare în politicile publice şi la aplicarea
acestora.
Scopul principal al educaţiei privind mediul înconjurător este acela de a oferi fiecărui individ
posibilitatea de a manifesta o atitudine personală , responsabilă faţă de mediu în care trăieşte. Educaţia
ecologică are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi mediul de
viaţă, care nu este numai al nostru,ci şi al plantelor şi animalelor.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de: existenţa prea multor automobile, avioane cu reacţie
şi nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcţionează după tehnologii vechi, poluante, mari
consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene care sunt determinante, în ultimă instanţă,
de necesităţi crescânde ale unei populaţii aflate în stare de explozie demografică şi în deosebi de
existenţa marilor aglomerări urbane.
Realităţile zilelor noastre arată că secolul XXI este perioada celor mai mari descoperiri şi
transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi cele mai complexe şi uneori nebănuite efecte asupra vieţii.
,, Mediul natural”, adică aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare, solul şi subsolul şi
formele de viaţă pe care aceste ecosisteme le crează şi le susţin este imaginea cea mai comună pe care
omul obişnuit şi-o face când vorbeşte despre mediul înconjurător.
Protecţia mediului înconjurător este una dintre cele mai importante probleme la nivel mondial, iar
viitorul omenirii depinde în mod direct de cum ştim sa avem grijă de mediu. În acest sens se stabilesc
mereu măsuri de protejare a mediului pentru viitor. Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice care au
ca obiect menţinerea şi ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale ale acestora, în scopul evitării
unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale,protecţia atmosferei prin
prevenirea, constituie unele din măsurile cele mai importante stabilite pentru un viitor cât mai
frumos al umanităţii.
Şansa ca mediul în care trăim să fie protejat aşa cum trebuie este aceea ca toţi să respectăm legile
date în acest sens, iar abaterile să fie pedepsite cât mai aspru. Astfel copiii noştri se vor bucura de o
natură curată, frumoasă şi plină de sănătate.

Bibliografie:
Revista,,Învăţământul primar” nr.3-4/2004
Alexandra Vidu, Lucia-Maria Predeţeanu, Ecologie-prietenii naturii-suport didactic prntru clasele III-
IV, editura ERC-PRESS EDUCATIV

36
 SĂ PROTEJĂM NATURA !

Elev:Cionca Alexandra
Clasa:a VI-a A
Prof. îndrumător :Todor-Constantinescu Ioana
C.S.E.I ,,AURORA,, REȘIȚA

Într-o zi însorită de primăvară ,împreună cu prietena mea am ieșit la plimbare în parcul de lângă
blocul nostru. Vremea a fost frumoasă si de aceea parcul era plin de copii si adulți care profitau de o așa
vreme. Ne-am așezat pe bancă dărăpănând amintiri si povestind tot feluri de întâmplări haioase.
Lângă noi pe banca alăturată era o gașcă de prieteni mult mai mari ca noi,care aruncau semințe
,sticle și ambalaje pe jos,coșul fiind la doar doi pași de ei.Ne uitam mirate și văzând că lor nu la pasă
am hotărât să luăm măsuri. Ne-am îndreptat spre ei și am încercat să le explicam ca nu e bine ce fac ,nu
e normal să arunci pe jos,să faci mizerie când ai un coș de gunoi aproape. S-au uitat mirați la noi apoi
plecând capul rușinați au început să adune mizeriile lăsând locul curat.Oamennii din jur au apreciat
fapta noastră, ne-au încurajat și ne-au adresat doar cuvinte de laudă,ba mai mult ne-au dat exemplu atât
copiilor cu pricina cat si altor copii aflați în parc
Am acceptat scuzele copiilor,și noi am fost mandre ca am putut schimba ceva și am putut
proteja mediul,sșa cum am învățat la școală.

37
 NATURA –PRIETENA NOASTRĂ

prof.înv. prim. Dinu Carmen Amalia

SC.Primară Cireşa, Oţelu-Roşu

MOTTO : ,, Un dascăl cu adevărat bun este acela care întâi se învaţă pe sine pentru a-i
învăţa pe alții.” ( Ralph Waldo Emerson )

Din cele mai vechi timpuri natura a oferit adăpost şi hrană pentru om şi animale.
Mediul care ne înconjoară ne oferă în permanenţă un spectacol din care aflăm lucruri noi. Dacă ar fi
posibil să cutreierăm Pă mântul în lung şi-n lat, am avea impresia că vizităm de fapt un muzeu în aer
liber, care ne dă posibilitatea să facem cunoştinţă cu istoria planetei. Cu generozitate, natura ne cheamă
să luam parte la ,, viaţa tainică a stâncii, a arborelui, a zmeurei, a ferigii...” aşa cum a simţit şi a spus
marele iubitor de natură Mihail Sadoveanu.
Sunt creaţii ale naturii în faţa cărora, privindu-le, rămâi împietrit; scriitorul nu găseşte cuvinte pentru a
reda ceea ce vede şi simte, pictorul găseşte cu greu culorile, iar sculptorul nu ar reuşi să şlefuiască
asemenea perfecţiuni.
De două milioane de ani, de când e omul pe Pământ, natura l-a ocrotit fiindu-i prietenă. Ea l-a
protejat, respectându-ţi legile, regenerându-se nestingherită. Dacă ne gândim la prietenia care-i uneşte pe
oameni, la afecţiunea dintre ei, atunci înţelegem că şi omul trebuie să manifeste respect şi dragoste
pentru natură, ca lume ce constituie realitatea înconjurătoare, cu tot ce este însufleţit şi ne însufleţit.
Cu cât elevilor le sunt prezentate mai multe lucruri din natură, sunt învăţaţi să observe natura, încep să
înţeleagă fenomenele ce se petrec în natură şi implicit încep să iubească natura, să o preţuiască şi să o
protejeze.
Chiar de la primii paşi în viaţă, copilul ia contact cu natura, poate să clasifice obiecte, să le găsească
asemănări sau deosebiri, observă transformări care se desfăşoară lent sau cu repeziciune, unele sunt
reversibile, altele ireversibile.
Odată cu venirea la şcoală, cadrul didactic are menirea ca atât în orele de explorarea mediului sau
ştiinţe ale naturii, dar şi în activităţile extraccuriculare ( vizite, drumeţii, excursii ) să explice elevilor
toate aceste transformării şi chiar să le experimenteze pentru a fi mai unor înţelese de elevi pentru
conştientizarea rolului important care le revine în protejarea mediului.
Datorită intervenţiei nechibzuite a omului, natura este astăzi în pericol. De aceea, ea trebuie ocrotită
cu grijă. Omul trebuie să manifeste înţelegere pentru fiinţele şi nefiinţele ce compun lumea
înconjurătoare.

38
 Dacă privim cu interes tot ce ne înconjoară vom descoperi minunile naturii . Vom descoperi
că o gâză , oricât de măruntă ar fi , are viaţa ei , asemenea celui mai mare animal. Vom descoperi că
viața unei plante poate depinde în mare măsură şi de noi .
În cadrul orelor de disciplină opţională : ,,Natura - prietena noastră”, pe care le-am desfăşurat pe
parcursul unui an şcolar la cls a IV-a, am pătruns în minunata lume a naturii . Am efectuat mici
experimente , am răspuns la întrebări , am aflat curiozităţi , am putut verifica anumite răspunsuri şi prin
toate acestea ne-am apropiat mai mult de natură.
Scopul acestei discipline opţionale a fost acela de a ,,şlefui” elevii şi de a-i forma ca viitori
prietenei ai Pământului , purtându-i într-o călătorie peste timp şi prezentându-le ere diferite , de la
formarea planetei până la apariţia Omului şi implicarea lui în dezvoltarea şi distrugerea Naturii .
Prin activităţi care vizează in special munca pe grupe , cu aplicaţii care plac , atrag şi
încântă copiii , am dorit să formez o dimensiune clară şi accesibilă sentimentului de prietenie ,
solidaritate şi dragoste pentru frumuseţea naturii.
 Carnavalul din pădure(folosind măştile realizate de copii în cadrul activităţilor
desfăşurate în parteneriat);
 Colaje;
 Excursii în mijlocul naturii;
 Proiecte tematice;
 Expoziţii cu lucrările copiilor;
 Album cuprinzând imagini cu diferite momente surprinse în cadrul activităţilor
desfăşurate
Ca imperativ major al proiectului , spontaneitatea actului liber , crează cadrul optim de
desfăşurare şi de îndrumare a fiecărei activităţi.
După derularea acestui proiect elevii noştri au rămas cu imaginea clară a frumuseţii muncii
în grup şi a relaţiilor de prietenie , înţelegând , în acelaşi timp , că interesele oamenilor trebuiesc
corelate cu legile, pentru ca Pământul să rămână o planetă vie.
Pentru a fi prietenul naturii trebuie să ai o gândire şi un comportament ecologic.
Pentru a înţelege mai bine aceasta, elevii trebuie să ştie că ecologia îi sfătuieşte ce este şi ce nu
este bine să facă în relaţia lor cu natura, într-un cuvânt, aceasta îi învaţă cum să ocrotească natura.
Un mare admirator şi iubitor de natură spunea:
,,Natura este cel mai desăvârşit maestru, ce de nenumărate secole lucrează pentru a îmbrăca pământul cu
formele cele mai artistice, a-l înfrumuseţa cu ornamente neînchipuite, creând monumente nepieritoare.”
Dacă aţi şti că pe pământ există râuri ciudate , lacuri care fierb , lacuri cu valuri de foc ,
lacuri de asfalt , stânci de marmură, Strâmtoarea Cerbului , Cheile Bicazului , Cheile Turzii , pădurile

39
pietrificate , pădurea de fier , păduri de piatră şi de lut , flori de piatră , Piatra Soarelui , Turnul
Diavolului , Muntele celor 99 de stânci ciudate , Sfinxul , Babele , Familia Sfincşilor , Pietrele Doamnei
, Creasta Cocoşului , orgi naturale , şi multe alte asemenea minunăţii , cu siguranţă aţi deveni neobosiţi
admiratori , protectori şi iubitori ai naturii .
Soarele nu răsare numai pentru un om ,el încălzeşte şi pe buni şi pe răi,pe toţi cei care locuim
Pământul,ca o familie într-o casă.
Apariţia Pământului este o minune,iar viaţa noastră este condiţionată de existenţa lui.
Primele forme de viaţă de pe planeta noastră au apărut în apa mărilor şi oceanelor , începând cu
organisme simple, mai târziu apărând peştii şi celelalte animale de pe uscat.
Cu milioane de ani în urmă Pământul a fost dominat de dinozauri, iar după dispariţia acestora au apărut
mamiferele. De atunci începe şi apariţia omului pe Pământ, ca fiinţă ce se deosebeşte de celelalte
vieţuitoare , prin faptul că vorbeşte,gândeşte, are capacitatea să-şi creeze unelte pe care le foloseşte
pentru a-şi îmbunătăţii viaţa.
Plantele de pe Terra alcătuiesc lumea verde, care este foarte variată şi bogată, de la plante mici
greu de observat, până la uriaşii arbori de vârstă seculară. Încă de la apariţia omului pe Pământ şi până
astăzi, plantele i-au fost prietenul cel mai apropiat, asigurându-i hrana, îmbrăcămintea, folosindu-i în
prevenirea şi tratarea unor boli, la construirea uneltelor şi a locuinţelor etc.
La începutul existenţei sale, omul se hrănea în mare măsură cu rădăcini , seminţe, fructe. Astfel, el
s-a apropiat de lumea plantelor, a învăţat să le cunoască, să le îngrijească,să le ocrotească şi să le
folosească.
De-a lungul timpului însă, omul, ca un copil atras de jocul de-a stăpâni natura, de-a călători mai
repede, de-a trăi mai comod, a fost ameţit de uriaşele sale succese tehnice, devenind vrăjitorul cel rău în
unele situaţii, stârnind natura, punând-o în pericol cu propria lui nesăbuire.
Poluarea ameninţă prezentul şi viitorul omenirii. Omul trebuie să-şi lege interesele de legile
naturii, să gândească şi să acţioneze aşa încât să nu-i facă rău.
Cel ce luptă împotriva poluării este cel mai bun prieten al naturii.
Dascălul are menirea ca de la vârste cât mai fragede să conştientizeze copilul de rolul pe care îl are în
comunitatea din care face parte in protejarea naturii şi că nu poate trăi fără aceasta.
Trebuie să înveţe să respecte natura, să o ocrotească, să îngrijească solul , apa, aerul, plantele şi
animalele, pentru ca atunci când spunem NATURA să vedem o mare de verdeaţă, presărată cu flori, să
simţim atingerea duioasă a soarelui şi adierea vântului, să auzim zgomotul cristalin al apelor şi cântecul
fermecător al păsărelelor.
Iată doar câteva din îndemnurile pe care le putem da elevilor noştri pentru a pune capăt distrugerii
naturii:

40
¤ Nu arunca nimic la voia întâmplării!
¤ Nu rupe florile(nici măcar o frunză)!
¤ Nu murdări apele cu deşeuri sau substanţe toxice!
¤ Colectează materialele reciclabile(sticlă, hârtie, plastic)!
¤ Nu contribui la ridicarea munţilor de gunoi în păduri , parcuri, grădini, pe stradă, în curtea şcolii sau în
clasă!
¤ Nu otrăvi aerul cu tot felul de gaze!
¤ Nu incendia pădurea!
¤ Sădeşte un pom pentru a te putea bucura de fapta ta!
Copile, nu contribui la distrugerea naturii, ci la refacerea ei, menţinând curăţenia şi îngrijind
frumuseţile ei, oriunde te-ai afla!
Protejarea mediului înconjurător trebuie să ne preocupe pe fiecare dintre noi, copii sau adulţi,care
cu dragoste şi grijă pentru frumuseţile naturii, putem să ne oferim, nouă şi generaţiilor viitoare,şansa
de a cunoaşte tainele vieţii vegetale şi animale şi putem să ne bucurăm de minunăţiile pe care ni le
oferă natura.
Dacă ar mai fi fost nevoie de pledoarie...
,,A fost odată o grădină plină de flori.
Luni a trecut pe acolo un botanist şi a pus fiecărei flori un nume.
Marţi, pedologul a stabilit influenţa compoziţiei solului asupra florilor.
Miercuri, un agronom a calculat cantitatea de nutreţ ce ar rezulta din cosit.
Joi, un constructor a proiectat acolo o vilă.
Vineri, un militar a calculat avantajele strategice.
Sâmbătă un poet a compus un poem.
Duminică a venit un copil şi a făcut o coroniţă din flori. Cu ea pe cap a alergat după fluturi.
Când a obosit, s-a întins pe spate privind cerul şi stelele ce începeau să lucească. Apoi a
pornit spre casă pentru a învăţa din cărţi lecţiile scrise de cei care trecuseră prin grădină
înaintea sa.
Dorea să devină ecolog! ”

BIBLIOGRAFIE:
1.Cucinic, C., Pintili, A.2011-,,Natura- prietena mea”, Ed. Aramis, Bucureşti
2.Mihail, A.2008- ,,Mic atlas de ecologie”, Ed. All Educaţional, Bucureşti
3.Ploscariu, N.2012 ,,Curiozităţi din lumea naturii”, Ed. Aramis, Bucureşti
4.Rainer, K.2009 ,,Natură şi animale-Intrebări şi răspunsuri”, Grup Editorial Rao, Bucureşti

41
 ASPECTE DIN ACTIVITATEA DESFĂŞURATĂ:

Strângerea deşeurilor din parcul de joacă al copiilor:

Preşcolarii ,ajutaţi de elevii Şcolii Primare Cireşa, plantează flori în curtea şcolii şi a grădiniţei

42
 Să preţuim natura !

Profesor: Dogaru Letiţia Nadia

Şcoala:C.Ş.E.I. ,,Aurora,, Reşita

În aceasta lume, există o anumită legatură între oricare două lucruri, dar cea mai puternică relaţie
se stabileşte între om şi natură, elemente esenţiale, care fac vie planeta noastra şi o diferenţiază de
celelalte corpuri cereşti. Mediul oferă posibilităţi nelimitate pentru acţiunea omului care, la rândul său,
poate îmbogăţi şi diversifica componentele celui dintâi.
De multe ori afirmăm: “Minte sănătoasa în corp sănătos”, însă schimbările umane, sociale şi
tehnologice apărute în ultimul timp mă fac să spun mai degrabă Om sănătos în mediu sănătos!
Mediul înconjurător nu cuprinde numai o componentă fizică, ci şi una socio-culturală. Ambele
contribuie la dezvoltarea fiinţei umane, acţiunea lor manifestându-se în direcţia unor modificări
organice, precum maturizarea biologică, statura corpului, culoarea pielii, dar şi în direcţia unor
modificări psihice, a adoptării unui regim de viaţă (alimentaţie, îmbrăcăminte, îndeletniciri etc).
Natura ne oferă toate condiţiile şi resursele necesare supravieţuirii, însă depinde de noi să le folosim
într-o manieră durabilă, să conştientizăm că toate procesele care contribuie la degradarea mediului sunt
accelerate continuu şi sănătatea planetei se agravează pe zi ce trece.
Pe de o parte, educaţia se reflectă în acţiunile pe care le întreprindem asupra mediului – de ocrotire sau
degradare. Pe de altă parte, copiii nu au ce învaţa într-o lume fără viaţa, fără copaci, înconjuraţi de
deşeuri, braconaj şi alte ameninţări la adresa biodiversităţii.
Educaţia înseamnă creştere, hrănire, cultivare şi tocmai de aici rezulta interdependenţa acesteia
cu mediul. Natura ne face egali intre noi – ca oameni. Educaţia ne face egali cu natura.
Ocrotirea planetei nu este responsabilitatea unor specialisti, ci a tuturor oamenilor. Transformând
mediul, omul se transformă pe sine însuşi. Ne dorim să respirăm aer curat, să bem apă curată, să
mâncăm sănătos, în timp ce recurgem la acţiuni care îmbolnăvesc tot ce ne înconjoară: practicăm
agricultura intensivă, modificăm genetic organismele, construim acolo unde nu este necesar şi defrisam
excesiv, pescuim tot ce putem din mări şi oceane, exploatăm resursele fără să ne gândim la capacitatea
lor de regenerare, obligăm Pământul să “fumeze” pasiv gazele emanate de autovehicule.
Exploatarea omului de către om reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului, însă exploatarea
naturii de către om este o practică globală. Dacă viaţa noastră depinde de natură, atunci unde se întorc
toate consecinţele?

43
În ciuda progresului ştiinţific şi tehnologic, întreaga populaţie suferă de boli, modul nostru de viaţă
dovedindu-se a fi un eşec. Împinşi de dorinţa unor supracondiţii de trai, ignorăm dezastrele produse la
nivel global, lăsând natura să găsească singură soluţii pentru acestea. Trăim liber, fără să înţelegem că
libertatea înseamnă responsabilitate şi orice acţiune atrage dupa sine şi consecinţe.
Ucidem cu usurinţă animalele, pentru plăcere sau de dragul gastronomiei, tăiem brazi pentru a-i
împodobi în casă de Crăciun, fără să ne gândim că în acest ritm vom ajunge să ucidem o data cu pădurile
şi spiritul sărbătorilor. Avem o scuza… asa am fost învăţati, facem asta de cand ne ştim. Dar de când ne
ştim? Cine ne-a învăţat? şi cât vom mai continua să trăim astfel? Pentru a redescoperi legătura dintre noi
şi natură, alături de fiinţele cu care împărţim aceasta lume, pentru a aduce o contribuţie personala în
lupta împotriva poluării, putem începe din farfuria noastră!
Trebuie să încetăm a mai spune “ nu este vina mea pentru răul care se întâmplă în lume”! Este
vina noastră, a fiecăruia, deoarece trăim într-o ignoranţă cumplită faţă de educaţie, faţă de protejarea
naturii.
Mişcările ecologice nu găsesc întotdeauna cheia tuturor problemelor. Cheia spre o lume a siguranţei şi a
abundenţei depinde de noi, de încurajarea valorilor morale, care pun semnul egal între om şi natură.
Nu putem schimba mult într-o zi! Însă putem schimba câte puţin, puţin şi bine! Putem da dovadă
de grijă şi compasiune, pentru oamenii de azi, pentru copiii de mâine.Nu e nevoie să fim specialiţti în
ecologie pentru a educa, pentru a ne autoeduca şi pentru a ajuta oamenii să câstige cunoştinţe,
deprinderi, motivaţii, valori şi angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele
pământului, pentru a-şi asuma răspunderea în vederea menţinerii calităţii mediului.Ecologia adevarată
nu depinde de legi, definiţii, ci de conştiinţa noastră, de respectarea naturii şi a valorii sale.Dacă ne-am
întreba care sunt stricaciunile priciunuite de natură omenirii, pentru început am putea trece în revistă
câteva fenomene naturale extreme petrecute nu de mult: inundaţiile din Moldova şi Maramureş,
uraganele de pe coasta Americii, alunecări de teren, secete si multe altele. E adevarat că acestea au
produs pagube însemnate şi mai mult pierderi de vieţi omeneşti.O mare parte ni se datorează nouă prin
activităţile pe care le desfăşurăm în fiecare zi, începând cu pădurile tăiate, cu exploatarile miniere ,
activităţi industriale, etc. Într-adevăr ,aceste fenomene se întâmplau şi înainte să avem o activitate
economică intensivă.Probabil, dar deosebirea este că procesele întreprinse de om pentru „o viaţă mai
bună” intensifică foarte mult „violenţa” acestor fenomene. În comparaţie cu stricăciunile pe care
omenirea le pricinuieşte naturii ,cele pe care natura le-a făcut omenirii ,sunt infime.
Dupa scurta trecere în revistă a fenomenelor naturale nefavorabile, ar trebui să ne oprim şi la
stricăciunile pe care noi le producem naturii: defrisările, emanaţiile diferitelor gaze toxice în atmosferă,
depozitele de deşeuri periculoase sau menajere, emisiile diferitelor substanţe toxice în râuri, testele

44
nucleare şi a diferitelor arme . Ar trebui doar să ne gândim că pe lângă puţinele activităţi antropice
enumerate mai sus ar mai fi multe altele de menţionat.
Ar trebui să ne gandim mai mult la ce înseamnă o viaţă mai bună pentru noi când facem ceea ce facem,
ar trebui sa ne gândim mai mult la cum putem atenua efectele activităţilor noastre asupra a ceea ce ne
ţine în viaţă.
Dispunem de o legislaţie de mediu, de tehnologii de protecţia mediului şi cel mai important, de
oameni care să le aplice, dar totuşi nu o facem pentru ca probabil înca ne este bine aşa cum e acum.
Ar trebui să aducem vorba şi de avantajele pe care ni le ofera natura, sunt nenumărate: protecţia
împotriva ultravioletelor, soluţii pentru boli, materiale necesare pentru tot ceea ce face ca noi să avem o
viaţă bună, hrană, adăpost şi aşa mai departe. Şi s-ar putea ca momentul cand natura nu ne va mai putea
oferi tot ce avem acum, să nu fie foarte departe.
Potrivit unor studii ştiinţifice recente s-a descoperit că şi plantele plantele „ simt durerea”, şi
chiar pot să îşi dea seama de ce gândim. Recent cei de la Mythbusters au realizat un experiment! Acesta
presupunea conectarea unei plante la poligraf pentru a vedea dacă aceasta simte când este afectată. În
momentul în care a fost înţepată sau când i s-a rupt o frunză, poligraful a înregistrat o activitate intensă a
plantei. Asta însă nu e tot , ziceam mai sus că „pot să ne citească gândurile”, ei bine ,chiar şi dacă
persoana care a efectuat experimentul s-a gândit că îi dă foc plantei ,poligraful a înregistrat o activitate
intensă a acesteia. Cel care se gândeste că o plantă e doar un organism care nu simte nimic şi creste
acolo doar pentru că „ aşa a lasat-o Dumnezeu” ,se înseală amarnic.
Cu siguranţă că ar trebui să avem mai mult respect pentru ceea ce reprezintă una din cele mai
importante verigi din lanţul trofic.
Nu putem să nu luăm în seamă animalele, viaţa lor este extrem de importantă şi nu trebuie să
uităm că multe specii au dispărut , iar altele sunt pe cale de dispariţie.Şi asta în mare parte ni se
datorează nouă, oamenilor.
O mare imporanţă pentru omenire o are atmosfera cu tot ce înseamnă ea, protecţie împotriva
ultraviletelor şi alte radiaţii care ajung pe Terra. Şi înafară de rolul de protectie, un rol deosebit îl are în
menţinerea şi perpetuarea vieţii pe Terra prin elementele (azot, oxigen, dioxid de carbon, etc) din care
este formată. De exemplu, oamenii nu pot trai fără oxigen, dar dacă atmosfera ar fi doar oxigen cu
siguranţă nu am putea trăi Fiecare element chimic are rolul său bine stabilit de niste legi nescrise, de legi
ale evoluţiei vieţii pe pământ. Aceste legi nescrise au ajuns la o stare de echilibru până în momentul în
care omul a început să aibă pretenţii tot mai mari faţă de modul său de viaţă, până în momentul când
omul a crezut că poate să faca tot ce vrea fără să păţească nimic, până în momentul în care omul a crezut
ca el e în vârful piarmidei trofice, etc.Însă trebuie să nu forţăm limitele.

45
 Evoluţia ştiinţei ne-a dat alternative, energia solară, eolienele, maşini electrificate, trebuie să
începem să le utilizăm, să nu ne epuizăm resursele.Natura are nevoie de noi aşa cum şi noi avem nevoie
de natură.
Planeta noatră nu are sursele nelimitate, în toate există o limită, nimic nu durează la nesfârşit.
Dacă temperatura medie anuală creşte cu 1,5 grade C, se modifică radical clima, şi creşte riscul
producerii unor mari calamităţi şi pierderii de vieţi omeneşti.
Se ştie ca arborii reţin bioxidul de carbon, un gaz toxic care încălzeste atmosfera, şi elimină oxigen.
Trebuie oprite cu desăvârşire tăierile ilegale de pomi.
Lumea animalelor are din ce în ce mai multă nevoie de protectie şi conservare, deoarece
vânătoarea excesivă, defrişările şi dezechilibrele biologice create de om o ameninţă cu mari distrugeri.
Toate speciile de plante si animale aflate în perimetrul rezervaţiilor devin în mod automat monumente
ale naturii.
Protecţia mediului înconjurator a apărut ca problemă a omenirii numai în zilele noastre, respectiv atunci
când omul a cucerit întregul spaţiu al Terrei prielnic vieţii.
Acum, bogăţiile şi resursele de energie sunt afectate în aşa măsură încât se întrevede epuizarea rapidă a
unora dintre ele, iar unele condiţii esenţiale vieţii, ca apa sau aerul, dau semne de otrăvire.
Este necesara aşadar luarea unor măsuri energice de protecţie a planetei.
Din 1970, au aparut semne clare de îmbolnavire a planetei: subţierea stratului de ozon, încalzirea
globală, ploile acide, poluarea apelor, a aerului şi a solului. Oamenii au început să înţeleagă necesitatea
adoptarii unui comportament responsabil faţă de natură.
Însă responsabilitatea omului pentru ocrotirea mediului înconjurător este atât individuală, dar
mai ales colectivă. Protecţia naturii angajează colaborare şi sprijin pe plan local, judeţean, naţional şi
internaţional
Ştim cu toţii că omul este singurul animal care îşi distruge mediul în care trăieşte. Prin diversele sale
acţiuni, omul a reuşit să modifice într-un mod îngrijorător caracteristicile mediului înconjurător, punând
astfel în pericol viaţa generaţiilor următoare. Ce este de făcut?
Soluţiile la care s-au gândit forurile şi organizaţiile de specialitate sunt la îndemâna oricărui
cetăţean de rând, căruia îi pasă de protecţia mediului şi crede într-o dezvoltare durabilă a societăţii.
Reciclarea selectivă deşeurilor, folosirea produselor ecologice, călătoriile cu bicileta. Cei care tratează
cu neseriozitate problema poluării atmosferei şi a mediului în general ,ar trebui să gândească pe termen
lung şi să facă ceva cât încă se mai poate. Trebuie să ne gândim la dezvoltarea durabilă, deci la resursele
epuizabile, la apa fără de care nu există viată( chiar dacă planeta noastră este acoperită trei sferturi de
apă ,doar 3% este potabilă), la reciclarea deşeurilor, la folosirea produselor ecologice, la sursele de
energie neconvenţionale. Să conştientizăm faptul că o plimbare cu bicileta este mai frumoasă şi mai

