Curs 7 Habitatul uman.

Nocivităţile determinate de habitat

O suprafață locuită, în mod natural, de o populație sau de

o specie de plante sau animale. Habitatul în care coexistă mai multe specii de
plante sau animale se numește biotop.

Colectivităţile umane (urbane şi rurale) trebuie considerate ca un mediu de

viaţă, în care omul este strâns legat de factorii săi de habitat. Această unitate
structurală se comportă ca un biotip în care omul reprezintă biocenoza (totalitate a
organismelor vii, care populează un anumit mediu, formând cu el un tot unitar).

Mediul habitual – este un sistem complex, multidimensional iar conexiunile

dintre componentele sale structurale asigură unitatea funcţională. Rezultatul
interacţiunii mediului extern şi cel intern este influenţa sistemică a factorilor fizico-
chimici prezenţi în mediul ambiant asupra omului după algoritmul: “mediul ambiant
– clădire – mediul interior – om”.

Factorii de habitat au un rol deosebit în evoluţia umană, întrucât ei acţionează

pe lungi perioade de timp – adesea pe toată durata vieţii, având consecinţe asupra
echilibrului fizic şi psihic uman.

Din aceste considerente, la baza habitatului uman trebuie să stea norme

sanitaro-igienice şi fiecare cetăţean trebuie să le cunoască şi să le respecte.

În cadrul raportului dintre organismul uman şi mediul său înconjurător, alcătuit

din mediul natural un rol deosebit de important revine mediului artificial, creat şi
dezvoltat de om. În totalitatea sa mediul construit de om formează ceea ce
numim habitat uman. De-a lungul timpului acesta a îmbrăcat amprenta epocii
respective sau a corespuns treptei de dezvoltare economică şi socială a societăţii
umane.

Sunt caracteristice astfel formele de organizare inclusiv cele de igienă, pentru

cetatea antică, oraşul medieval sau metropola de astăzi. Progresul social şi
ridicarea nivelului de viaţă s-a asociat cu o enormă creştere a exigenţelor privind
locuinţa. Construcţia şi întreţinerea edificiilor locative este determinantă în formarea
condiţiilor de trai, în eficacitatea odihnei, în menţinerea şi promovarea sănătăţii
populaţiei. statistice au relevat o strânsă legătură între condiţiile de locuit şi starea
de sănătate. Morbiditatea în rândul populaţiei care locuieşte în condiţii neigienice
este simţitor mai înaltă decât la cei cu habitat bun. În blocurile locative
contemporane omul este expus unui complex de factori ambientali – spaţiali, fizici,
chimici condiţionat de conceperea în plan, calitatea materialelor de construcţie şi
de finisare, de utilarea sanitaro-tehnică a clădirilor, de regimul de exploatare a lor.

Problemele de igienă a habitatului uman sunt complexe. Ele sunt inserate în

programele generale de urbanism şi pot fi rezolvate cu aportul specialiştilor de

1
diverse profiluri (arhitecţi, constructori, medici igienişti, economişti etc.). În
programele de habitat trebuie aplicate toate principiile generale ale igienei publice.
Pentru asigurarea bazelor raţionale de construcţie şi dezvoltarea colectivităţilor
sunt necesare estimări prelungite urbanistice privind factorii naturali, economico-
sociali şi populaţionali ai zonei destinate acestui scop.

Factorii naturali – cuprind relieful, caracteristicile solului, sursele de apă, clima,

vegetaţia, izvoarele termale etc. În funcţie de aceştia se vor asigura factorii naturali
de sanogeneză, mai ales în zonele locuinţelor, alimentarea cu apă a colectivităţilor
şi se vor face amenajările administrativ-economice pe care acestea le permit cel
mai bine.

Factorii social-economici – sunt constituiţi din bogăţiile solului, subsolului,

existenţa sau posibilitatea creării căilor de acces către alte localităţi, posibilităţile de
amplasare a unor baze sportive, profilul dominant de producţie etc. Ei contribuie la
creşterea nivelului economic de viaţă al locuitorilor.

Factorii populaţionali – privesc densitatea populaţiei, structura pe grupe de

vârstă, sex, profesie etc., dinamica populaţiei (natalitate, mortalitate, excedent),
starea de sănătate (profiluri de morbiditate, prevalenţe etc.). Studiile populaţionale
vor face prognoze evolutive pe următorii cca 50 ani. Problema locativă este una
dintre cele mai stringente probleme ale civilizaţiei. Ea este una din premizile
tridimensionale ale materialităţii care asigură nu numai condiţiile normale de
existenţă a omului, dar şi participarea lui activă în viaţa de producere, cultură şi
comunitară.

Asigurarea condiţiilor optime ale mediului interior al locuinţei este imposibilă

fără respectarea exigenţelor igienice, care prevăd un complex de măsuri
arhitectoral-urbanistice şi mijloace tehnice de neutralizare a factorilor negativi şi de
potenţare a celor sanogeni. Un rol important în această ordine de idei aparţine
aprobării planurilor de urbanism (plan general de dezvoltare a centrelor populate),
care prevede zonarea funcţională a teritoriului unui centru populat.

Teritoriul fiecărui centru populat, atât de nivel rural cât şi de nivel urban este
divizat în următoarele zone funcţionale: – zona de locuinţe; – zona industrială; –
zona administrativă; – zona de agrement.

