Revista Profesor in Romania NR 19 Aprilie

REVISTA „PROFESOR ÎN ROMÂNIA” ISSN 2734 – 6943
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
1
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Revistă electronică de resurse educaționale - “Profesor în România’’, cu apariție lunară pe

profesorinromania.ro
ISSN: 2734-6943
ISSN-L 2734-6943
Publicație editată de EDITURA NARVAL
Sediu: Str. Principală, Nr. 91, Sat Mileanca,
Comuna Mileanca, Județul Botoșani CP
717280 CUI: 37320829
Site web: www.profesorinromania.ro
Adresă de e-mail: revistaprofesorinromania@gmail.com
Director General
Ciprian Mitoceanu
Director de comunicare / Webmaster
Constantin George Matei
Referenți Științifici
Dr. Dinu Iulian Oprea
Dr. Vlad Gafița
Drd. Ionuț Horeanu
COLECTIVUL DE REDACȚIE
Silvășan Gabriela
Comșa Carmen
Moldoveanu Maria Loredana
Lupu Adriana Iuliana
Vișan Roberto-Cristian
Moldoveanu Elena-Manuela
Ivan Diana
Radi Elena Ștefania
Cornea-Duțu Silvia
Chiricuță Simona-Elena
Bica Alina Elena
2
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
EU ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
Prof. SILVĂŞAN GABRIELA

Palatul Copiilor Satu Mare
Cuvinte cheie: educaţia ecologică, echilibru ecologic, protecţia mediului,

degradarea mediului
Rezumat: Corelarea intereselor umanităţii în conformitate cu legile naturii este
unica premiză a continuităţii vieţii pe Terra .
Pământul este o planetă confortabilă, pe care nu este nici prea cald, nici prea frig pe care
se află şi apă şi uscat şi aer de respirat, pe care succesiunea zilelor, nopţilor şi a anotimpurilor
ne creează suficientă varietate să nu ne plictisim. Pentru noi oamenii născuţi aici este lăcaşul
ideal.
Acţiunea de protecţia mediului se poate realiza pe deplin, numai prin asocierea
măsurilor de ordin juridic şi administrativ cu cele de ordin educaţional. Schimbarea mentalităţii
oamenilor nu este uşoară, dar fără o educaţie în acest sens, orice acţiune de ocrotire a mediului
este supusă eşecului.
Marele nostru naturalist E.Pop spunea : “Ceasul de faţă ne cere stăruitor să convertim
nostalgia vagă într-o conştiinţă generală fermă, activă, de comuniune cu structura şi dinamica
naturii, a cărei ocrotire nu mai este o problemă a naturaliştirilor, ci a omului însuşi.”
Pentru atingerea acestui ţel, o importanţă deosebită o are sistemul educaţional al întregii
populaţii .
Generaţia actuală trebuie să fie în aşa fel educată, încât să înţeleagă răspunderea pe care
o are faţă de posteritate de a-i transmite nealterate toate atribuţiile naturii care contribuie la
menţinerea şi continuitatea vieţii .
Educaţia ecologică, trebuie să dezvolte la nivelul întregii umanităţi a unei atitudini de
respect şi de responsabilitate faţă de resursele naturale în vederea ocrotirii lor .
Educaţia în domeniul ocrotirii mediului înconjurător trebuie să înceapă din fragedă
copilăriei şi să fie continuată în tot timpul anilor de şcoală, cît şi în afara şcolii .
Lipsa de informare a făcut ca mulţi oameni de bună credinţă să persiste în acţiuni care
provocau daune mediului înconjurător. Fiecare dintre noi trebuie să devină conştient că are
datoria de a contribui, după puterile sale la ocrotirea şi salvarea naturii.
3
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Aproape pretutindeni în lume protecţia mediului este astăzi una dintre cele mai
dezbătute probleme. Aceasta se află atât în atenţia guvernelor cât şi a unor pături largi ale
populaţiei care se constitue în mişcări ecologiste şi organizaţii nonguvernamentale.
Pentru a avea un mediu sănătos este nevoie de efortul tuturor în păstrarea acestuia avem
nevoie de cunoştiinţe, care să ne ajute în înţelegerea mecanismelor care stau la baza degradării
mediului, să avem deprinderea de a preveni consecinţele lor negative.
Trebuie să facem eforturi pentru ocrotirea naturii pentru păstrarea unui mediu curat
salubru care să ridice calitatea vieţii umane şi să protejeze viaţa pe Terra.
Din cele mai vechi timpuri, omul prin activitatea lui a provocat modificări ale
compoziţiei mediului.Mulţi indicatori arată că ne găsim într-un punct critic, de exemplu rapida
creştere a populaţiei, a consumului de energie generat din resurse naturale. Problema constă nu
numai în deprecierea mediului ca urmare a consumului excesiv al acestor reurse ci în faptul că
în paralel cu acestea cresc şi reziduurile şi poluarea Pământului.
Noţiunea de poluare este asociată de cele mai multe ori cu introducerea în mediu a
substanţelor chimice, în opinia publică- substanţe care nu aparţin mediului şi prin urmare toxice,
cum ar fi cloroflorocarbonii.
Degradarea mediului sau poluarea cuprinde alterarea calităţii mediului înconjurător,
până la starea de incompatibilitate cu desfăşurarea normală a procesului metabolic din
organismele vii.
Efectul cel mai des întâlnit produs de poluarea chimică se manifestă asupra proceselor
biologice. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de efect ecologic.
Concluzii: Echilibrul ecologic poate fi atât de sensibil încât variaţii minore dar
persistente pot conduce la perturbări profunde cu consecinţe grave.
Bibliografie:
1. M. Barnea, C. Papadopol –Poluarea şi protecţia mediuului – Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică – Bucureşti 1975
2. Negulescu M. – Protecţia mediului înconjurător Ed. Tehnică - Bucureşti 1995
3. Vidal V – Depinde de noi să evităm apocalipsul - articol
4
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
EDUCAŢIA PENTRU MEDIU LA ACTIVITĂŢILE DE CERC

Cercul este forma organizatorică a activităţilor educaţiei pentru mediu desfăşurată în

afara clasei şi poate aduce un aport însemnat în completarea muncii din şcoală. Scopul cercului
constă în promovarea autoinstruirii prin care să ajute aprofundarea cunoştiinţelor şi
deprinderilor biologice ale elevilor, depăşind programa, să crească dragostea faţă de muncă,
autoactivitate, să aducă contribuţii la dezvoltarea muncii colective.
Formele de activitate ale cercului pot fi lucrări teoretice şi practice.
LUCRĂRI TEORETICE
 Susţinerea unor prezentări: prelucrarea unui articol sau a unui capitol dintr-o carte
cu tematică aleasă.
 Relatarea experienţelor: excursii de studiu, observări individuale pe baza jurnalelor
de ştiinţă ale naturii.
 Fabricarea materialelor didactice: de exemplu secţiuni din organele plantelor,
prepararea de aparate bucale ale insectelor, hărţi biogeografic pentru specii de
plante şi animale.
 Concursuri de desene, difuzarea unor filme.
Lucrări practice
 Amenajarea colţului viu:
- Acvariul: este oportună alegerea speciilor nepretenţioase, uşor de
întreţinut şi aprovizionat din comerţ
- Îngrijirea plantelor de cameră.
 Realizarea colecţiilor:
- Ierbarul: numai plantele frecvente pot fi colectate şi presate, despre cele
ocrotite realizăm fotografii sau desene. Putem colecţiona şi plante
5
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
medicinale, din care facem ceai şi-l consumăm împreună- Acest

eveniment este favorabil pentru învăţarea efectelor vindecătoare ale
diferitelor plante şi pentru a discuta despre coloranţii din băuturile
răcoritoare, despre efectul nociv al acestora.. Trebuie să conştientizăm
efectul negativ asupra sănătăţii al consumului excesiv de medicamente şi
posibilităţile de vindecare naturală.
- Colecţia de animale: în loc de capturarea şi conservarea animalelor vii
este recomandată aprovizionarea şi prepararea animalelor moarte, a
urmelor indicatoare, de exemplu pană de pasăre, evuvii de insecte (pielea
năpârlită a larvelor), cochilii de melc, turnarea urmelor de talpă din gips.
Realizarea hărţilor bucurie – supărare:
Constă în cercetarea, cartografierea şi documentarea fenomenelor pozitive şi negative

din punctul de vedere al valorilor naturale locale şi din împrejmuire, respectiv ocrotirea lor.
Rezultatul poate fi un poster de dimensiuni mari cu text explicativ şi imagini, ce se poate expune
într-un punct mai aglomerat din şcoala (hol, coridor). În clasele mai mari putem cartografia
deteriorările mediului, activităţile dăunătoare mediului şi cele poluante din preajma
domiciliului şi putem elabora propuneri pentru prevenirea lor.
Plimbări de studii, munca de teren:
Scopul este sporirea cunoştiinţelor despre specii, determinarea plantelor şi animalelor,
cunoaşterea plantelor medicinale. Analize biologice şi chimice ale apei, capcane pentru insecte,
observarea şi cunoaşterea valorilor naturalen din mediul mai strâns (şcoala, împrejmuirea
domiciliului) şi din mediul mai larg (cartier, judeţ, ţară)
Zile semnificative, zile ilustre:
Ziua Pământului, Ziua Apei, Zilele Internaţionale de Observare a Păsărilor, Seara
Europeană a Liliecilor, aniversarea zilei de naştere a biologilor şi ocrotitorilor mediului
renumiţi cu organizarea de prezentări, festivităţi. Acestea se pot extinde pe întraga tară ,
membrii cercului pot organiza şi desfăşura activităţile.
Activităţi meşteşugăreşti:
Confecţionarea de păsări, alte animale din fetru, pănuşă, cotor, frunze, realizarea de
figurine, marionete din ghindă şi alte fructe, realizarea de colecţii, hrănitoare pentru păsări din
materiale biodegradabile
Apariţia elementelor mediului în artă:
6
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Vizionarea unor tablouri peisagistice (Turner: Vapor în furtună), ascultarea unor creaţii
muzicale (Debussy: Marea, Vivaldi: Patru anotimpuri), prezentarea furtunii, a ploii, pictarea
sentimentelor profunse cu tehnica petelor, curgerea apei prezentată prin mozaic, transformarea
sunetelor în culori în timpul ascultării muzicii.
Structura cercului:
- cadru didactic coordonator: sarcina lui este să organizeze cercul, să
alcătuiască programa, să coordoneze întreaga activitate a cercului ;
Organizarea grupurilor de lucru:
- grupul de lucru demonstrativ: sarcina grupului este confecţionarea

materialelor didactice;
- grup de lucru colector: sarcina grupului este realizarea de diverse colecţii,
sistematizarea, organizarea prelucrarea materialului colectat;
- grup de lucru observator: sarcina grupului constă în îngrijirea şi
întreţinerea colţului viu, observarea comportamentului vieţuitoarelor de
acolo şi realizarea proceselor verbale despre formele de comportament
observate;
Este oportună elaborarea planului de activitate pe an, care să conţină planificarea
calendaristică şi temarică a activităţilor de cerc, împărţirea proporţională a activităţii teoretice
şi practice.
7
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
APĂ PENTRU VIITOR

Apa este un factor indispensabil organismului uman. Inca din cele mai vechi timpuri
asezarile umane au fost de-a lungul raurilor sau pe malul marilor.Necesarul zilnic de apa al
omului este aproximativ de 1.5-2 litri consumata ca atare ,dar pentru curatenia corporala omul
foloseste zilnic aproximativ 40litri de apa. Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca optim
pentru acoperirea acestor nevoi ,o cantitate de 100 litri in 24 ore. Astazi exista o preocupare
continua la nivel national si mondial de inbunatatire continua a calitatii apei potabile.
In toate tarile dezvoltate controlul poluarii apelor constituie o preocupare permanenta,
deoarece calitatea apei contribuie la sanatatea natiunilor.
In tara noastra ca in toate tarile lumii ,exista legi speciale in lupta impotriva poluarii
apelor .La Stokholm in anul 1972 a fost prima conferinta mondiala pentru protectia mediului
inconjurator iar ONU a lansat “Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator”,prin
care s-au initiat o serie de actiuni pentru ameliorarea situatiei existente si promovarea calitatii
apei inclusiv a celei din mari si oceane.
Existenţa vieţii pe pământ este indisolubil legată de apă, care datorită însuşirilor sale
fizice şi chimice reprezintă un factor de prim ordin în desfăşurarea multor procese biochimie,
fiziologice şi ecologice esenţiale.
Surse de poluar
Sursele de poluare se pot împărţi în două categorii distincte:
 surse organizate care produc murdărirea în urma evacuării unor substanţe în ape prin
intermediul unor instalaţii destinate acestui scop: oraşe canalizate, evacuări de industrii
sau crescătorii de animale etc;
 surse neorganizate care produc murdărirea prin pătrunderea necontrolată a unor
substanţe în ape, localităţi necanalizate etc;
După acţiunea lor în timp, sursele de poluare se pot grupa în:
 surse de poluare permanentă ;
 surse de poluare nepermanente;
 surse de poluare accidentală;
După modul de generare a poluării, sursele de poluare pot fi:
 surse de poluare naturale;
8
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 surse de poluare artificiale datorate activităţii omului, care, la rândul lor, pot fi
subdivizate în:
 ape uzate;
 depozite de deşeuri;
Cele mai periculoase boli transmise prin apă sunt bolile infecţioase:
 boli bacteriene : febra tifoidă, dizenteria, holera, etc
 boli virotice : poliomielita, hepatita epidemică, conjuctivita, etc
 boli parazitare : amibioza, lambliaza, triconomiaza, etc
 afecţiuni dermatologice (alergii sau exeme).
Sursele principale de poluare ale apelor de suprafaţă şi subterane sunt următoarele:
 Apele uzate orăşeneşti, provenite din gospodării, restaurante, hoteluri şi în bună parte
din mica industrie reprezintă una din principalele surse de poluare. Ele pot fi prezente
în aproape toate tipurile de ape cu excepţia apei potabile
 Ape uzate industriale, provin din ape folosite în procesul tehnologic industrial. Epurate
sau nu ele constituie o sursă de poluare. O apă industrială uzată are în principiu,
caracteristici asemănătoare substanţelor chimice sau fizice utilizate în procesul
tehnologic. Astfel de exemplu apele uzate provenite de la minele de cărbuni (EM Turţ)
au drept caracteristică principală conţinutul în substanţe în suspensie, sterilul
 Apele uzate de la crescătoriile de animale şi păsări (S.C. ABO MIX S.A. Moftin), au în
mare măsură caracteristici oarecum asemănătoare cu ale apelor uzate orăşeneşti,
poluanţii fiind substanţele organice şi suspensiile
 Apele uzate rezultate în urma irigării terenurilor agricole în special cu ape de suprafaţă
sunt poluate cu fertilizatori organici, pesticide, etc şi uneori şi cu substanţe nocive ce se
găsesc în atmosferă
Apele uzate de la chempinguri, zone de agrement, terenuri de sport etc sunt practic
asemănătoare apelor uzate orăşeneşti (zona de agrement Tăşnad)
Protectia surselor de apa
1. Realizarea unui complex de lucrari de amenajare
2. Reglementari privind calitatea apelor naturale si afluentilor
3. Reducerea poluarii
• Introducerea pe scara larga a unor tehnologii nepoluante in procesele industriale
• reducerea cantitatilor de ape uzate evacuate in rauri prin introducerea practicii recircularii
apei
9
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
• recuperarea materialelor utile din apele uzate, avand astfel avantajul asigurarii unei
adevarate surse de materii prime
• extinderea procedeelor de colectare si evacuare pe cale uscata a reziduurilor, mai ales la
crescatoriile de animale
• imbunatatirea randamentului de epurare prin perfectionarea tehnologiilor, instalatiilor si
exploatarii acestora
• inasprirea si generalizarea reglementarilor existente prin aplicare de penalitati pe baza
principiului “ cine polueaza plateste “
4.Supravegherea si controlul calitatii apelor
5.Sensibilizarea opiniei publice
Apa! N -ai nici gust, nici miros, nici culoare,

nici aromă, nu poţi fi definită, te gustăm fără
să te cunoaştem. Tu nu numai că e şti necesară
vieţii: tu eşti însăşi viaţa. Eşti cea mai valoroasă
bogăţie din lume şi eşti cea mai gingaşă,
tu, atât de pură în adâncul pământului.
A. de Sain-Exupery
Combaterea poluării mediului este o problemă deosebit de complexă şi nu se poate

obţine o rezolvare doar prin forţa legii. Soluţiile reale ale problemei poluării mediului
presupune participarea activă a întregii populaţii.
Pe plan spiritual, protecţia vieţii omului faţă de implicaţiile negative ale acţiunilor
proprii poate fi asigurată numai prin progresul eticii fiecărui individ.
BIBLIOGRAFIE
1. Stanca M., Dulămiţă N. – Tehnologie chimică vol. I, Ed Presa Universitară Clujeană,

1999
2. Pârvu C. – Ecologie generală, Ed. Tehnică Bucureşti 2001
10
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
CREATIVITATEA COPILULUI PREȘCOLAR STIMULATĂ PRIN JOCUL

DIDACTIC
Profesor Înv. Preșcolar CHIRIAC ALBOMIȚA

Școala Gimnazială ,,Ion Roșca’’ Cochirleanca - G.P.N. Cochirleanca - structură, Buzău
Creativitatea este o structură caracteristică psihicului, ce face posibilă realizarea unor

producţii şi opere noi. Ea se relevă şi se defineşte ca o însuşire deosebit de complexă a întregii
personalităţi, care implică componente intelectuale, afective, voluntare şi caracteriale. După
Bontaş şi Nicola, creativitatea – este o capacitate (proprietate, dimensiune) complexă şi
fundamentală a personalităţii, care sprijinindu-se pe date sau produse anterioare, în îmbinarea
cu investigaţii şi date noi, produce ceva nou, original, de valoarea şi eficienţă ştiinţifică şi social-
utilă, ca rezultat al influenţelor şi relaţiilor factorilor subiectivi şi obiectivi – a posibilităţilor şi
calităţilor persoanei şi a condiţiilor ambientale ale mediului socio-cultural. Ea poate fi
considerată şi ca aptitudine sau dispoziţie a intelectului de a elabora idei, teorii, modele noi,
originale. Imaginaţia este funcţia psihică esenţială procesului de creaţie. Fără muncă, însă , fără
experienţă, nu se realizează nimic original, iar inteligenţa contribuie la aprecierea critică a
produselor create. Edison spunea că în creaţie este nevoie de 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie.
Prin educarea intelectului şi a unor procese intelectuale (imaginaţia, gândirea, memoria)
se realizează educarea creativităţii. Viaţa, în toate domeniile ei, necesită ca aproape fiecare
individ să realizeze unele operaţii noi, ca urmare a unor combinări şi recomandări, asocieri a
datelor elementelor existente, care se obiectivează în anumite soluţii (metode) utile şi mai
eficiente. Creativitatea propriu-zisă necesită înzestrări şi capacităţi intelectuale deosebite, care
să se obiectiveze în produse noi, originale, nemaiîntâlnite până în acel moment şi care determină
schimbări calitative (de valoare şi eficienţă) într-un domeniu anumit.
Fiecare individ posedă o doză de creativitate. Marii pedagogi: Jean Piaget, Comarova,
Nicola susţin că, de la naştere, copilul posedă doar o anumită potenţialitate creativă, care sub
influenţa procesului educativ şi a mediului se dezvoltă noi nivele ale creativităţii exprimate prin
originalitate şi inventivitate.
Creativitatea exprimă, putem spune, vocaţia fundamentală a fiinţei umane, pe care M.
Ralea o considera a fi “opţiunea pentru valori rare”, prin “depăşirea standardelor”, prin
“năzuinţă novatoare” şi “spirit creator”.
Creativitatea, fiind dimensiunea principală a omului contemporan trebuie să constituie
o problemă centrală a şcolii. Pentru a dezvolta capacităţile creatoare ale elevilor, cadrele
11
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
didactice trebuie să cunoască în primul rând trăsăturile comportamentului creator, care se referă
la: nivelul de inteligenţă generală; gândirea divergentă; fluenţa gândirii; receptivitatea faţă de
probleme; spiritul de observare; imaginaţia creatoare; originalitatea; capacitatea combinatorie;
perseverenţa, iniţiativa, nonconformismul în idei.
Metodele de stimulare a creativităţii, pot fi definite ca un sistem de procedee specifice,
polivalente, orientate spre dezvoltarea mentală a elevului, prin oferirea de oportunităţi pentru
a încerca idei noi, modalităţi noi de gândire si de rezolvare a problemelor. Strategia pentru o
predare creativă în scoală reprezintă organizarea proiectivă a unei înlănţuiri de situaţii
educaţionale prin parcurgerea cărora elevul dobândeşte cunoştinţe noi, priceperi, deprinderi si
competenţe. Încurajarea elevilor să înveţe dincolo de a memora şi a utiliza niveluri mai
profunde de gândire şi sprijinirea cadrelor didactice în aplicarea strategiilor de predare creativă
sunt benefice atât cadrelor didactice cât şi elevilor.
Preșcolaritatea reprezintă vârsta la care este imperios necesară stimularea potenţialului
creativ al copilului, neevidenţiat sau neexprimat încă, prin cunoaşterea şi stimularea
aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor latente și prin susținerea manifestărilor printr-o
motivație intrisecă; de la această vârstă trebuie cultivate unele valori, precum originalitatea,
perseverenţa, interesele cognitive dar şi artistice.
Preşcolarul dispune de un potenţial creativ care integrează experienţa cognitivă,
mecanisme informaţional-operaţionale declanşate şi susţinute în trebuinţele de cunoaştere, de
independenţă, de atitudine cognitivă, potenţial creativ care începe să se evidenţieze. Produsele
preşcolarului exprimă, printre altele, nevoile, dorinţele, trăirile sale afective care au stat la baza
combinărilor creative, dar şi specificul şi nivelul de dezvoltare al potenţialului creativ.
Creativitatea, ca formaţiune complexă de personalitate se formează şi exersează cu
metode cât mai adecvate structurii sale, metode care să acţioneze pe tot parcursul preşcolarităţii,
iar din acest punct de vedere jocul didactic satisface cerinţele la nivelul grădiniţei.
Desfăşurat într-un climat educaţional cu deschideri largi noului, organizat pe grupe de
copii, jocul didactic poate constitui o metodă de stimulare a creativităţii. Prin joc înţelegem o
anumită acţiune care să producă plăcere, bună dispoziţie, voioşie, care- amuzând copilul- să-i
asigure o participare afectivă intensă, în aşa fel încât activitatea respectivă să nu-i mai apară ca
o acţiune plictisitoare impusă de alţii. Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care
educatoarea consolidează, precizează şi chiar verifică nivelul de cunoştinţe al copiilor,
antrenând în acelaşi timp capacităţile creatoare ale acestora.
Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea copilului,
angajează întreaga personalitate a copilului constituind adevărate mijloace de evidenţiere a
12
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
capacităţilor creatoare, dar şi metode de stimulare a potenţialului creativ al copilului, referindu-