46
sănătoasă decât o plimbare cu maşina.Toate acestea , pentru a le permite generaţiilor care vor veni să se
bucure de ceea ce ne-am bucurat şi noi : apă, aer curat, soare, locuri minunate în care să-ţi petreci
vacanţele.
Am putea începe cu câţiva pasi simpli: protecţia mediului nu este numai responsabilitatea
organizaţiilor ecologiste care se străduiesc să oprească un dezastru ecologic, ci a noastră, a fiecarui
individ în parte.Având in vedere că atmosfera este « scutul » care permite existenţa vieţii pe Terra, ar
trebui ca reducerea poluării atmosferei să fie -un imperativ.Datorită amplorii pe care a luat-o în ultimii
ani fenomenul de poluare a atmosferei (poluare naturală, artificială, chimică, fizică, biologică),
echilibrul atmosferic a fost dereglat. Se estimează că poluarea atmosferei contribuie anual la aproximativ
120.000 de decese in SUA. În fiecare an dezvoltarea industriei genereaza miliarde de tone de materiale
poluante. Deşi s-au lansat nenumărate campanii ecologiste, poluarea atmosferei este înca o realitate dură
ale carei efecte le suportam cu toţii zi de zi.
Depinde doar de noi dacă lăsăm ceva în urma noastră generaţiilor viitoare, dacă putem păstra
cât de cât intact ce natura ne-a dat, dacă suntem în stare să nu distrugem minunile ce ne înconjoară..

NOI SUNTEM PRIETENII NATURII

Profesor: Roiban Ionela

C.Ş.E.I. ,,AURORA” REŞIŢA

Motto:
„A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii atât de
ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii.”
Eugen Pora

Protecţia naturii devine una din cele mai importante preocupări ale societăţii contemporane şi
comportă trei aspecte principale: prevenirea deteriorării mediului, acţiuni de depoluare şi reconstrucţie
ecologică, ce constau, în principal, în măsuri reparatorii, şi păstrarea sau întreţinerea zonelor depoluate.
Educaţia ecologică începută încă din grădiniţă are semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a
înţelege relaţia dintre om şi mediul de viaţă care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi animalelor, a

47
tot ce există pe pământ, iar copiii trebuie să conştientizeze şi să exprime respectul pentru mediul natural
de care beneficiem cu toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare.
Orice copil poate deveni un prieten al naturii cu condiţia să respecte natura. Natura are nevoie de
prieteni. Vârsta preşcolară este vârsta la care copilul îşi etalează dragostea aproape înnăscută faţă de
animale şi plante şi constituie o etapă în care, dacă avem suficient tact pedagogic, vom face o complexă
educaţie ecologică eficientă în etapele viitoare ale vieţii.
Educaţia ecologică se poate realiza prin următoarele obiective:
 dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a mediului, precum şi stimularea curiozităţii
pentru investigarea acestuia;
 formarea şi exersarea unor deprinderi de îngrijire şi ocrotire a mediului, în vederea educării
unei atitudini pozitive faţă de acesta;
 cultivarea dorinţei de a se implica activ, colaborând cu alţii pentru rezolvarea problemelor de
mediu;
Educaţia ecologica este eficientă atunci când sensibilizăm interesul cognitiv al copiilor şi când
desfăşurăm cu aceştia acţiuni accesibile. Mijloacele şi formele de realizare a educaţiei ecologice în
grădiniţă sunt diverse şi multiple.
De aceea primul pas de contact nemijlocit cu elementele mediului am considerat că este
perceperea şi observarea naturii. Copiii au observat multe lucruri: diversitatea speciilor de copaci,
componenţa copacului, care este rolul fiecărei componente din viaţa copacului, transformările copacului
o dată cu venirea primăverii – înmugurirea şi înflorirea.
Prin comparaţie, vara am regăsit parcul mult înverzit, copiii au fost impresionaţi de grosimea
unor trunchiuri de copaci, de coaja lor netedă sau zgrunţuroasă, precum şi de coroana lor bogată. Ei au
urmărit cu o vie curiozitate zborul păsărelelor şi cântecul lor, coloritul vesel al rondurilor cu flori.
Varietatea elementelor naturii, coloritul, forma, mişcarea, ritmul determină stări de bucurie care se
statornicesc alcătuind şi îmbogăţind conţinutul afectiv al vieţii copilului preşcolar.
Toamna împreună cu copiii am observat razele de soare mult mai blânde care mângâiau frunzele
îngălbenite ale copacilor din parc şi cum la o adiere de vânt frunzele cădeau spre pământ formând
covorul de frunze uscate de sub care primăvara vor răsări firele de iarbă.
Iarna totul părea că doarme, copacii, solul, totul era acoperit cu plapuma albă a zăpezii, totul rea
amorţit, rar îşi făcea simţită prezenţa câte o vrăbiuţă care căuta mâncare.
În toate activităţile de observare a unor plante şi animale desfăşurate în natură, am orientat
activitatea spre:
 sensibilizarea copiilor în a le îngriji şi ocroti pentru că şi aceste sunt fiinţe fragile, lipsite de
orice mijloc de apărare, care au şi ele viaţa lor – se nasc, cresc, se dezvoltă, se îmbolnăvesc şi mor;

48
  înţelegerea necesităţii unei atitudini pozitive faţă de natură;
Prin contactul nemijlocit cu elementele mediului înconjurător se facilitează înţelegerea de către
copii a interdependenţei care există în natură, li se formează reprezentări clare despre felul în care omul
poate contribui la ocrotirea şi protejarea ei.
Cunoscând curiozitatea copilului îl deprindem să caute explicaţia fiecărei transformări, a fiecărui
fenomen din natură şi din societate şi prin altfel de forme de activitate decât cele de a observa în mod
direct natura.
Lecturile după imagini au avantajul că aduc aproape de copii, în mod selectiv, o anumită idee sau
secvenţă din realitatea înconjurătoare. Jocul didactic poate fi practicat în orice moment al zilei ceea ce îi
ridică valoarea şi funcţionalitatea. Edificatoare sunt jocurile: „Ce ştii despre…(plante, animale)”, „Cine
a venit”, „Caută mama şi puiul”, „Animalele şi hrana lor”, „Alege-ţi prietenul”. Convorbirile sau
discuţiile libere rezolvă multe din semnele de întrebare pe care le au copiii la această vârstă: „De ce
ninge”, „De ce se topeşte zăpada”, „De ce înmuguresc pomii”, „De ce trebuie curăţaţi”, „De ce se
îngălbenesc frunzele”, „De ce pleacă păsările în ţările calde”, etc.
Copilul începe la această vârstă să exploreze lumea înconjurătoare, să o analizeze, să-şi pună
întrebări în legătură cu aspectele întâlnite, să facă predicţii pe baza datelor culese, să-şi exprime stări
sufleteşti şi să iniţieze acţiuni.
Astfel, după ce au învăţat să observe natura, să o cunoască, copiii trebuie învăţaţi să o apere şi să
o ocrotească, iar acţiunile prin care copiii sunt îndemnaţi să facă acest lucru încep de la o vârstă fragedă
.
În activităţile practice de îngrijire a plantelor de la „Colţul verde” din fiecare sală de clasă, ei au
posibilitatea să-şi verifice direct cunoştinţele referitoare la evoluţia plantelor, să-şi formeze deprinderi de
îngrijire a plantelor (le ştergem frunzele de praf, le curăţăm de frunze uscate, le udăm, le afânăm
pământul din ghivece), fiind conştienţi că de munca lor depinde dezvoltarea acestor creaţii naturale care
întreţin viaţa pe pământ.
Urmărind formarea şi educarea comportamentului ecologic faţă de mediul înconjurător, cu
prilejul plimbărilor în parc le-am atras atenţia asupra unor aspecte de distrugere a mediului: copaci cu
crengi rupte, cu scoarţa scrijelită, deşeuri şi ambalaje din plastic sau hârtie aruncate la întâmplare. Pentru
a nu proceda astfel şi a întări comportamentele pozitive am organizat acţiuni de ecologizare a
împrejurimilor grădiniţei şi a parcului din apropiere.
În educarea comportamentului ecologic am urmărit cu precădere următoarele aspecte: păstrarea
curăţeniei în sala de clasă, în curtea şcolii, în împrejurimi, în parcuri; menţinerea integrităţii arborilor
şi florilor; întreţinerea spaţiilor verzi; plantarea de pomi, de flori şi îngrijirea lor; participarea activă la
protejarea şi ocrotirea naturii.

49
 E bine pentru copii să ştie că de mici trebuie să fie prietenii naturii, să o protejeze pentru că şi noi
suntem parte integrantă a acesteia şi pentru că tot restul vieţii noastre depinde de acest lucru. Dacă vom
şti cum să protejăm natura, vom prelungi miracolul vieţii pe Planeta Albastră.

Bibliografie:
1. Cătrună L., Cătrună Gh.M.- Să ocrotim mediul încunjurător, Editura Coresi, Bucureşti, 2005.
2. Geamăna N.A. – Educaţia ecologică la vârsta preşcolară, Supliment al revistei Învăţământul
Preşcolar, Bucureşti,2008.
3. *** - Programa activităţii instructiv-educative în grădiniţa de copii, Editura V& Integral,
Bucureşti, 2005.

ECO-ACTIONS

Profesor Anghel Păun

C.Ş.E.I ,,Aurora,, Reşiţa

Reciclarea dozelor metalice

În momentul de faţă cutia de aluminiu este unul dintre cele mai reciclate ambalaje din lume
datorită caracteristicii de bază a aluminiului, versatilitatea, care permite metalului şi aliajelor sale
utilizarea într-o gamă largă de sectoare, de la transport la construcţii, electronică, ambalaje, mobilier şi
instalaţii industriale. Cu excepţia ambalajelor, pentru toate celelalte finalităţi aluminiul este folosit în
producţia de bunuri durabile. Din perspectiva reciclării, aluminiul şi aliajele sale sunt materiale ideale,
întrucât numărul reciclărilor fără deteriorări semnificative ale calităţii este unul indefinit. În condiţiile în
care datele oficiale ne arată că pentru fabricarea unui produs se economiseste între 74% si 95% din
energia necesară realizării aceluiaşi produs din resurse primare, retopirea aluminiului ne ajută să
reducem cu 95% mai puţină energie decât producţia primară a metalului, adică procentul maxim.
Cu alte cuvinte, reciclarea aluminiului nu poate decât să aducă beneficii imense sociatăţii

50
scăzând costul de producţie pentru un număr imens de produse pe care le folosim zi de zi. Poate că
oamenii ar fi încurajaţi să reutilizeze acest material dacă ar cunoaşte câteva date statistice de bază:
-o cutie de aluminiu dispare natural în 100 de ani, dar prin reciclarea sa am putea economisi
energie pentru producerea a 20 de doze reciclate;
-minereul din care se obţine aluminiul este bauxita - rezervele actuale de bauxită sunt suficiente
pentru încă 400 de ani, dar reciclând 1 kg de aluminiu am putea salva 8 kg de bauxită, 4 kg de chimicale
si 14 kwh de electricitate;
-din păcate 3 din 4 conserve pe care le găsim la supermarket sunt făcute din oţel, care dacă ar fi
reciclat ar putea reduce semnificativ costurile în numeroase ramuri economice.
În concluzie reciclarea dozelor nu este numai o afacere profitabilă ci si o sarcină esenţială pentru
salvarea mediului. Care este situatia în Romania ? În următorii ani trebuie să ajungem să reciclăm 50%
din cantitatea de aluminiu introdusă pe piaţă. Pentru a satisface consumul necesar, în Romania se produc
anual aproximativ 350 de milioane de doze de aluminiu si sunt importate alte 100 de milioane de doze
dar la ora actuala, sunt reciclate doar 3% din dozele existente pe piata, iar la gunoi ajung peste 10.000 de
tone de aluminiu de inalta puritate. In Europa, procentul de recuperare a acestor deseuri variaza intre 40
si 70% si chiar mai multe in Elvetia si Tarile Scandinave. Media europeană pe cap de locuitor de deseuri
de aluminiu este de 175 de kilograme, în Grecia şi Finlanda înregistrându-se cote mai mici de 100 de
kilograme pe cap de locuitor. Irlanda si Franta depasesc nivelul de 200 de kilograme.