Concepte
Totalitatea spatiilor în care trăim, habitatul uman, este unul dintre cele mai
importante aspecte ale vieţii noastre şi este foarte curios că ne punem puţine
întrebări profunde cu privire la modul în care acesta poate influenţa sănătatea şi
armonia fiinţei noastre.
Conceptele contemporane cu privire la construcţii se bazează încă pe ideile
care afirmă că materiile inerte nu au nici o putere asupra omului şi că, în
consecinţă, se poate construi orice, oriunde şi din orice material. Atunci când

2
construieşte omul nu ţine cont de influenţa perturbărilor geobiologice, a undelor
nocive generate de liniile de înaltă tensiune, a undelor hertziene, de emisiile
radioactive, de decibeli sau de impactul  materialelor sintetice.
Studiile arată că se înregistrează un număr mare de boli cauzate de scăderea
imunităţii, cum ar fi leucemia şi diverse forme de cancer, în rândurile acelora care
trăiesc în case construite în apropierea liniilor de înaltă tensiune.
Din fericire însă, acest mediu profesional evoluează şi din ce în ce mai mulţi
arhitecţi avansează construind astăzi într-o manieră salubră, pe care am putea-o
defini ca o manieră “Bio-logică” în arta de a construi.
Din punct de vedere practic, considerentele analizate ţin de amplasament, de
formele construcţiei şi de materialele utilizate. Analizarea acestor factori şi
sintetizarea unei concluzii este un demers de mare complexitate analitică.
Căminul a fost întotdeauna un simbol al mediului sigur şi protector, un loc
care ne apără de climatele aspre, un loc care susţine siguranţa şi confortul. De-a
lungul anilor au fost făcute mari eforturi pentru a eradica pericolele fundamentale
din locuinţe: incendii, prăbuşiri structurale, salubritate neadecvată iar astăzi, în
aparenţă, locuinţele sunt construite la standarde foarte înalte.
 
Analiza casei
Făcând un tur al casei vom fi surprinşi să descoperim însă, numeroase surse
de poluare. Începând din vârf remarcăm: scândurile de pod ce pot fi tratate cu
lichide toxice, acoperişurile ce pot conţine elemente de azbest-ciment,
binecunoscute ca fiind extreme de toxice. Zidurile duble pot fi fost umplute cu
spume izolatoare emiţătoare de formaldehidă, în timp ce decoraţia interioară se
poate constitui din vopsele bazate pe substanţe petro-chimice sau tapete vinilate
care emit vapori dăunători. Scândurile podelelor şi ale scărilor pot fi şi ele acoperite
de covoare sintetice emiţătoare de formaldehidă şi creatoare de praf. Mobilele sunt
deseori îmbibate cu vapori extra-flamabili de poliuretan, tapiţate cu materiale
sintetice sau construite din cherestea  prelucrată conţinând încă şi mai multă
formaldehidă şi fiind lipită cu adezivi vaporigeni.
Constatăm astfel că sănătatea  noastră se află sub ameninţarea poluării
constante şi perpetue cauzată de creşterea masivă a utilizării materialelor de
construcţie chimice şi sintetice. Mirosul specific al unei case noi seamănă în ziua
de azi cu cel al interiorului unei maşini putând fi caracterizat plastic ca un “cocktail
de substanţe chimice”. Acest fenomen nu se manifestă  însă, fără a se reflecta şi în
starea de sănătate a locatarilor care sunt astfel afectaţi de numeroase maladii ale
aparatului respirator, intoxicaţii, alergii.
De asemenea, serviciile oferite prin alimentarea casei cu gaz, electricitate şi
apă pot fi creatoare de probleme de sănătate dacă nu sunt atent monitorizate: apa
poate fi poluată, electricitatea poate genera câmpuri electrice care să interfereze cu
ritmurile naturale ale organismului  perturbându-l, gazul poate fi declanşator de
alergii. Roca pământului pe care este aşezată casa poate elibera gaz de radon
radioactiv.
Sistemele de climatizare ale aerului s-au înmulţit în ultimii ani şi  de
asemenea  s-a putut constata în mediile în care acestea sunt utilizate existenţa
unor anomalii. Un sistem de climatizare cuprinde un circuit al apei şi un circuit al

3
aerului, iar aceste sisteme de circulaţie constituie un mediu propice de dezvoltare a
numeroase bacterii şi ciuperci.
Un  studiu american efectuat pe recruţii din armată sugerează posibilitatea
unei creşteri a transmiterii de afecţiuni virale prin intermediul sistemului de
condiţionare a aerului. Autorii observă că, pentru un nou recrut, riscul ca acesta să
contacteze  o afecţiune gripală este mai mare cu 50% atunci când  acesta se află
într-o cazarmă modernă climatizată, decât atunci când este vorba de o cazarmă
veche, cu izolare termică neperformantă. Autorii  asociază acest risc crescut cu
existenţa unei recirculări importante de aer în cazul sistemelor de climatizare care
contribuie la o dispersie eficientă a agenţilor patogeni în atmosfera clădirii (care pe
de altă parte este izolată eficient de exterior nepermiţând reîmprospătarea aerului
pe cale naturală). În cazărmile vechi, mai puţin etanşe, aceşti agenţi patogeni erau
diminuaţi ca număr prin aportul de aer din exterior şi se difuzau mai lent dintr-o
încăpere în alta.
Există un număr de surse de poluare comune - multe persoane sunt deja în temă cu
pericolele din spatele produselor de curăţenie şi a odorizantelor de cameră. Alte
surse sunt, însă, necunoscute oamenilor obişnuiţi.
1. Mochetele noi emit o varietate de compuşi organici volatili (COV).

Sfat: Când instalaţi mocheta, căutaţi adezivi fără formaldehidă şi cu grad minim de
COV. Aerisiţi covorul timp de câteva zile înainte să îl lipiţi. După ce îl întindeţi, ţineţi
geamul deschis şi un ventilator pornit timp de două sau trei zile.

2. Becurile compacte fluorescente sparte emit cantităţi mici de mercur - o

neurotoxină - în aer. Mochetele nu pot fi curăţate în totalitate, iar aspiratoarele nu ar
trebui folosite pentru îndepărtarea acestei substanţe.

Sfat: Nu folosiţi astfel de becuri în lămpi care se pot distruge uşor, în special în
casele cu copii sau femei însărcinate. Dacă totuşi spargeţi un bec compact, opriţi
aerul condiţionat, ieşiţi din cameră timp de 15 minute şi abia apoi începeţi curăţenia
încăperii.

3. Electronicele şi alte obiecte din plastic făcute cu cloruri de polivinil pot emite
ftalaţi, care au fost corelaţi cu afecţiuni hormonale şi infertilitate. Plasticul poate de
asemenea elibera în aer chimicale, precum eteri polibrominati difenilici, care
provoacă modificări neuro-comportamentale.