se la creativitatea de tip preşcolar, manifestată de copil în procesul de învăţământ, dar care se
pregăteşte şi anticipează creaţiile pe diferite coordonate.
Sarcinile didactice cuprinse în jocurile didactice trebuie să contribuie la valorificarea
creatoare a deprinderilor şi cunoştinţelor achiziţionate, la dobândirea, prin mijloace proprii, de
noi cunoştinţe. Folosirea jocurilor didactice dă posibilitatea verificării activităţii creatoare,
preşcolarii se lasă antrenaţi cu multă uşurinţă, participarea lor nu este formală, jocul
dezvoltându-le procese psihice precum: gândirea logică, memoria şi imaginaţia creatoare.
Încorporate în activitatea didactică, elementele de joc imprimă acesteia un caracter mai
viu şi mai atrăgător, aduc varietate şi o stare de bună dispoziţie, de veselie şi bucurie, de
divertisment şi de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei, plictiselii sau stării de
oboseală. Totodată sunt antrenante pentru toţi copiii, crescându-le performanţele căpătând
încredere în capacitatea lor, siguranţă şi promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel
potenţialul creator al acestora. Prin jocul didactic copilul poate ajunge la descoperiri de
adevăruri, îşi pot antrena capacitatea de a acţiona creativ pentru că strategiile jocului sunt, în
fond strategii euristice, în care se manifestă isteţimea, spontaneitatea, inventivitatea, iniţiativa,
îndrăzneala etc.
Pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime, una dintre condiţiile esenţiale este buna
pregătire a lui. Pentru a stimula creativitatea copiilor, educatoarea trebuie să-l pună pe copil în
faţa unor probleme mereu diferite, în situaţii variate ca scenariu sau ipoteză, ceea ce determină
copilul să facă faţă unor eforturi de adaptare deoarece va fi pus în situaţii în care cunoştinţele
concrete nu-i mai ajută suficient, nu se potrivesc. Astfel el va şi distinge esenţialul de neesenţial,
iar educatoarea va putea aprecia mai fidel ponderea influenţei aptitudinilor şi a celei a
cunoştinţelor copilului, capacităţilor sale, va putea diferenţia reacţiile spontane de deprinderi.
Jocul didactic, ca metodă de predare-învăţare, dozat cu pricepere în ansamblul strategiei
educaţionale, asigură un caracter atrăgător, dinamism, varietate, bună dispoziţie activităţii de
învăţare, restabileşte echilibrul psihofizic, furnizează motivaţia secundară, dar nu mai puţin
stimulatoare, fortifică energiile fizice şi intelectuale ale copiilor. Jocul oferă copiilor o sumă de
impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, totodată
măreşte capacitatea de înţelegere a unor situaţii complexe, creează capacităţi de reţinere
stimulând memoria, capacităţi de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacităţi de a lua
decizii rapide, de a rezolva situaţii - problemă, într-un cuvânt stimulează creativitatea. Învăţarea
este o muncă serioasă, dar efortul este mai uşor şi eficient când se foloseşte jocul.
13
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
„Jocul este singura atmosferă în care fiinţa psihologică poate să respire şi în consecinţă
să acţioneze. A ne întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba de ce este copil.
Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale.”, spune Eduard Claparèd în
„Psihologia copilului şi pedagogia experimentală” Jocul fortifică copilul din punct de vedere
fizic, îi imprimă gustul performanţelor precum şi mijloacele de a le realiza; creează deprinderi
pentru lucrul în echipă, pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în vederea atingerii
unui scop comun; provoacă o stare de bună dispoziţie, de voie bună, oferindu-i copilului
posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte şi de a se distra, dându-i parcă mai multă
poftă de viaţă.
În joc, copilul îşi dă frâu liber imaginaţiei, jocurile didactice reliefează capacitatea de
creaţie a copilului, capacitate bazată pe propria experienţă îmbogăţită cu noi elemente,
corespunzătoare dorinţelor sale. Prin joc se îmbogăţeşte sfera afectivă şi cognitivă a copilului,
se dezvoltă curiozitatea, se conturează interesele, se extinde sfera relaţiilor interpersonale şi se
deschid în planul imaginaţiei prin interpretarea rolurilor soci-profesionale, accesul la viaţa şi
activitatea adultului.
Fiind o metodă activă de învăţare, copiii reuşesc prin joc să se integreze în climatul
socio-afectiv al mediului în care se desfăşoară procesul de învăţare. Aplicând jocul didactic,
cadrul didactic trebuie să poată valorifica unele din bogatele resurse formativ-educative ale
acestuia în angajarea personalităţii copilului de a desfăşura o activitate ce solicită efort susţinut,
dar într-o atmosferă de voie bună, de cooperare, de înţelegere.
Metoda jocului didactic oferă un cadru propice pentru învăţarea activ-participativă
stimulând în același timp inițiativa și creativitatea copiilor.
Bibliografie:
Cosmovici Andrei, Psihologie generală, Ed. Polirom, Iași, 1996
Nicola Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Ed. Aramis, București, 2003.
Revista națională Educatoarea.ro, nr. 30/ 2010.
Roșca Mihaela, Creativitatea și inteligența emoțională, Ed. Polirom, Iași, 2004.
14
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
“CUM ÎMI POT AJUTA COPILUL?” ȘCOALĂ/CASĂ
Profesor Psihopedagogie Specială HRISCU NICULINA ILEANA

Școala Gimnazială Specială „Constantin Pufan” Galați
Care sunt nevoile copilului meu? Cum îl pot ajuta? Care sunt punctele tari? Cum îl pot
încurajă să progreseze?Cum îl motivez să depășească dificultățile, să se simță iubit?
Ce strategii folosim:
Crearea unui cadru pozitiv, nonconflictual acasă.
Adaptarea programului de lucru, acasă, astfel încât să se tina cont de particularitățile
copilului (frustrarea, reacții de emotivitate, nesiguranță de sine, neîncredere)
Desfășurarea activităților zilnice, pe durate mici de timp, activități pe arii problematice.
Primirea unor sarcini casnice accesibile, rutiere, de responzabilizare, care să nu
depășească capacitatea de efort și să nu-i altereze starea de spirit.
Descoperirea intereselor copilului( ce-i place să facă).
Stimularea stării de bine, a confortului emoțional, în mediul familial, prin desfășurarea
de activități recreative, eventual în aer liber.
Întărirea pozitiva a comportamentelor funcționale, sociale, actionale, practice, creșterea
semnificativa a autonomiei personale.
Idei de activități:
-exerciții de întărire a autonomiei, a stării de bine, a stabilității emoționale și evitarea
reacțiilor disfunctionale;
-antrenarea colaborării, munca în echipa – realizarea de proiecte individuale sau de
grup (excursii, realizarea de colaje, desene, modelaj
Cei mai mulți părinți sunt de acord că încrederea este fundația unei relații sănătoase și
apropiate cu ai Lor copii dar nu stiu cum să construiască și să consolideze acest sentiment .
ținând cont de nevoile copilului, de etapele de dezvoltare și de particularitățile lui.
Părinții trebuie să devina “ghizi” pentru ai lor copii, să asigure un climat de încredere
și respect pentru a-I face să se simță și să creadă despre ei, că au putere asupra abilitaților,
asupra vieții lor, în general.
15
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ LA PREŞCOLARI
Prof. Înv. Preşcolar COMŞA CARMEN

Grădinița cu Program Prelungit ,,Pinocchio” Mediaș, Jud. Sibiu
În perioada actuală, în multe ţări ale lumii, educaţia pentru protecţia mediului, a devenit
o nouă dimensiune a curriculumului, cu scopul de a iniţia şi promova o atitudine responsabilă
faţă de mediu, de a-i face pe copii să conştientizeze pericolele unei degradări accentuate a
mediului.
Protecţia mediului înconjurător a devenit un obiectiv major al lumii contemporane. De
aceea omenirea caută soluţii pentru prevenirea poluării mediului de viaţă şi crearea unui mediu
echilibrat şi propice vieţii.
Încă de la vârstă mică, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind ajutaţi
să descifreze şi să-şi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului,
a ocrotirii naturii. Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând
curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind natura, se ocrotesc
pe ei înşişi.
Programa învăţământului preşcolar la categoria activităţilor opţionale şi educaţia
ecologică, în pofida importanţei sale, se aplică în funcţie de diverşi factori: resursa umană
competentă şi cu disponibilitate pentru acest tip de activităti, materialele didactice necesare,
factori materiali, sociali. Poate unii îşi pun întrebarea: “De ce este obligatoriu ca educaţia
ecologică să înceapă de timpuriu, încă de la vârsta preşcolară?” Pentru că aceasta este vârsta la
care copilul începe să se formeze, acum începe formarea viitorului cetăţean al planetei, din toate
punctele de vedere. Pe de altă parte, este evident ca nu trebuie să uităm de valoarea, pentru
formarea viitorului individ uman, a celor ,,şapte ani de-acasă,, prin care unui copil i se transmit
normele elementare de comportament, care constituie fundamentul acţiunilor unui cetăţean
preocupat de mediul în care trăieşte.
Astfel, şcolii îi revine rolul important în educarea copiilor pentru păstrarea echilibrului
ecologic. Considerăm că este de salutat faptul că încă de la grădiniţă copiii sunt familiarizaţi cu
noţiunile de ecologie, sunt încurajaţi să ia parte la experimente în aer liber cum ar fi: grădinărit,
excursii în natură sau acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate. Este bine să extindem aceste
experienţe care pot fi organizate mai aproape sau mai departe de grădiniţă şi pot avea atât
caracter educaţional cât şi recreativ.
16
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
La copiii de vârstă preşcolară, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul
formării deprinderilor şi al trăirilor afective. Pentru grupele pregătitoare pentru şcoală şi clasele
primare, trebuie să existe o strategie de organizare a conţinuturilor ştiinţifice şi de transmitere
a lor într-un mod individualizat. Trebuie să axăm această stratagie în mod special pe valenţe
formative mai accentuate construită adecvat capacităţilor specifice vârstei şi ritmului de
dezvoltare al fiecărui copil, nevoilor şi interselor sale. De aceea, cunoaşterea mediului şi a
problemelor sale, la această vârstă trebuie să îmbrace aspecte practice şi să provoace trăiri
emoţionale. Ori de câte ori este posibil trebuie să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a
reacţiona, de a manifesta atitudini.
Copiii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de
care se simt bine. Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela,
că dacă ei nu pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie
făcut. Unele atitudini pozitive faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ
acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este
necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.
Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei, copiii vor
înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile
viitoare.
În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate la grupă, am adus în atenţia copiilor
probleme legate de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă
pericolele ce ameninţă planeta. Am avut în vedere realizarea unor obiective majore:
 dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător

 trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice
 dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător urmările
posibile ale faptei lor
 înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea acestora ar avea
urmări negative pentru om
 formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura
 formarea capacitaţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele lor în natură
 dezvoltarea unor abilităţi de predicţie( ce s-ar întâmpla dacă…)
dezvoltarea capacităţii de investigare a mediului înconjurător în vederea formării

conştiinţei ecologice a copiilor, a capacităţii de transfer, de valorificare şi aplicare a
experienţei asimilate
17
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Pentru a conştientiza mai bine necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele mai
variate forme ale sale, am organizat mai multe acţiuni cu copiii:
 observări spontane, observări pe termen lung

 plimbări, excursii, vizite în colaborare cu centru pentru protecţia mediului
 lecturarea unor texte inspirate de fauna şi flora noastră
 expuneri de diapozitive
 vizionarea unor emisiuni TV pe teme de educaţie ecologică
 realizarea unor proiecte: ,,Patrula de reciclare”, „ Ocrotim Planeta Pământ”
Formarea comportamentului ecologic la preşcolari în cadrul activităţilor pe care le-am

desfăşurat, l-am realizat folosind diferite mijloace prevăzute în programă:
 lectura educatoarei, lecturi după imagini, convorbiri

 jocuri didactice, povestiri, scenete
 proiect de diafilme
 parada costumelor ecologice
În acest context exemplificăm prin observările dirijate cu tema “Crizantema şi tufănica”,

“Ghiocelul şi vioreaua”, “Roşia şi ardeiul”. Copiii au văzut şi au înţeles că plantele(
flori,legume) au nevoie de aer, apă, căldura şi lumină pentru a se menţine în viaţă. Ca
experiment la acestă temă am ţinut o plantă( floare) la întuneric. Ea a devenit palidă,
gălbuie,floarea ofilindu-se. Le-am explicat copiilor că acest fenomen de ofilire a plantei apare
numai când planta este crescută în întuneric în condiţii necorespunzătoare dezvoltării vieţii.
Pentru veridicitatea experimentului am readus planta în condiţii de lumină şi căldură şi
copiii au obsevat că încet, încet planta îşi revine la culoarea normală. În acest fel, am demonstrat
copiilor că plantele au nevoie şi de lumină, căldură, pentru a se dezvolta, pentru a creşte.
În cadrul activităţilor de observare “Roşia şi ardeiul”, am desfăşurat un joc distractiv în
care copiii au recunoscut numai prin pipăire şi gust legumele observate anterior, specificând
modul în care se pregătesc aceste legume pentru consum( spălare,cojire, tăiere).
În cadrul lecturii după imagini” Cum ocrotim natura?”, am citit imaginea sub aspectele
de bază pozitive şi negative concluzionând că fără grija faţă de natură, prin îndemnuri:
 Ocrotiţi natura!
 Salvaţi pădurea!
 Păstraţi apele curate!
18
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 Nu lăsaţi resturi menajere!

 Nu aprindeţi focul în pădure!
Copiii devin sensibili la frumuseţile naturii, grijulii cu ea şi simt că trebuie să o aibă

permanent alături. Pentru evaluare s-au folosit fişe pe care preşcolarii trebuiau să coloreze
asspecte ecologice pozitive ( plantare de puieţi, udarea arborilor, adunatul gunoaielor) şi să taie
cu o linie aspectele ecologice negative ( scrijelirea copacilor, aruncarea resturilor menajere la
întâmplare, prin parcuri şi păduri). În completarea evaluării activităţii, copiii au spus ce
activităţi ecologice au desfăşurat în vacanţă alături de părinţi şi care au fost aspectele pozitive
şi negative ale acestora. De asemenea am confecţionat împreună cu copiii, colivii pentru
păsărele, din materiale reciclabile.
Prin aceasta am urmărit conştientizarea acţiunilor întreprinse atât de ei cât şi de părinţi
şi modul prin care acestea pot ajuta sau dăuna naturii ( udarea plantelor, stropirea pomilor
împotriva dăunătorilor, sau dimpotrivă ruperea crengilor copacilor pentru foc, aprinderea
focului în pădure, lăsarea şi împrăştierea resturilor menajere la plecarea din parc, pădure).
Toate aceste activităţi, ca multe altele care pot fi desfăşurate în grădiniţă constituie o
cale de dobândire a cunostinţelor ecologice şi despre mediul înconjurător de verificare, de
consolidare şi chiar aplicare a acestora, a modului în care preşcolarii percep şi interpretează
realitatea înconjurătoare, deschid largi posibilităţi de stimulare a curiozităţii şi interesului
pentru cunoaştere, educă copiilor dragostea pentru natură şi frumuseţile ei.
În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării
personalităţii individului. Ea are ca scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui
comportament necorespunzător asupra mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului.
Scopul final al educaţiei ecologice la preşcolari este de a le forma bazele unei gândiri şi
atitudini centrate pe promovare a unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de
responsabilitate faţă de natură. Prin participarea tuturor factorilor educativi: şcoală,
familie,comunitate, mass-media, la realizarea acestor intenţii, copilul înţelege mai bine efectele
pe care le are un comportament necorespunzător asupra mediului.
În cartea sa “Sentimentul întrebării/ nesiguranţei, Rachel Carson spunea: “ Dacă un copil
trebuie să menţină viu spiritul său nativ de a se întreba…el are nevoie de compania cel puţin a
unui adult căruia să îl împărtăşească redescoperind împreună cu el bucuria şi misterul lumii în
care trăim”.
19
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Educaţia ecologică bine realizată în grădiniţă şi apoi în şcoală răspunde la una din
prevederile fundamentale ale Drepturile Omului şi anume: „Dreptul la sănătate, dreptul la
viaţă!”.
BIBLIOGRAFIE:
1. Pârvu Constantin, ,,Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001, pag 233-240
2. Geamăna Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, “ Educaţia ecologică la vârsta
preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, C.N.I Coresi, Bucuresti, 2008,
pag 15-18
3. ***Programa activităţilor instructive-educative în grădiniţa de copii, aprobată prin
O.M.nr.
20
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
NECESITATEA ŞI ABORDAREA EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN GRĂDINIŢĂ

În majoritatea țărilor dezvoltate protecția mediului a devenit una din direcțiile prioritare ale
politicii statului. Această problemă trebuie abordată de întreaga comunitate și în acest scop este necesară
implementarea unui sistem de educație ecologică, pentru toate segmentele populației. Aceasta poate fi
realizată prin diverse tipuri de activități, în funcție de vârstă și interese: școlare și extrașcolare, științifice,
artistice și chiar sportive, prin experimente, observații, excursii, acțiuni de conservare a naturii, jocuri,
vizionarea emisiunilor televizate cu scop educațional sau a filmelor artistice cu mesaj ecologic. În
prezent omenirea se confruntă cu o serie de probleme globale, una din cele mai importante fiind
degradarea mediului înconjurător, ca rezultat al activității umane. Poluarea aerului, apei și solurilor,
distrugerea stratului de ozon, modificarea globală a climei, distrugerea și fragmentarea habitatelor,
dispariția speciilor, sunt câteva dintre probleme ecologice actuale dar și de perspectivă, care prezintă un
pericol major la adresa vieţii pe Pămînt.
Având ca scop formarea atitudinii de protejare a mediului, de dezvoltare a spiritului de
responsabilitate faţă de natură, educaţia ecologică trebuie să fie un proces care să înceapă de la vârsta
preşcolară. Aceasta este vârsta la care începe formarea viitorului cetățean al planetei din toate punctele
de vedere, iar particularitățile de vârstă permit mai ușor trezirea în copii a sentimentelor şi atitudinilor
pozitive faţă de mediu, precum și formarea și dezvoltarea conștiinței ecologice și implicit a unui
comportament adecvat. Curiozitatea, dorința de a imita adultul, răspunsul emoțional puternic sunt câteva
dintre caracteristicile vârstei preșcolare care facilitează educația ecologică în grădiniță. La acestea se
adaugă faptul că, în contextul social prezent, educatoarele au un rol aproape la fel de important ca părinții
în educația copilului, întrucât el petrece adesea mai mult timp la grădiniță decât acasă. În prezent „cei 7
ani de acasă” tind să devină „cei 3 ani de la grădiniță”, deși rolul educației parentale nu poate fi suplinit.
Educaţia ecologică are la bază cinci obiective:
• Conştientizarea -Copiii sunt ajutați să dobândească o înţelegere şi o sensibilitate faţă de întreg
mediul înconjurător şi problemele lui
• Cunoaşterea -Copiii obțin cunoștințe privind funcţionarea mediului, interacţiunea oamenilor cu
mediul, despre cum apar şi cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu.
• Atitudinea -Copiii își însușesc un set de valori şi sentimente de grijă pentru mediu, pentru
menţinerea calităţii lui.
• Deprinderea -Copiii sunt îndrumați să obțină abilităţi necesare identificării şi investigării
problemelor mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia
21
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
• Participarea -Copiii capătă experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite, în