51
 Să ajutăm natura!

Elev:Dumitru Andrei
Clasa :a VI-a A
Prof. îndrumător :Todor Constantinescu Ioana

C.S.E.I ,,AURORA,, REȘIȚA

Era o dimineața frumoasa de octombrie. Soarele mângâia pământul amorțit. M-am grăbit să ajung
la școală pentru ca trebuia să ajut împreuna cu colegii mei întreaga natura. O data ce am ajuns aceștia
erau foarte pregătiți si incantați. În drum spre locul pe care trebuia sa-l protejam am observat multe
lucruri interesante pe fereastra,am vorbit,am glumit. Mi s-a părut a fi o excursie mult mai frumoasa
deoarece ajutam natura,făceam o faptă buna si nu o poluam cum mulți fac asta.
Odată ajunși la destinație domnii profesori ne-au dat saci,mânuși si ne-au spus ce avem de făcut.
Eram cu toții foarte nerăbdători să cercetam locul. Ne-am împrăștiat toți pentru a fi mai ușor. Colega
mea,Claudia a colectat câteva deșeuri si cercetând pădurea a găsit un porumbel rânit. I s-a făcut milă de
el si nu a ezitat sa treacă nepăsătoare. Le-a povestit domnilor profesori despre ce e vorba ,iar aceștia au
fost foarte uimiți. Claudia,avea bandaje la ea in caz de se lovea. Si așa porumbelul a trăit
fericit,deoarece după câteva zile i-a dat drumul,pentru ca animalele,pasările si toate viețuitoarele trebuie
să fie libere.
Aceasta întâmplare mi s-a părut minunată,deoarece am reușit să ne jucam cu porumbelul acesta fiind
unul dintre prietenii nostri cei mai buni.

52
 ACTIVITĂŢI EXTRACCURICULARE PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI

Prof. Drăghiţă Rodica

C.Ş.E.I ,,Aurora” Reşiţa

Încă de mici copiii trebuie învăţaţi să iubească natura şi să o protejeze.Acest lucru se poate realiza
cu adevărat prin intermediul unor programe educative desfăşurate în cadrul şcolii.
ACTIVITĂŢI EDUCATIVE CARE SE POT DESFĂŞURA ÎN ŞCOALĂ:
Excursii în natură.
Observarea dirijată a unor fenomene.
Vizionare a unor prezentări Power Point.
Povestirea unor întâmplări adevărate sau aflate din alte surse.
Experimente simple:-plantare a unor seminţe
-plantare a unor răsaduri
-plantarea unor pomi sau flori.
Efectuarea unor experimente simple pentru cunoaşterea caracteristicilor apei în diferite stări
(fierbere,evaporare).
Activităţi de îngrijire a plantelor.
Lecturarea unor materiale:enciclopedii, atlase, reviste.
Sortarea deşeurilor pentru reciclare (deşeurile grupei).
Realizarea de obiecte noi din deşeuri.
Crearea de sloganuri pentru promovarea reciclării deşeurilor.
Excursia-mijloc de realizare a educaţiei ecologice
Excursia reprezintă un mijloc didactic de mare importanţă în raport cu dezvoltarea cognitivă şi
afectivă a copilului, oferă copiilor posibilitatea să observe, să cerceteze, să cunoască în mod direct o
mare varietate de aspecte din natura, de ordin biologic despre mediul natural şi factorii de mediu.
Contribuie la educarea şi dezvoltarea simţului estetic, trezeşte dragostea pentru natura si respectul pentru
frumusetile ei, stimulează curiozitatea şi spiritul de echipă al copiilor, aceştia întipărindu-şi în memorie
unele aspecte care poate vor fi de neuitat pentru ei, şi le vor întipări în memorie pentru tot restul vieţii.
Excursia didactică are ca scop principal lărgirea orizontului didactic, realizând de asemenea legătura
dintre teorie si practică. Etapele ce trebuie parcurse pentru organizarea acestei activităţi, urmăresc în
general structura oricărui tip de excursie, dar importanţa majoră o are etapa pregătitoare, organizatorică,
de pregătire a colectivului de elevi pentru a fi capabili sa realizeze obiectivele propuse pe parcursul

53
activităţii.Excursia reprezintă o călatorie de cel puţin o zi, efectuată în afara localităţii de resedinţă, cu
un mijloc de transport, având ca scop recreerea, vizitarea, informarea, studiul. În funcţie de conţinut,
identificăm mai multe categorii de excursii : - excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale
peisajului geografic ; - excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din
peisajul geografic ; - excursii cu obiective mixte. Stabilirea atentă a obiectivelor este foarte importantă.
Trebuie stimulată dorinţa şi curiozitatea elevilor de a descoperi noi fenomene şi elemente, dar şi dorinţa
de călătorie în scopul cunoaşterii şi, nu în ultimul rând, crearea unui suport informativ-educativ pe plan
ecologic, pentru protecţia mediului.Această formă de excursie are ca scop principal lărgirea orizontului
didactic, realizând de asemenea legătura dintre teorie şi practică. Acest tip de activitate anticipează
intuirea, cunoasterea generală, uşurând succesul învăţării. Are avantajul de a facilita observarea
elementelor mediului în ansamblul lor ,cu interrelaţiile specifice, uşurând deducerea cauzelor care le-au
generat.Excursia este una dintre cele mai atractive, plăcute si utile activităţi de recreere şi odihnă activă,
facilitând contactul direct cu mediul, aceasta presupunând o percepere activă a unor zone geografice,
peisaje, acţionand direct asupra acestora. Prin aceste acţiuni copiii dobândesc informaţii, îşi formează
reprezentări, trăiesc experienţe de învăţare.

Proiectul tematic
Metoda proiectului tematic presupune o abordare transdisciplinară a unei teme bine stabilite în
raport cu cerinţele programelor şcolare, cu capacităţile intelectuale implicate, dar şi cu interesele şi
abilităţile practice ale elevilor, fiind o formă de evaluare motivantă pentru ei, chiar dacă volumul de
muncă este sporit.Activităţile integrate care se desfăşoară pe parcursul unui proiect tematic asigură o
învăţare activă, reflectând interesele şi experienţa elevilor şi au finalităţi reale. În cadrul lor, elevul îşi
concentreză atenţia şi energia, cu atât mai mult cu cât are oportunitatea de a-şi personaliza cunoştinţele
dobândite prin mijloace artistice: creaţii „literare”, postere educative, afişe, desene, albume, jocuri,
produse practice. Este o metodă complexă, care necesită o perioadă mare de timp (una sau mai multe
săptămâni) şi care se poate realiza individual şi în grup, aducând, astfel, mai multe beneficii.
Avantajele folosirii proiectului tematic sunt multiple:

� valorizează experienţa cotidiană, informaţiile şi interesele elevilor: aceştia trebuie să–şi folosească

cunoştinţele, deprinderile,abilităţile şi capacităţile în contexte noi, să caute informaţii suplimentare, să le

combine, să formuleze probleme, să caute soluţii;

� oferă posibilitatea fiecărui elev de a se manifesta plenar în domeniile în care capacităţile sale sunt

cele mai evidente;

54
� oferă oportunităţi pentru realizarea unei cooperări educaţionale între principalii actori: elev elev,

elev-învăţător, învăţător-elev-părinte;

� stimulează acumularea de cunoştinţe, dezvoltă capacităţile şi abilităţile de comunicare, colaborare şi

ajutor , determinând învăţarea reciprocă;

� contribuie la formarea atitudinii de gândi înainte de a acţiona şi la conştientizarea faptului că doar

împreună oamenii pot reuşi să realizeze ceea ce îşi propun;

� oferă un context flexibil de organizare a evaluării printr-o multitudine de alte metode didactice.

Activităţi de ecologizare şi de plantare a copacilor

Activităţile practice stimulează spiritul practic şi pe cel competitiv , prin solicitarea de a efectua, în
perechi sau în echipă, diverse activităţi. Un vechi proverb chinezesc spune:”Aud,uit; văd , reţin;fac,
înţeleg.” Elevii de vârstă şcolară mică sunt curioşi, au multe nelămuriri, sunt receptivi şi uşor de
modelat. Efectuarea experimentelor este pentru ei un motiv de mare bucurie.Participă cu entuziasm iar
satisfacţia unei reuşite îi stimulează şi le dă imboldul de a continua. Pricep repede,observă rezultatele, le
interpretează, se implică cu responsabilitate în acţiuni concrete precum: îngrijirea plantelor din clasă,
menţinerea curăţeniei în curtea şcolii, plantarea de seminţe, fori sau puieţi în curtea şcolii.Îi facem să
descopere astfel plăcerea de a trăi într-un mediu ambiant curat şi plăcut. Nu trebuie decât să respectăm
noi înşine legile naturii şi să-i învăţăm pe cei mici că ea este generoasă cu noi atâta timp cât o preţuim şi
o respectăm. “Copiii au nevoie mai mult de modele decât de critici”, spunea J. Joubert. Auzim tot mai
des de acţiuni de voluntariat. Adunăm gunoaie de pe marginile drumurilor, din păduri,din preajma
apelor, dar din păcate, în câteva zile, acestea apar din nou. Ceea ce trebuie făcut este o amplă campanie
de educare a tinerei generaţii, de implicarea acesteia în acţiuni de soluţionare a problemelor ecologice:
plantarea unor pomi sau a florilor în curtea proprie sau a şcolii, colecterea de materiale reciclabile,etc.
Numai astfel vor aprecia şi preţui natura, vor înţelege că de ea depindem şi că ea e casa noastră. De felul
în care o îngrijim, depinde felul în care trăim: natură curată,oameni sănătoşi. “Diferenţa dintre şcoală şi
viaţă? În şcoală înveţi o lecţie, apoi dai un test. În viaţă ai dat un test care te învaţă o lecţie.”- Tom
Bodett E timpul să demonstrăm ce am învăţat din lecţiile oferite de natură, acum, când poate nu e prea
târziu.
Bibliografie:
1. Cuciinic, C., Pintilii A., (2000), Natura - prietena mea, Editura Aramis, Bucureşti
2. Diminescu, N., (2003), Descoperă natura, Editura Mirton, Timişoara
3. Toth, M., (2002), Mediul înconjurător în educaţie: educaţie ecologică, educaţie pentru mediu sau
educaţie privind mediul?, Editura Studium, Cluj-Napoca

55
 EDUCAŢIA ECOLOGICĂ

Prof. Stîrcu Loredana

C.Ş.E.I ,,Aurora’’, Reşiţa

“Totul a ieşit bun din mâinile naturii pentru a degenera în mâinile omului” – J.J. Rousseau.
Prin educaţie ecologică putem să cultivăm dragostea şi interesul elevilor pentru lumea
înconjurătoare dezaprobare faţă de cei ce încalcă normele de păstrare a igienei mediului. Omul intervine
asupra multor ecosisteme naturale, uneori cu efecte neprevăzute.
Într-o pădure de foioase rămasă în regim natural, în care omul intervine cu prudenţă, trăieşte un
număr mare de specii de plante şi animale; pădurea de foioase are o mare biodiversitate.Pentru păstrarea
biodiversităţii ca factor de stabilitate a biocenezelor, ecosistemele trebuie protejate.
Amenajările urbane şi industriale reprezintă tipul cel mai complex de mediu construit de om, în
care activitatea industrială şi culturală domină elementele naturale.
Din punct de vedere ecologic, dezvoltarea puternică a industriei şi urbanizarea prezintă numeroase
dezavantaje, poluarea fiind procesul cel mai grav care afectează marile aglomerări urbane şi industriale,
clima se modifică.
Procesul de urbanizare şi industrializare se amplifică pe toată suprafaţa pământului, iar omul trebuie
să înţeleagă că între mediul ecologic al naturii şi cel creat de el trebuie să existe un echilibru necesar
existenţei vieţii. Desigur, nu se poate renunţa la extinderea oraşelor, la industrie şi transporturi, dar
trebuie găsite tehnologii pentru evitarea poluării. În extinderea oraşelor trebuie să se ţină seamă de
raportul dintre spaţiul pentru locuinţe şi amenajări industriale. Spaţiul verde trebuie să domină orice
amenajare urbană şi industrială.
Fiecare om trebuie să fie conştient că sănătatea, puterea de muncă şi longevitatea sa depinde de
calitatea aeruilui, apei şi alimentelor pe care le consumă.
Protecţia plantelor de cultură împotriva dăunătorilor se realizează prin combatere chimică,
biologică şi integrată.
Complexele zootehnice ridică probleme ecologice prin poluarea mediului cu reziduri şi dejecţii.
Pentru evitarea poluării, omul trebuie să ia măsuri de reciclare acestora din urmă.
Ecosistemele de tip urban, industrial şi agroecosistemele sunt create de om, pentru a evita
dezechilibrele, el trebuie să transforme cu prudenţă natura în interesul său.
Sărurile minerale sunt asigurate de om prin procesul de fertilizare a solului, folosindu-se îngrăşăminte
chimice şi organice (gunui de grajd).
Omul cultivă soiuri de plante productive, raportându-le la condiţiile de climă şi sol, precum şi la