Sfat: Aerisiţi până scăpaţi de mirosul specific. Aspiraţi regulat spaţiul din jurul
computerelor, imprimantelor şi televizioarelor.

4. Lipiciul şi alţi adezivi pot emite COV, precum acetona sau metil etil cetona, care
irită ochii şi afectează sistemul nervos. Lipiciul pentru cauciuc poate conţine n-hexan,
o neurotoxină, iar adezivii pot emite formaldehidă, o substanţă toxică.

Sfat: Căutaţi lipici pe bază de apă şi fără formaldehidă. Lucraţi într-un spaţiu bine
aerisit şi nu staţi prea aproape de zona tratată cu adeziv.

5. Echipamentele de încălzire (sobele, caloriferele, radiatoarele sau semineele), în

principal sobele pe gaz, pot elibera monoxid de carbon, care produce dureri de cap,
greaţă, oboseală şi chiar moarte, dacă încăperea nu este suficient aerisită. De
asemenea, pot emite dioxid de nitrogen, care duce la probleme respiratorii şi

4
inflamaţii la nivelul ochilor, nasului şi gâtului.

Sfat: Angajaţi un profesionist care să verifice în fiecare an dacă echipamentele de

încălzire funcţionează la parametri normali. Instalaţi alarme de monoxid de carbon şi
folosiţi o hotă în bucătărie, dacă gătiţi cu gaz.

6. Vopselurile şi dizolvanţii. Vopseaua pe bază de latex este mai bună decât cea pe
bază de ulei, pentru că emite mai puţini vapori chimici. Dar, pe măsură ce se usucă,
toate vopselurile emit COV, care provoacă migrene şi greaţă. Dizolvanţii şi sprayurile
colorate pot conţine metilen clorid, care cauzează cancer.

Sfat: Folosiţi vopsea cu o cantitate mică de COV. Când o aplicaţi, deschideţi larg
ferestrele şi uşile, porniţi câteva ventilatoare şi purtaţi o mască. Femeile însărcinate
ar trebui să evite pe cât posibil să stea într-o cameră unde se vopseşte.

7. Mobila tapisată şi produsele noi din lemn stratificat emit formaldehidă, o

substanţă posibil cancerigenă şi care produce iritaţii ale cailor respiratorii, strănut,
tuse, oboseală, erupţii pe piele şi reacţii alergice severe.

Sfat: Creşteţi nivelul de ventilaţie, în special după ce aţi adus în casă noi surse de
formaldehidă. Căutaţi mobilă fără astfel de emisii, din lemn masiv.

Posibile soluţii
Cum sa reacţionăm la toate aceste probleme? Cum să transformăm casele
noastre “bolnăvicioase” în cămine sănătoase?
Înţelegem faptul că o casă reprezintă efectiv un “organism construit” care
interacţionează cu noi săi locuitorii şi cu mediul înconjurător? Ea poate fi
susţinătoarea sănătăţii noastre şi a mediului înconjurător sau dimpotrivă. La fel cum
hainele ne asigură o a doua piele, casa se comportă ca o a treia piele oferind
protecţie, confort şi adăpost. Am învăţat să preferăm pentru haine materiale
naturale… să reînvăţăm să utilizăm şi pentru a ne construi habitatul materiale
naturale şi ecologice, să utilizăm forme armonioase şi sisteme tehnice şi
tehnologice blânde şi neagresive.
Schimbarea atitudinii va determina micşorarea presiunii asupra stării
dumneavoastră de sănătate şi asupra mediului înconjurător.

5
 

6
 
Igiena locuinţei
Progresul social şi ridicarea nivelului de viaţă s-au asociat cu o enormă
creştere a exigenţelor privind locuinţa. În prezent, nu este suficient să se considere
numai că ea oferă adăpost contra intemperiilor, ci trebuie să se ţină cont de toate
rolurile pe care le îndeplineşte:

– păstrarea stării de sănătate şi protejarea împotriva îmbolnăvirilor;

– asigurarea desfăşurării vieţii de familie şi creştere a copiilor;

– favorizarea repausurilor şi activităţilor creatoare;

– asigurarea confortului psihic şi mintal.

Funcţiile unei localităţi:

– sanitare;
– culturale;
– economice.

Amploarea construcţiei spaţiilor locative necesită îndeplinirea exigenţilor

igienice în ceea ce priveşte construcţia clădirilor tipizate, construite după principii
industriale. Luarea în consideraţie a calităţii mediului extern în tipizarea
construcţiilor în ultimii ani are o importanţă deosebită în legătură cu utilizarea în
procesul de construcţie a pereţilor din beton armat. Deoarece acestea din urmă au
devenit foarte „sensibile” la schimbarea vremii (climei) au fost necesare sisteme de
termoficare mai performante, fără de care este practic imposibil a crea un
microclimat favorabil în interiorul locuinţelor. În condiţiile locuinţei omul este supus
acţiunii permanente a unui şir de factori de mediu: microclimat, calitatea aerului,
condiţiile de iluminare, diverse tipuri de câmpuri electromagnetice, radiaţiilor
izonizante, zgomot, vibraţie etc
Confortul termic al locuinţei este determinat de:
- calitatea materialelor de construcţie;
- capacitatea de termoizolare a pereţilor externi;
- calitatea inferioară a lucrărilor de construcţie:
- ermetizarea insuficientă a blocurilor, uşilor şi ferestrelor;
- sporirea suprafeţelor sticluite;
- instalaţii de termoficare şi ventilaţie defectuoase.