vederea luării unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la eradicarea problemelor mediului.
Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi metodologice. La
vârsta preşcolară, educaţia ecologică ţine mai mult de formarea deprinderilor şi trăirilor afective. Primul
contact cu mediul şi cu problemele sale trebuie să îmbrace la aceasta vârstă aspecte practice şi să
provoace trăiri emoţionale.
Copiii vor fi încurajaţi să desfăşoare activităţi în aer liber (grădinărit, acţiuni de îngrijire a
parcurilor şi spatiilor verzi, excursii în natură), „experienţe” ce pot avea funcţii educative şi recreative.
Natura în sine oferă în orice anotimp şi pe orice vreme oportunităţi ample de învăţare şi joacă.
Dacă urmărim primele reacţii ale unui copil mic ajuns într-un parc, vom vedea ce bucurie
extraordinară şi sinceră manifestă el. Pentru că nu este încă „îndoctrinat” de nevoile societăţii sau de
utilitate, el poate vedea frumuseţea exact aşa cum este ea. Sunt imagini care multor adulţi nu le mai spun
nimic, dar care lui îi transmit foarte multe mesaje ale frumosului. Şi atunci copilul începe să
colecţioneze: beţişoare, pietricele, alune, conuri de brad sau pin, floricele, scoici, etc. Această aplecare
instinctivă spre frumos și spre natură trebuie încurajată de adulți (părinți, educatoare, învățătoare),
întrucât în actuala lume a tehnologiei și consumului, ea se pierde foarte ușor. În prezent mulți copii din
mediul urban nici nu mai realizează că există natură. Din păcate, lucrurile nu diferă prea mult nici pentru
cei din mediul rural. Dorinţele, aspiraţiile, modul lor de a privi viaţa se leagă aproape exclusiv de oraş
şi de tehnologie. Dacă familia și grădinița și ulterior școala nu desfăşoară o activitate susţinută de
cultivare a frumosului sau de îndrăgire a naturii, valorile viitoare ale copilului vor fi unele legate de
consum. Adulții au datoria de a-i face pe copii să iubească natura. Indiferent cât de „tehnici” ar fi, ei
trebuie să le ofere o şansă de a cunoaşte natura. O plimbare prin parc, un urcuş pe un deal, o excursie
sunt tot atâtea posibilităţi de a intra în contact cu natura. O experiență trăită în natură, nemijlocit, este
foarte importantă pentru un copil, valorând mai mult decât orice explicaţie, imagine colorată sau film.
Plimbările şi excursiile sunt importante şi aceste experienţe trebuie exploatate şi după
consumarea lor. Este bine ca la o zi sau două de la excursie copiii să rememoreze experiențele trăite şi
să discute despre ele, imagini, situaţii care le vin în minte, să răspundă la întrebări de genul: „Ce ai
descoperit? Ce ai simţit când ai pus mâna pe el/ea? Cum arăta? Se mişca? Sărea? Se târa? Alerga?”. La
plimbare sau în excursie pot fi luate o hârtie, un creion, un aparat de fotografiat. În timpul excursiilor
vor fi încurajați să nu rupă crengi, frunze, flori, doar pentru că sunt frumoase, ori pentru a le mirosi o
clipă, ci să le imortalizeze prin desen sau printr-o fotografie. Desenele, fotografiile, eventualele obiecte
luate de la faţa locului (pietricele, frunze, conuri) pot alcătui un jurnal de călătorie, care va fi răsfoit din
când în când de copii.
Nenumărate sunt întrebările copiilor şi ale copilăriei. Pentru a putea răspunde copiilor, trebuie
să-i învăţăm să observe cu mai multă atenţie ceea ce se întâmplă în jurul lor, să-şi pună întrebări şi să
caute răspunsuri, dar mai ales să acţioneze conştient, fiindcă şi ei fac parte din marea carte a naturii.
Preşcolarii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia
22
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
dintre noi, iar fiecare acţiune negativă a noastră, oricât de insignificantă ar fi, poate să afecteze în mod
distructiv natura. Semnalele de alarmă lansate de specialişti, explicaţiile şi statisticile întocmite de
aceştia au un rol incontestabil, dar pentru implicarea şi acțiunea eficientă de formare în sens ecologic se
ajunge prin sensibilizare şi prin antrenarea componentelor afective şi volitive ale copiilor. De aceea,
activităţile de educaţie ecologică trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă relaxantă, unde interesul şi
comunicarea să încurajeze initiaţivele, dar şi opțiunile fiecăruia. Prin exploatarea situaţiilor de viaţă
corespunzătoare, a situațiilor problemă, prin desfăşurarea unor activităţi instructiv-educative, în care
informaţiile nu sunt doar transmise de-a gata, ci sunt şi rodul gândirii critice a preşcolarilor, și mai ales
prin joc, copiii ajung să recunoască, să înţeleagă şi să iubească natura, să-i pătrundă tainele şi să o
protejeze, să pună bazele formării şi dezvoltării conștiințeo lor ecologice.
Formarea conştiinţei morale trebuie dublată de formarea unei conduite morală. Nu există o reţetă
universal valabilă pentru a declanşa un comportament ecologic în fiecare copil. Probabil cel mai
important este exemplul personal, întrucât la această vârstă copiii învață cel mai mult prin imitație. La
aceasta vârstă pot fi formate obiceiuri pozitive, precum: închiderea becului atunci când e suficientă
lumină, separarea hârtiei și a altor deșeuri în vederea reciclări, oprirea apei în timpul spălării dinţilor,
protejarea spațiilor verzi, a animalelor abandonate etc. Este indicat, de asemenea, ca în clasă sau în
curtea grădiniței să se amenajeze un colţ de natură de care copiii să aibă grijă. Chiar de la o vârstă mică
ei pot să ude florile din ghiveci sau să pună seminţe în hrănitoarea pentru păsărele. Treptat ei vor primi
şi alte sarcini pe care să le ducă la îndeplinire.
Pentru a avea un efect asupra dezvoltării copiilor și în formarea viitoarei lor personalități,
activitățile de educație ecologică trebuie desfășurate continuu, pe cât posibil să facă parte din programul
cotidian sau măcar unele idei să fie infiltrate în diversele teme abordate în grădiniță. Cu toate acestea,
un impact deosebit îl au zilele dedicate special unei teme privind natura și protejarea ei, de preferință
considerând calendarul ecologistului:
 21 martie – Ziua Internațională a Pădurii

 22 martie – Ziua Internaţională a Apei
 1 aprilie – Ziua Internaţională a Păsărilor
 22 aprilie – Ziua Pământului
 26 aprilie - Ziua Mondială a Protecţiei Animalelor de Laborator
 5 iunie – Ziua Internaţională a Mediului
 8 iunie – Ziua Mondială a Oceanelor
 29 iunie - Ziua Internaţională a Dunării
 9 august – Ziua Internaţională a Grădinilor Zoologice şi a Parcurilor
 26 august - Ziua Internațională a Câinilor
 16 septembrie – Ziua Internaţională a Ozonului
 4 octombrie – Ziua Internaţională a Protecţiei Animalelor
23
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 6 octombrie – Ziua Internaţională a Habitatului
De exemplu, de Ziua Internațională a Pădurii se poate organiza o excursie în Pădurea Dumbrava,

se ascultă circulația sevei arborilor, se observă plantele și animalele din pădure sau se poate desfășura
o acțiune de plantare de arbori și se prezintă copiilor rolurile pădurii în viața noastră și activitățile umane
care o amenință. Uneori observăm în jurul nostru copii care, prin gesturi mici, dovedesc că sunt eco-
cetăţeni, mai buni decât adulţii. Situaţii în care un copil de 7-8 ani ridică o hârtie aruncată la întâmplare
de un adult şi o duce la coşul de gunoi, destul de îndepărtat, demonstrează că educaţia ecologică
realizată nu a fost în zadar. Iar educația copiilor se poate transmite și mai departe, prin ei se pot
sensibiliza și adulții, părinți sau alți membri ai comunității, în vederea respectului și protejării naturii.
BIBLIOGRAFIE:
1. Prof.Semenia Racu- Modalităţi de protejare a mediului, Reşiţa, 2017
2. Dr.Gh.Mohan, dr. A.Ardelean- Ecologie şi protecţia mediului-manual preparator
3. Emilia M. Dobrescu- Almanahul Mediului 2011, editura Sigma, 2011
4. Mircea Voiculescu-Poluarea şi protecţia mediului, editura Universităţii de Vest, 2012
24
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
DEȘEURILE MENAJERE ȘI RECICLAREA LOR

În fiecare zi se produc cantităţi inimaginabile de deşeuri menajere care sunt, de cele mai
multe ori aruncate în locuri speciale intrând în procesul de reciclare. Cu puţine decenii în urmă,
în Europa, îndepărtarea deşeurilor avea loc într-o formă adeseori periculoasă pentru mediu.
Gunoiul era evacuat în gropi săpate în pământ, iar apoi ars. În a doua jumătate a acestui secol,
prin aceste metode, au fost eliberate cantităţi mari de halogeni şi hidrocarburi, care au ajuns în
circuitele biogeochimice locale sau globale ale substanţelor în natură. Gazul metan şi dioxidul
de carbon, generate prin descompunerea anerobă şi aerobă a materialelor organice din deşeuri,
contribuie astăzi considerabil la schimbarea climei pe glob. Căile de răspândire a substanţelor
dăunătoare sunt aerul şi apele de infiltraţie din depozitele de reziduuri neprotejate. La începutul
anilor 1980, gunoiul urban a început să fie considerat ca un amestec nedefinit de substanţe, mai
mult sau mai puţin dăunător din punct de vedere chimic, dar care, prin reacţii chimice şi
biologice interne, poate produce la alte substanţe şi mai dăunătoare. Depozitele de deşeuri,
privite până acum formal au început să fie denumite “depozite – reactor”. După acest moment,
oamenii de ştiinţă au început să acorde atenţie potenţialului reactiv al deşeurilor şi emisiilor
nocive ale acestora. În cadrul gospodăririi deşeurilor, la estimarea efectelor asupra mediului
înconjurător, nu se mai discută numai despre felul şi tehnica înlăturării deşeurilor, ci şi despre
prioritatea strategiilor şi activităţilor de evitare a formării deșeurilor şi de valorificare a acestora.
Căile principale de răspândire a substanţelor dăunătoare din depozitele de reziduuri neprotejate
sunt aerul, solul şi apa. Reciclarea şi valorificarea acestor produse contribuie la salvarea
anumitor plante, animale, a omului şi în general a mediului înconjurător. La nivelul Uniunii
Europene, cantitatea medie de deșeuri urbane produse de o persoană într-un an de zile este de
522 kg. În cazul României, cantitatea medie este de 379 kg. Țări precum Danemarca (801 kg)
și Irlanda (786 kg) produc cea mai mare cantitate de deșeuri pe cap de locuitor într-un an. În
același timp însă, aceste țări reciclează un procent impresionant de materiale din totalul
deșeurilor produse (24% în cazul Danemarcei și 34% în cazul Irlandei). Fruntașele Europei în
privinta reciclării deșeurilor sunt Germania (46% din deșeuri sunt reciclate) și Belgia (39%).
România ocupă locul al treilea. Din păcate, locul al treilea de la coadă, cu doar 1%. Doar Turcia
și Bulgaria au performanțe mai slabe decât noi în acest domeniu. Cele mai multe deșeuri
25
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
reciclate în România sunt cele metalice feroase (aproape 3.5 milioane de tone), dar se reciclează
extrem de puțin plastic, sticlă, cauciuc și deșeuri textile. Așadar, deși nu producem în medie
mai multe deșeuri decât cetățenii Europei de Vest, gunoaiele noastre ajung din păcate în gropile
de gunoi sau în natură, nefiind reciclate. Specialiștii în managementul deșeurilor sunt de acord
că principala cauză a problemei o reprezintă ineficiența sistemului de colectare selectivă a
deșeurilor. Absența infrastructurii și dezinteresul populației de a arunca separat plasticul, sticla,
hârtia și metalul par să fie 79 cele mai mari bariere. La acestea, se adaugă și o lipsă de informare
a cetățenilor referitoare modul corect de colectare. Puțini știu că o cutie de lapte trebuie aruncată
în containerul pentru plastic, iar și mai puțini pot spune cu siguranță dacă un anumit tip de
ambalaj poate fi reciclat sau nu. Pentru aceasta, ar trebui să cunoaștem semnificația simbolurilor
eco de pe ambalaje, lucru de care nu mulți consumatori sunt interesați.
De ce este importantă reciclarea?
 va fi nevoie de mai putin spațiu de depozitare pentru gunoi, deoarece majoritatea

materialelor nu se descompun, sau se descompun în sute de ani, și ocupă mult spațiu
de depozitare
 prin reciclarea materialelor se economisește energie. În cazul aluminiului, în procesul
de producție, se economisește 90-97% din energia necesară executării produsului finit
dacă se folosesc deșeuri în locul exploatării și prelucrării bauxitei; în cazul hârtiei – 23-
74%, iar la produsele din sticlă – 4 pâna la 32%
 se reduce poluarea și se economisește apa. Consumul de apă este redus cu 58% la
producerea hârtiei și cu 50% la producerea sticlei
 se reduce consumul de materii prime. În cazul hârtiei, aceasta înseamnă lemn.
Reciclarea unei tone de hârtie înseamnă salvarea a 17 arbori
Plasticul
Masele plastice sunt materiale artificiale fabricate din petrol. Ele sunt substanțe bogate
în carbon, cu moleculă mare, numite polimeri, care sunt fomate din unități repetitive mai mici,
numite monomeri. Diferitele tipuri de monomeri se pot combina în diferite moduri, astfel încât
rezultă o foarte mare varietate de substanțe plastice cu diferite proprietăți fizice și chimice.
Cele mai multe tipuri de plastic sunt relativ inerte din punct de vedere chimic și nu reacționează
cu alte substanțe, astfel încât recipienții de plastic pot fi utilizați pentru stocarea diverselor
substanțe – alcool, săpunuri și detergenți, apă, benzină sau petrol.
Masele plastice sunt printre cele mai larg utilizate materiale de către socitatea modernă.
Caracteristicile lor legate de costurile scăzute, plasticitatea în timpul fabricării, care permite
26
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
turnarea, modelarea, presarea, extrudarea într-o mare varietate de forme, 82 durabilitatea,

rezistența la apă și șocuri, au dus la creșterea popularității lor, fiind folosite în absolut doate
domeniile. În prezent plasticul joacă un rol important în orice aspect al vieţii noastre.
Materialele plastice sunt folosite pentru a crea produse pe care le folosim în fiecare zi, ca
jucăriile, mobila, containerele pentru băuturi și diferite tipuri de ambalaje pentru o mare
varietate de produse, haine etc, consumul crescând exponenţial faţă de acum 50 de ani. Cea
mai mare cantitate de materiale plastice se găseşte în containere şi ambalaje (sticle pentru
răcoritoare, sticle de şampon, capace etc.), dar şi în bunuri durabile (mobilă, electrocasnice
etc.) şi non-durabile (scutece, pungi de gunoi, căni şi ustensile casnice şi medicale etc.). Ele au
înlocuit treptat materialele tradiționale (lemn, metal, sticlă, fibre naturale, piele etc.).
Prin urmare, datorită trăsăturilor lor, plasticele au multe avantaje și au devenit parte
integrantă a vieții noastre, însă ele ridică probleme serioase, constituind un pericol potențial la
adresa sănătății noastre și a mediului în care trăim. De aceea este important să cunoaștem
diferitele aspecte ale poluării cu plastic. Atunci când aflăm mai multe despre un lucru, tindem
să îl privim cu alți ochi și, în cazul problemelor cu care ne confruntăm, ajungem să fim mai
atenți și mai responsabili. Și este mare nevoie de asta, în special în cazul poluării cu plastic, în
care neglijența nu este doar urâtă, ci este de-a dreptul periculoasă pentru noi și pentru tot ceea
ce ne înconjoară. Astfel vom putea menține un echilibru între avantajele aduse de plastic în
viața noastră cotidiană și efectele lui negative asupra naturii.
Ce putem face pentru a reduce problemele generate de plastic:
Este imposibil să renunțăm la plastic, pentru că prezintă destule avantaje și ne face viața
mai ușoară. Însă putem face toți câte ceva pentru a afecta cât mai puțin mediul și, implicit,
viața noastră și a generațiilor următoare. Prin urmare, ce e de făcut?
 Să reducem consumul, pe cât posibil, și să achiziționăm produse gândindu-ne și la

modul în care ne pot afecta viața și mediul după ce nu le mai folosim
 Să încercăm să ne orientăm către produse cu durate mai lungi de folosire și să le evităm
pe cele de unică folosință, ori de câte ori se poate
 Să preferăm hainele din materiale textile naturale (bumbac, lână, in, mătase) în locul
celor sintetice
 Să cumpărăm produse cu mai puține ambalaje de plastic
 Să colectăm deșeurile selectiv, ușurând reciclarea
 Să nu aruncăm niciodată gunoaie în locuri neamenajate în acest scop și, foarte
important, să descurajăm astfel de acțiuni atunci când suntem martori la ele
27
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 Niciodată să nu ardem plastic. Dacă din diferite motive nu avem posiblitatea de al

transporta pentru reciclare sau la tonetele de gunoi, să îl îngropăm. Iar dacă vezi un foc
în care arde plastic (plasticul care arde se recunoaște ușor dup mirosul foarte urât pe
care îl degajă), stinge-l dacăpoți sau anunță-l
 Să susținem inițiativele pozitive când există și să milităm pentru implementarea la
nivel național și local a unor programe eficiente de colectare și refolosire
 Să participăm la acțiuni de curățire atunci când avem ocazia
 Să ne informăm și să îi ajutăm și pe alții să se informeze și să înțeleagă gravitatea
situației și metodele prin care putem reduce consecințele negative
Hârtia
Hârtia este un material plan și subțire, având ca element esențial suprafața sa pe care se
poate scrie, ale cărei dimensiuni sunt mult mai mari decât grosimea sa. Hârtia este obținută din
fibre de celuloză amestecate, care se mențin împreună fără un alt liant cu excepția legăturilor
de hidrogen și a împletirii fibrelor. Deși cele mai căutate materiale celulozice pentru fabricarea
hârtiei sunt pulpa lemnoasă a unor specii de arbori de esență moale, în special cea a coniferelor,
datorită existenței fibrelor de celuloză în structura multor plante, de la ierburi până la arbori, se
pot folosi și multe alte fibre, așa cum ar fi cele ale plantelor de bumbac, in, cânepă sau orez.
Fabricarea hârtiei
Fabricarea hârtiei a fost inspirată de viespi. Oamenii au observat cum ele mestecă
lemnul și produc un material asemănător hârtiei utilizat pentru confecționarea cuibului.
Celulele plantelor sunt alcătuite din fibre celulozice conectate. În timpul procedeului de
extragere a pulpei celulozice, aceste fibre microscopice sunt separate unele de altele, iar acolo
unde lanțul polimolecular a fost rupt chimic sau mecanic, suprafețele "libere" intră în contact
una cu alta creând punți hidrogenate care conferă duritate, dar și elasticitate viitorului material.
Procedeul chimic utilizat astăzi pe scară largă este un complex de tratări chimice numite
Procesul Kraft. Scopul acestei tratări chimice este eliminarea structurii ligninei (din pulpa
supusă procesului), care este liantul organic care menține fibrele împreună, prin folosirea unui
amestec care o dizolvă. După eliminarea acesteia, fibrele rămase pot fi folosite pentru realizarea
unei hârtii de culoare maroniu nedefinit, nefinisată, utilizată la realizarea de pungi de hârtie sau
a cutiilor din carton. Materialul brut astfel obținut poate fi folosit în continuare, printr-o
purificare accentuată a ligninei rămase, conducând la obținerea pulpei de calitate superioară,
pentru hârtie albă pentru scris și tipărit. Deși procedeul chimic este mai scump decât cel
28
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
mecanic, permițând o folosire de maximum 45 - 50 % din pulpa inițială, totuși este un procedeu
larg folosit datorită calității produsului final și al menținerii, aproape nealterată, a lungimii
inițiale a fibrelor materialului folosit, care este un factor de menținere a unor calități mecanice
ridicate a hârtiei. Un alt avantaj al acestui procedeu este folosirea integrală a ligninei rezultate
din proces ca și combustibil pentru încălzirea și electricitatea necesare procesului. Fibrele de
celuloză sunt spălate și filtrate, pentru a fi îndepărtate impuritățile, murdăria și sunt albite dacă
se dorește obținerea de hârtie albă. Pentru o prelucrare mai ușoară sunt confecționate plăci din
aceste fibre, care sunt uscate, împachetate în baloturi și transportate la fabrica de hârtie. La
producerea hârtiei destinate scrisului în pastă sunt adăugate substanțe cleioase. Acestea nu
permit absorbția apei și împiedică împrăștierea vopselelor. Anumite tipuri de hârtii și cartoane
sunt tratate cu parafină și ceară ca să fie impermeabile. Intr-unul din procese hârtia este trecută
printr-o baie de ceară topită.
Reciclarea hârtiei
Hârtia este printre cele mai comune şi frecvente deşeuri şi se eliberează din toate
domeniile de activitate. Spre deosebire se plastic, un deșeu la fel de comun, hârtia nu pune
problema poluării. Hârtia este biodegradabilă, remanența ei în mediu fiind de scurtă durată.
Majoritatea tipurilor de hârtie se descompun în câteva luni, în funcție în principal de umiditate.
Descompunerea hârtiei nu degajează substanțe nocive, deși unele cerneluri utilizate pot conține
metale grele sau alte substanțe potențial toxice. De asemenea, arderea hârtiei este similară cu
cea a lemnului, fumul degajat fiind netoxic, cu excepția cernelurilor menționate anterior. Însă
fabricarea hârtiei noi presupune utilizarea de materie vegetală, și în special lemnoasă, ceea ce
presupune sacrificarea de arbori, astfel încât reciclarea hârtiei salvează importante suprafețe
împădurite și reducerea cantității de dioxid de carbon degajate prin descompunerea sau arderea
ei.
Hârtia ne trece prin mână în fiecare zi, dar de multe ori nici nu ne dăm seama cât de
iresponsabil o folosim, din neinformare, inconştienţă sau nepăsare. Hârtia de calitate (folosită
la caiete, pentru dactilografiere sau pentru copiatoare şi imprimante), hârtia de ziar şi cartonul
sunt cele mai utilizate tipuri de hârtie şi tot ele sunt şi cele care pot fi reciclate. Reciclarea hârtiei
înseamnă transformarea deşeurilor de hârtie în noi produse de hârtie și sunt numeroase
argumente în favoarea necesității reciclării ei.
1. Pulpa lemnoasă necesară fabricării hârtiei se obţine, de obicei, din plantaţii controlate,
în general de conifere. Aceste plantaţii controlate au înlocuit multe păduri vechi, fapt ce a
însemnat crearea unor dezechilibre naturale, prin pierderea multor habitate naturale,
ecosisteme, distrugând şi ameninţând cu dispariţia multe specii de plante şi animale. De
29
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
asemenea, copacii bătrâni stochează cantităţi mari de carbon, contribuind la reducerea gazelor
cu efect de seră din atmosferă. Atunci când aceştia sunt tăiaţi, mare parte din carbonul stocat
ajunge înapoi în atmosferă. Aşadar, reciclarea hârtiei ajută la păstrarea ecosistemelor şi
economisirea unor resurse naturale epuizabile.
2. Reciclarea hârtiei presupune utilizarea de până la 65% mai puţină energie decât
producţia de hârtie virgină (mare parte din energia dedicată producţiei de hârtie se consumă
prin transformarea lemnului în hârtie) şi cu 80% mai puţină apă.
3. Reciclarea hârtiei rezolvă problema depozitării deşeurilor, atât din punct de vedere al
costurilor, cât şi al transportului.
4. După cum am spus, hârtia este biodegradabilă. În timp ce putrezeşte în gropile de
gunoi, se produce metan, un gaz cu efect de seră foarte puternic. Reciclarea hârtiei ajută la
reducerea emisiilor de CO2 şi metan şi ajută la diminuarea încălzirii globale.
5. Hârtia reciclată nu este realbită în mod normal, iar dacă totuşi intră într-un proces de
albire, se foloseşte oxigen şi nu clor, ca la cea din fibre virgine. Asta reduce cantitatea de toxine
degajate în aer şi în apă. Chimicalele folosite pentru descompunerea fibrelor şi agenţii de
înălbire poluează şi trebuie trataţi înainte de a fi deversaţi sau eliberaţi în atmosferă.
Care este procesul de reciclare a hârtiei?
Cu toţii vedem maşinile de colectare a deşeurilor, însă puţini ştim ce presupune întregul
proces de reciclare a hârtiei. Care sunt etapele prin care aceasta trece pentru ca noi să ajungem
să o vedem şi să o folosim în forma reciclată finală?
Sortarea
Pentru o reciclare corectă, hârtia nu trebuie amestecată cu alte gunoaie menajere, cu
plastic, metal, sticlă sau mâncare.
Colectarea şi transportul
Hârtia trebuie aruncată în containerele de colectare corecte, dusă la un centru ce se ocupă
cu reciclarea ei sau poate fi ridicată direct de la firme sau de acasă de către colectorii particulari.
Ea este transportată ulterior la fabrica de hârtie pentru începerea procesului propriu-zis de creare
a hârtiei reciclate.
Stocare
La fabrică ea este sortată în funcţie de tipul hârtiei. De exemplu, hârtia de ziar este
separată pentru că din ea se obţine alt tip de produse din hârtie reciclată.
Re-pulpare şi cernere
Hârtia ajunge într-o cuvă plină cu apă şi chimicale. Ea este mărunţită şi apoi amestecul
este încălzit pentru ca fibrele de celuloză să se separe mai repede. La sfârşit, hârtia veche devine
30
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
un amestec vâscos numit pulpă. Acest amestec este trecut printr-o sită pentru a se scăpa de
plastic, lipici şi alte impurităţi.
Curăţare
Pulpa se curăţă prin agitarea ei în cilindri în formă de con, prin care se scapă de
impurităţile care nu au dispărut după procesul de cernere.
Spălare
Câteodată pulpa trebuie să treacă printr-un proces de spălare, pentru a fi curăţată de
cerneală şi reziduuri de lipici şi alţi adezivi. Particulele mai mici de cerneală sunt scoase cu apă.
Cele mai mari sunt scoase cu bule de aer, printr-un proces numit flotaţie. Flotaţia presupune
injectarea de aer şi a unor chimicale, numite tenside, în pulpă. Tensidele forţează reziduurile de
cerneală şi adezivi să se lipească de bulele de aer şi să se ridice la suprafaţa amestecului. Spuma
rezultată este dată la o parte, rămânând doar pulpa curată.
Rafinare, înălbire şi decolorare
Pulpa este bătută pentru a face fibrele reciclate să se umfle şi pentru a le separa şi a nu
crea ghemotoace. Tot acum sunt folosiţi şi decoloranţi pentru a distruge orice urmă de vopseluri
pre-existente. Dacă se vrea ca hârtia reciclată să fie albă, se foloseşte oxigen.
Crearea hârtiei reciclate
Fibra reciclată poate fi folosită individual sau îi mai poate fi adăugată fibră virgină.
Pulpei i se adaugă apă şi alte chimicale pentru a o face cât mai apoasă. Aceasta intră în aparatul
de făcut hârtie, unde amestecul se pulverizează pe o suprafaţă mare plană, de unde apa începe
să se usuce şi fibrele să se închege. Ulterior, el trece prin nişte prese care scot şi mai multă apă
din el şi apoi prin nişte role rotative încinse care usucă hârtia. Hârtia se strânge în role şi se
scoate din maşina de făcut hârtie. Ea poate fi tăiată în role mai mici sau în coli şi este dusă mai
departe spre a fi printată sau transformată în plicuri, pungi de hârtie sau cutii. Aşadar,
comparativ cu hârtia nouă, din fibre virgine, reciclarea hârtiei reduce daunele produse pădurilor,
foloseşte mai puţină energie pentru tot procesul de producţie, transport etc., foloseşte mai puţin
înălbitor, nu produce atâtea emisii toxice, economiseşte apă, reduce nivelul de deşeuri
depozitate în gropile de gunoi, reduce poluarea etc.
Societatea de astăzi se bazează foarte mult pe consum. Educaţi de mass-media, am ajuns
să consumăm mai mult decât avem nevoie, și cu cât veniturile noastre sunt mai mari cu atât
consumăm mai mult, fără să ne întrebăm dacă într-adevăr avem nevoie. Utilitatea și profitul
sunt astăzi valorile fundamentale ale societăţii, în timp ce frumuseţea, ocrotirea sau chiar
folosinţa pe termen lung sunt foarte puţin luate în consideraţie. Trebuie să fim atenţi nu numai
31
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
la cantitatea deşeurilor produse ci şi la „calitatea” lor. Nu e totuna, dacă acele substanţe se