56
rezistenţa la dăunători.
Activitatea economică a omului este un factor hrănitor al producţiei vegetale. Omul trebuie să
acţioneze chibzuit pentru a proteja solul şi celelalte medii de viaţă.
Pentru a nu distruge ecilibrele naturale, introducerea de noi specii trebuie să pornească de la
cunoaşterea relaţiilor dintre organisme şi dintre acestea şi mediul lor.
Aşadar, greşim profund împărţind restrictiv animalele în două categorii: folositoare şi dăunătoare. În
economia naturii, în relaţiile trofice dintre vieţuitoare, orice animal are un anumit rol.
Vânătoarea a fost cauza dispariţiei multor animale, o dată cu ele au dispărut şi multe plante.
Vânătoarea nechibzuită este şi astăzi cauza reducerii unor specii de animale.
Speciile de animale şi plante pe cale de dispariţie sunt puse sub protecţia legii.
Pentru a nu se ajunge la dezechilibre grave în natură, orice activitate a omului trebuie să se
bazeze atât pe cunoaşterea relaţiilor dintre organisme cât şi a relaţiilor dintre acestea şi mediul în care
trăiesc.Reducerea numărului de specii sau distrugerea lor prin acţiunile directe (vânătoarea) sau indirecte
(poluarea) ale omului poate perturba grav echilibrele ecosistemelor.
Resursele naturale sunt:
-resurse regenerabile (plante, animale, gaze din atmosferă, energia eoliană, cea a mareelor, al
precipitaţiilor).
-resurse neregenerabile (combustibili fosili, nu se mai refac speciile de plante şi animale dispărute
de pe Glob).
Pădurile au multiple funcţii ecologice şi o deosebită valoare economică, datorită masei lemnoase
explotabile şi speciilor de animale care le populează. Protejarea masei lemnoase se face prin înlocuirea
acesteia cu noi materiale.
Resursele naturale regenerabile, dar în special cele neregenerabile, trebuie conservate pentru a
se evita deteriorarea mediului.
Deşeul este o parte dintr-o materie sau dintr-un material rezultat în urma unui proces tehnologic
de realizare a unui produs şi neutilizabil în cursul aceluiaşi proces.
După provenienţa lor, deşeurile pot fi: industriale (provenite din prelucrarea surselor naturale prin
diferite tehnologii), menajere (provenite din activităţi menajere), metabolice (provenite din procese
biologice, de exemplu, dejecţiile).
În ecosistemele urbane rezultă zilnic cantităţi imense de deşeuri, care nu pun numai probleme de
spaţiu pentru depozitare sau de estetică, ci sunt şi o sursă de poluare ameninţând sănătatea oamenilor.
Toate deşeurile degradează mediul înconjurător, contaminează apele subterane.
Până se vor găsi soluţii de reducere a cantităţii de deşeuri şi de reciclare a tuturor acestora se
utilizează, pentru înlăturarea lor, mai multe metode:

57
 - depozitarea deşeurilor pe terenuri sau îngroparea lor în afara oraşelor;
- arderea deşeurilor;
- transformarea deşeurilor biodegradabile în compost, care poate fi folosit ca îngrăşământ agricol.
Reciclarea constă în recuperarea şi prelucrarea unor materiale deja folosite, pentru a face posibilă
refolosirea lor.
Deşeurile care se valorifică în cea mai mare măsură sau integral sunt: metalele feroase, neferoase
şi preţioase, deşeuri chimice, deşeurile din hârtie, textilă, sticlă.Prin reciclarea deşeurilor se economisesc
importante resurse naturale şi energetice, înlăturându-se poluarea mediului.
Medicina clasică nu are medicamente eficiente împotriva otrăvirii şi distrugerii mediului
înconjurător.
Cea mai eficientă soluţie, aflată la îndemâna fiecăruia dintre noi, capabilă să menţină şi să
întărească sănătatea omului, este lupta pentru redobândirea unui mediu sănătos.
“Astăzi este nevoie ca în raportul om – natură să intervină o schimbare de concepţie; între mediul
ecologic al naturii să existe un echilibru”.
Protecţia mediului constituie o prioritate a dezvoltării economico-sociale are ca scop obţinerea
unui mediu curat şi sănătos care să nu afecteze posibilităţile de dezvoltare a generaţiilor viitoare, este
necesară asigurarea protecţiei mediului înconjurător şi conservarea resurselor naturale, în concordanţă cu
cerinţele unei dezvoltări economice şi sociale durabile, precum şi creşterea nivelului de educaţie şi
conştientizare a populaţiei privind realizarea acestor obiective.

Calitatea aerului

Supravegherea sistematică a calităţii aerului, prin laboratoarele Reţelei Naţionale de

Supraveghere a Calităţii Aerului, relevă faptul ca nivelul de poluare a atmosferei se menţine ridicat în
mai multe zone de pe teritoriul ţării, depăşindu-se concentraţia maximă admisibilă pentru multe dintre
noxele evacuate în mediu. Cele mai semnificative depăşiri sunt înregistrate la pulberile în suspensie şi
pulberile sedimentabile, dar şi la multe noxe periculoase cum sunt: dioxidul de sulf, oxizii de azot,
metalele grele, fenolii, acidul clorhidric şi altele.
Cele mai mari valori ale pulberilor în suspensie s-au înregistrat la Arad, Rm. Vâlcea, Miercurea
Ciuc, Baia Mare, Ploieşti şi Zalău. Au fost situaţii, ca cele înregistrate la Baia Mare, cînd frecvenţa de
depăşire a limitei maxime admisibile a fost de aproape 40%. Pulberile sedimentabile au depăşit
concentraţia maxim admisibilă în multe localităţi din ţară cum sunt: Galaţi, Brăila, Zlatna, Hunedoara,
Braşov, Ploieşti, Rovinari, Fieni, Comarnic, Bârseşti. Unele dintre cele mai înalte valori au fost
observate la Hunedoara unde s-a determinat o concentraţie de circa 670 g/mp./lună. Concentraţii
crescute ale pulberilor de plumb şi cadmiu au fost înregistrate la Baia Mare şi Copşa Mică, unde

58
frecvenţele de depăşire a limitelor maxime admisibile au peste 85% la Baia Mare respectiv peste 69% la
Copşa Mică.
Calitatea apelor

Calitatea apelor din România este urmărită conform structurii şi principiilor metodologice ale
Sistemului Naţional de Supraveghere a Calităţii Apelor, care cuprinde 5 subsisteme, dintre care primele
4 se referă la sursele naturale de apă (apele curgătoare de suprafaţă, lacuri naturale şi de acumulare, ape
subterane şi ape marine litorale), iar ultimul, la sursele de poluare a apelor şi la apele uzate.

Din lungimea totală a principalelor râuri investigate în ultimii ani, 12.862 km (circa 57,5%) s-au
încadrat în categoria I-a de calitate; 6.104 km (circa 30%) în categoria a II-a; 1.252 km (circa 6%) în
categoria a III-a şi 1.879 km (circa 8,6%) în categoria apelor degradate.
Situaţiile cele mai defavorabile s-au înregistrat în bazinele hidrografice: Ialomiţa – cu circa 45%
ape degradate, Prut – cu circa 21% ape degradate.

Starea calităţii apelor fluviului Dunărea a evidenţiat că, din cei 1.371 kilometri investigaţi, 830
km ( circa 60,5% ) s-au încadrat în categoria I de calitate şi 541 km ( circa 39,5%)încategoriaII.
În ceea ce priveşte calitatea apei de pe litoral, din lungimea investigată de circa 245 km litoral,
86 km (circa 35%) s-a încadrat în categoria I-a de calitate şi 159 km (circa 65%) în categoria a II-a de
calitate.

Starea solurilor

Deşi, în ultimii ani, o serie de unităţi industriale au fost închise, iar altele şi-au redus activitatea,
poluarea solului se menţine ridicată în multe zone fierbinţi (Borzeşti-Oneşti, Bacău, Ploieşti, Braşov,
Isalniţa, Piteşti, Govora, Suceava, Tg. Mureş, Turnu Măgurele, Tulcea).
O problemă care trebuie avută în vedere este cea a celor 973 de depozite industriale şi orăşeneşti, care
ocupă 11.086 ha teren şi care poluează solul, apele subterane şi în unele cazuri şi apele de
suprafaţă.
Folosirea îngrăşămintelor chimice, a pesticidelor şi ierbicidelor poluează solul şi produsele
agricole. Poluarea cu petrol şi apă sărată de la exploatările petroliere şi transport este prezentă pe circa
50.000 ha. Alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă pierderi de sol de până la 41,5 t/ha/an.

Starea pădurilor

În scopul evaluării şi supravegherii stării de sănătate a pădurilor, s-a organizat un sistem de

monitorizare a pădurilor din România, bine pus la punct şi conectat la sistemul european.

În ultimii ani, datorită ploilor abundente starea de sănătate a pădurilor s-a îmbunătăţit
manifestandu-se prin reducerea defolierii.

59
 Din numărul total de arbori evaluaţi, 87,3% au fost sanătoşi şi 12,7% vătămaţi. Răşinoasele au
înregistrat o stare de sănătate mai bună decât foioasele, procentul arborilor sănătoşi fiind de 90,9% faţă
de 86,0%. Dintre răşinoase, cele mai afectate specii sunt: bradul (cu 11,6% din arbori vătămaţi), urmat
de pini (11,3%). Dintre foioase, cele mai vătămate specii sunt: stejarul brumariu şi stejarul pufos
(33,5%), garniţa (25,0%), stejarul pedunculat (23,8%), salcâmul (21,1%). Fagul este specia cea mai
puţin afectată dintre foioase (9,9%), iar dintre raşinoase molidul.
Comparativ cu anii precedenţi starea de sănătate a pădurilor, atât la nivel naţional, cât şi regional,
nu s-a modificat semnificativ, menţinându-se tendinţa de ameliorare, care se face simţită începând cu
anul 1995. Romania se încadrează, în continuare, în rândul ţărilor europene cu păduri de la slab la mediu
afectate. .
Pe plan internaţional, în funcţie de rezultatele privind starea de sănătate a pădurilor , România a
fost considerată ca ţară cu păduri moderat afectate, depăşind cu puţin pragul de încadrare în grupa ţărilor
cu păduri slab vătămate. .
Împădurirea terenurilor degradate, crearea de perdele forestiere în zonele supuse secetei
îngrijirea pădurilor, realizarea de amenajamente silvice sunt măsuri de importanţă strategică în ţara
noastră, pentru creşterea rolului pădurilor în redresarea mediului. .

După anul 1999 s-au executat lucrări de regenerare a pădurilor în fondul forestier, pe terenuri
degradate preluate în fond forestier şi pe terenuri din afara acestuia, pe o suprafaţă de 21,18 mii hectare,
la fel ca şi în anul precedent.

Un mediu curat, o viață sănătoasă

Prof. Maroiu Manuela

C.S.E.I. ”Aurora” Reșița

1. Ce este mediul înconjurător?

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant se înţelege ansamblul de elemente şi fenomene
naturale şi artificiale de la exteriorul Terrei, care condiţionează viaţa în general şi pe cea a omului în
special. Sensul dat acestei noţiuni în cadrul Uniunii Europene este cel al unui ansamblu de elemente
care, în complexitatea relaţiilor lor, constituie cadrul, mijlocul şi condiţiile de viaţă ale omului, cele care
sunt ori cele care nu sunt resimţite. O altă definiţie o găsim în Legea protecţiei mediului, în care mediul

60
înconjurător este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate
straturile atmosferei, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în
interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv, valorile materiale şi spirituale.

2. Ne afectează cumva starea mediului viaţa şi sănătatea noastră?

Bineînţeles că starea mediului înconjurător, ce depinde numai şi numai de fiecare dintre noi, ne
afectează în mod direct viaţa şi sănătatea noastră. Această temă “Un mediu curat – o viaţă sănătoasă”, ar
trebui să fie o deviză pentru întreaga populaţie a globului. Este nevoie de mai multă atenţie şi de mai
multă responsabilitate din partea fiecărui cetăţean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer
curat, pentru a bea apă curată şi pentru a putea folosi condiţiile de viaţă pe care ni le oferă natura. Însă,
se pare că oamenii tratează cu neglijenţă acest aspect important al vieţii lor, ceea ce duce la agravarea
procesului de poluare şi distrugere a mediului şi implicit la distrugerea sănătăţii fiecăruia dintre noi şi a
celor din jur.

3. Poluarea şi formele de poluare a mediului

· Ce este poluarea ?
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine,
numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului, şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care
se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică
folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.
Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea
mediului o poartă omul, poluarea fiind consecinţa activităţii mai ales social – economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe
măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor
din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului.
Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri
urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.

· Principalele forme de poluare a mediului

Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sănătăţii a îmbrăcat de-a
lungul timpului mai maulte aspecte concretizate în diferite tipuri de poluare şi anume:
I. Poluarea biologică, cea mai veche şi mai bine cunoscută dintre formele de poluare, este
produsă prin eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a germenilor microbieni producători de
boli. Astfel, poluarea bacteriană însoţeşte deopotrivă omul, oriunde s-ar găsi şi indiferent pe ce treaptă

61
de civilizaţie s-ar afla, fie la triburile nomade, fie la societăţile cele mai evoluate. Pericolul principal
reprezentat de poluarea biologică constă în declanşarea de epidemii, care fac numeroase victime. Totuşi,
putem afirma că, datorită măsurilor luate în prezent, poluarea biologică – bacteriologică, virusologică şi
parazitologică, are o frecvenţă foarte redusă.
II. Poluarea chimică constă în eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a diverselor
substanţe chimice. Poluarea chimică devine din ce în ce mai evidentă, atât prin creşterea nivelului de
poluare, cât mai ales prin diversificarea ei. Pericolul principal al poluării chimice îl reprezintă potenţialul
toxic ridicat al acestor substanţe.
III. Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactivă ca
urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie, medicină
etc.. Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv chiar la
concentraţii foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot ca o componentă a
poluării fizice. Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncă şi de
viaţă al omului modern, iar intensităţile poluării sonore sunt în continuă creştere. Supraaglomerarea şi
traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra echilibrului psihomatic al individului. Un
număr tot mai mare de persoane din oraşele aglomerate recurge la specialiştii psihiatri pentru a găsi un
remediu pentru starea lor proastă (anxietate, palpitaţii, amnezii neşteptate, lipsa puterii de concentrare,
dureri de cap). În sfârşit nu putem trece cu vederea poluarea termică, poate cea mai recentă formă de
poluare fizică cu influenţe puternice asupra mediului înconjurător, în special asupra apei şi aerului, şi,
indirect, asupra sănătăţii populaţiei. Marea varietate a poluării fizice, ca şi timpul relativ scurt de la
punerea ei în evidenţă, o face mai puţin bine cunoscută decât pe cea biologică şi chimică, necesitând
eforturi deosebite de investigare şi cercetare pentru a putea fi stăpânită în viitorul nu prea îndepărtat.
Însă cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea
aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieţii omeneşti se pare că sunt şi cele mai afectate de
acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti.
Solul, ca şi aerul şi apa este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii. De
calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă cât mai ales a
celei subterane. Poluarea solului este considerată ca o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau
practici necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate din
activitatea omului, a deşeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanţe chimice în
practica agricolă. Ţinând seama de provenienţa lor, reziduurile pot fi clasificate în:
- reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnică a oamenilor în locuinţe şi localuri publice;
- reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice care pot fi formate din materii
brute, finite sau intermediare şi au o compoziţie foarte variată în funcţie de ramura industrială şi de