Cele mai frecvente condiţii de habitat necorespunzătoare, care favorizează

îmbolnăvirile în locuinţă sunt:
- lipsa radiaţiilor luminoase şi ultraviolete – creează condiţii pentru bolile
respiratorii, infecţioase, cu transmitere aeriană, tusea convulsivă, meningita
etc., rahitism şi tulburări de vedere;
- umezeala şi frigul – favorizează bolile “a frigore”, bolile reumatice şi
cardiovasculare;

7
 - lipsa instalaţiilor tehnico-sanitare – contribuie la crearea stărilor insalubre,
condiţia principală de transmitere a bolilor infecţioase digestive, transmise
prin intermediu rozătoarelor etc.;
- supraaglomerarea – contribuie la transmiterea tuturor bolilor infecţioase,
printre care tuberculoza care este de o gravitate deosebită. OMS arată că în
locuinţele supraaglomerate tuberculoza are o frecvenţă de 20% printre
locuitori;
- radioactivitatea materialelor de construcţie a locuinţei (conţinutul de radon);
- finisajul necorespunzător din interior;
- intreţinerea neigienică (necorespunzătoare).

Estimarea igienică a locuinţei se face după următorii parametri:

1. Amplasarea locuinţei;
2. Orientarea locuinţei;
3. Planificarea interioară;
4. Materialele de construcţie;
5. Confortul termic în locuinţă;
6. Ventilaţia locuinţei;
7. Iluminatul natural;
8. Decoraţiuni interioare.

Problemele principale ce ţin de habitatul uman:

Contaminarea spaţiului locativ prezintă un pericol chiar mai mare decât
poluarea mediului ambiant extern;
Poluarea spaţiului locativ afectează femeile şi copiii, bolnavii şi vârstnicii,
deoarece aceştia petrec mai mult timp în interiorul casei.
Factorii care contribuie la formarea “locuinţei bolnave”:
-Izolarea;
-Ferestrele şi uşile ermetice;
-Fumatul;
-Utilizarea lemnului, deşeurilor forestiere, materia vegetală folosite ca şi
combustibil;
-Utilizarea cuptoarelor primitive;
-Poluarea locuinţelor cu materiale utilizate în construcţie.
-Poluanţii spaţiului locativ interior:
-Radonul prezent prin derivaţi α-activ al Poloniului 214 şi 218;
-Poluanţii mediului ambiant intern şi extern;
-Poluanţii biologici;

Sindromul locuinţei afectate. Acest termen este utilizat pentru a descrie

simptomatologia (cefalee, iritare a ochilor şi nasului, vertije, pierdere ponderală,
dispnee sau infecţii respiratorii frecvente) comună la persoanele care locuiesc într-
o clădire.
Cauzele sindromului locuinţei afectate:
8
-Ventilarea insuficientă a încăperii;
-Poluarea microbiologică specifică a sistemelor de ventilare şi umezire a aerului;
-Pătrunderea aerului de eşapament în sistemul de ventilare;
-Emisiile de ozon de către dispozitivele de fotocopiere;
-Poluarea încăperii cu aldehidă formică din componenţa placajului; -Poluarea
încăperii cu fum de ţigară.

În urma unor cercetări realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii s-a

constatat că principalele boli care domină astăzi omenirea şi care se găsesc
predominant în oraşe sunt:
1) Boli cardiovasculare, mai ales cardiopatia ischemică şi hipertensiunea arterială;
2) Boli respiratorii cronice;
3) Boli neuropsihice – psihoze, psihastenii;
4) Boli endocrine – de nutriţie şi metabolism, diabetul şi tiroidiile;
5) Accidentele de circulaţie şi de domiciliu

Recomandări sanitare
1. Solul – salubru, apa freatică la 1 m sub fundaţie, uşor inclinat
2. Orientarea – sudică; S-E, S-V
(1) N – nu permite pătrunderea directă a razelor solare
(2) V – după masa – încălzire excesivă
(3) E – curenţi de aer
Principalele încăperi care trebuie să asigure aceste condiţii:
Dormitor, camera copilului, camera de zi
Bucătăria spre N
Baia, WC – orice parte
Cu cât numerele camerelor e mai mic, cu atât orientarea trebuie să fie mai bună.
3. Materiale de construcţie:
a. Naturale : piatră, lemn, cărămidă
b. Artificiale: mase plastice, beton, sticlă, aluminiu
Condiţii: termoizolante, hidroizolante, fonoizolante, ignifugă; uşor de întreţinut
4. Planificarea interioară OMS: nr. camere = nr. persoane din gospodărie’
Psihologii recomandă: nr. persoane + 1 = nr. Camere
O cameră de relaţii de întâlnire cu o persoană din afara familiei, Suprafaţa 10-16
m2 / persoană
Înălţimea 1 m peste înălţimea medie = 2,6 – 2,7 m.
Cubaj 30-35 m3 5.

Anexele locuinţei:
(a) Bucătăria
i. Cu sau fără loc rezervat pentru luarea mesei
ii. Produce elemente nocive: aburi, miros, gaze

9
iii. Ventilată spre exterior, hotă

(b) Baia cu WC – aburi, mirosuri, gaze =>ventilator

(c) Spălătorie, uscătorie ->magazii (în blocuri)
(d) Cămara – înlocuită de frigider, congelator
(e) Garaj – gaze; 10-15 m faţă de clădirea de locuit.

Pierderea de căldură a organismului uman.

a) Conducţie – contact direct organism-obiecte 5%
b) Radiaţia – calorice 45% - către exterior
c) Convecţia – pierderea către aerul înconjurător 15-20%
d) Evaporare – prin vapori de la suprafaţa corpului 30%

Factori care infuenţează ambianţa termică

- Temperatura aerului
- Umiditatea aerului
- Mişcarea aerului
- Temperatura obiectelor
Aer cald
=> vasodilataţia periferică, tahicardie, hipertensiune arterială, hipersudoraţia,
scăderea cantităţii de urină, scad secreţiile digestive, oboseală, lipotimie la
temperaturi înalte
=> creşte temperatura corpului la 42-43 °C = colaps termic cu prăbuşirea tensiunii
arteriale
Aer rece
=> scăderea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii, scăderea frecvenţei pulsului,
creşte TA, creşte cantitatea de urină, creşte concentraţia sângelui
=> ischemii periferice, pareze, paralizii; scade imunitatea. Indicatori de ambianţă
termică Indicatori fizici – aparat Kata termometru pentru ambient . Valoarea optimă
4,5-6,5 cal./min
a. Temperatura cutanată – diferenţa de temperatură
i. Frunte 32-33 °C
ii. Degetul mare de la picior 20-21°C
Determinarea repetată a temperaturii cutanate în acelaşi punct
=> acelaşi rezultat = Platou termic
Simetria termică – inexistenţa acestei simetrii
b. Pulsul - frecvenţa creşte sau scade sub influenţa ambianţei termice
- creşterea temperaturii ambianţei cu 1°C, frecvenţa pulsului creşte cu 33 bătăi/min
– la 120 bătăi/min, temperatură necorespunzătoare
c. Sudoraţia – în locuinţă omul nu trebuie să transpire.
Transpiraţia = disconfort termic