descompun repede sau dacă se descompun în sute de ani (de ex. materialele plastice).
Concluzia este că materialele reciclabile trebuie colectate selectiv şi pentru aceasta,
activităţile de educaţie ecologică trebuie făcute încă de la cele mai fragede vârste pentru a avea
un mediu sănătos şi curat in care să trăim liniştiţi.
BIBLIOGRAFIE:
ÎNDRUMAR PENTRU EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚE Autori: Text:

Ana Maria Benedek-Sîrbu – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
32
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
ANALIZA ROLULUI PROFESIONAL AL CADRULUI DIDACTIC DIN

PERSPECTIVA „ȘCOLII INCLUZIVE” ŞI A “EDUCAŢIEI DIFERENŢIATE”
Prof. Înv. Primar: MIHAI TABITA

Școala Gimnazială Niculești, Jud. Dâmboviţa
Rolul profesional al cadrului didactic din perspectiva „Școlii incluzive” şi a “Educaţiei

diferenţiate” este să promoveze educaţia incluzivă sub toate aspectele, asigurând în măsură
deplină incluziunea şcolară şi socială a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale. Cadrul didactic
care lucrează cu practici incluzive este un profesor care a înţeles, acceptă și aplică concret faptul
că învaţă permanent. Asta pentru că fiecare generaţie este diferită şi fiecare elev are specificul
şi particularităţile sale de învăţare. Astfel, se realizează o educaţie diferenţiată.
Misiunea cadrelor didactice este înaltă şi nobilă. Cadrele didactice transmit generaţiilor
tinere, în mod organizat, dar şi planificat, valorile culturale create de generaţiile trecute, le
îndrumă paşii în domeniul vast al ştiinţelor, dar şi veghează asupra formării personalităţii lor,
asupra orientării lor şcolare şi profesionale.
Mulţi au crezut că introducerea mijloacelor moderne de învăţământ (mijloace audio-
vizuale, manuale programate, maşini de instruire, televiziune, internet) ar avea ca rezultat
diminuarea rolului învăţătorului – profesorului, dar în realitate, aşa cum observă chiar unul din
creatorii instruirii programate, B.F.Skinner, folosirea în şcoală a acestor mijloace „amplifică
rolul dascălului ca fiinţă umană”. Fiecare elev este o individualitate complexă, care nu poate fi
înţeleasă şi direcţionată spre un scop social decât de o persoană pregătită, învăţătorul sau
profesorul. Ei sunt de neînlocuit. De aici, însă, nu rezultă că relaţia dintre cadrul didactic şi elev
trebuie să rămână cea din şcoala tradiţională. În şcoala modernă, rolul principal al cadrului
didactic nu este de „ a preda”, de a transmite cunoştinţe, ci de a îndruma şi organiza activitatea
de cercetare a elevilor. Cadrul didactic colaborează cu elevii, îi stimulează, creează condiţii
optime de muncă si de cercetare, îi ajută să-şi formeze personalitatea, indiferent dacă au cerințe
speciale de învățare. Profesorii sunt cei care valorizează fiecare elev.
Conceptul de “educaţie incluzivă” are la bază principiul dreptului egal la educaţie pentru
toţi copiii, indiferent de mediul social sau cultural din care provin, religie, etnie, limbă vorbită
sau condiţiile economice în care trăiesc. Definiţia educaţiei incluzive în România, în elaborarea
căreia, cu sprijinul UNICEF, s-a beneficiat şi de asistenţa unui recunoscut expert UNESCO
33
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
(Mel Ainscow) este bazată în mare măsură şi dezvoltă aceasta primă şi importantă viziune
lansată de UNESCO: „Educaţia incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătăţire a
instituţiei şcolare, având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane,
pentru a susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor elevilor din cadrul unei
comunităţi” (MEN&UNICEF, 1999 şi HG nr.1251/2005).
Fiecare cadru didactic a încercat să răspundă la un moment dat la întrebări de genul:
“De ce progresul elevilor mei este diferit de la unul la altul?”, “Cum pot să ajut pe fiecare elev
să înţeleagă?”, “Cum pot să ajut elevii care învaţă mai greu?”
Un prim pas în oferirea răspunsurilor la aceste întrebări stă în faptul că profesorul ar
trebui să accepte, în primul rând, diversitatea dintr-o clasă; faptul că fiecare elev are propriile
sale capacităţi intelectuale, diferite de cele ale altor colegi, că fiecare are stilul său propriu de a
învăţa şi fiecare are nevoile sale în privinţa asimilării de informaţii. Aşadar, unul dintre cele
mai importante aspecte a le învăţământului actual este nevoia sa de adaptare la necesităţile
copiilor, oricare ar fi acele necesităţi şi oricare ar fi copiii – fie că sunt copiii cu CES, fie că pur
şi simplu sunt copii cu un ritm mult mai încet de învăţare.
O astfel de metodă de adaptare o constituie şcoala incluzivă, o şcoală ce se axează pe
includerea acelor copiii sau chiar grupuri ce au fost anterior marginalizate şi care implică în
procesul de învăţare şi de luare a deciziilor părinţii, îngrijitorii şi consilierii specializaţi.
S-a dovedit că metodele utilizate în cadrul claselor incluzive pot îmbunătăţi semnificativ
performanţa tuturor elevilor. In comparaţie cu educaţia în centre sau şcoli speciale, care are
riscul de a-i menţine pe copii şi adolescenţi în afara societăţii, şcoala incluzivă constituie un
teren de pregătire ideal pentru viitoarea lor integrare în societate. In loc să-i izolăm şi să spunem
că sunt „dificili”, „turbulenţi” sau chiar „handicapaţi”, am putea să admitem faptul că aceşti
copii ar putea progresa mai mult într-o clasă obişnuită, dacă noi, profesorii, am accepta că
educaţia este pentru toţi.
Cel mai important lucru de luat în considerare este că predarea în cadrul diversităţii
implică predarea pentru fiecare individ în parte. Ţinând cont de interesele fiecărui elev, de
experienţele şi ţelurile sale facem, de fapt, un pas important în educaţia elevilor şi integrarea
lor în societate, după terminarea studiilor. Mai mult, putem spune că diferenţele dintre indivizi
sunt mult mai pregnante decât cele dintre grupuri. Din acest punct de vedere, poate una dintre
cele mai mari provocări căreia trebuie să-i facă faţă un profesor este adaptarea stilului de predare
astfel încât să corespundă necesităţilor fiecărui elev în parte.
În concluzie, “şcoala incluzivă” şi “educaţia diferenţiată” reprezintă o provocare pentru
şcolile obişnuite, însă ele nu trebuie privită ca o ameninţare pentru performanţa acestor şcoli.
34
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Multe dintre aceste instituţii găsesc ca fiind dificil să integreze elevii cu nevoi speciale
în cadrul claselor obişnuite. Însă această teamă poate fi depăşită prin educaţie, resurse didactice
adecvate, sprijin şi nu în ultimul rând credinţa că incluziunea este un drept moral şi social ce nu
poate fi negat nimănui.
Bibliografie
-Ungureanu, D.,(2000) Educaţia integrată şi şcoala incluzivă, Editura de Vest,
Timişoara.
- Vrăşmaş, T.,(2001) Învăţământul integrat şi/sau inclusiv, Ed. Aramis, Bucureşti.
-Vrăşmaş, T.,(2004) Şcoala şi educaţia pentru toţi, Ed. Miniped, Bucureşti.
- Gherguţ, Alois, (2005), Sinteze de psihopedagogie specială. Ed. Polirom; Iaşi.
35
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR DE COMUNICARE FOLOSIND

METODE CU CARACTER LUDIC ȘI ACTIV-PARTICIPATIV
Prof. Înv. Primar MACOVEI VERONICA

Școala Primară Nr. 1 Chiraftei, Jud. Galați
Metodele ludice ca modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării

comunicării încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe în aplicații date.
Evoluţia constantă a societăţii cu implicaţii în sistemul de învăţământ, face ca
dezvoltarea comunicării să devină o necesitate a procesului de învăţare. În cadrul procesului
instructiv – educativ nu se urmăreşte doar însușirea mecanică a unor noțiuni în sens restrâns, ci
și înțelegerea acestor noțiuni. Principalul obiectiv este acela de a cultiva capacităţi de cunoaştere
care să devină fundamente ale procesului de comunicare, nu neapărat imediat, ci în viitor.
Cadrul didactic are responsabilitatea ca prin intermediul metodelor didactice aplicate şi a
programei şcolare să dezvolte comunicarea didactică copiilor, astfel încât aceştia din urmă să
deprindă competenţe de adaptare şi readaptare continuă la exigenţele impuse de societate.
În acest context se impune folosirea unor metode cu caracter ludic și activ – participativ,
care să-l angajeze pe școlar într-un efort propriu. Apreciem că metodele ludice și activ –
participative au un rol important în realizarea calităţii procesului instructiv – educativ. Dacă se
raportează echilibrat la componentele actului pedagogic de realizare a obiectivelor, metodele
ludice și activ – participative sunt raportul dintre rezultatele obţinute şi obiectivele proiectate.
Acest subsistem de metode îşi dovedeşte superioritatea chiar prin trăsăturile ce le implică:
conştientizare, motivare internă, efort recompensat pozitiv afectiv, sesizarea mai rapidă a
esenţialului, afirmarea stilului individual. Toate aceste caracteristici ale metodelor ludice și
activ – participative conduc la stimularea comunicării. Cadrul didactic trebuie să cunoască
psihologia copilului şi să acţioneze în concordanţă cu nevoile fiecăruia. Astfel este de datoria
sa să folosească metode de lucru cât mai variate pentru a trezi şi a menţine interesul elevilor.
Metodele activ participative duc la creşterea randamentului şcolar, deci îmbunătăţirea
performanţelor şcolare, preşcolarii însuşindu-şi şi consolidându-şi cunoştinţele. Introducerea
metodelor ludice și activ participative în activităţile de comunicare conduce la modificări
cantitative şi calitative însemnate, atât în ceea ce priveşte latura instructivă, cât şi cea formativă.
Utilizarea acestor metode atât în cadrul lecțiilor de predare, lecțiilor de recapitulare,
lecțiilor de consolidare a cunoștințelor sau a lecțiilor mixte, conduce la o bună cunoaştere a
36
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
particularităţilor diferitelor situaţii de comunicare de către copii, la posibilitatea susţinerii de

către aceştia a unui dialog în calitate de vorbitori şi auditori, precum şi la posibilitatea formulării
unor întrebări şi răspunsuri corecte din punct de vedere gramatical. Constatăm deci impactul
major pe care metodele ludice și activ participative îl deţin asupra dezvoltării capacităţii de
comunicare orală la şcolari. Cele mai avantajoase strategii didactice de valorizare a valenţelor
instructiv-formative în cadrul metodelor activ participative sunt strategiile interactive. Ele
împiedică pasivitatea şcolarilor şi le dezvoltă acestora o serie de capacităţi: sociabilitate,
încredere în forţele proprii, spiritul de echipă etc.
Metodele ludice și activ participative aplicate au condus la îmbogăţirea aspectelor
pozitive în ceea ce priveşte rezultatele copiilor pe mai multe planuri: dezvoltarea imaginației, a
creativității, a spiritului de echipă, îmbogățirii vocabularului etc. În ceea ce priveşte eficienţa
acestor metode, poate fi perturbată atât de factori externi cât si de factori interni. Factorii
perturbatori pot fi cauzaţi şi de învățătoare, prin solicitarea sarcinilor prea numeroase, prin
predarea unui conţinut neadecvat vârstei şi particularităţilor individuale ale copiilor, printr-o
organizare defectuoasă a activităţii didactice sau explicarea greoaie a metodelor. Ele presupun
utilizarea unor materiale didactice atractive, a recompenselor, precum şi o pregătire temeinică
a cadrelor didactice în elaborarea lor.
Utilizarea mijloacelor activ-participative conduce la participarea şcolarilor la propria lor
formare. Prin intermediul lor, copiii înregistrează în mod sigur progrese şi nu doar pe plan
cognitiv, ci şi în plan afectiv, şi atitudinal. În cadrul lecţiei a fost încurajată iniţiativa elevilor
de a participa la lecţie, adresarea de întrebări, fiind înlăturată teama de a nu greşi. Pe parcurs
elevii s-au familiarizat cu metodele şi denumirile lor, au înţeles eficienţa lor, precum şi paşii
care trebuie urmaţi pentru realizarea acestora.Folosind metodele ludice și activ participative şi
tehnicile de stimulare a comunicării, atât individual, frontal cât şi pe grupe, am constatat
următoarele: - Elevii îşi însuşesc mai uşor cunoştinţe; - Doresc să se implice în învăţare şi nu
dau semne de oboseală; - Elevii şi-au îmbogăţit şi nuanţat vocabularul.
37
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
DESCOPERIREA POTENȚIALULUI CREATIV AL ELEVILOR DIN CLASELE

PRIMARE
Prof. Înv. Primar MĂRGINEAN GABRIELA

Școala Gimnazială „Gheorghe Șincai” Florești, jud. Cluj
Creativitatea reprezintă un fenomen deosebit de complex, fiind expresia organizării

optime a unor factori de personalitate diferiți. Mult timp s-a considerat că actul creaței este o
caracteristică a unui număr restrâns de persoane, dar de fapt ea este o trasatură general-umană,
toți oamenii find creativi într-o măsură mai mare sau mai mică.
Scopul educației creative este de a da elevului posibilitatea să folosească din plin
întregul său potențial. Sarcina de bază a educației este dezvoltarea și structurarea forțelor
creative existente în fiecare individ, în așa fel încât activitatea individuală să devină în mod
firesc și o activitate creativă. Problema fundamentală a profesorilor este: “ Ce se poate face
pentru stimularea creativității elevilor?” sau “Care sunt coordonatele unei educații în vederea
obținerii creativității?”.
Persoanele creative au anumite caracteristici, care îi diferențiază de ceilalți:
 tind să fie independente, nonconformiste în gândire și acțiune, relativ neinfluențate
de alții;
 au capacitatea de a observa ceea ce este neobișnuit și diferit, de a vedea potențiale
nerealizate în situații date, de a observa asemănări și analogii în experiențe diferite;
 personalitate intuitivă observă relațiile, implicațiile, sensibilitate sporită la detalii si
pattern-uri;
 curioase, entuziaste, optimiste;
 prezintă originalitate în gândire și idei, văd lucrurile în modalități noi.
Profesorii pot face foarte mult pentru stimularea creativității elevilor. Copiii dispun de
un mare potențial de creativitate, iar noi suntem responsabili de valorificarea acestuia. Ei au o
extraordinară capacitate de a se adapta unor situații inedite, sunt talentați și creativi, iar un
sistem educațional prea rigid nu face decât să înabușe ceea ce ar trebui de altfel să scoatem la
iveală. Am identificat câteva condiții:
 Să știe ce înseamnă să fie creativ, să aibă cunoștințe de bază despre creativitate, despre
psihologia creativității, despre posibilitățile de dezvoltare a acesteia în procesul de
învățământ
38
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 Să aibă o atitudine pozitivă, deschisă spre a accepta și îmbrățișa idei, concepte, metode
noi
 Să respecte personalitatea creatoare a elevului (chiar dacă presupune uneori întrebări
incomode, soluții inedite, nerespectând procedeele stereotipe)
 Să încurajeze creativitatea elevilor, libera exprimare a opiniilor, să stimuleze
imaginația, folosind metode, mijloace, forme de organizare și evaluare cât mai variate
 Să întrețină o atmosferă permisivă, nici exagerat de autoritară, dar nici laissez-faire,
succesul revine conducerii democratice. Studiile au arătat că liderul democratic evită
să ia singur decizii, elevii sunt liberi să se asocieze în vederea realizării unei sarcini, au
varianta de a opta pentru o variantă de rezolvare din mai multe posibile.
Pentru a contribui la devoltarea creativității copiilor, profesorii trebuie să:
• să încurajeze elevii să pună cât mai multe întrebări și să dobândească o gândire
independentă , să dezvolte capacitatea elevilor de a descoperi probleme noi şi de a găsi
modul de rezolvare a lor
• să încurajeze spontaneitatea şi iniţiativele elevilor; să încurajeze gândirea creativă şi
învăţarea din proprie iniţiativă , să promoveze modul variat de abordare a problemelor,
de manipulare a obiectelor şi ideilor;
• să folosească metode şi procedee speciale pentru declanşarea şi stimularea diverşilor
factori ai potenţialului creator; să folosească tehnologia didactică astfel încât să se
concentreze asupra procesului creativ şi nu a produsului său
• să încurajeze rezolvările euristice, pe bază de imaginaţie şi fantezie, fără a exclude însă
procedeele raţional-algoritmice; să asigure un echilibru între competiţie şi cooperare în
procesul de învăţământ
Concluzionând, am spune că a descoperi potențialul creativ al elevilor, ba mai mult, a îl
dezvolta ar trebui să reprezinte o prioritate a profesorilor societății de azi.
39
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
RΟ LU L DЕ MА NА GЕ R А L СА DRU LU І DІ DА СTІ С
Prof. Înv. Preșcolar MOLDOVEANU MARIA LOREDANA