62
tehnologia utilizată (în industria alimentară – predominant componente organice, pe când în industria
chimică, metalurgică, siderurgică, minieră – predominant substanţe chimice organice sau anorganice);
- reziduuri agro – zootehnice, legate îndeosebi de creşterea şi îngrijirea animalelor;
Elementele poluante ale solului sunt de două categorii:
- elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziţi), eliminate de om şi
de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă din diferitele reziduuri
(menajere, animaliere, industriale);
- elemente chimice, sunt în cea mai mare parte, de natură organică. Importanţa lor este multiplă:
ele servesc ca suport nutritiv pentru germeni, insecte şi rozătoare, suferă procese de descompunere cu
eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le degradează etc.
Ca măsuri de prevenire şi combatere a poluării solului sunt: colectarea igienică a reziduurilor
menajere în recipiente speciale, îndepărtarea organizată şi la perioade cât mai scurte a reziduurilor
colectate în afara localităţilor, depozitarea controlată sau tratarea corespunzătoare a reziduurilor
îndepărtate prin neutralizarea lor, utilizarea în agricultură, ca îngrăşământ natural, a reziduurilor,
incinerarea reziduurilor uscate, recuperarea şi reutilizarea (reciclarea) reziduurilor etc.
Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. Ea îndeplineşte în organism multiple funcţii, fără apă
toate reacţiile biologice devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are multiple
consecinţe negative asupra omului şi sănătăţii sale.
La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care sunt clasificate în:
Surse organizate:
- apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi instituţii publice, bogate
în microrganisme, dintre care multe patogene;
- apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricaţie sau sunt utilizate la
transport, ca solvent sau separator, la purificarea şi spălarea materiilor prime, semifinite şi finite, sau a
ustensilelelor şi instalaţiilor, şi au o compoziţie heterogenă.
- apele reziduale agro – zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în scopuri
agricole (irigaţii), cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea crescătoriilor de animale.
Sursele neorganizate, sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zăpadă), reziduurile solide de tot
felul, diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii).
Multitudinea şi variabilitatea surselor de poluare a apei conduc la pluralitatea elementelor
poluante, împărţite în:
- elemente biologice, reprezentate, în principal, de microorganismele patogene;
- elemente chimice, reprezentate de substanţe chimice organice sau anorganice;

63
 Ca măsuri de prevenire a poluării apei sunt: interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor
de orice fel care ar putea polua apa, organizarea corectă a sistemelor de canalizare şi a instalaţiilor
locale, construirea de staţii de epurare, construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele
reziduale ale întreprinderilor industriale, înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor
radioactive din apele reziduale ale unităţilor unde se produc sau se utilizează radionuclizi, controlul
depozitării reziduurilor solide;
Aerul formează învelişul gazos al Pământului, reprezentând şi el un element indispensabil vieţii.
Poluarea aerului constă din modificarea compoziţiei sale normale (78% N, 21% O2, 0.03 CO2, 0.01%
ozonul şi alte gaze, vapori de apă, pulberi) în mod deosebit prin pătrunderea în atmosferă a unor
elemente străine şi cu efecte nocive. Sursele de poluare a aerului sunt:
Surse naturale, reprezentate de diversele procese care se petrec în natură sunt:
- solul, care suferă fenomene de eroziune şi măcinare cu eliberare de particule foarte fine;
- plantele şi animalele, care pot elimina în aer diverse elemente(fulgi,polen,păr)
- erupţiile vulcanice, care aruncă în aer mari cantităţi de gaze, particule solide;
Sursele artificiale, reprezentate de activităţile omului:
- procesele de combustie, de la încălzirea locuinţelor şi până la combustibilul utilizat pentru
producerea de energie în scopuri industriale;
- procesele industriale, constituite din răspândirea în aer a diverşilor poluanţi eliminaţi de
întreprinderile industriale;
- transporturile, constând în transporturi de tip feroviar, naval şi aerian şi în special rutier;
Ca elemente poluante principale sunt:
- suspensiile, reprezentate de particulele solide sau lichide dispersate în atmosferă;
- gazele sub formă de poluanţi în stare gazoasă, răspândiţi în atmosferă;
Măsurile cele mai importante pentru împiedicarea poluării masive a atmosferei sunt: construirea
de întreprinderi în afara zonelor de locuit, tratarea prealabilă a combustibilului folosit sau a unor materii
prime pentru reducerea concentraţiei de poluanţi, asigurarea unor arderi complete a combustibililor
utilizaţi în industrie, înzestrarea întreprinderilor industriale cu instalaţii de reţinere a poluanţilor, reglarea
corespunzătoare a arderilor la autovehicule pentru reducerea eliminării poluanţilor, înlocuirea
combustibilului inferior cu cel superior, mai puţin poluant, amenajarea cât mai multor spaţii verzi etc.
Formele de poluare sunt foarte diverse şi afectează multe aspecte ale Terrei. Unele din efectele
devastatoare ale poluanţilor nu pot fi observate în momentul poluării însă, în timp, consecinţele majore
vor afecta întreaga planetă şi în acelaşi timp şi pe cel care dă naştere aceastei situaţii : omul. Deşi o parte
din poluarea mediului este rezultatul unor fenomene naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare
parte este cauzată de activităţile umane.

64
 Pădure, verde pădure!

Elev:Constantin Justin
Clasa a IV-a A
Colegiul Naţional Mircea Eliade, Reşiţa
Coordonator: Prof.înv. primar, Saşec Rodica Daniela

Pădure, pădure verde!

Nimeni pe tin” nu te crede
Că eşti singură pe lume,
Şi n-ai necazul cui spune.

Dai omului sănătate,

El te taie pe la spate.
Îi dai aer să respire,
El dă cu toporu-n tine.

Tu vorbeşti cu păsărele,
Împarţi necazul cu ele.
Vântul printre crengi îţi cântă,
Şi durerea ţi-o ascultă.

Omule, gândeşte bine!

Cine în viaţă te ţine?
Oxigenul din pădure,
Şi nu banul din secure!

Omule, gândeşte bine!

Ai şi tu copii pe lume,
Ei vor aerul curat,
De păduri mândre, lăsat.

65
 PREVENIREA POLUARII MEDIULUI INCONJURATOR

Prof. Racu Semenica

C.Ş.E.I ,,Aurora” , Reşiţa

Dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi
erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din activităţile umane. Fiecare
persoană este afectată in mod direct sau indirect.Voi prezenta principalele ramuri ale poluării, cele mai
afectate zone din lume şi nu în ultimul rând cum să prevenim infectarea naturii. De asemenea, voi atrage
atenţia asupra pericolelor la care suntem supuşi şi cum ne putem feri de ele.
Poluarea este fenomenul prin care aerul se încarcă cu substanţe străine dăunătoare vieţii. Acestea
îşi modifică compoziţia sa naturală, atunci când este pătruns de elemente străine ce au efect dăunător
asupra plantelor şi animalelor.
Poluarea apelor afectează calitatea vieţii la scară planetară. Apa reprezintă sursa de viaţă pentru
organismele din toate mediile. Fără apă nu poate exista viaţă. Calitatea ei a început din ce în ce mai mult
să se degradeze ca urmare a modificărilor de ordin fizic, chimic şi bacteriologic.Dacă toată apa de pe
pământ ar fi turnată în 16 pahare cu apă, 15 şi jumatate dintre ele ar conţine apa sărată a oceanelor şi
mărilor. Din jumatatea de pahar rămasă, mare parte este înglobată fie in gheţurile polare, fie este prea
poluată pentru a fi folosită drept apă potabilă şi astfel, ceea ce ar mai rămâne pentru consumul omenirii
reprezintă conţinutul unei linguriţe. Din consumul mondial de apă, 69% este repartizat agriculturii, 23%
industriei şi numai 8% în domeniul casnic.
În găsirea căilor pentru a realiza cu adevărat ceva trebuie conştientizat faptul că , în afara surselor
mari, industriale de poluare (de toate tipurile) pentru care există legi- după cum s-a mai spus- câteodată
evazive, permisive sau ignorate cu ajutorul corupţiei din sistem, mai există factorul individual , care,
prin comportamentul său, poate ameliora sau înrăutaţi situaţia într-o proporţie remarcabilă. Cred că
elaborarea unor PROGRAME NAŢIONALE DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ pentru toate vârstele este
obligatorie pentru primii paşi către trezirea acestei naţii. Mergând prin mijloacele de transport, prin
parcuri, pe străzi, nu se poate sa nu fii şocat de nonşalanţa cu care se aruncă ambalaje pe jos, la câţiva
metri de coşul de gunoi, cum doamne , domnişoare şi domni cu fason mănâncă cu graţie seminţe si
scuipă cojile pe jos, oriunde s-ar afla, şi cum NIMENI NU INTERVINE din cei care asista
la aceste scene.
De la seminţe până la sacii de moloz deşertaţi pe marginea drumurilor şi manelele revărsate

66
asurzitor din limuzine nu e nici o diferenţă fundamentală. Toate acestea arată ce practic în ţara
românească NU EXISTĂ :O CONŞTIINŢĂ A SPAŢIULUI COMUN, dupa cum scria în "Dilema
Veche" -Andrei Pleşu. Copiii prezentului cresc adăpaţi de informaţii derizorii, iar lipsa de preocupare a
sistemului de învăţământ de toate gradele pentru ameliorarea condiţiei civice a tinerilor e nulă. Dacă nu
au un model adecvat in familie şi cineva care să se ocupe de ei aşa cum ar trebui, nu trebuie să ne mire
că aceşti tineri devin locuitori dezrădăcinaţi total de codul primar de comportament social. şi ei, ca şi
înaintaşii lor , vor continua să umple abulic străzile, autobuzele, lacurile,râurile şi aerul cu tot ce le
prisoseşte.
Avem puterea de a înţelege că multe din acţiunile noastre cotidiene, chiar dacă mărunte în
aparenţă, au o valoare enormă adunate la nivel global. De la hârtia mototolită aruncată pe jos, la cutia de
bere azvârlită din maşină, de la emisiile unui motor prost reglat până la furnalul unei fabrici părăginite,
de la becul uitat aprins până la risipa miliardelor de beculeţe aprinse de Crăciun, avem vii şi lângă noi,
exemple de fapte negative, care aduc răul asupra planetei. Nu e inevitabil însă!
E timpul să fim ECO, să gândim de două ori înainte de a face ceva, şi când o facem, să fie
ECOlogic şi să fie ECOnomic şi să aibă ECOu şi asupra celorlaţi! şi putem începe chiar acum... Să ne
obligăm la o viaţă ECOnomică, să avem o conduită ECOlogică, pentru a ne ajuta pe noi înşine să
supravieţuim în confruntarea pe viaţă şi pe moarte pe care o ducem... tot cu noi!
Cele mai poluate 10 locuri din lume:
Rusia şi alte două state foste sovietice şi-au adjudecat patru dintre cele mai poluate zece locuri
din lume, potrivit Institutului Blacksmith, o organizaţie nonprofit, citat de Planet Ark. Topul realizat de
institut a luat în calcul, pentru fiecare loc, şi numărul persoanelor a căror sănătate a fost afectată de
poluare.
Studiul menţionează cursa înarmărilor din timpul războiului rece şi producţia industrială
necontrolată ca principalele cauze pentru tragediile de mediu. Tyaining din China este responsabil
pentru jumătate din nivelul total de poluare din ţară în timp ce nivelul mercurului din Vapi, India este de
96 de ori mai mare decât limita admisă. În zona Sumgayit din Azerbaijan rata îmbolnăvirilor de cancer
este cu 22 până la 51% mai mare decât media naţională.
În raportul pe 2007 este inclus şi grupul "Dirty 30". Majoritatea zonelor din acest grup sunt
localizate în Asia, China, Rusia şi India ocupând primele locuri.
Ministerul român al Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului (MAPPM) a întocmit, la cerere, o
listă despre zonele cel mai intens poluate din ţara noastră.
Lista zonelor poluate în Romania:
Copsa Mică, Baia Mare, Zlatna – zone poluate în special cu metale grele (cupru, plumb, cadmiu), dioxid
de sulf şi pulberi în suspensie ce provin din industria metalurgică neferoasă;

67
Calan, Galaţi, Hunedoara – zone poluate în special cu oxizi de fier, pulberi sedimentabile, metale
neferoase, ce provin din siderurgie;
Râmnicu Vâlcea, Savineşti, Oneşti, Ploieşti, Stolnicei – zone poluate în special cu clor, acid clorhidric şi
compuşi organici volatili, ce provin din industria chimică şi industria petrochimică;
Târgu Mureş – zona poluată în special cu oxizi de azot şi amoniac, proveniţi din industria de
îngrăşăminte chimice;
Brăila, Borzeşti, Dej, Savineşti, Suceava – zone poluate cu sulfură de carbon, hidrogen sulfurat, dioxid
de sulf, provenite din industria de celuloză, mercaptan, hârtie şi fibre sintetice.