Încălzirea locuinţei
10
 - Locală
• sobe – reduce cubajul, gaze zoxice, dă variaţii mari de temperatură, transport de
combustibil (lemne, cărbune, curăţirea sobei)
• centrale proprii – verificate periodic, autorizate - centrală – nezgomotoasă -
electric – neeconomic, produce radiaţii electromagnetice
In locuinta, temperatura optima nu trebuie sa fie constanta pe tot timpul anului, ci
schimbata odata cu sezonul. Motivul este simplu: corpul este obisnuit cu alternarea
anotimpurilor. In caz contrar, organismul poate suferi un soc termic daca trecerea
de la interior la exterior este brusca, iar diferenta este dintre acest doua medii este
prea mare.

Temperatura ideala pe durata zilei, in timpul anotimpului rece

 Camera de zi: 19 - 22°C
 Camera de dormit: 16 - 18°C
 Baie: 22 - 24°C
 Beci/subsol: 6°C
In lunile calduroase, pentru a nu supune organismul la schimbari mari de
temperatura, regleaza valorile din spatiul de locuit astfel incat sa fie o diferenta intre
exterior si interior de maximum 7°C pentru fiecare incapere.
Temperatura optima pe durata noptii, ideala pentru somn:

 Nou-nascuti: 22 - 23°C
 Copii: 21°C
 Adulti: 18.5 - 19°C

Temperatura optima in casa vara

In urma a numeroase studii facute de-a lungul timpului, specialistii afirma ca

temperaturile ideale in casa, in sezonul cald, sunt cu 10 grade mai scazute decat
cele din exterior. Asadar, se poate vorbi despre 22-24 de grade ziua (camera de zi,
holuri, bucatarie) si 18-20 de grade pe timpul noptii (dormitor).

Aerul conditionat te poate ajuta mentii aceste valori ideale, insa este
recomandat ca niciun membru al familiei sa nu stea in bataia directa a curentului de
aer rece, pentru a evita imbolnavirea.

Temperatura optima in casa iarna

Pe timpul iernii, temperatura ideala in locuinta trebuie sa fie cu 1-2 grade mai
scazuta decat vara, adica in jur de 20-22 de grade.

Pentru un somn linistit, in dormitor, contrat credintei populare, nu trebuie sa

fie excesiv de cald!

11
Incaperea in care este bine sa pastrezi o temperatura de 22-24 de grade este baia.

Temperatura optima in casa pentru copii si bebelusi

Majoritatea persoanelor considera ca bebelusii au nevoie de foarte multa

caldura pentru a se simti confortabil si pentru a nu se imbolnavi, insa studiile arata
ca cei mici sunt mai caldurosi decat adultii si ca temperaturile exagerat de ridicate
nu sunt benefice pentru ei.

Asadar, in timpul zilei, in camele in care petrec timpul bebelusii, temperatura

trebuie sa fie intre 22-24 de grade, iar noaptea, intre 17 si 20 de grade.

In cazul copiilor mai mari, se poate mentine o temperatura intre 18-22 de

grade pe timpul zilei.

Ce temperatura este optima intr-o casa nelocuita?

In cazul in care ai o proprietate in care nu stai sau cateva camere in locuinta

pe care nu le folosesti niciodata, trebuie sa stii ca nu este recomandat, in special
pe timpul iernii, sa inchizi de tot caloriferele. Temperaturile extreme dauneaza
caselor si atrag dupa sine degradarea timpurie, mai pronuntata.

In astfel de locuri, poti seta ca temperatura sa fie mai mica cu 4-5 grade
decat in casa in care locuiesti.

Un alt sfat este sa vizitezi proprietatea in sezonul rece si sa dai drumul la

caldura cateva zile la rand, pentru a evita acumularea umezelii in pereti si in
piesele de mobilier, dar si pentru a pastra functionalitatea surselor de caldura.

In cazul camerelor nelocuite, nu vei face economie daca opresti definitv

caldura. Diferentele foarte mari intre camere nu fac decat sa raceasca si restul
incaperilor locuite, iar tu vei ajunge sa platesti aceeasi valoare la factura sau chiar
mai mult. In schimb, poti reduce intensitatea caloriferelor.

Umiditatea

Cantitatea de vapori de apă prezenți în aer, exprimată prin raportul în

procente dintre tensiunea de vapori reală și tensiunea vaporilor saturați
corespunzătoare temperaturii respective, pentru ca aceasta din urmă să devină
saturată reprezintă umiditatea din atmosferă. Un nivel ideal pentru interiorul unei
locuințe se încadrează între 30 și 60%. Între aceste valori, corpul tău se va simți
confortabil.

În sezonul rece, însă, căldura provenită din calorifere sau alte surse de agent
termic pot usca aerul din casa ta, ceea ce poate fi neplăcut pentru ochii, gâtul sau
sinusurile tale. În antiteză, vara, când umiditatea crește foarte mult, te poți trezi
invadat de mucegai, insecte sau mirosuri neplăcute pe care cu greu le mai poți
elimina. 