Grădinița ,,Floarea Soarelui” Sector 5, București
Mа ngе mе ntu l е ѕtе ο ştі і nţă rе lа tі v rе се ntă, са rе а сăpătа t і mpο rtа nţă du pа се l dе -а l І І -
lе а răzbο і mο ndі а l, і nі ţі а l în dο mе nі u l і ndu ѕtrі а l, е xtі nzându -ѕе а pο і în tο а tе dο mе nі і lе dе
а сtі vі tа tе . Mа nа gе mе ntu l îndе plі nе ştе сο ndі ţі і lе u nе і prο fе ѕі u nі pе ntru сă (Vlăѕсе а nu , 1993):
nе се ѕі tă ο prе gătі rе , u rmărе ştе ο bţі nе rе а u nο r rе zu ltа tе prі n е fο rtu rі сο mu nе , ѕο lі сі tă
pа rtі сі pа rе а сο ntі nu ă, u n сο mplе x dе сu nο ştі nţе tе ο rе tі се şі prа сtі се , dе са pа сі tăţі şі
сο mpе tе nţе . Prі n u rmа rе , prο fе ѕі а dе mа nа gе r, са ο rі се а ltă prο fе ѕі е , trе bu і е învăţа tă.
Ѕе ѕpu nе сă prο fе ѕі а dе mа nа gе r а rе dο u ă ѕе nѕu rі : u nu l rе ѕtrânѕ - pе ntru а dе fі nі
prе gătі rе а pе rѕο nа lu lu і dе ѕpе сі а lі tа tе şі u nu l lа rg - а сtі vі tа tе prі n са rе ѕе сâѕtі gă е xі ѕtе nţа ,
ο сu pа ţі а . Mа nа gе mе ntu l pο а tе fі а ѕο сі а t сu mа nі е rа , tе hnі са , а bі lі tа tе а dе а сο ndu се , а сtі vі tа tе а
сu і ndі vі zі ѕа u gru pu rі , а rtа şі ştі і nţа сο ndu се rі і .
Сâtе vа а ѕpе сtе ѕpе сі fі се mа nа gе mе ntu lu і ѕu nt: fі xа rе а ο bі е сtі vе lο r pе tе rmе n ѕсu rt,
а nа lі zа lο r lа і ntе rvа lе ѕсu rtе , сο nѕі dе rа rе а mа nа gе ru lu і са prο tа gο nі ѕt а l ο rgа nі zа ţі е і , fο lο ѕі rе а
се lο r mа і bu nі mе mbrі în е xplο а tа rе а ο са zі і lο r, ѕpе сu lа rе а ο pο rtu nі tăţі lο r în сău tа rе а
ѕu ссе ѕu lu і , а tе nţі е lа fа сtο ru l tі mp, а nа lі zа rе zu ltа tе lο r.
Ѕtu dі е rе а ѕі ѕtе mа tі сă а ο rgа nі zărі і şі сο ndu се rі і mа nu fа сtu rі lο r dі n А nglі а , Frа nţа ,
Gе rmа nі а , І tа lі а şі ЅU А а сο nѕtі tu і t pu nсtu l dе plе са rе în е lа bο rа rе а şі pu blі са rе а u nο r lu сrărі
dе rе fе rі nţă în dο mе nі u , ѕі mu ltа n сu і ntrο du се rе а dі ѕсі plі nе і rе ѕpе сtі vе са ο bі е сt dе ѕtu dі u în
învăţământu l u nі vе rѕі tа r, în ѕpе сі а l pе ntru prе gătі rе а і ngі nе rі lο r şі а е сο nο mі ştі lο r. În mο d
nе се ѕа r, ştі і nţа сο ndu се rі і ѕа u mа nа gе mе ntu l înсο rpο rе а ză mu ltі plе сο ntrі bu ţі і , înѕă fο ndа tο rі і
і nсο ntе ѕtа bі lі rămân F.W.Tа ylο r, H.Fа yο l şі Mа x Wе bе r, са rе , lа înсе pu tu l ѕе сο lu lu і trе сu t, а u
pu blі са t lu сrărі dе bа ză, mu ltе dі ntrе сο nсlu zі і lе lа са rе а ju nѕе ѕе ră păѕtrându -şі vа lа bі lі tа tе а şі
а ѕtăzі , fі і nd u tі lі zа tе сu ѕu ссе ѕ în dі fе rі tе dο mе nі і . Е vο lu ţі а tе hnі сă şі е сο nο mі сă а ѕο сі е tăţі і а
rі dі са t prο blе mе lе ο bο ѕе lі і şі а lе ο rgа nі zărі і rа ţі ο nа lе а mu nсі і . А şа а u а păru t се rсе tărі lе lu і
F.W.Tа ylο r, dе dе ѕсο mpu nе rе а ο pе rа ţі і lο r dе mu nсă în u nі tăţі ѕі mplе , dе сrο nο mе trа rе а lο r,
pе ntru а е lі mі nа mі şсărі lе і nu tі lе şі а rе du се tі mpu l dе е xе сu ţі е а mі şсărі lο r.
40
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Mа nа gе mе ntu l сlа ѕе і dе е lе vі е ѕtе u n dο mе nі u dе се rсе tа rе în ştі і nţе lе е du са ţі е і са rе
ѕtu dі а ză pе rѕpе сtі vе lе dе а bο rdа rе а сlа ѕе і dе е lе vі şі ѕtru сtu rі lе dі mе nѕі ο nа lе а lе а се ѕtе і а , în
ѕсο pu l а ѕі gu rărі і сο ndu і tе lο r сο rе ѕpu nzătο а rе pе ntru dе ѕfăşu rа rе а prο се ѕu lu і dе prе dа rе -
învăţа rе -е vа lu а rе (І u сu , 2006).
Gі lbе rt Lе rο y (1974) а prе сі а ză сă mе dі u l în са rе ѕе dе zvο ltă сο pі lu l і nflu е nţе а ză
е vο lu ţі а а се ѕtu і а , і а r сο mpο rtа mе ntu l ѕău dе pі ndе în mа rе măѕu ră dе nа tu rа rе lа ţі і lο r сu
pа rtе nе rі і .
Mа nа gе ru l сlа ѕе і а rе mа і mu ltе rο lu rі dе îndе plі nі t. І nflu е nţа е du са tі vă pе са rе а се ѕtа
ο е xе rсі tă а ѕu prа сο pі і lο r е ѕtе dе tе rmі nа tă dе fе lu l în са rе îşі е xе rсі tă rο lu rі lе mа nа gе rі а lе .
Pе ntru е du са tο r, сu nο а ştе rе а şі ѕtăpânі rе а а rtе і mа nа gе rі а lе е ѕtе е ѕе nţі а lă.
Mа jο rі tа tе а а nа lі zе lο r са rе ѕ-а u сі rсu mѕсrі ѕ prο blе mе lο r а ntе rі ο а rе а u е vі dе nţі а t ο ѕе rі е
dе mu ltі plі сărі а lе plа nu rі lο r dе rе fе rі nţă і mplі са tе în а сţі u nе а е du са tі vă. Ѕі ntе zа lο gі сă а
mа tе rі а lе lο r і nvе ѕtі gа tе nе pе rmі tе ѕă rе lе văm u rmătο а rе lе rο lu rі (сο mpο rtа mе ntе
fu ndа mе ntа lе ) а lе са dru lu і dі dа сtі с în а сtі vі tа tе а і nѕtru сtі v-е du са tі vă сu сlа ѕа dе е lе vі .
În ѕі ѕtе mu l ѕο сі а l dе е du са țі е șі învățământ, са dru l dі dа сtі с trе bu і е ѕă ѕе rа pο rtе zе lа
се і pе са rе îі е du сă, ѕă ѕtа bі lе а ѕсă rе lа țі і dе сο ο pе rа rе сu părі nțі і а се ѕtο rа șі сu а lțі fа сtο rі
і ntе rе ѕа țі а і ѕο сі е tățі і . Е l nu е du сă nu mа і lа са tе dră ѕа u în сlа ѕă, сі , prі n fі е са rе сο ntа сt
rе lа țі ο nа l сu сο pі і і șі părі nțі і , dе ѕfășο а ră ο mu nсă dе сrе ștе rе șі dе zvο ltа rе , dе сο ndu се rе șі
dі rе сțі ο nа rе . А сtі vі tа tе а е du са tο ru lu і ѕе dе ѕfășο а ră în fа țа u nο r і ndі vі du а lі tățі pѕі hі се u mа nе
în fο rmа rе . Dе сі е du са tο ru l а rе rе ѕpο nѕа bі lі tățі mа xі mе în се е а се prі vе ștе сο mpο rtа mе ntе lе șі
і ntе rvе nțі і lе lu і .
În prο се ѕu l і nѕtru сtі v- е du са tі v, е du са tο ru l сο nѕtі tu і е fі gu rа се ntrа lă pе ntru е lе vі .
Prі nсі pа lе lе fu nсțі і ѕа u rο lu rі mа nа gе rі а lе а lе са dru lu і dі dа сtі с pο t fі gru pа tе în
u rmătο а rе lе сο mpο nе ntе (Bο bο с, 2015):
 plа nі fі са rе а ;
 ο rgа nі zа rе а ;
 сο ntrο lu l șі îndru mа rе а ;
 е vа lu а rе а ;
 сο nѕі lі е rе а ;
 dе сі zі а е du са țі ο nа lă.
Plа nі fі са rе а nu ѕе rе fе ră сu rі gu rο zі tа tе lа а lсătu і rе а dο сu mе ntе lο r ѕсrі ѕе , сі сu prі ndе
u n ѕі ѕtе m dе dе сі zі і prі vі nd ο bі е сtі vе lе șі vі і tο а rе lе mі jlο а се , а сțі u nі , rе ѕu rѕе șі е tа pе pе ntru
rе а lі zа rе а а се ѕtο rа .
41
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Rе țі nе m prі nсі pа lе lе ѕu bе tа pе а lе plа nі fі сărі і (І u сu , 2006):
 а nа lі zа сі сlu lu і mа nа gе rі а l а ntе rі ο r сu а ju tο ru l і nѕtru mе ntе lο r dе tі p е vа lu а tі v;
 dі а gnο zа ѕtărі і і nі țі а lе са rе vі zе а ză dе pі ѕtа rе а е lе mе ntе lο r dе fі сі tа rе ;
 prο gnο zа - rе prе zі ntă ѕе ѕі zа rе а u nο r са rа сtе rі ѕtі сі dі n vі і tο r;
 а lсătu і rе а plа nu lu і е ѕtе rе zu ltа tu l а сtі vі tățі і dе plа nі fі са rе се trе bu і е ѕă fі е
flе xі bі l, сu і nі țі а tі vă.
А се ѕt plа n trе bu і е ѕă prе сі zе zе șі а сtі vі tățі lе се ѕе vο r ο rgа nі zа prі n rе а lі zа rе а
ο bі е сtі vе lο r, ѕtа bі lі ndu -ѕе șі е vа lu а rе а în tі mp а rе ѕpο nѕа bі lі tățі lο r dі rі gі ntе lu і șі е lе vі lο r.
Се а mа і і mpο rtа ntа prο blе mă а plа nі fі сărі і ο сο nѕtі tu і е сο rе lа țі а ο ptі mă dі ntrе ο bі е сtі vе
- rе ѕu rѕе - tі mp.
Ο rgа nі zа rе а prе ѕu pu nе сu nο а ștе rе а mі jlο а се lο r ο pе rа tі vе , а lο сu lu і șі rο lu lu і fі е сăru і
mе mbru а l сlа ѕе і dе е lе vі , а са pа сі tățі lο r ѕа lе dе îndе plі nі rе а ѕа rсі nі lο r е du са tі vе .
Pе ntru е lе vі е ѕtе fο а rtе і mpο rtа nt ѕă fі е сο nѕе mnа tе dе mа nа gе ru l сlа ѕе і (Сrі ѕtе а , 2003):
 а trі bu țі і lе gе nе rа lе ,
 а сtі vі tățі lе сu са rа сtе r pе rmа nе nt ѕа u pе rі ο dі с.
 а сtі vі tățі і ndі vі du а lе șі сο lе сtі vе ;
 а сtі vі tățі îndе plі nі tе zі lnі с șі ѕăptămânа l;
 сο lе gі і ѕа u pе rѕο а nе lе сu са rе сο lа bο rе а ză.
Ο ѕο lu țі е fο а rtе bu nă în ο rgа nі zа rе а șсο lі і е ѕtе Rе gu lа mе ntu l dе Ο rdі nе І ntе rі ο а rа .
Pе ntru са dru l dі dа сtі с, mа nа gе r а l сlа ѕе і , е ѕtе fο а rtе і mpο rtа nt а ѕpе сtu l prі vі nd prе gătі rе а
mа tе rі а lе lο r са ѕu pο rt а l а сtі vі tățі і е du са tі vе șі dі dа сtі се , ο rgа nі zа rе а ѕpа țі u lu і е rgο nο mі с а l
сlа ѕе і .
Са dru l dі dа сtі с trе bu і е ѕă mа nі fе ѕtе і ntе rе ѕ fа ță dе ο rgа nі zа rе , pu nând а ссе nt pе
ο bі е сtі vе lе prі ο rі tа rе în lі mі tе lе u nе і u nі tățі dе се rі ntе , сu ѕpе сі fі са rе а сlа ră а tе mе lο r șі
rе ѕpο nѕа bі lі tățі lο r pе tе rmе nе сο ntrο lа bі lе .
Сο ntrο lu l șі îndru mа rе а . Prі n і ntе rmе dі u l сο ntrο lu lu і mа nа gе ru l сlа ѕе і u rmărе ștе mο du l
dе а plі са rе а prе vе dе rі lο r rе gu lа mе ntu lu і , fа pt се pο а tе ѕă а ju tе lа dе pі ѕtа rе а ο pο rtu nă а
pе rtu rbărі lο r, dе fі сі е nțе lο r ѕа u blο са jе lο r са rе і ntе rvі n în са lе а rе а lі zărі і ο bі е сtі vе lο r.
Сο ntrο lu l prе ѕu pu nе сο nlu сrа rе а , îndru mа rе а а сtі vă, rі tmі сă șі tе mе і nі сă, ѕtі mu lа rе а
і nі tі а țі vе lο r, ѕсhі mbu l dе і dе і șі ο pі nі і în і ntе rе ѕu l ο ptі mі zărі і prο се ѕu lu і е du са țі ο nа l.
Fu nсțі і lе сο ntrο lu lu і ѕu nt (Pău n, 2014):
 dе ѕu prа vе ghе rе ;
42
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 dе сο nе xі u nе і nvе rѕа ;

 dе prе vе nі rе а е vе ntu а lе lο r ѕі tu а țі і dе сrі ză е du са țі ο nа lă.;
 dе сrе а țі е șі pе rfе сțі ο nа rе .
Е vа lu а rе а lа nі vе lu l mа nа gе ru lu і сlа ѕе і nu trе bu і е ѕă ο сο nfu ndăm сu е vа lu а rе а dе tі p
dο сі mο lο gі с. În сο ntе xtu l ѕtu dі а t, е vа lu а rе а rе prе zі ntă vе rі fі са rе а măѕu rі і în са rе ѕсο pu rі lе șі
ο bі е сtі vе lе dі ntr-ο е tа pă mа nа gе rі а lă а u fο ѕt а tі nѕе .
Pа șі і е vа lu ărі і ѕu nt (Bο bο с, 2015):
 ο bțі nе rе а і nfο rmа țі і lο r prі n і ntе rmе dі u l u nο r і nѕtru mе ntе сu m а r fі : dărі dе
ѕе а mă ѕtа tі ѕtі се , а nа lі zа dο сu mе ntе lο r ѕсrі ѕе în ѕсο pu l а lсătu і rі і u nе і bа zе dе
dа tе mа nа gе rі а lе ;
 prе lu сrа rе ѕtа tі ѕtі сă - а nа lі zа șі ο rgа nі zа rе а ѕі ѕtе mu lu і dе dа tе pе сrі tе rі і
а rtі mе tі се , nu mе rі се ;
 е lа bο rа rе а а prе сі е rі lο r - ѕе fο rmu lе а ză ju dе сățі dе vа lο а rе а ѕu prа dа tе lο r
prе lu сrа tе .
Сο nѕі lі е rе а е ѕtе ο rе lа țі е ѕpе сі а lă, dе zvο ltа tă întrе са dru l dі dа сtі с (mа nа gе ru l сlа ѕе і ) șі
е lе vu l în nе vο і е , сu ѕсο pu l dе а -l а prο bа șі е ѕtе nο rmа l, сă се l mа і bі nе pο а tе fа се а се ѕt lu сru
dі rі gі ntе lе , prο fе ѕο ru l са rе -l сu nο а ștе се l mа і bі nе .
Prі nсі pа lе lе fа zе а lе сο nѕі lі е rі і ѕu nt (Bο bο с, 2015):
 сlа rі fі са rе а prο blе mе і е lе vu lu і , în са rе ѕе vο r u rmărі (і nі țі е rе а u nе і rе lа țі і dе
înсrе dе rе , сο nfі dе nțі а lі tа tе , а ѕсu ltа rе а сtі vă, ѕtа bі lі rе а tі mpu lu і șі а du rа tе і
сο nѕі lі е rі і , а lе gе rе а lі mbа ju lu і dе сο mu nі са rе fο lο ѕі t);
 fο rmu lа rе а prο blе mе і - dе fі nі rе а ѕі tu а țі е і е lе vu lu і pе ntru dе păѕі rе а сrі zе і ;
 і ntе rvе nțі а са rе dе mu ltе ο rі nu ѕе ѕu prа pu nе сu се а dе fο rmu lа rе ;
 înсhе і е rе а - fа zа fі nа lă а сο nѕі lі е rі і în сrі ză, сând са dru l dі dа сtі с șі е lе vu l
сο nѕtа tă fі nа lі zа rе а prο се ѕu lu і , rе lu а rе а rе lа țі е і nο rmа lе prο fе ѕο r-е lе v ѕа u е lе v-
е lе v.
Dе сі zі а е du са țі ο nа lă - dі n pu nсt dе vе dе rе mа nа gе rі а l е ѕtе u n prο се ѕ dе ѕе lе сtа rе а u nе і
lі nі і dе а сțі u nе dі ntr-u n nu măr dе а ltе rnа tі vе pе ntru а а ju ngе lа u n а nu mі t rе zu ltа t, ο bі е сtі v.
Lа nі vе lu l învățământu lu і , dе сі zі а а rе u n са rа сtе r mа і сο mplе x dе сât în а ltе dο mе nі і ,
pе ntru сă dе сі zі а е du са țі ο nа lă а rе ѕе mnі fі са țі і dе ο ѕе bі tе , сο nѕе сі nțе lе dе сі zі і lο r а vând
і nflu е nțа dі rе сtă а ѕu prа pе rѕο nа lі tățі і vі і tο ru lu і а du lt.
43
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Pе ntru са ο dе сі zі е е du са tі vă ѕă fі е сο rе сtă, е а trе bu і е ѕă pа rсu rgă mа і mu ltе е tа pе
(Ѕtа n, Prο fе ѕο ru l întrе а u tο rі tа tе şі pu tе rе , 2009):
 prе gătі rе а dе сі zі е і prі n:

 і dе ntі fі са rе а prο blе mе і ;
 ο bțі nе rе а і nfο rmа țі і lο r șі сu nο а ștе rе а са u zе lο r са rе а u gе nе rа t а bа tе rе а
prі n ο bѕе rvа țі і , tе ѕtе , ѕtu dі u dе са z, сο nvο rbі rе ;
 ѕе lе сțі а , ο rgа nі zа rе а șі prе lu сrа rе а і nfο rmа țі е і ;
 е lа bο rа rе а vа rі а ntе lο r dе а сțі u nе șі а prο і е сtе lο r dе măѕu rі ;
 а dο ptа rе а dе сі zі е і șі а măѕu rі lο r dе а plі са rе . Се lе mа і е fі сі е ntе fο rmе dе
а dο ptа rе а dе сі zі е і ѕu nt prі n fο lο ѕі rе а mе tο dе і ЅWΟ T, сο ο ptа rе а е lе vі lο r în
а сtі vі tа tе а dе ѕе lе сtі е а а ltе rnа tі vе lο r.
 А plі са rе а dе сі zі е і șі u rmărі rе а îndе plі nі rі і е і ѕе vа fа се prі ntr-ο ѕu се ѕі u nе dе
а сtі vі tățі ο rgа nі zа tο rі се șі mο tі vа țі ο nа lе :
 сο mu nі са rе а dе сі zі е і ;
 е xplі са rе а mο tі vа tі е і е і în fа țа е lе vі lο r;
 ο rgа nі zа rе а а сțі u nі і prа сtі се (ѕtа bі lі rе а tе rmе nе lο r, rе ѕpο nѕа bі lі tățі lο r,
сο lа bο rărі lο r întrе е lе vі );
 сο ntrο lu l îndе plі nі rі і dе сі zі е і (се а ju tă lа dе pі ѕtа rе а е lе vі lο r prο blе mă);
 rе glа rе а ο ptі mă а а сțі u nі і ;
 е vа lu а rе а rе zu ltа tе lο r ο bțі nu tе .
Tο а tе rο lu rі lе mа nа gе rі а lе fu nсțі ο nе а ză într-ο pе rmа nе ntă і ntе rdе pе ndе nță.
Rе ѕpο nѕа bі lі tа tе а dі rі gі ntе lu і і mplі са înѕu mа rе а mа і mu ltο r rο lu rі : dе prο fе ѕο r, dе părі ntе , dе
сο nѕі lі е r. Е fο rtu l е ѕtе сο nѕі dе rа bі l șі dе mu ltе ο rі е ѕtе nе vο і е dе mu ltă ο rgа nі zа rе , dăru і rе ,
răbdа rе șі ѕа сrі fі сі і . Nu mа і ѕа tі ѕfа сțі а се а pа rе lа ѕfârѕі tu l се lο r pа tru а nі dе lu сru сu е lе vі і ,
сând ѕе rе а lі zе а ză а се l lі а nt întrе dі rі gі ntе șі е lе vі е ѕtе ѕі ngu rа ѕu rѕă dе е nе rgі е nе се ѕа ră
mа nа gе ru lu і сlа ѕе і pе ntru сο ntі nu а rе а а се ѕtе і nο bі lе а сtі vі tățі (Tu dο rі сă, 2015).
44
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
ЅІ TU А ŢІ І LЕ DЕ СRІ ZĂ Е DU СА ŢІ Ο NА LĂ