RECICLAREA CA MODALITATE DE PROTEJARE A MEDIULUI

Prof. Calma Bianca Maria

C.Ș.E.I. „Aurora”, Reșița

Mediul și omul - doi factori ce se influențează reciproc și se intercondiționează. Mediul

determină ce comportamente sunt posibile, cât de ușor sau de dificil va fi comportamentul ales de
individ. De exemplu, un râu apărut în calea noastră ne va face să îl trecem pe pod, înot sau să ne
întoarcem din drum. Pe de altă parte, și conduita omului are consecințe asupra mediului: poluarea și
reciclarea sunt astfel de exemple. Dar întrucât comportamentul uman este cauza poluării, este posibil ca
modificarea acestuia să reprezinte o soluție pentru diminuarea sau eradicarea ei.
Modificarea comportamentului uman în sensul învățării reciclării este o modalitate de protejare a
mediului și de prezervare a lui pentru viitor.
Reciclarea reprezintă introducerea unor deșeuri într-un proces tehnologic pentru a obține
reutilizarea și valorificarea lor sau în scopuri ecologice. Astfel, deșeurile pot ajunge să-și îndeplinească
funcția inițială sau să servească altor scopuri. Refolosindu-se materiale și produse vechi, nu se mai
apelează la materii prime noi, reducându-se consumul de energie necesar extragerii materiilor prime.
Reciclarea este de fapt doar unul dintre pașii unei abordări integrate în gestionarea deșeurilor.
Această abordare include:
a) Construcția de instalații de eliminare a deșeurilor

68
 b) Prevenirea producției de deșeuri și a impactului negativ al acestora
c) Recuperarea deșeurilor prin reciclare
d) Depozitarea finală sigură a deșeurilor acolo unde nu există posibilitatea recuperării.
În momentul de față, mai mult de 80% din deșeurile omenirii sunt incinerate sau depozitate la
groapa de gunoi. Dar aceasta nu este soluția ideală. A le arunca departe de vederea și mirosul omului,
crezând că dispar în liniște nu face decât să contribuie la poluarea apelor și la încălzirea climei. Dar noi
nu avem o planetă de schimb, pe care o putem folosi când am sufocat-o pe aceasta! Spre deosebire de
deșeuri, planeta noastră nu o putem arunca!
Avantajele reciclării sunt de netăgăduit, ele fiind evidente atât la nivel economic și social, dar și
din punct de vedere al îmbunătățirii calității vieții prin păstrarea unui mediu înconjurător curat.
Reciclarea își produce efectele asupra vieții economice și sociale prin crearea de noi locuri de muncă.
Din punct de vedere financiar, costurile reciclării deșeurilor sunt mai mici decât cele ale colectării,
depozitării sau incinerării lor. Ca impact asupra mediului putem aminti reducerea numărului de agenți
poluanți și a cantității de emisii de CO2. Reciclând, contribuim la conservarea resurselor naturale prin
faptul că nu mai apelăm la extragerea și prelucrarea altora noi. Ca să fabricăm produse precum stilouri,
batiste, șervețele, farfurii de plastic, tacâmuri de plastic, utilizăm foarte multe resurse naturale. De
exemplu, fabricarea unei farfurii înseamnă tăierea copacilor (pentru o farfurie de carton) sau extragerea
de petrol (pentru o farfurie de plastic). Apoi folosim mai multă apă și energie pentru a porni mașinile de
producție, și tot energie pentru a transporta farfuriile de la fabrică la magazin. Toate aceste etape
contribuie la defrișarea pădurilor, la poluarea apei și a aerului (prin resturile încărcate de produse nocive
degajate de uzine) și la încălzirea climei (prin faptul că energia utilizată emite gaze cu efect de seră).
Foarte multă poluare pentru o simplă farfurie!
Pentru a contribui la reducerea poluării și la protejarea mediului, fiecare dintre noi, ca membru al
societății, poate adopta o conduită de reciclare și revalorificare a obiectelor. O clasificare largă a
materialelor și deșeurilor reciclabile cuprinde următoarele:
 Deșeuri metalice feroase
 Fier sau aliaje de fier
 Oțel și tablă
 Aliaje și metale speciale
 Zguri industriale
 Deșeuri metalice neferoase
 Aliminiu

69
  Platină
 Aur
 Argint
 Deșeuri nemetalice
 Hârtie sau carton
 Plastic, PVC, folii de polietilenă
 Cauciuc, anvelope uzate
 Sticlă, neoane
 Deșeuri electrice și electronice
 Aparate de uz casnic, de larg consum
 Echipamente informatice și de telecomunicații
 Unelte electrice și electronice, corpuri de iluminat
 Jucării echipamente sportive, medicale
 Catalizatori auto
 Catalizatori auto
 Filtre de particule
Cel mai des întâlnite deșeuri refolosibile sunt hârtia, sticla, metalele și masele plastice.
Hârtia este cel mai frecvent deșeu întâlnit în mai toate sferele de activitate și constituie o
importantă sursă de fibre de celuloză. Pe plan mondial, ca și în țara noastră, există o mare risipă de
hârtie. Aceasta reprezintă aproximativ 40% din totalul deșeurilor menajere pe care le producem azi, dar
numai 25% din cantitatea de hârtie existentă în lume se reciclează, deși nu există motive de ordin tehnic
sau economic care să împiedice creșterea acestui procent. Cel mai bun mod de recuperare a hârtiei este
colectarea selectivă față de alte deșeuri, acasă, în școli, societăți comerciale sau instituții publice. Există
mai multe tipuri de deșeuri de hârtie: carton ondulat, pungi de hârtie, hârtie de ziar, hârtie pentru
birouri, pliante și cataloage din hârtie lucioasă, compozit din hârtie.
O singură tonă de deșeuri de hârtie reciclată salvează de la tăiere 5 arbori cu o vechime de 80-
100 de ani. Prelucrarea ei se realizează cu consumuri energetice de 2-3 ori mai reduse decât în cazul
folosirii fibrelor celulozice. Hârtia reciclată poate fi destinată fie fabricării din nou a hârtiei (valorificare
optimă), fie fabricării cartoanelor și mucavalelor (valorificare inferioară).
Sticla este 100% reciclabilă, recuperarea ei salvând un volum important de resurse energetice.
Fabricarea sticlei din cioburi consumă mult mai puțină energie decât fabricarea ei din materiile prime de
bază. Sticla reciclată se folosește la fabricarea recipientelor pentru băuturi sau hrană, precum și ca
izolator în construcții. Sticla poate fi folosită practic la nesfârșit, asta pentru că recipientele de sticlă pot

70
fi refolosite în medie de 25-30 de ori înainte de a se sparge, fiind apoi reciclate în recipiente noi aproape
la infinit. Este bine ca sticlele să fie spălate înainte de includerea lor în procesul de colectare deoarece
resturile rămase în recipientele de sticlă atrag insecte sau constituie impurități. Sticlele sparte (spărturile)
sunt folosite în fabricile de sticlă ca materie primă. În acest caz, condițiile de calitate stabilite nu admit
prezența unor corpuri străine, ca : bucăți de metal, pietre, beton, cauciuc, resturi alimentare, materiale
plastice etc. De asemenea, nu sunt primite cioburile de la recipiente care au conținut produse periculoase
(toxice, explozive).
O tonă de spărturi de sticlă reciclată duce la economisirea a 630 kg de nisip cuarțos, 40 kg
feldspat, 112 kg calcar, 180 kg sodă și 700 mc gaz metan.
Masele plastice au o pondere foarte mare de folosire pe plan mondial datorită avantajelor pe care
le prezintă: cost redus, greutate specifică ieftină, manevrabilitate foarte mare. Dar din punct de vedere al
poluării mediului ele reprezintă o problemă pentru că descompunerea lor în natură poate dura sute, chiar
mii de ani. O soluție pentru refolosirea lor este incinerarea cu recuperarea energiei, dar accentul se pune
mai mult pe recuperarea recipientelor din PET, care este mult mai ușoară, atât pentru consumatorii
casnici, cât și pentru instituții. Reciclând rășinile din PET-uri se economisește energie electrică și se
previne poluarea mediului. Din 10-15 PET-uri reciclate se poate confecționa un tricou. Din 50 de PET-
uri se poate face un pulover. Fiecare tonă de plastic reciclat înseamnă o economie de 1,8 tone de petrol.
Activitatea de reciclare a deșeurilor metalice feroase (fierul) și a celor metalice neferoase
(aluminiu, cupru, zinc, plumb, staniu, nichel, alamă, bronz) oferă soluții inteligente și practice pentru
dsfășurarea vieții moderne. Reciclarea este unul din comportamentele umane față de mediu cel mai ușor
de învățat și de pus în aplicare la nivel individual. Pentru a recicla însă corect, deșeurile trebuie sortate
și depozitate selectiv. Sticla, hârtia și cartonul, plasticul, aluminiul, fiecare are containerul său. A tria nu
înseamnă neapărat a arunca. E doar o etapă în viața unui material care va servi în curând unui alt scop în
afară de a fi irosit. Reciclarea trebuie să devină o obișnuință a noastră a tuturor, contribuind astfel la
protecția sănătății oamenilor, la reducerea riscurilor degradării pentru apă, aer, sol, faună sau vegetație.

Bibliografie
Dumitrașcu, D., Cergă, V., Ungureanu, D. (2011) – Ghid privind managementul deșeurilor, Casa de
Presă și Editură Tribuna, Sibiu
Isarie, C., Ciudin, R., Dumitrașcu, Oana (2011) - Ghid privind colectarea selectivă a deșeurilor, Casa de
Presă și Editură Tribuna, Sibiu
Jankeliowitch, A. (2007) – 50 Gestes Pour la Terre, Editions Hurtubise, Montreal

71
 NE JUCĂM ŞI ÎNVĂŢĂM, NATURA SĂ O PROTEJĂM!

Prof.înv.preşcolar Pirtea Elena

Grădiniţa P.P. ,,Semenic” , Reşiţa

Jocul constituie formula primară a acţiunii umane, mecanismele intime fiind, în esenţă
mecanismele învăţării. Referitor la jocurile didactice, Ursula Şchiopu preciza că acestea ,,educă atenţia,
capacităţile fizice şi intelectuale, perseverenţa, promptitudinea, spiritul de echipă, de ordine, de
dârzenie, modeleză dimensinile etice ale conduitei’’.
De-a lungul timpului, jocul a fost abordat de numeroşi psihologi, pedagogi, psihopedagogi atât
ca activitate fizică sau intelectuală cât şi ca activitate agreabilă, plăcută, distractivă.
Indiferent de forma de abordare a jocului acesta contribuie la dezvoltarea şi modelarea
personalităţii copilului, la motivarea şi promovarea învăţării.
În procesul educaţional-terapeutic, jocul va avea întotdeauna un rol central, modalităţile de
prezentare şi realizare a jocului didactic fiind practic nelimitate.
Folosit cu pricepere şi tact pedagogic, adaptat la particularităţile de vârstă şi dezvoltare
psihofizică a copiilor, jocul deschide numeroase oportunităţi în procesul educativ-instructiv-
recuperatoriu, copiii participând cu plăcere si curiozitate la activităţile propuse.
Pentru a oferi persoanelor cu cerinţe educative speciale modele şi condiţii de viaţă cotidiană cât
mai apropiate de condiţiile şi modurile de viaţă obişnuită se aplică programe educaţional–terapeutice,
elaborate pe principiile educaţiei integrate şi în perspectiva şcolii incluzive de către şcoală, familie şi
mediul social.
Jocurile didactice reprezintă o formă de activitate prin care se rezolvă una sau mai multe sarcini
didactice pe baza îmbinării tehnicilor de realizare a acestor sarcini cu elementul de joc. Se ştie că
învăţarea care implică jocul este mai plăcută, mai reconfortantă. Orice sarcina didactică devine mai
atractivă, dacă îmbinîa armonios elementele instructive cu elementele distractive specifice jocului,
elementele de suspans, de surpriză, de competiţie, de comunicare între partenerii de joc, etc .

72
 Caracteristica esenţială a jocului didactic constă în crearea unor condiţii favorabile pentru
valorificarea achiziţiilor şi pentru exersarea priceperilor şi deprinderilor sub forma unor activităţi plăcute
şi atractive.
Prin joc elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi antrenează capacităţile creative, pentru
că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se manifestă isteţimea, spontaneitatea,
inventivitatea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala, etc. Jocurile devin metodă de instruire în cazul în care
ele capată o organizare şi se succed în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi a învăţării.
Fiecare joc didactic cuprinde următoarele componente prin care se deosebeşte de celelalte jocuri
şi forme ale activităţilor :
1) conţinutul - instructiv educativ, include cunoştinţe însuşite anterior, în cadrul activităţilor
comune cu întreaga clasă, referitoare la cunoştinţe matematice, elemente de limba română, activităţi
umane, mediul înconjurator, etc.
2) sarcina didactică - se poate formula sub forma unei probleme de gândire, de denumire,
comparaţie, identificare, etc.
3) regulile jocului – îndeplinesc o importanta funcţie reglatoare asupra relaţiilor dintre copii, prin
faptul că arată copiilor cum să se joace, cum pot distribui responsabilităţile în grup, cum pot rezolva
sarcina propusă, etc.
4) acţiunea de joc – include momentele de aşteptare, surpriză, ghicire, întrecere,etc. care
contribuie la rezolvarea sarcinii didactice într-o formă placută şi distractivă pentru elevi.
Jocul didactic rămâne pentru elevii cu nevoi speciale formă permanentă a procesului de învîţare,
modalităţile de prezentare şi realizare ale acestuia fiind practic nelimitate(2).
Ca activitate în completarea lecţiei, jocul didactic poate fi grupat astfel :
- dupa obiectele de învăţământ – jocuri folosite la citire, scriere, matematică, dezvoltarea
vorbirii, educaţie fizică, etc.
- dupa tipul lecţiei – jocuri folosite ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, de
sistematizare şi recapitulare a cunoştinţelor.
Folosirea jocurilor didactice, în toată varietatea lor, constituie prima treaptă în realizarea
învăţământului formativ, care urmareşte să dezvolte activismul intelectual, deprinderilor de munca
intelectuală, de conduită morală, de activitate fizică, urmărind ca toate aceste deprinderi active să se
dezvolte prin valorificarea resurselor psihice şi fizice proprii.
Cerinţele şi metodica desfăşurării unui joc didactic sunt :
- introducerea in joc
- executarea jocului
- complicarea jocului

73
 - încheierea jocului
În funcţie de tipul de lecţtie, procedeele folosite vor fi variate şi diversificate, pentru a nu
interveni monotonia, pentru a păstra elementul de surpriză, atât din punct de vedere al conţinutului cât şi
al tehnicilor de lucru.
Pentru exemplificarea celor enunţate, în cele ce urmează vom prezenta jocul didactic ,,Bravo,
răspuns corect !’’folosit în activităţile de stimulare cognitivă, la clasele de copii cu deficenţe mintale
uşoare, ciclul primar :

BRAVO, RĂSPUNS CORECT!