12
 Există trei tipuri de umiditate a aerului: relativă, absolută și specifică. Cea mai
importantă pentru tine este umiditatea relativă. Pe scurt, iată la ce se referă cele
trei concepte:

 umiditate relativă – reprezintă cantitatea de vapori de apă conținută în aer,

raportată la cantitatea maximă (saturația de 100%) care poate fi conținută;
temperatura aerului joacă un rol foarte important; aerul cald absoarbe mai multă
apă decât cel rece; este cel mai frecvent măsurată;
 umiditate absolută – cantitatea de vapori de apă conținută de unitatea de volum
de aer umed (1 m3); densitatea vaporilor de apă este proporțională cu temperatura
absolută; 
 umiditate specifică – reprezintă cantitatea de vapori de apă conținută într-un
kilogram de aer umed; se exprimă în grame sau în kilograme. 

Cel mai bun mod de a testa umiditatea din casa ta este să folosești un
higrometru. În funcție de valorile pe care ți le arată, vei ști dacă ai nevoie de un
umidificator sau dezumidificator, pentru a regla nivelul umidității.

Cauzele umidității excesive: Chiar dacă umiditatea excesivă este asociată

sezonului cald, există o mulțime de alte cauze pentru care aerul este prea umed:

 activitățile zilnice – mai ales atunci când ai o familie numeroasă, dușurile fierbinți,
gătitul frecvent într-o bucatarie care nu este bine ventilată, spălatul vaselor,
utilizarea mașinii de spălat sunt activități care pot crește nivelul umidității; acest
lucru se întâmplă în mod special când sistemul de ventilație nu funcționează
corect; 
 uscarea rufelor în casă – pe cât posibil, încearcă să renunți la acest obicei, pentru
că uscarea rufelor nu înseamnă altceva decât eliberarea vaporilor de apă în aer, iar
în timpul verii, când temperaturile sunt ridicate, acest lucru duce la creșterea
umidității; 
 udarea în exces a plantelor de interior – dacă uzi plantele de interior în exces,
apa se va acumula în farfuriile de sub ghivece; dacă acest lucru se suprapune cu
temperaturi mari, atunci nivelul umidității aerului poate crește; 
 pereții neizolați – dacă pereții apartamentului sau ai casei tale nu sunt bine izolați,
atunci pot să apară infiltrațiile, ceea ce duce la igrasie și mucegaiuri; totodată, dacă
nu ai un sistem de ventilație corespunzător și umiditatea este mare, poate să apară
condensul;
 scurgeri – prin casa ta trec mai multe conducte, pe care este bine să le verifici din
când în când ca să te asiguri că nu există scurgeri; dacă ai țevi care sunt mascate,
ai grijă ca pereții din jur să nu fie umezi.

Cauzele unui aer prea uscat: Ca să știi cum să menții un nivel optim al umidității,
iată care sunt câteva dintre motivele pentru care aerul din casa ta este prea uscat:

 aerul rece din timpul iernii – aerul rece din timpul iernii, care pătrunde în locuință,
are un nivel mai scăzut de umiditate, ceea ce înseamnă că aduce un plus de
uscăciune; folosești sistemele de încălzire, care sunt eficiente pentru a crește
temperatura, dar nu îți reglează și nivelul umidității; pentru că aerul e prea uscat, el

13
 va absorbi orice vapor de apă, inclusiv moleculele care sunt de obicei pe pielea ta,
în mucoasa nazală și așa mai departe; 
 ușile și ferestrele care nu se închid etanș – pentru ca în locuința ta să nu
pătrundă prea mult aer rece, este esențial ca toate ușile și ferestrele să se închidă
etanș;
 sistemele de încălzire – folosirea excesivă a sistemului de încălzire (caloriferele,
șemineurile) poate fi una dintre cauzele scăderii nivelului de umiditate;
 nu aerisești suficient – este adevărat că, pe timpul iernii, nu este recomandat ca
aerul rece să pătrundă prea des în locuința ta, dar dacă nu aerisești mai deloc,
aerul din casă va deveni prea uscat.  

In general, nivelul optim al umidității aerului din casa ta ar trebui să se situeze

între 30% și 50%, potrivit specialiștilor de la Mayo Clinic, însă experții de la
National Institute of Health spun că un nivel maxim de 60% este sigur pentru
sănătate. Aceasta, ținând cont de cel puțin două aspecte importante în ceea ce
privește stabilirea unui nivel al umidității ideal: temperatura de afară (mai ales
sezonul cald și rece, când se înregistrează temperaturi extreme) și specificul
camerei (în dormitorul bebelușilor, de exemplu, este bine să fie o umiditate aproape
de 60%, pentru că au nevoie de o temperatură ambientală mai ridicată decât
adulții). 
Potrivit specialiștilor, umiditatea excesivă este mediul propice dezvoltării
acarienilor și mucegaiurilor, de pildă, care sunt alergeni și pot acutiza simptomele
astmului. Acarienii își fac loc, frecvent, în saltelele de la paturi sau canapele,
covoare, perne, iar un nivel al umidității de peste 70%, combinat cu o temperatură
de 20-25 de grade Celsius, reprezintă condiții ideale pentru dezvoltarea lor. Pe de
altă parte, unele mucegaiuri, ca Alternaria, Cladosporium, Aspergillus sau
Penicillium se înmulțesc atunci când umiditatea este de peste 55% (cel mai bine la
peste 70-80%). 
 De regulă, nivelul umidității din locuința ta tinde să fie mai crescut vara,
pentru că aerul mai cald absoarbe mai mulți vapori de apă, și mai scăzut în
timpul iernii. Din acest punct de vedere, specialiștii au unele recomandări în
ceea ce privește nivelul maxim al umidității: 
 40-50% – dacă temperatura de afară este de peste 10ºC (o temperatură de
26ºC este percepută ca atare, dacă nivelul umidității este de 40%, dar te vei
simți ca și când ar fi de 30ºC, dacă nivelul umidității este de 90%);
 50% – dacă temperatura de afară este în jur de 10ºC;
 40% – dacă temperatura de afară se situează în jurul valorii de -6ºC;
 35% – dacă afară se înregistrează între -12ºC și -6ºC;
 30% – dacă temperatura exterioară este între -12ºC și -17ºC;
 sub 30% – dacă temperaturile de afară coboară sub -20ºC (este o excepție,
ținând cont că nivelul optim, este, în mod normal, între 30 și 60%).