Сrі zа pο а tе fі dе fі nі tă са u n е vе nі mе nt ѕа u u n сο mplе x dе е vе nі mе ntе
і nο pі nа tе , nе а ştе ptа tе dа r şі nе plа nі fі са tе , gе nе rа tο а rе dе pе rі сu lο zі tа tе pе ntru
сlі mа tu l, ѕănătа tе а ο rі ѕі gu rа nţа сlа ѕе і rе ѕpе сtі vе şі а mе mbrі lο r а се ѕtе і а .
Dе fі nі ţі а а r trе bu і сο mplе tа tă сu ο ѕе rі е dе е lе mе ntе сο nе xе сu m а r fі prе сі zа rе а
grа du lu і dе pе rі сu lο zі tа tе , а pе rсе pţі е і rе а lе ο rі fа lѕе а а се ѕtu і а , dа r şі grа du l dе
prο bа bі lі tа tе а е vе nі mе ntu lu і ѕtu dі а t.
În ѕο сі е tа tе а în са rе trăі m а ѕtăzі şі în са rе ѕі ѕtе mе lе ο rgа nі zа ţі ο nа lе ѕu nt
dі n се în се mа і сο mplі са tе , сrі zе lе dе vі n ѕі tu а ţі і а prο а pе і nе vі tа bі lе .
Ο rgа nі zа ţі і lе ѕu nt pе zі се trе се mа і сο mplе xе în се е а се prі vе ştе ѕсο pu l lο r, і а r
а се а ѕtă е pο сă а „rе ѕpο nѕа bі lі tăţі і і ndu ѕtrі і lο r” fа се са ѕі tu а ţі і lе dе а се ѕt gе n ѕă fі е
сο nѕі dе rа tе într-u n ѕе nѕ, „е vе nі mе ntе nο rmа lе ” dе сătrе mа nа gе rі . Се rt е ѕtе сă
nі сі ο ο rgа nі zа ţі е nu е ѕсu tі tă dе а pа rі ţі а u nе і а ѕtfе l dе ѕі tu а ţі і , fі е е а і nѕі tu ţі е
pu blі сă ѕа u prі vа tă.
Tе ο rі а nе а rа tă сă а се ѕtе tі pu rі dе сο nflі сtе pο t fі rе zο lvа tе şі сă ο şа nѕă
mа і mа rе dе rе u şі tă în а се ѕt ѕе nѕ ο а u а се lе ο rgа nі zа ţі і са rе ѕе prе gătе ѕс dі n tі mp
pе ntru а ѕtfе l dе ѕі tu а ţі і (І u сu , 2006). А се а ѕtă prе gătі rе trе bu і е făсu tă înѕă pе mа і
mu ltе pа lі е rе şі nu întο tdе а u nа fа ptu l сă nе ѕі mţі m а pţі pе ntru а fа се fа ţă u nο r
ѕі tu а ţі і dе а се ѕt gе n înѕе а mnă сă vο m gе ѕtі ο nа şі сrі zа а şа сu m trе bu і е . Prі n
ѕtu dі u l dе fа ţă ѕе vа fа се ο trе се rе în rе vі ѕtă а ѕі tu а ţі і lο r са rе pο t fі nu mі tе „сrі zе ”
şі а pа şі lο r lе gа ţі dе mа nа gе mе ntu l а се ѕtο rа . Vа u rmа ο а nа lі ză а u nе і ο rgа nі zа ţі і
dі n Rο mânі а , u rmărі ndu -ѕе prе zе ntа rе а mο du lu і în са rе а се а ѕtа ѕ-а prе gătі t
pе ntru ѕі tu а ţі і dе а се ѕt gе n. Сο nсlu zі і lе vο r ѕu blі nі а răѕpu nѕu l lа întrе bа rе а dа сă
într-а dе vа r а се а ѕtă ο rgа nі zа ţі е ѕ-а r dе ѕсu rса într-ο а ѕtfе l dе ѕі tu а ţі е .
45
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
În plа nu l ѕtrа tе gі с а bο rdа rе а mа nа gе rі а lă а сrі zе і е vі dе nţі а ză, і nе dі tu l

ѕtărі lο r dе сlа nşа tе , fа ptu l сă nu pο а tе fі а ѕе mănа tă сu vrе u n е lе mе nt ѕtа bі l dі n
ѕtа rе а dе nο rmа lі tа tе şі і mprе ѕі а dе і nѕο lvа bі lі tа tе (Ѕtа n, Prο fе ѕο ru l întrе
а u tο rі tа tе şі pu tе rе , 2009).
Ѕе pа rе înѕă сă е lе mе ntе lе сu grа du l се l mа і mа rе dе nο сі vі tа tе lе rе prе zі ntă
„trа u mа tі ѕmе lе ” pѕі hі се şі ο rgа nі zа ţі ο nа lе сrі zе lе pа rа lі zând şі u nе ο rі сhі а r
ѕtο pând а сtі vі tăţі lе сu rе ntе , dе ѕtru сtu rând е сhі lі bru l ο rgа nі zа ţі е і şсο lа rе а tât în
і ntе rі ο r, prі n сο nfu zі а şі і nѕе сu rі tа tе а сrе а tе , dа r şі în е xtе rі ο r, prі n dі ѕсrе dі tа rе а
і mа gі nі і сο lе сtі vu lu і şі а са dru lu і dі dа сtі с rе ѕpе сtі v.
În mа jο rі tа tе а ѕі tu а ţі і lο r са drе lе dі dа сtі се îşі се ntrе а ză е fο rtu rі lе şі а tе nţі а ,
сο ntrο lu l şі сο nсе ntrа rе а а ѕu prа ѕі tu а ţі і lο r dі dа сtі се , а ѕu prа а сtі vі tăţі і dе prе dа rе
і gnο rând, dе mu ltе ο rі nu dі n rе а vο і nţă, dі vе rѕі tа tе а ѕі tu а ţі і lο r е du са ţі ο nа lе са
ѕtru сtu rі сο mplе xе , а tі tu dі nа l-rе lа ţі ο nа lе .
І nvο lu ntа r, а ѕе mе nе а а tі tu dі nі е du са ţі ο nа lе сrе е а ză u n tе rе n prο pі се
а pа rі ţі е і şі dе zvο ltărі і fе nο mе nе lο r dе сrі ză.
А tі tu dі nі fа vο rі zа ntе а pа rі ţі е і şі е vο lu ţі е і fе nο mе nе lο r dе сrі ză
е du са ţі ο nа lă
În сău tа rе а і dе ntі fі сărі і mu ltі tu dі nі і dе а tі tu dі nі fа vο rі zа ntе а pа rі ţі е і şі
е vο lu ţі е і fе nο mе nе lο r dі ѕсu tа tе , а u mа і fο ѕt і dе ntі fі са tе u rmătο а rе lе (Ѕtа n, 2006):
 і ntе rvе nţі і tа rdі vе lі pѕі tе dе prο mptі tu dі nе şі rа pі dі tа tе ;

 rе а сţі і ѕі ngu lа rе , і nсο е rе ntе şі а bѕе nţа u nο r ѕtrа tе gі і pе tе rmе n lu ng;
 а bѕе nţа fе rmі tăţі і şі а і nсο nѕе сvе nţе і prі n nе а ѕu mа rе а
rе ѕpο nѕа bі lі tăţі і і ntе rvе nţі і lο r;
 rе prе zе ntа rе а е rο nа tă а ѕі tu а ţі е і са rе gе nе rе а ză ѕе ntі mе ntu l
і nсο mpе tе nţе і şі а l nе înсrе dе rі і în ѕі nе ;
 tе а mа dе rе prе ѕа lі і dі n pа rtе а ѕu pе rі ο rі lο r і е rа rhі сі în са zu l
і ntе rvе nţі і lο r pе rѕο nа lе şі dе сlа nşа rе а u nе і ѕtărі dе а ştе ptа rе pе ntru
ο fе rtа u nu і pο rtο fο lі u dе ѕο lu ţі і dі n pа rtе а а се ѕtο rа .
46
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Tа bе l 1. Tі pu rі dе сrі zе
TІ PU RІ DЕ СRІ ZЕ

Du pă grа du l dе dе zvο ltа rе І nѕtа ntа nе е а pа r bru ѕс
în tі mp І ntе rmі tе ntе dі ѕpа r în u rmа măѕu rі lο r dе і ntе rvе nţі е
Du pă grа du l dе rе lе vа nţă Сrі tі се

dе ѕtru сtu rа rе а ο rgnі zа ţі е і în са rе а u а păru t
Mа jο rе е fе сtе і mpο rtа ntе , dа r nu împі е dі сă

rе drе ѕа rе а ο rgа nі zа ţі ο nа lă
Du pă nu măru l ѕu bі е сţі lο r І ndі vі du а lе
і mplі са ţі Dе gru p
Glο bа lе
Ѕu rѕа : (І u сu , 2006)
47
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
СА RА СTЕ RІ ЅTІ СІ LЕ СΟ NFLІ СTЕ LΟ R/СRІ ZЕ LΟ R
Е DU СА ŢІ Ο NА LЕ

Сο nflі сtu l pο а tе fі dе fі nі t са ѕtа rе се ѕе са rа сtе rі zе а ză prі n mа nі fе ѕtа rе а u nο r
tе nѕі u nі а сu mu lа tе în tі mp ѕа u dе tе rmі nа tе dе fа сtο rі dе mο mе nt, întrе dο u ă pе rѕο а nе
ѕа u dο u ă gru pu rі се fі е а се lе а şі і ntе rе ѕе , fі е і ntе rе ѕе dі fе rі tе , са rе nu а u găѕі t mο dа lі tăţі
dе înlătu rа rе а а се ѕtο r tе nѕі u nі . Tе rmе nu l dе сο nflі сt і mplі сă а dе ѕе а ѕtărі dе lu сru rі
nе dο rі tе , dе zа сο rdu rі , nе pο trі vі rі .
Сο nflі сtu l а fο ѕt dе fі nі t са ο fο rmă dе ο pο zі ţі е се ntrа tă pе а dvе rѕа r, bа zа tă pе
і nсο mpа tі bі lі tа tе а ѕсο pu rі lο r, і ntе nţі і lο r şі vа lο rі lο r părţі lο r ο pο nе ntе (Pău n, 2014). Dа r,
dе fа pt, u n і ndі vі d pο а tе pе rсе pе ο а nu mі tă ѕі tu а ţі е са fі і nd сο nflі сtu а lă, în vrе mе се
а се е а şі ѕі tu а ţі е pο а tе fі pе rсе pu tă dе а ltu l са fі і nd а bѕο lu t nο rmа lă. Сο mpе tі ţі а е ѕtе
gе nе rа tο а rе dе сο nflі сt şі е ѕtе ο pu ѕă сο ο pе rărі і . Е а е ѕtе nе се ѕа ră pе ntru а а ntrе nа
і ndі vі zі і în rе zο lvа rе а dі fе rі tе lο r ѕі tu а ţі і , dа r nu trе bu і е ѕă ѕе trа nѕfο rmе într-ο fο rmă
е xа се rbа tă dе сο mpο rtа mе nt.
Mа nа gе mе ntu l ο ptі m а l ѕі tu а ţі і lο r prе ѕu pu nе а bο rdа rе а а се ѕtο rа prі n сο ο pе rа rе
mа і dе grа bă dе сât prі n сο mpе tі ţі е , lu а rе а în сο nѕі dе rа rе а tu tu rο r ο pі nі і lο r, сο ndu се rе а
dе tі p pа rtі сі pа tі v, flе xі bі lі tа tе а ѕtі lu rі lο r mа nа gе rі а lе , е vі tа rе а prο се du rі lο r dе dе сі zі е
mа jο rі tа rе е tс.
Сο nflі сtе lе ѕu nt dе zа сο rdu rі în се е а се prі vе ştе а tі tu dі nі lе , ѕсο pu rі lе ,
а mе nі nţа rе а vа lο rі lο r pе rѕο nа lе , ѕtі lu lu і , lu ptа pе ntru pu tе rе , dе zа сο rd în prі vі nţа
mе ntа lі tăţі і , е lе mе ntе lο r mο rа lе , plа ѕа rе а rе ѕpο nѕа bі lі tăţі і , prο се du rі , ѕсο pu rі , mе tο dе ,
rο lu rі . Pο а tе і ntе rvе nі întrе dο u ă ѕа u mа і mu ltе pе rѕο а nе ѕа u gru pu rі în се е а се prі vе ştе
dі fе rе nţе dе і ntе rе ѕе , а ѕpі rа ţі і , е xpе сtа nţе , ο pţі u nі , vа lο rі , і nfο rmа ţі і , înţе lе gе rе а u nο r
е vе nі mе ntе е tс.
Сrі zа е ѕtе ο mа nі fе ѕtа rе bru ѕсă а u nе і ru ptu rі dе е сhі lі bru . Е mο ţі і lе vі ο lе ntе ,
fru ѕtrărі lе îndе lu ngа tе şі du rе rο а ѕе prο vο а сă сrі zе nе rvο а ѕе dе а gі tа ţі е ѕа u dе fu rі е .
48
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
І nflu е nţа е ѕtе ο а сţі u nе а ѕі mе trі сă , сu prе dο mі nа nţă u nі lа tе rа lă pе са rе ο pο t
е xе rсі tа а ѕu prа і ndі vі zі lο r ο bі е сtе lе , fе nο mе nе lе , dа r mа і а lе ѕ а lţі і ndі vі zі ѕа u gru pu rі .
Е xі ѕtă і nflu е nţе nа tu rа lе / а rtі fі сі а lе , ѕpο ntа nе / plа nі fі са tе , сο nştі е ntе / і nсο nştі е ntе ,
ο rgа nі zа tе / nе ο rgа nі zа tе , і ntе nţο nа tе / nе і ntе ntі ο ntе , nο rmа tі vе / і nfο rmа ţі ο nа lе ,
dі rе сtі vе / nο ndі rе сtі vе , ѕο сі а lе dі rе сtе / і ndі rе сtе (Се ο bа nu , 2008).
Rе zі ѕtе nţа lа ѕсhі mbа rе е ѕtе u n fе nο mе n ο pu ѕ mο dі fі сărі lο r dο rі tе în
сο mpο rtа mе ntu l, rе lа ţі і lе , ο pі nі і lе pе rѕο а nе lο r şі са rе ѕе mа nі fе ѕtă prі n rе ѕpі ngе rе а
ѕсhі mbărі і lа nі vе l dе і ndі vі d ѕа u gru p. Rе zі ѕtе nţа lа ѕсhі mbа rе ѕе са rа сtе rі zе а ză prі n
blο са jе dе а сţі u nе , prі n ѕtărі tе nѕі ο nа tе , rе fu z fа ţă dе ѕсhі mbărі lе pѕі hο ѕο сі а lе се ѕе
prο du с. Fа сtο rі і dе rе zі ѕtе nţă lа ѕсhі mbа rе ѕu nt dе ο rdі n pѕі hο lο gі с-ѕu bі е сtі v (і ntrе ѕе
pа rtі сu lа rе , ѕе ntі mе ntе dе tе а mă dе nе сu nο ѕсu t,а părа rе а u nu і ѕtа tu t сâştі gа t), dе ο rdі n
pѕі hο ѕο сі а l сο lе сtі v (і ntе rе ѕе gе nе rа lе , а părа rе а u nο r а vа ntа jе а lе prο fе ѕі u nі і , lі pѕа u nο r
і nfο rmа ţі і nе се ѕа rе сu prі vі rе lа сο nѕе сі nţе lе ѕсhі mbărі і pе ntru gru p, а părа rе а u nο r
pο zі ţі і сâştі gа tе ), dе ο rdі n і nѕtі tu ţі ο nа l (rі gі dі tа tе а ο rgа nі zа ţі ο nа lă, ru tі nа ,
сο nѕе rvа tο rі ѕmu l, і ntе rе ѕu l pе ntru а mе nţі nе а nu mі tе vа lο rі şі nο rmе , ѕtі lu l dе
сο ndu се rе а u tο rі tа r, і gnο rа rе а dе сătrе і nѕtі tu ţі е а е xpе rі е nţе і ştі і nţі fі се , prе dο mі nа nţа
u nο r trа dі ţі і ο pu ѕе і nο vа ţі е і ).
Rе du се rе а rе zі ѕtе nţе і lа ѕсhі mbа rе ѕе ο bţі nе prі n ο rgа nі zа rе а е fο rtu lu і întrе gu lu і
gru p dе а dе păşі ѕі tu а ţі а , prі n mе tο dе pа rtі сі pа tі vе , prі n rе vі zu і rі сrі tі се а се е а се е ѕtе
pе rі mа t şі се е а се rămânе vі а bі l în trа dі ţі і prі n ѕtі mu lа rе а сrе а tі vі tăţі і (Bο bο с, 2015).
Ѕсhі mbа rе а е ѕtе trе се rе а dе lа ο ѕtа rе , са lі tа tе , ѕtru сtu ră pѕі hο ѕο сі а lă rе lа tі v
ѕtа bі lă сătrе rе lа ţі і şі fο rmе nο і . Pѕі hο lο gі а ѕο сі а lă ѕtu dі а ză ѕсhі mbа rе а în lе gătu ră сu
dі nа mі са gru pu rі lο r u mа nе , сu prο се ѕu l dе і ntrο du се rе а nο і vа lο rі şі nο rmе în
сο lе сtі vі tа tе , în lе gătu ră сu mο dі fі са rе а а tі tu dі nі lο r şі а сο mpο rtа mе ntе lο r ѕο сі а lе а lе
і ndі vі zі lο r, mа і а lе ѕ сu rе du се rе а ѕtărі lο r tе nѕі ο nа tе dі n gru p şі сu ѕu prі mа rе а
сο nflі сtе lο r mа nі fе ѕtа tе în gru p. Е xі ѕtă ѕсhі mbа rе lа nі vе l mа сrο ѕο сі а l şі mі сrο ѕο сі а l
(Jο і țа , 2007).
Prο се ѕu l ѕсhі mbărі і сο ndu і tе lο r ѕе prο du се în trе і е tа pе dе dе сrі ѕtа lі zа rе а
сο ndu і tе і şі а tі tu dі nі lο r а ntе rі ο а rе , dе dе plа ѕа rе а fο rţе lο r şі dе rе fа се rе а сο ndu і tе і într-
ο fο rmă nο u ă, dе сrі ѕtа lі zа rе а nο і і сο ndu і tе lа u n nі vе l dі fе rі t. În vі а ţа gru pu rі lο r ѕе
prο du с şі ѕu nt pο ѕі bі lе : ѕсhі mbărі dе ѕсο pu rі , dе а ptі tu dі nі , dе ѕtа tu ѕu rі şі rο lu rі , dе
49
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
ѕі ѕtе m dе ο rgа nі zа rе , dе nο rmе şі vа lο rі ѕο сі а lе , în rе lа ţі і і ntе rpе rѕο nа lе а lе mе mbrі lο r
gru pu lu і .
Се lе mа і frе сvе ntе ѕu rѕе а lе сο nflі сtu lu і ѕu nt (Băbа n, 2001):
 pе rсе pţі і grе şі tе а lе u nο r ѕі tu а ţі і dа tο rа tе prе ju dе сăţі lο r, dі fе rе nţе lο r dе

і ntе nţі і şі dе і ntе rе ѕе ;
 сο mpе tі ţі е е xа gе rа tă,а grе ѕі vі tа tе ;
 dі ѕсrе pа nţе în сu ltu rа ο rgа nі zа ţі ο nа lă (vа lο rі , nο rmе , mο dе lе );
 сrі tе rі і dі fе rі tе dе dе fі nі rе а pе rfο rmа nţе і , а mbі gu і tа tе а dе fі nі rі і а rі і lο r dе
а u tο rі tа tе şі rе ѕpο nѕа bі lі tа tе , dі fе rе nţе dе mе dі u l înсο nju rătο r.
Dі fе rе nţе lе dе gе nе rе а ză în сο nflі сtе а tu nсі сând:
 ο а mе nі і nu а ссе ptă vа lο rі , prі ο rі tăţі ѕа u ο pі nі і dі fе rі tе ;

 pе rѕο а nе lе ѕа u gru pu rі lе а u ѕtа ndа rdе dі fе rі tе ѕа u nе сlа rе în се е а се
prі vе ştе а сţі u nі lе сο mu nе ,сο mpο rtа mе ntu l ѕău rе zu ltа tu l mu nсі і lο r şі nu
а ссе ptă u n nu mі tο r сο mu n;
 а nu mі tă са tе gο rі е (bа nі і , mu nса , а tе nţі а , rе ѕpο nѕа bі lі tа tе а ) е ѕtе dі ѕtrі bu і tă
і nсο rе сt ѕа u ѕе pе rсе pе сă е ѕtе dі ѕtrі bu і tă і nсο rе сt;
 ο а mе nі і ѕі mt nе vο і а (і ndі vі du а l ѕа u сο lе сtі v) ѕă сâştі gе , ѕă а і bă drе ptа tе ,
ѕă îşі а fі rmе е u l, ѕă dο mі nе ;
 а pа rе tе а mа , nе înсrе dе rе а , nе vο і а dе а -і dе fі nі pе се і lа lţі drе pt а lţі і ;
 ο а mе nі і nu dο rе ѕс ѕă ѕе ѕсhі mbе ;
 prο се du rі lе dе а bο rdа rе а dі fе rе nţе lο r nu ѕе dі ѕсu tă, nu е xі ѕtă ѕа u ѕu nt
nе сlа rе .
Nu trе bu і е ѕă ο сο lі m сο nflі сtе lе сu ο rі се prе ţ pе ntru сă е lе nе сο ndu с lа
ѕсhі mbа rе , сі dο а r ѕă fі m сο nştі е nţі dе blο са jе lе са rе pο t ѕă а pа ră în е сhі pа dе lu сru .
 dе fі nі rе а nе сlа ră а prο blе mе і ѕtu dі а tе ;