SCOP:

 Consolidarea cunoştinţelor legate de cele trei medii de viaţă ( apă, aer, pământ).
 Educarea unor deprinderi elementare de protejare a mediului înconjurător.
 Verificarea capacităţii elevilor de a formula propoziţii.
 Verificarea unor deprinderi de muncă şi practic – gospodăreşti.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

 să grupeze animalele în funcţie de mediul lor de viaţă (apă, aer, pământ);

 să înlăture din tablouri acele elemente care pot polua aceste medii (natura);
 să formuleze propoziţii pe baza imaginilor prezentate;
 să aplice la colţul naturii deprinderile practic –gospodăreşti formate.

SARCINA DIDACTICĂ:

 Gruparea animalelor pe cele trei medii de viaţă: apă, aer, pământ;

 Înlăturarea din tablou a elementelor poluante pentru mediul de viaţă respectiv;
 Îngrijirea plantelor de la colţul naturii, a spaţiului verde din jurul şcolii.

ELEMENTELE DE JOC:
Ascunderea, surpriza, închiderea/deschiderea ochilor, întrecerea, aplauze, penalizari,
recompense.

MATERIAL DIDACTIC:

74
 Trei tablouri/afişe reprezentând cele 3 medii de viaţă: apă, aer, pământ; siluete de animale,
imagini decupate din reviste sau cărţi de către elevi, anterior planificării şi desfăşurării jocului, imagini
cu acţiuni ale omului asupra mediului, jetoane cu animale, chip zâmbitor/trist, mănuşi de plastic, pungi
de gunoi, lipici
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
În prima parte elevii intuiesc cele trei tablouri afişate. Vin apoi pe un rând şi aleg de pe masă câte
un jeton cu un animal, îl denumesc şi îl aşează pe panoul ce reprezintă mediul său de viaţă. Profesorul
poate alege şi el jetoane, pe care le va aşeza greşit iar copiii vor corecta greşeala.
După gruparea animalelor, la semnal copii închid/deschid ochii şi ghicesc ce element a disparut
de pe panou sau a fost aşezat greşit de profesor. De asemenea elevii vor încerca să găsească pe panou
acele elemente care pot dăuna naturii (poluează mediul). Ex: În apă sunt aruncate sticle, cutii. În aer este
mult fum. La marginea pădurii sunt aruncate gunoaie.
În partea a doua profesorul va arătă pe rând câte o imagine ce reprezintă o acţiune întreprinsă de
către om. Elevii precizează dacă imaginea dăunează sau nu naturii. Dacă acţiunea este în favoarea
naturii avem un chip zâmbitor, dacă acţiunea dăunează naturii avem un chip trist. În locul imaginilor
folosite ca suport se pot mima diferite acţiuni, fie de către profesor, fie de către elevi. Toate răspunsurile
corecte vor fi recompensate cu aplauze. În final se desfăşoară activităţi gospodăreşti la colţul naturii, iar
apoi elevii vor îngriji spaţiul verde din curtea şcolii, vor aduna hârtiile şi eventualele deşeuri din jurul
şcolii.
Activitatea se poate încheia cu un scurt cântecel:
Ne jucăm, ne jucăm,
Natura o protejăm!
Ne jucăm şi învăţăm,
Să faci bine nu e greu!
Ne jucăm, ne jucăm,
Să trăim frumos mereu!
Ne jucăm şi învăţăm,
Natura să o protejăm!

Concluzii:
Noţiunile de ecologie şi protecţia mediului se regăsesc atât în activităţile profesorilor din
învăţământul de masă, căt şi în cel special, activităile de învăţare pot fi astfel organizate încât să permită
abordarea problematicii mediului sub diverse aspecte.

75
 Măiestria pedagogică derivă din modul de selectare a temelor specifice educaţiei pentru mediu,
din stimularea copiilor de a participa la activităţi ecologice, de formarea şi dezvoltarea spiritului
ecologic pentru a trăi în armonie cu natura. Implicarea comunităţii în programe şi parteneriate în
domeniul protejării mediului, exersarea atitudinii corecte faţă de mediul înconjurător, contactul direct cu
natura, sporeşte eficienţa demersului specific educaţiei ecologice.

Bibliografie:
1.Cucoş, C., 2006, Pedagogie, Ediţia a II-a,Editura Polirom, Iaşi
2.Gherguţ, A.,2005, Sinteze de psihopedagogie speciala, Editura Polirom, Iasi
3.Muşu,I.,Taflan, A., 1997, Terapia educationala integrata, Editura PRO HUMANITATE
4. ***Programa scolara clasele I - a X-a, aria curriculara ,,TERAPIA EDUCATIONALA COMPLEXA SI
INTEGRATA”, Bucuresti, 2008
5.***M.E.C.,2007, Educaţia ecologică şi de protecţia mediului ─ Ghid metodic pentru cadrele
didactice, coordonator Elisaveta Roşu
6. www.didactic.ro
7. www.ecoweb.anpm.ro

ACTIVITĂŢI DE CUNOAŞTERE A MEDIULUI

Prof.înv.preşcolar Soimoşan Florica

Grădiniţa P.P. ,,Semenic”, Reşiţa

Ce frumoase sunt jocurile copiilor afarã, în aer liber, în naturã !

Copiii vad natura ca o prietenã de-a lor care le dã luminã, cãldurã, mişcare .Dar şi natura are
nevoie de prieteni , ceea ce presupune necesitatea respectului faţã de aceasta.
Pentru a se putea stabili acest respect sunt necesare cunoaştera unor conditii esenţiale mediului
de viaţã umane cum ar fi : aerul, apa, hrana şi nu în ultimul rând , pamântul,solul.
De multe ori copiii pun întrebãri legate de locul , timpul cauza unor fenomene sau existenţa unor
vieţuitoare şi plante într-un anumit mediu.

76
 Aceastã curiozitate faţã de naturã ne uşureazã trzirea interesului copiilor de a cunoaşte natura , de
a o inţelege, de a o ocroti şi de a ajuta la salvarea ei.
La vârsta preşcolaritãţii,datoritã particularitaţilor de vârstã, se poate observa o activitate intense
de cunoaştere a noului.
În cadrul activitãţilor de cunoaştere a mediului, a educaţiei pentru societate şi in cadrul
activitãţilor libere se pot organiza şi desfaşura o serie de activitãţi atractive , accesibile cu caracter
ecologic si sentimental.Scopul acestor activitãţi de naturã ecologica este de a trezi copiilor dorinţa de a
cunoaşte lumea vie a universului , de a o iubi şi ocroti.
Prin aceste activitaţi se urmareşte :
-cunoaştera mediului înconjurãtor pentru formarea şi educarea conştiintei ecologice, prin
desfãşurarea unor activitãţi cu un character experimental şi demonstrative utilizând instrumente şi
tehnici simple, care sã contribuie la stimularea interesului copilului pentru cunoştinte din domeniul
ecologic şi prin cunoaşterea diferitelor medii de viaţã şi descrierea relaţiilor intra- şi inerspecifice pentu
inţelegerea necesitãtii menţinerii şi protejarii mediulu;
-formarea şi exersarea deprinderilor de îngrijire , protejare şi ocrotire a mediului înconjurator
pentru educarea atitudinii positive faţã de acesta prin cunoaştera şi aplicarea normelo şi regulilor de
comportare în vederea asigurãrii protecţiei mediului şi manifestarea interesului şi respomsabilitãţii in
participarea la actiuni de îngrijire , ocrotire şi protejare a mediului aplicând cunoştinţele dobândite;
-sprijinirea copilului în întelegerea unor termeni specifice ecologiei şi protecţiei mediului
diferenţiind vieţuietoare, obiecte,fenomene din naturã pe baza unor criterii date;
Stimularea copililui în crearea şi menţinerea unui mediu natural propice vieţii prin cultivarea
interesului pentru menţinerea şi promovarea stãrii de sanãtate a mediului.
În planificarea actvitãţilor din cadrul proiectului educaţional COPIII – PRIETENII NATURII,am
cãutat sã realizãm teme legate de toate cele patru condiţii esenţiale mediului de viaţã:aer, apã
,hrana, sol, acestea fiind diversificate în cel de-al doilea an(la grupa pregatitoare).
Chiar dacã se face educaţie ecologicã indirect şi la grupele mica şi mijlocie ,noi am cãutat ca
beneficiarii proiectului sã fie copiii de la grupele mare şi pregãtitoare.

Activitaţi desfãşurate:
AERUL (si poluarea lui)
 Gimnasticã în aer liber – comparative cu o gimnasticã în clasã cu ferestrele
închise
 Aer cald- aer rece –experimente:-lumânarea aprinsã
-pana deasupra readiatorului

77
  Focul şi fumul în excursie-aplicaţie contribuind şi la prevenirea incendiilor
 Lectura educatoarei,,Pomişorul”de Maria Simai
 Memorizre ,,Curcubeul”
APA
 Observare ,,Pe canalul Aranca”(apa curatãşi apa poluatã)
 Circuitul apei în naturã:-experiment
-desen,,Picãtura de apã”
 Activitãţi gospodãreşti:,,La colţul florilor’’, ,,Acvariul”
 Povestirea educatoarei ,,Iarna “de Samica Boghiu ,
HRANA
 ,,Cãsuţe pentru pãsãrele “-confecţii (din placaj, plutã, cuişoare, sârmã, folie
protectoare,lipici/aracet)
 Memorizare,,Pentru ele”de Lenut Ruja Curiozitãti din viaţa insectelor” vizitã la
şcoalã-laboratorul de biologie
 Activitate interdisciplinarã:-Audiţie,,Pãdurea in zori de zi’’ ,,Rãsãritul soarelui “
-Picturã ,,Hrana pentru vieţuitoare”
-Confecţii,,Adaposturi pentru vieţuitoare”
 Lectura poeziei,,Sã îngrijim pãdurea”de Florica Serac
SOLUL
 Memorizare,,Bob de grâu” Excursie ,,Peştera urşilor”
 Sãdirea pomişorilor şi îngrijirea pomilor din curtea grãdiniţei în cadrul acţiunilor
elevilor Şcolii cu clasele I-VIII prin proiectul ,,Comenius II”;plantarea şi îngrijirea
florilor urmat de lectura educatoarei ,,Sã sãdeşti un pomişor´de Victoria Vereş
 Încolţirea bobului de grâuşi înmugurirea crenguţei de cais-experimente
 Acţiuni autogospodãreşti în curtea grãdiniţei şi parcul copiilor;-sã adunãm hârtiile şi
pungile purtate de vânt,

 Vizita în parc în toate cele patru anotimpuri pentru observarea vieţuitoarelor care
trãiesc sau se ascund în diferite locuri.
 Lectura educatoarei,, Bobiţa fermecatã” de Rodica Trif
De asemenea s-au organizat concursuri de desene, picturi sau confecţii cu ocazia zilelor:-
curãţeniei
-pãsãrilor

78
 -apei
-pãdurii
-pãmântului
-ocrotirea mediului
Cu prilejul vizitelor, plimbãrilor şi excursiilor copiii au examinat elementele constituente ale
naturii cu atenţie şi curiozitate, Astfel au dobândit o mare cantitate de informaţii despre munca omului ,
reprezentãri simple despre structura şi condiţiile de viaţã ale unor plante şi animale, despre legi obiective
ale succesiunii anotimpurilor, formându-li-se treptat şi sentimental de respect şi dragoste pentru naturã ,
ca şi pentru om şi realizãrile sale.
Important este sã contribuim prin întreaga noastrã activiate la realizarea relaţiei de prietenie a
copiilor cu natura,considerând natura prietena copiilor darxi copiii sã devinã prietenii naturii ocrotind-o
şi iubind-o ca pe o prietenã adevãratã.

Bibliografie:
1.Revista Învãţãmântului preşcolar nr 3-4/2000
2. Revista Învãţãmântului preşcolar nr.1 /2007
3.Ghid metodic de educaţie ecologicã /învãţamântul preşcolar
4.Programa activitãţilor instructiv-educative în grãdiniţa de copii

79
 PĂMÂNTUL,CASA NOASTRĂ
Blagoescu Marcela, Clasa a IV-a
Prof .îndrumător, Bordeţ Dorin Dănuţ
Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă ,,Aurora,, Reşiţa

Trăim pe planeta Pământ,

Cuvântul ,,Pământ”este sfânt;
Aici ne-am născut şi trăim,
Aici am învăţat să vorbim.

Pământul este casa noastră,

Pământul este mama noastră,
Aici avem aer şi soare
Şi apă limpede-n izvoare.

Aici avem cerul senin,

De zbor de păsărele plin,
De cântec dulce şi duios,
O,Doame !Cât e de frumos!

Ce ţi-am putea dori Pământ?

Să fi acelaşi cald şi blând!
Să te ocrotească Dumnezeu
Şi leagăn să ne fi mereu.

80