Așadar, este corect să spunem că, în general, nivelul optim de umiditate din
interior ar trebui să fie între 30% și 60%, ținând cont de anotimp, dar depinde de
fiecare organism în parte la ce valoare se simte, de fapt, confortabil. Este același
lucru ca și în cazul temperaturii din interior. De aceea, sunt persoane care se
odihnesc foarte bine la 18ºC, iar altele nu pot avea un somn bun decât dacă în
dormitor sunt cel puțin 20ºC. 

14
 Nivelurile de umiditate a aerului depind de temperatura aerului si de clima.
Prin urmare, trebuie sa va asigurati ca urmati cu prudenta nivelurile de umiditate
recomandate de mai sus si luati in considerare temperatura tipica a aerului si clima
din zona voastra. De asemenea, trebuie sa tineti cont de proiectarea si constructia
cladirii si de orice bariera de vapori pe care ati instalat-o.

Pentru camerele copiilor: Umiditatea din camera trebuie sa fie in jur de 50-

65% si se poate mentine fie cu ajutorul umidificatoarelor electrice, fie prin plasarea
pe calorifer a unor vase cu apa cu suprafata mare de evaporare. Ziua este bine ca
nou nascutul sa aibe un fond sonor discet, permanent, insa noaptea are nevoie de
liniste.

Vicierea aerului – fenomen complex, rezultat din suprapopularea sau aglomerarea

încăperilor. La baza vicierii aerului stau:
- scăderea cantităţii de oxigen
- creşterea cantităţii de bioxid de carbon
- procesul respirator
- creşterea temperaturii aerului
- creşterea umidităţii aerului

Poluarea interioară – surse:

a. Nr. de persoane din încăpere
b. Prezenţa animalelor şi a plantelor
c. Instalaţiile de încălzit
d. Prepararea alimentelor
e. Igrasia, fumatul
f. Materialele de construcţii
g. Mobilierul, covoarele, draperiile
h. Activităţile gospodăreşti
i. Jocul copiilor

Poluarea sonoră
- Aparatul auditiv percepe 16-20000 Hz (frecvenţă)
- Acuitatea auditivă scade cu vârsta => 1000-400 Hz
- Intensitatea – decibal pt. Om = 0-12 decibeli
Poluanţi sonori
• Surse externe : - zgomot industrial, comercial = zgomot de fond - Mijlocace de
transport
• Surse interioare: - Lift, instalaţiile de apă, canalizare, aspiratorul, maşina de
spălat, radio, TV, joaca, dansul.

Iluminatul locuinţei
– natural;

15
 - artificial

Factori naturali
- Unghiul de pătrundere – arată cât de adânc pătrunde lumina
- Unchiul de deschidere = zona prin care pătrunde în încăpere radiaţia solară
directă
- Distanţa între clădiri – împiedică pătrunderea luminii.
- Adâncimea încăperii – să nu fie mai mare decât de 2,5 ori distanţa de la podea la
marginea superioară a ferestrei
- Raportul dintre suprafaţa sticloasă şi podeaua încăperii

Factori artificiali
- Intensitatea luminoasă
- Evitarea umbrelor şi a strălucirii
- Uniformitate în timp şi spaţiu
- Evitarea încălzirii atmosferei
- Spectrul luminos cât mai aproape de cel natural Iluminat:
- Incandescent
- Încălzirea atmosferei
- Puţin economic
- Liminescent:
- Radiaţii UV
- Economie
- Nu încălzeşte
- Efect troboscopic
Pentru a avea cat mai multe beneficii, din punct de vedere al sanatatii sau, de
ce nu, al facturilor reduse, trebuie sa constientizam rolul pe care lumina il are in
viata si casa noastra. Importanţa iluminării naturale este data de faptul ca ne va
ajuta sa cream o atmosferă calda, primitoare, sanatoasa in casa. Acest lucru ne va
ajuta sa ne relaxam.

Pentru a utiliza iluminarea naturala dorita vom avea grija sa dotam casa cu
ferestre mari, orientate cat se poate de mult spre sud. De asemenea, si ferestrele
in acoperis ne vor ajuta sa folosim cat mai multa lumina. Recomandate sunt de
asemenea usile de sticla, transparenta sau semimata, care vor raspandi lumina in
mai multe camere. Daca se indeplinsesc aceste conditii, vom adauga cativa pereti
din caramida translucida si ii vom vopsi pe cei din zidarie in culori deschise, vom
avea o casa luminoasa care va emana o energie pozitiva si nu va consuma curent
pentru iluminare de-a lungul zilei.
Pozitionarea si marimea ideala a ferestrelor
Am stabilit ca lumina naturala are un rol extrem de important in viata de zi cu
zi. Cum facem insa sa profitam la maximum de aceasta? Trebuie sa stim ca, pentru
a primi suficienta lumina naturala, orice camera trebuie sa beneficieze de o
suprafata vitrata de minimum o zecime din suprafata utila a incaperii. Sunt
16
recomandate ferestrele fara parapet sau cu parapet foarte mic deoarece acestea
au rolul de a mari campul vizual si creeaza continuitate intre exterior si interior.
O ultima inovatie in domeniu o reprezinta tuburile de lumina. Acestea sunt
indicate in camerele unde nu pot fi instalate fereste care sa aduca lumina naturala. 
Printre cele mai importante trucuri de folosire eficienta a luminii naturale
amintim pozitionarea ferestrelor spre punctele cardinale potrivite. Totusi, in cazul in
care acest lucru nu este posibil, putem folosi reflectoare de lumina care sa preia
lumina din exterior si sa o directioneze in camera. Este vorba despre materiale
reflectorizante (oglinzi) care vor tranfera facil lumina si vor transforma rapid
atmosfera camerei intr-una placuta, calda.
Pentru a avea efectul dorit, iluminarea unei camere va fi facuta in functie de
destinatia acesteia. Astfel, vom alege culori dechise pentru pereti care vor fi
capabile sa retransmita lumina. Culorile inchise absorb lumina de aceea nu sunt
cele mai potrivite atunci cand doriti o camera care sa va relaxeze.
Fiecare camera trebuie sa aibe o zona bine luminata, zona de interes.
Cercetatorii au demonstrat ca o fereastra verticala asigura un iluminat natural
corect pe o adancime de maximum sase metri. Pentru camerele in care stati o
perioada mai mare este bine sa luati in calcul adaugarea balcoanelor. Acestea vor
spori iluminarea la maximum obtinand efectul dorit.
Iluminarea in casa este importanta in orice camera, de la sufragerie pana la
baie si subsol. Fiecare incapere are nevoie de lumina deoarece aceasta va
schimba atat funcţionalitatea cât şi în aspectul camerei.
Culoarea pereţilor schimbă radical aspectul unei camere dar și starea celor
care locuiesc in ea. Specialistii recomanda o culoare deschisa, neutra, care sa
ajute iluminarea camerei. Alegerea unei culori prea puternice vă va obosi.
Culorile, atunci când sunt folosite într-un mod corespunzător, pot ajuta la
vindecarea unor boli sau la ameliorarea stresului.
O culoare întodeauna potrivită este albul. Acesta reflectă foarte bine lumina,
ajutându-te să te relaxezi mult mai uşor. De asemenea, nuanţele de bej sunt
considerate culori neutre.
Cromoterapia sau terapia prin culoare este o modalitate de folosire a culorilor pentru a ne
echilibra organismul si pentru a ne păstra corpul, mintea şi spiritul în bună funcționare și în
armonie. Ea se folosește ca terapie de sine stătătoare sau complementar tratamentelor clasice.
Este total neinvazivă și nedureroasă.