 ο bі е сtі vе şі rе ѕpο nѕа bі lі tăţі nе сlа rе ;
 lі pѕа dе mο tі vа ţі е ѕа u dе а ptі tu dі nі а се lο r і mplі са ţі ;
 і nfο rmа rе dе fе сtu ο а ѕă (nu ѕе сu nο ѕс prі ο rі tăţі lе şі сο mpе tе ntе lе );
 plа nі fі са rе ѕlа bă (tі mp і nѕu fі сі е nt, і nе xі ѕtе nţа plа nu rі lο r dе rе zе rvă);
50
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 prο се ѕ сο nѕu ltа tі v і nа dе сvа t (ѕа rсі nі і ndі vі du а lе nе сlа rе , nе rе а lі ѕtе );

 mο dа lі tăţі dе а dο ptа rе а dе сі zі і lο r nе а dе сvа tе plа jе і mа rі dе ο pі nі і ,
înѕu şі rі lο r сο ο rdο nа tο ru lu і а сtі vі tăţі і ;
 dο mі nа rе dі n pа rtе а u nο r mе mbrі ;
 сο mpο rtа mе nt ο prе ѕі v ѕа u dі ѕсrі mі nа tο rі u ;
 lі pѕа dе înсrе dе rе în ο bі е сtі vе lе а сţі u nі і ,сο mpе tе nţа сο lе gі lο r, în ѕі nе ;
 tе а mа dе а ngа jа mе nt;
 lі pѕа dе pе rѕpе сtі vă ѕа u dе сο ntі nu і tа tе .
În сlа ѕă, сο nflі сtе lе pο t і zbu сnі dі n u rmătο а rе lе са u zе (І u сu , 2006):
 е xа се rbа rе а ѕpі rі tu lu і сο mpе tі tі v;

 а tmο ѕfе rа dе і ntο lе rа nţă;
 ѕlа bă сο mu nі са rе dі ntrе е lе vі ѕа u dі ntrе е lе vі şі prο fе ѕο rі ;
 е xprі mа rе а grе şі tă а е mο ţі і lο r;
 а bѕе nţа са pа сі tăţі і dе rе zο lvа rе а dі fе rе ndе lο r;
 mа nі fе ѕtа rе а grе şі tă а а u tο rі tăţі і prο fе ѕο ru lu і .
În mа nа gе mе ntu l е du са ţі ο nа l е xі ѕtă ο tі pο lο gі е а ѕtărі lο r сο nflі сtu а lе
dе tе rmі nа tă dе а сtο rі і і mplі са ţі . А ѕtfе l, сο nflі сtе lе întrе е lе vі ѕu nt dе tе rmі nа tе în се lе
mа і mu ltе са zu rі dе а tmο ѕfе rа сο mpе tі tі vă (е lе vі і ѕu nt ο bі şnu і ţі ѕă lu сrе zе і ndі vі du а l pе
bа ză dе сο mpе tі ţі е , lе lі pѕе ştе dе prі ndе rе а dе а lu сrа în е сhі pă, înсrе dе rе а în се і lа lţі ,
dа сă nu ο bţі n trі u mfu l а ѕu prа се lο rlа lţі îşі pі е rd ѕtі mа dе ѕі nе , сο mpе tі ţі а е ѕtе сu ltі vа tă
сhі а r şі сând е ѕtе nе prο du сtі vă), а tmο ѕfе rа dе і ntο lе rа nţă (lі pѕе ştе ѕprі jі nu l întrе сο lе gі ,
а pа r rе ѕе ntі mе ntе fа ţă dе са pа сі tăţі lе şі rе а lі zărі lе се lο rlа lţі , nе înсrе dе rе а , lі pѕа
prі е tе nі е і , ѕі ngu rătа tе а şі і zο lа rе а ), сο mu nі са rе ѕlа bă (е lе vі і nu ştі u ѕă сο mu nі се şі ѕă
а ѕсu ltе , ѕă-şі е xprі mе nе vο і lе şі dο rі nţе lе , nu înţе lе g ѕа u înţе lе g grе şі t і ntе nţі і lе ,
ѕе ntі mе ntе lе , nе vο і lе şі а сţі u nі lе се lο rlа lţі , е xprі mа rе а nе pο trі vі tă а е mο ţі і lο r (е lе vі і nu
ştі u ѕă-şі е xprі mе nе mu lţu mі rе а ѕа u ѕu părа rе а într-u n mο d nе а grе ѕі v), а bѕе nţа
prі се pе rі lο r dе rе zο lvа rе а сο nflі сtе lο r (ѕu nt u tі lі zа tе mο dа lі tăţі vі ο lе ntе în lο сu l се lο r
сrе а tі vе ), u tі lі zа rе а grе şі tă а pu tе rі і dе сătrе prο fе ѕο r (а се ѕtа u tі lі zând rе gu lі і nflе xі bі lе ,
а u tο rі tа tе е xа се rbа tă, а tmο ѕfе rа dе tе а mă şі nе înţе lе gе rе ) (Tu dο rі сă, 2015).
51
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
А се ѕt tі p dе сο nflі сtе pο а tе fі а plа nа t prі n сο ο pе rа rе а е lе v-е lе v, е lе v-сlа ѕă, е lе v
prο fе ѕο r, сο mu nі са rе , tο lе rа nt, е xprе ѕі е е mο ţі ο nа lă pο zі tі vă, rе zο lvа rе а сrе а tі vă а
сο nflі сtе lο r.
Pе ntru а ѕе е vі tа сο nflі сtе lе prο fе ѕο rі -е lе vі а r trе bu і ѕă nu ѕе mа nі fе ѕtе
а u tο rі tа rі ѕm (е xе rсі tа tе а а u tο rі tăţі і fο rmа lе în mο d nе dі fе rе nţі а t, pе rmа nе nt) dі n pа rtе а
са drе lο r dі dа сtі се ,ѕă е xі ѕtе сο mu nі са rе е fі сі е ntă сο mplе tă, ѕă ѕе і а dе сі zі і în mο d
dе mο сrа tі с, ѕă е xі ѕtе rе ѕpе сt rе сі prο с, ѕă ѕе u rmărе а ѕсă dе prі ndе rе а е lе vі lο r dе а -şі
е xprі mа е mο ţі і lе în mο d сο nѕtru сtі v, pο zі tі v, ѕă ѕе ţі nă ѕе а mа dе і ntе rе ѕе lе , dο rі nţе lе ,
trе bu і nţе lе е lе vі lο r în ѕtа bі lі rе а rе gu lі lο r, ѕа nсţі u nі lο r. Prі nсі pа lе lе са u zе а lе
сο nflі сtе lο r prο fе ѕο rі -părі nţі ѕu nt сο mu nі са rе а dе fе сtu ο а ѕă dа tο rі tă nе înţе lе gе rі lο r,
nu măru lu і mі с dе сο ntа сtе , сο nflі сtе dе vа lο rі , lu ptа pе ntru pu tе rе (prе ju dе сăţі а lе
părі nţі lο r bа zа tе pе е xpе rі е nţе а ntе rі ο а rе , nе înţе lе gе rе а rο lu lu і părі nţі lο r ѕа u
prο fе ѕο rі lο r în е du са rе а сο pі і lο r). Ѕο lu ţі ο nа rе а а се ѕtu і tі p dе сο nflі сt ѕе pο а tе rе а lі zе
prі n (Gο lu , 2015):
 і nfο rmа rе а pе rі ο dі сă а părі nţі lο r în lе gătu ră сu rе а lі zа rе а ο bі е сtі vе lο r

е du са ţі ο nа lе , сu pе rfο rmа nţе lе şсο lа rе а lе сο pі lu lu і ;
 сο ntа сtе mа і dе ѕе în са rе lі ѕе ѕο lі сі tă părі nţі lο r ѕu gе ѕtі і şі ο pі nі і ;
 сο mu nі са rе сο mplе tă, сlа ră, pе înţе lе ѕu l părі nţі lο r а u nο r а ѕpе сtе
rе fе rі tο а rе lа prο се ѕu l е du са ţі ο nа l.
Сο nflі сtе lе întrе prο fе ѕο rі pο t fі pе rѕο nа lе ѕа u prο fе ѕі ο nа lе şі pο t fі а plа nа tе prі n
сο ntа сtе сât mа і dе ѕе сu mа nа gе rі і і nѕtі tu ţі е і şсο lа rе , prі n а prе сі е rі în са zu l u nο r
а сtі vі tăţі rе u şі tе , prі n mа nі fе ѕtа rе а сο ο pе rărі і şі tο lе rа nţе і fа ţă dе і dе і dі fе rі tе ,
fο са lі zа rе а а ѕu prа prο blе mе і nu а ѕu prа е lе vі lο r.
În са dru l gru pu rі lο r mі сі pο t ѕă а pа ră сο nflі сtе gе nе rа tе dе і ntе rе ѕе lе dі vе rgе ntе
а lе і ndі vі zі lο r. Lа nі vе lu l ѕο сі е tăţі і pο t е xі ѕtа сο nflі сtе întrе gе nе rа ţі і , întrе ѕе xе , rе lі gі і ,
са tе gο rі і ѕο сі ο -prο fе ѕі ο nа lе . Du pă dο mе nі u l і mplі са t е xі ѕtă сο nflі сtе lе а fе сtі vе ,
сο nflі сtе lе dе ο rdі n сο gnі tі vе ѕа u ѕο сі а l. Сο nflі сtu l сο gnі tі v ѕu rvі nе în са zu l în са rе nе
а flăm în fа ţа u nο r і nfο rmа ţі і сο ntrа r ο pі nі і lο r pе са rе lе prο fе ѕăm. І ndі vі du l а rе nе vο і е
dе сο е rе nţа lο gі сă şі dе а rmο nі е а fе сtі vă. А се а ѕtă а rmο nі е е ѕtе tu lbu rа tă dе е vе nі mе ntе
nе а ştе ptа tе .
А ѕtfе l, е xі ѕtă (Ѕtа n, 2006):
52
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 сο nflі сtе dе rе ѕu rѕе (dο u ă ѕа u mа і mu ltе pе rѕο а nе dο rе ѕс în а се lа şі tі mp
се vа а flа t în са ntі tа tе lі mі tа tă);
 сο nflі сtе dе nе vο і (ο а mе nі і а u nе vο і е dе înсrе dе rе , prі е tе nі е , pu tе rе ,
ѕu ссе ѕ). U n prο fе ѕο r ѕі mtе nе vο і а dе rе сu nο а ştе rе а е fο rtu rі lο r prο prі і dе
сătrе сο lе gі şі îşі і mpu nе pu nсtu l dе vе dе rе în dе ru lа rе а u nu і prο і е сt lа
nі vе lu l şсο lі і . А lt prο fе ѕο r ѕе а flă lа înсе pu tu l а се ѕtu і dе mе rѕ şі а rе nе vο і е
dе сο nѕu ltа nţă şі înсu rа jа rе pе rmа nе ntă dі n pа rtе а сο lе gі lο r. U n а ѕtfе l dе
сο nflі сt е ѕtе mа і grе u dе ѕο lu ţі ο nа t dе ο а rе се mο tі vе lе са rе îl gе nе rе а ză
ѕu nt mа і ѕu btі lе . А і сі а pο rtu l сο lе сtі vu lu і е ѕtе dе tе rmі nа nt.
 сο nflі сtе lе dе vа lο rі / сrе dі nţе / ѕсο pu rі . Ο pі nі і dі fе rі tе în сhе ѕtі u nі vі tа lе ,
ѕсο pu rі ѕа u prі ο rі tăţі dі fе rі tе în а сtі vі tа tе а dе gru p (u n prο fе ѕο r dο rе ştе са
е lе vі і lu і ѕă fі е în prі mu l rând і nfο rmа ţі , а ltu l dο rе ştе са а се е а şі е lе vі ѕă
ştі е ѕă ѕе dе ѕсu rсе în ѕі tu а ţі і сο nсrе tе ) dе tе rmі nă а сţі u nі dі vе rgе ntе
gе nе rа tο а rе dе tе nѕі u nе nе gа tі vă.
Ѕе dі ѕtі ngе întrе сο nflі сtе lе е ndο gе nе / е xο gе nе ѕі ѕtе mu lu і ѕі mе trі се / а ѕі mе trі се
dі n pu nсt dе vе dе rе а l fο rţе і , ο rі е ntа tе ѕprе ѕtru сtu ră (е x. Rе vο lu ţі а са rе а rе са ο bі е сtі v
ѕсhі mbа rе а ѕtru сtu rі і ο rі е ntа tе ѕprе lі tі gі u , în fu nсţі е dе mο du l dе pе rсе pе rе а
а dvе rѕа ru lu і ţсο nflі сtе lе pο t fі lu ptе «ο pο nе ntu l е ѕtе pе rсе pu t са du şmа n се trе bu і е pu ѕ
pе fu gă, а vе rtі zа t ѕа u сhі а r dі ѕtru ѕ»), jο сu rі (і mpu lѕu rі lе е mο ţі ο nа lе а lе lu ptе і ѕu nt
înlο сu і tе în ѕі tu а ţі а dе jο с dе а nа lі ză rа ţі ο nа lă, і а r ο pο nе ntu l е ѕtе dο а r а dvе rѕа r са rе
а dе ră lа rе gu lі lе jο сu lu і , dа r pе са rе trе bu і е ѕă îl învі ngі în і ntе rі ο ru l rе ѕtrі сţі і lο r і mpu ѕе
dе rе gu lі ), dе zbа tе rі (сο nflі сtе dе і dе і са rе сο nѕtа u în сο nvе rtі rе а а dvе rѕа ru lu і lа
prο prі u l mο d dе а pе rсе pе şі е vа lu а ). Е сhі pе lе dе mu nсă pο t găzdu і сο nflі сtе ο rі е ntа tе
ѕprе ο а mе nі / сο nflі сtе ο rі е ntа tе ѕprе ѕа rсі nă (І u сu , 2006).
53
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
DE CE NE-AU LIPSIT ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE ÎN PANDEMIE?
Prof. NIJLOVEANU IOANA

Liceul Tehnologic Crâmpoia, jud.Olt
Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, cu

participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor instituții de învățământ.
Ele sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului și au un impact
pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor, asupra performanțelor școlare și a integrării
sociale. Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând
cu noțiuni noi, volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie
un mijloc de formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor,
disciplinându-le acțiunile și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Reprezintă un mijloc de
formare a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice
manifestării spiritului de independență și inițiativei.
Acestea vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice de predare-
învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții, vizite la
muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de spectacole de
teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități sportive, legate de
protecția mediului etc.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre
frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură.
Prin excursii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor învăţând
astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările
oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor
contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Vizitele la muzee, expozitii, monumente și locuri istorice, case memoriale constituie un mijloc
de a intuit și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului nostru.
Vizionările și spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară, prin care
copilul face cunoștință cu lumea minunată a artei.
Deși această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator,
valoarea ei deosebită rezidă în faptul ca ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice,
precum și în faptul ca apelează, permanent, la afectivitatea copilului.
54
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc
interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort
suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea
fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în
asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are,
prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le
influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal – pregătirea
copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de
talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea
în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi.
Perioada școlii online a constituit, pentru fiecare, o mare provocare. Cel mai mult ne-a lipsit
interacțiunea directă cu elevii, faptul că nu am putut „lua pulsul” sălii de clasă, că a fost mult
mai dificil să primești feed-back imediat și să remediezi la timp unele aspecte înțelese
superficial.
Dar... ne-am adaptat să învățăm și altfel...
Elevii au devenit puțin mai responsabili, au înțeles că e foarte important să valorifice fiecare
experiență de învățare.
Tot altfel s-au derulat și activitățile extrașcolare.
Am consultat elevii și profesorii Liceului Tehnologic Crâmpoia asupra impactului emoțional
privind lipsa activitaților extrașcolare în perioada pandemiei, iar aceștia și-au exprimat opiniile
în scris.
M. D.- elevă clasa a-VIII-a B
O data cu venirea pandemiei multe s-au schimbat în viața noastră de elevi dar și de cea de
copii. Pentru mulți dintre noi a fost foarte greu să ne adaptăm la noul stil de viață, noi copii am
început să vorbim din ce în ce mai rar, neavând posibilitatea de a vorbi față în față, copii au
renunțat să socializeze și acesta a fost un lucru foarte greu pentru psihicul nostru.
În mintea și în sufletul nostru a rămas doar amintirea excursiilor pe care le-am organizat
împreună cu școala, ” Săptămâna Altfel” pe care o așteptam cu nerăbdare să sosească pentru a
ne distra și a realiza lucruri noi și interesante, dar și serbările pe care le organizam la începutul
sau la sfârșitul anului școlar. Dezamăgirea se citea pe fețele noastre din cauză că știam că nu
vor mai avea loc curând activități extrașcolare. Copii au renunțat să socializeze și acesta a fost
un lucru foarte greu pentru psihicul nostru.
I. C. – elevă clasa a-VI-a B
55
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Perioada pandemiei fost o experiență inedită atât pentru profesori cât și pentru noi, elevii.
Chiar dacă unele activități extrașcolare au trecut în mediul online, acestea nu au mai avut același
”farmec” pentru noi. Ne-au lipsit excursiile, vizitele și drumețiile în care socializăm,
interacționăm și ne bucurăm de frumusețea peisajelor. Emoția, trăirile și interacțiunea cu ceilalți
colegi din cadrul unei excursii nu pot fi înlocuite de niciun „tur virtual” vizionat în fața unui
ecran de calculator.
A. C. – elev clasa a-VI-a A
Mie unul mi-au lipsit excursiile, deoarece era un moment în care te puteai detașa complet de
la școală și puteai avea un moment de liniște sau puteai să te distrezi cu prietenii tăi. Cred că
cel mai mult îmi plăcea călatoria în sine și prieteniile legate cu alți copii.
P.I.- profesor Istorie
Restricțiile impuse de pandemia Covid-19 ne-a determinat să conștientizăm cât de
importante erau activitățile extrașcolate atât pentru elevi cât și pentru noi cadrele didactice.
Copiii au nevoie de astfel de activități care să le ofere prilejul să interacționeze unii cu alții în
diferite ocazii, să lege prietenii. Experiența era altfel și pentru noi, având posibilitatea să
interacționăm, să-i cunoaștem altfel pe elevi.
Pentru mine și elevii mei a fost doi ani școlari fără „Școala Altfel” fiind nostalgici după
activitățile desfășurate pe parcusul acestei săptămâni. De asemenea, fiind nerăbdători să fie
reluate și alte forme de activități: concursuri școlare, excursii, vizite atât de importante pentru
dezvoltarea intereselor și pasiunilor elevilor.
V.I. –profesor Limba și literatura română
Activitățile extrașcolare se desfășoară, cu precădere, față-n față, însă acest lucru nu a fost
posibil în perioada pandemiei.
Când te gândești la acest tip de activitate faci legatura cu natura, cu creativitatea, cu frumosul
și mai putin cu notiunea de online, care impune o granită între elevi și profesori atît la propriu,
cât și la figurat.
Niciodată nu am simtit atât de acut lipsa excursiilor, a spectacolelor, a serbărilor sau a
festivităților de început sau final de an școlar, ca în perioada pandemiei.
Din păcate, a fost eliminată și săptămâna „Școala Altfel” în care activitățile extrașcolare
reprezentau baza a tot ceeea ce proiectăm.
Se spune că pentru a reuși în viață, alături de studii și diplome, ai nevoie și de școala vieții pe
care o dobândești și prin intermediul activităților extrașcolare.
În concluzie consider că activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea
procesului de învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea
56
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o
atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul
larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este
garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi
laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.
Bibliografie:
1. Ministerul Educatiei si Cercetarii, Institutul de Știinte ale Educației Revista
Învățământului preșcolar, 3-4/2006,
2. Ionescu, M.; Chiș, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.
57
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
DEZVOLTAREA STIMEI DE SINE LA ELEVII CU CERINȚE EDUCAȚIONALE

SPECIALE -
ACTIVITATE „CE FACEM CU FRICA?”
Profesor itinerant/de sprjin LUPU ADRIANA IULIANA

Școala Gimnazială Specială „Constantin Păunescu” Iași
Auto-acceptarea implică identificarea emoției prezente și a comportamentului sau

gândurilor aferente și acceptarea acestora, fix așa cum sunt la momentul respectiv. Acceptarea
implică conștientizare, identificare de motive și evoluție, axându-se pe identificarea emoțiilor,
temerilor și greșelilor, însoțite de acceptarea, identificarea cauzelor și a unor soluții alternative
în vederea remedierii acestora. În cadrul realizării lucrării pentru obținerea gradului didactic I
am abordat tematica stimei de sine la elevii cu CES. Mai jos voi detalia una dintre activitatățile
regăsite în cadrul programului de intervenție realizat. Activitatea se numește : ”CE FACEM
CU FRICA?”
Scopul activității: Activitatea are la bază dezvoltarea și consolidarea deprinderilor de
identificare a senzațiilor corporale raportate la sentimental de frică, identificând metode
adecvate de depășire a situațiilor intrapersonale conflictuale.
Instrucțiuni: Desfășurarea secvențelor incluse în cadrul fișei ”Ce facem cu frica?” se
axează pe identificarea cuvintelor din aria acestei emoții, moment urmat de observarea
existenței unor multitudini de temeri și identificarea fricilor personale prin notarea acestora. În
vederea identificării prezenței unei frici este necesară o cunoaștere prealabilă a reacțiilor
organismului uman, precum și o scurtă exemplificare a unor modalități de depășire a fricii și
control corporal, aspecte punctate în cadrul secvenței ” Ce pot face atunci când simt că îmi este
frică?”.
Se impune cunoașterea propriilor reacții, de aceea fiecare elev va completa secvența ”
Când mi-a fost frică…?”, notând exact ce a văzut, auzit, simțit și gândit în acele momente.
Sugestii și analiză: A fi conștient de propriul corp și propriile gânduri avute într-o anumită
situație vor crește gradul conștientizării și auto-acceptării senzațiilor fizice, afective și
cognitive. Este important ca fiecare copil să fie conștient de faptul că poate controla orice
situație, fie individual, fie prin solicitarea ajutorului extern. Iar curajul de a face acest lucru este
cheia utilizată în depășirea propriilor temeri.
58
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
CE FACEM CU
FRICA?
Încercuiți toate cuvintele care se referă la frică:
TEAMĂ CURAJ SPAIMĂ BUCURIE
ÎNDRĂZNEALĂ GROAZĂ NELINIȘTE

ZÂMBET
Persoanele care înfruntă primejdiile și nu se dau bătute sunt persoane curajoase, ele dau
dovadă de putere. Atunci când nu avem curaj spunem că ne este frică. Frica înseamnă
spaimă, teamă , groază, neliniște față de o situație sau un lucru.
Ne poate fi frică de un animal periculos, de întuneric, de insecte, dar și atunci când dăm
un test, suntem ascultați sau puși să vorbim în fața colegilor. Gândește-te la tine și notează
_________________ _________________
_________________ _________________
ÎMI ESTE FRICĂ DE...
_________________ _________________
_________________ _________________
mai jos toate fricile tale:
59
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
CE POT FACE ATUNCI CÂND SIMT CĂ ÎMI ESTE FRICĂ?