Este bine sa studiati si ce fel de vopseluri sunt disponibile pe piata. In functie

de natura camerei veti alege o vopsea care sa reflecte lumina sau care sa fie
impermeabila.
Oglinzile pot transforma complet aspectul casei daca vor fi folosite inteligent.
Acestea ofera intotdeauna senzatia de luminozitate si dau senzatia unui spatiu mult
marit. Un perete acoperit in intregime de o oglinda va mari camera, cel putin la
nivel optic, dar ii si va adauga un plus de stralucire.

17
 Daca pe timpul zilei am stabilit ca cel mai bun efect il poate da utilizarea
iluminarii naturale, pe timpul noptii iluminarea se poate asigura cu corpuri de
iluminat alese in functie de destinatia incaperii, dimensiunea si stilul incaperii in
care vor fi amplasate. Corpurile de iluminat pot fi lustre, candelabre (in incaperi
spatioase), plafoniere, veioze, lampadare, spoturi.
Corpurile de iluminat trebuie sa indeplineasca atat un rol functional, cat si
unul estetic si sa tina cont de principiul economiei de energiei.
O regulă spune că în fiecare cameră trebuie să existe trei surse diferite de
lumină artificială. Cei mai mulți merg însă pe o singură sursă de lumină, așezată
central în cameră, una puternică, care dezechilibrează, dând pe parcursul timpului,
o stare de disconfort şi oboseală. Este recomandat ca, pe lângă lumina centrală, în
camerele în care se desfăşoară activităţi, să se instaleze alte două surse de lumină
artificială precum veioze, scafe de lumină, spoturi, lămpi sau benzi cu led-uri.

Întreţinerea locuinţei: efect nociv, degradare <= curăţenie perfectă

- Aerisire zilnică
- Aspiraţie
- Expunerea lenjeriei de pat la soare
Curăţenia începe în dormitor, bucătărie, locul de colectare a rezidurilor
Curăţenia periodică – aspirarea, scuturarea covoarelor, spălarea geamurilor,
perdelelor, uşilor, dezinfectante
Pentru o curatenie eficienta trebuie folosite produse de curatenie specifice.
Odata cu curatirea incaperii e necesar sa o aerisim Numai respectand aceste
recomandari simple vom avea o stare de sanatate buna si performante fizice si
intelectuale adecvate .
Zilnic:
- se deschid geamurile pentru aerisire, se aranjeaza paturile, se sterge praful. Vara tinem
fereastra deschisa zi si noapte, ca sa avem cat mai mult aer curat in casa. Iarna aerisim de
cateva ori pe zi, mai ales dimineata, cand facem curatenia si scoatem asternutul la aer; la pranz
dupa ce am strans masa, ca sa iasa mirosul de mancare; si seara inainte de culcare, ca sa
respiram in timpul somnului aer curat Aerul din incapere nu trebuie sa aiba o concentratie de
dioxid de carbon mai mare de 0,07% (limita maxima)
- se spala pardoseala din hol, bucatarie, baie

- se spala obiectele sanitare si orice recipient murdar

- se indeparteaza reziduurile din casa.

Saptamanal:
- se face curatenie in intreaga locuinta
- se aspira covoarele
- se dezinfecteaza obiectele sanitare din bucatarie, baie, WC
- se scutura paturile, plapumele
- se spala lenjeria de corp. Lenjeria de pat se spala cel putin la doua saptamani
- se curata masina de gatit, frigiderul.
Lunar:
- se curata de praf peretii
- se curata parchetul, cu deplasarea mobilelor si stergerea prafului de sub ele.

18
Trimestrial:
- se face curatenie generala foarte amanuntita, primavara, vara si toamna
- se spala perdelele, geamurile si tamplaria ferestrelor si usilor
- la curatenia de vara se vor face si micile reparatii ale geamurilor, tamplariei si mobilierului. Se
curata cosurile si jgheaburile pentru evacuarea apei de pe acoperis
- se curata covoarele mari in aer liber
La 3-5 ani sau dupa necesitati si posibilitati:
- se zugravesc peretii si se vopseste tamplaria

- bucataria si camera de baie trebuie zugrate in fiecare an, cel mult la doi ani

Bibliografie:
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” Şcoala Management în Sănătate Publică
Nicolae Opopol • Raisa Russu
Sănătatea habitatului uman – Bio-Logica în arta de a construi| Alina Radu | Arhitect |

19