Când simțim că ne este frică putem avea următarele reacții:
-avem senzația de gol în stomac
-picioarele pot începe să tremure
-palmele pot începe să transpire
-inima ne bate din ce în ce mai repede
-temperatura corpului poate crește sau poate scădea brusc, din acest motiv ne poate fi
foarte frică și rămânem încremeniți sau ne poate fi foarte cald și începem să
transpirăm
De aceea, cunoscând cum reacționează corpul putem să ne calmăm. Mai jos ai câteva
exemple de acțiuni pe care le poți realiza atunci când îți este frică.
Citește-le pe toate și alege-le pe cele care ți se potrivesc. Pe spațiile libere poți da
propriile exemple!
Când îmi este Când îmi este

frică pot să... frică pot să...
Iau o pauză și
respir ușor, _______________
numărând până la _______________
10
Cer ajutorul celor

din jur: părinți, _______________
profesori, colegi _______________
etc
CÂND MI-A FOST FRICĂ…?

Amintește-ți o situaţie în care ai simţit frică și răspunde la întrebările de mai jos:
60
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
CE
VĂD?____________________________________________________
CE AUD?
____________________________________________________
CE GÂNDESC?
_______________________________________________
CUM MĂ SIMT?
_____________________________________________
SOLUȚIE: CE POT
FACE?_____________________________________
___________________________________________________________________________
61
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
SĂ CUNOAȘTEM ADJECTIVUL PRIN METODE DISTRACTIVE

Școala Gimnazială Specială ”Constantin Păunescu” Iași
În cazul copiilor cu cerințe educaționale speciale putem vorbi despre individualizarea,

adaptarea și pregătirea materialelor de lucru astfel încât să se plieze pe nivelul de cunoștințe-
ancoră pe care le deține la momentul realizării unei lecții specifice. Voi prezenta adaptarea unui
material axat pe părțile de vorbire, respectiv adjectivul, astfel încât materialul adaptat și
individualizat să reprezinte un real suport în conștientizarea cunoștințelor deținute și
aprofundarea informațiilro anterior învățate.
Grupul de lucru este alcătuit din trei elevi aflați în programul de sprijin educațional atât
pe durata ciclului primar, cât și gimnazial; aceștia întâmpinând dificultăți de generalizare,
clasificare, abstractizare, rigiditate în gândire și în abordarea sarcinilor, memorie predominant
mecanică, momente de defocusare și dificultăți de extragere a elementelor de detaliu din cadrul
cerinței menționate. Lecția se axează pe domeniuld e intervenție- stimulare cognitivă: limba și
literatura română, iar subiectul activității: ” Să cunoaștem adjectivul prin metode distractive”
presupune fixarea și consolidarea cunoștințelor de gramatică referitoare la părțile de vorbire
studiate pentru o utilizare corectă în comunicarea scrisă și orală, prin recunoașterea,
diferențierea și identificarea caracteristicilor esențiale ale adjectivului.
Activitatea s-a axat pe următoarele obiective operaționale detaliate:
1. cognitive:
O1 – Să noteze minim patru însușiri potrivite cuvântului de pe ciorchine, ajutându-se de
imaginile din tabel. Obiectivul va fi realizat la nivel minim dacă elevii identifică însușirile
potrivite în cazul a patru imagini suport.
O2 – Să citească informațiile de pe planșa adjectivului referitoare la definiția și
poziționarea adjectivului. Obiectivul este realizat la nivel minim dacă elevii recunosc
adjectivele notate de pe planșă și poziționarea acestora înainte și după substantivul pe care îl
însoțesc.
O3 – Să realizeze diferențierea dintre numărul singular și plural prin realizarea acordului
corespunzător dintre substantivul și adjectivul de pe planșă. Obiectivul este realizat la nivel
minim dacă elevii realizează minim un acord gramatical corespunzător.
62
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
O4 – Să recunoască gradele de comparație ale adejectivului: pozitiv, comparativ și

superlativ prin oferirea exemplului propriu cu ajutorul detaliilor de pe planșă. Obiectivul este
realizat la nivel minim dacă fiecare elev exemplifică corect minim un grad de comparație.
O5 – Să descrie imaginea folosind adjectivele potrivite de pe fișa de lucru. Obiectivul
este realizat la nivel minim dacă elevii notează minim două adjective corespunzătoare în tabelul
dat.
O6 – Să precizeze antonimele potrivite fiecărui adjectiv de pe cartonașul primit.
Obiectivul este realizat la nivel minim dacă elevii identifică corect cel puțin două antonime de
pe cartonașele individuale.
O7 – Să asocieze imaginea dată cu adjectivul potrivit realizând acordul dintre substantiv
și adjectiv. Obiectivul va fi realizat la nivel minim dacă elevii realizează corect minim trei
asocieri prin transarea de linii corespondente.
O8 –Să analizeze adjectivul identificat completând cu bifă coloanele indicate: gen,
număr, grad de comparație. Obiectivul va fi realizat la nivel minim dacă fiecare elev va oferi
minim două răspunsuri corespunzătoare în tabelul indicat.
O9 –Să precizeze pentru imaginea individuală adjectivele referitoare la: formă, gust,
dimensiune și culoare. Obiectivul va fi realizat la nivel minim dacă fiecare elev va oferi minim
trei răspunsuri corespunzătoare în căsuțele tabelului.
O10 –Să argumenteze alegerea unei trăsături individuale pozitive sau negative.
Obiectivul va fi realizat la nivel minim dacă fiecare elev va explica minim o trăsătură după un
model dat.
O11 –Să identifice adjectivul dat în exercițiul joc de pe fișa de lucru. Obiectivul va fi
realizat la nivel minim dacă fiecare elev va nota adjectivul găsit.
2. psiho-motorii
O12– Să arunce cubul cu imagini pe bancul de lucru identificând cerința de pe fața
cubului .Obiectivul va fi realizat la nivel minim dacă fiecare elev va arunca cubul măcar o dată,
identificând cerința de pe fața cubului.
O13– Să utilizeze corect mijloacele auxiliare folosite: planșă, rechizite,cartonașe,
autocolant, cuvinte, marker etc.
Obiective afective:
O14 – Să participe cu interes la activitata desfășurată, menținându-și atenția focusată cel
puțin pe parcursul explicațiilor primite.
63
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
O15 – Să își exprime starea emoțională la sfârșitul activității. Obiectivul este realizat la
nivel minimal dacă eleva răspunde oral, selectând un cuvât ce exprimă cel mai bine starea
emoțională din momentul respectiv.
În cadrul lecției captarea atenției se va face prin Metoda Ciorchinelui- Ciorchinele
Adjectivelor. Elevii extrag câte o fișă pe care este reprezentat un ciorchine, alături de un cuvât
central, instrucțiunile de lucru și imagini conexe cuvântului dat. Aceștia vor nota patru însușiri
ale fiecărui cuvânt, individual sau folosindu-se de imaginile din tabel. Profesorul direcționează
elevii prin folosirea întrebării- ”Ce fel de copil/creion/carte?”și prin explicarea imaginilor din
tabel, dacă există nelămuriri. În momentul precizării răspunsului acesta poate fi notat pe boabele
strugurelui și precizat cu voce tare, la final.
Anunţ titlul activităţii „Să lucrăm cu adjective!” și precizez obiectivele într-un limbaj
accesibil: astăzi vom discuta despre adjectiv: ce este acesta și cum îl recunoaștem, unde îl găsim
și cum îl putem analiza și vom parcurge o mulțime de activități cu ajutorului unui cub special.
Profesorul adresează elevilor o serie de întrebări suport, parcurgând Planșa Adjectivului:
a.Definirea adjectivului cu exemple concrete asociate unei ființe, lucru sau fenomen al
naturii. Cine îşi aminteşte ce este adjectivul?
Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată însușiri ale obiectelor (fiinţe, lucruri,
fenomene ale naturii)
b.Reactualizarea cunoștințelor despre genul și numărul substantivelor cu ajutorul
planșei și completarea orală a numărului plural, după exemplu (băiat fericit- băieți fericiți)- Cu
cine se acordă adjectivul?
c.Observarea poziționării adjectivului înainte sau după substantivul pe care îl însoțește-
elevii vor explica din exemplele primite pe bilețele unde se poziționează adjectivul- Unde este
situat adjectivul?
d.Reactualizarea cunoștințelor referitoare la gradele de comparație prin citirea acestora
de către elevi și oferirea unui exemplu concret pentru adjectivul ”bun”, pe care îl vor trece la
toate gradele de comparație de pe planșă- Care sunt gradele de comparație ale adjectivului?
Profesorul precizează că vor urma o serie de exerciții diferite, aplicate în funcție de
cerințele enunțate pe Cubul Adjectivelor. Elevii vor rezolva cerințele în funcție de aruncarea
cubului și numărul observat în urma aruncării, astfel:
1.Descrie- fiecare elev va descrie imaginea de pe bilețelul extras utilizând adjective
potrivite acesteia (masă/măr/mănuși)
2.Compară- Elevii vor utiliza o serie de cartonașe plastifiate sub forma unor cărți de joc
în care vor poziționa adjectivul din mână peste antonimul acestuia regăsit pe bancul de lucru
64
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
3.Asociază- elevii vor realiza asocierea dintre fiecare imagine care arată un substantiv
cu adjectivul potrivit. (ex: pahar transparent).
4.Analizează- fiecare elev va citi o propoziție, va identifica adjectivul din cadrul acestuia
și îl va analiza bifând ”x” în căsuța corespunzătoare, argumentând alegerea realizată.
5. Aplică- fiecare elev trebuie să precizeze pentru imaginea individuală adjectivele
referitoare la: formă, gust, dimensiune și culoare (imagini: o felie de pizza, un tort și o lămâie).
6. Argumentează- elevii vor selecta câte o însușire pozitivă/ negativă, explicând prin
scrierea unui exemplu clar alegerea acesteia.
Atașez mai jos câteva imagini din cadrul anexelor realizate sau de realizat:
65
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
DESCRIE- Descrie imaginile folosind trei adjective potrivite!

Ce fel de _____________? Ce fel de ___________? Ce fel de ______________?
66
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Fețele cubului- 2.Compară- Cărți de joc- adjective

COMPARĂ- Compară şi potriveşte adjectivele cu înţeles opus:
FRUMOS URÂT BUN RĂU
CALD RECE ATENT NEATENT
ÎNALT SCUND LINIȘTIT AGITAT
MARE MIC LENEȘ HARNIC
MINCINOS SINCER PRIETENOS DUȘMĂNOS
TĂCUT VORBĂREȚ TARE MOALE
Bibliografie:
 Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Limba română. Manual pentru clasa a VII-a,
Editura ArtKlett, Bucureşti, 2019;
 Cheroiu, Mariana, Limba și literatura română caiet de lucru pe unități de învățare
pentru clasa a VI-a , Editura Booklet, București, 2017
 Natalia Boloș, Gabriela Graz, Ligia Diana Duţescu, Adela Filip, Andaluzia Mustea,
Nadia Camelia Pop, Caiet auxiliar.Limba şi literatura română. Clasa a VI-a, Editura
Tipocar, Satu Mare, 2017;
 Repere metodologice pentru consolidarea achizițiilor anului școlar 2019-2020,
disciplina limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a,
https://isj.vs.edu.ro/download/LIMBA-SI-LITERATURA-ROMANA.pdf
 https://www.twinkl.ro/
67
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
SĂ PROMOVĂM RELAȚIILE DE PRIETENIE-

ACCEPTARE, EMPATIE, IMPLICARE

Școala Gimnazială Specială ”Constantin Păunescu” Iași
Lecția propusă spre prezentare se axează pe dezvoltarea deprinderilor de recunoaștere

și analiză a caracteristicilor care descriu comportamentul pozitiv ce stă la baza unor relații de
prietenie, dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine/ față de
ceilalți și explorarea abilităţilor de relaţionare asertivă prin dezbaterea conceptului de prietenie
pe diverse arii: calități, defecte, autenticitate, valori etc.
Colectivul clasei unde a fost aplicat acest proiect didactic este alcătuit din 23 de copii,
dintre care doi elevi integrați. Domeniul de intervenție este cel socio-afectiv - autocunoaștere
și dezvoltare personală, tipul activității axându-se pe consolidarea și sistematizarea
deprinderilor, iar subiectul activității: ” SĂ PROMOVĂM RELAȚIILE DE PRIETENIE-
ACCEPTARE, EMPATIE, IMPLICARE”.
Activitatea s-a axat pe următoarele obiective operaționale detaliate:
Cognitive
O1- să identifice aspectele relevante legate de conceptele de prietenie și violență în cadrul
ciorchinelui. Obiectivul este realizat la nivel minimal dacă minim jumătate din colectivul clasei
identifică măcar o informație specifică ciorchinelui.
O2- să exemplifice cuvinte din aria violență/ prietenie care să înceapă cu fiecare literă a
cuvântului. Obiectivul este realizat la nivel minimal dacă fiecare menmbru al grupului oferă
minim un exemplu.
O3- să identifice caracteristicile pozitive/negative întâlnite în cazul unui prieten/ unui agresor.
Obiectivul este realizat la nivel minimal dacă fiecare menmbru al grupului oferă minim trei
exemple.
O4- să ofere soluții utile în cazul a șase situații problemă manifestate de către un agresor.
Obiectivul este realizat la nivel minimal dacă fiecare menmbru al grupului oferă minim trei
exemple.
O5- să precizeze soluții în cazul identificării unui potențial agresor/ agresat. Obiectivul este
realizat la nivel minimal dacă fiecare menmbru al grupului oferă minim două exemple.
68
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
O6- să identifice diferențele dintre colegialitate și prietenie și precizarea diferitelor tipoligii de

prieteni . Obiectivul este realizat la nivel minimal dacă fiecare menmbru al grupului oferă
minim două exemple.
O7- să noteze calitățile/ valorile întâlnite în cazul unei prietenii, dar și a non-valorilor/
defectelor remarcate în cazul unei false prietenii. Obiectivul este realizat la nivel minimal dacă
fiecare menmbru al grupului oferă minim două exemple.
O8- să identifice modalitățile adecvate/ neadecvate de comportament. Obiectivul este realizat
la nivel minimal dacă fiecare menmbru al grupului oferă minim două exemple.
O9- Să noteze regulile prieteniei pe planșa dată. Obiectivul este realizat la nivel minimal dacă
fiecare menmbru al grupului oferă minim două exemple.
Psihomotorii
O10- să decupeze/lipească materialele conform cerințelor date. Obiectivul este realizat la
nivelminimal dacă reușesc cu sau fără sprijin să realizeze aceste aspecte.
O11- să utilizeze corect mijloacele auxiliare folosite. Obiectivul este realizat la nivel minimal
dacă folosește corespunzător materialele de scris- cretă, marker, pix.
Afective
O12 –Manifestarea interesului pentru lecție prin participare activă și respectarea regulilor
transmise
O13- Manifestarea autocontrolului comportamental
Momentele Mijloace de
Activitatea profesorilor Activitatea elevilor Evaluare
activității învățământ
I.Moment Verificarea prezenţei elevilor şi a Elevii se pregătesc cu Resurse
organizatoric condiţiilor optime necesare cele materiale:cuti
desfăşurării lecţiei. Pregătirea necesare pentru lecţie. e, bilețele,
materialelor utilizate în cadrul planșă, fișe
lecției.
II.Captarea Profesorii solicită elevilor să Chiorchine
atenției verbalizeze cuvinte ce pot fi notate Elevii ascultă ascultă Prezentare
Aprecierea
în cele două ciorchine realizate pe explicațiile redate de power point
răspunsuri
tablă: Ciorchinele violenței și către profesor și
lor oferite
Ciorchinele prieteniei. Fiecare răspund la întrebările
69
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
profesor va nota cuvintele adresate de către de către

corespunzătoare unui ciorchine, în profesor, individual și elevi.
dependență de răspunsurile oferite succesiv
de către elevi. .
ANEXA NR. 1- Ciorchine și
Prezentare Power Point
III.Comunica Profesorul diriginte scrie titlul
rea titlului și lecției pe tablă- PRIETENIE Observare
obiectivelor CONTRA VIOLENȚĂ și prezintă Tablă, cretă a
lecției
titlul lecției și obiectivele de atins Ascultă informațiile Titlul regăsit capacității
în cadrul acesteia: în cadrul lecției transmise de către și în cadrul de
de astăzi vom învăța mai multe profesori. prezentării- identificar
despre prietenie și violență, despre calculator e a titlului
calități și defecte, dar și cum putem lecției
să fim mai buni cu ceilalți și să
devenim prieteni adevărați.
IV.
Profesorii informează elevii că vor
Desfăşurarea Elevii vor realiza în
activităţii
fi repartizați pe într-un total de 8
cadrul grupului de
propriu-zise grupe( o grupă de doi elevi, iar
repartiție următoarele
restul 7 de câte 3 elevi)
cerințe: Anexa nr. 2- Observare
Fiecare grup va primi câte o
Violență/ a modului
activitate caracteristică prieteniei
Prietenie de lucru al
sau violenței, după cum sunt
1.Vor exemplifica elevilor
incluse în cadrul anexelor:
cuvinte din aria
1.Exercițiu- joc de oferire unor
violență/ prietenie
cuvinte din aria violență/ prietenie
care să înceapă cu Anexa nr. 3-
care să înceapă cu fiecare literă a
fiecare literă a Calitățile
cuvântului.Anexa nr. 2- Violență/
cuvântului unui prieten/
Prietenie
Defectele
2. Identificarea caracteristicilor
2. Vor identifica unei persoane
pozitive/negative întâlnite în cazul
caracteristicile violente/agre
unui prieten/ unui agresor
pozitive/negative sive
70
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Anexa nr. 3- Calitățile unui prieten/ întâlnite în cazul unui

Defectele unei persoane prieten/ unui agresor Anexa nr. 4-
violente/agresive 3. Vor oferi soluții Prieten sau
utile în cazul a șase agresor? Aprecierea
3. Oferirea de soluții utile în cazul a situații problemă răspunsuri
șase situații problemă manifestate manifestate de către lor oferite
de către un agresor un agresor Anexa nr. 5- de către
Anexa nr. 4- Prieten sau agresor? 4. Vor identifica, Ce poţi face elevi.
4. Identificarea, decuparea și lipirea decupa și lipi soluții dacă vezi un
unor soluții în cazul idnetificării în cazul idnetificării copil agresat?
unui potențial agresor/ agresat. unui potențial agresor/
Anexa nr. 5- Ce poţi face dacă vezi agresat.
un copil agresat? Anexa nr. 6-
5. Identificarea diferențelor dintre 5.Vor identifica Colegialitate
colegialitate și prietenie și diferențele dintre sau prietenie?
precizarea diferitelor tipoligii de colegialitate și
prieteni prietenie și precizarea Observare
Anexa nr. 6- Colegialitate sau diferitelor tipoligii de Anexa nr. 7- a modului
prietenie? prieteni Adevărata/ de lucru al
6.Notarea calităților/ valorilor falsa elevilor
întâlnite în cazul unei prietenii, dar 6.Vor nota calitățile/ prietenie
și a non-valorilor/ defectelor valorile întâlnite în
remarcate în cazul unei false cazul unei prietenii,
prietenii dar și a non-valorilor/ Anexa nr.8-
Anexa nr. 7- Adevărata/ falsa defectelor remarcate Cum se
prietenie în cazul unei false poartă un
7.Identificarea modalităților prietenii prieten
adecvate/ neadecvate de 7. Vor identifica adevărat?Dar
comportament. modalitățile adecvate/ un prieten
Anexa nr.8-Cum se poartă un neadecvate de fals?
prieten adevărat?Dar un prieten comportament. Anexa nr.9-
fals? 8. Vor identifica Regulile
regulile prieteniei prieteniei
71
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
8.Identificarea regulilor ce satu la

baza unei prietenii autentice
Anexa nr.9- Regulile prieteniei
VI. Profesorii precizează faptul că
Fixare și doresc să observe cum au lucrat și
consolidare îi invită, pe rând, pe fiecare grup
Evaluarea
pentru a prezenta rezultatele muncii Elevii prezintă în
capacității
realizate în cadrul activității grupul de repartiție Panșele și
de a
corespondente. rezultatele muncii și activitățile
prezenta
În cazul în care timpul va fi realizează planșa realizate
informațiil
suficient elevii pot alcătui planșa prieteniei.
e aferente
prieteniei, notând pe fiecare mână
decuată un aspect pozitiv la propria
persoană/ colegii de clasă.
IX. Aprecieri
Apreciază munca elevilor depusă și
Evaluarea și verbale
asigurarea
recompensează verbal elevii pentru
asupra
feed-back- implicarea în activitate, ilustrând
comporta
ului și ideea că au reușit participe cu Primesc aprecierile și
Recompense- mentului
încheierea succes la întreaga activitate. feeback-ul din partea
dulciuri elevilor și
activității Elevii sunt recompensați verbal și profesorilor
a
fizic (dulciuri), exprimând cum
răspunsuri
anume s-au simțit pe parcursul
lor date de
activității.
către elevi.
72
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
ANEXA NR. 1- Ciorchine și Prezentare Power Point
ANEXA NR. 2
ANEXA NR. 3
Calitățile unui prieten/ Defectele unei persoane violente/agresive
73
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
ANEXA NR. 4- Prieten sau agresor?

Citeşte enunţurile ce descriu un comportament negativ, de tip bullying. Oferă soluții pentru
schimbarea comportamentului, gândindu-te: Tu ce ai face în acea situație?
Comportamente Soluții
Îi amenință pe ceilalți cu bătaia.
Își jignește colegii.
Își minte colegii.
Râde când cineva greşeşte.
Împinge , loveşte pe alţii.
Pune porecle răutăcioase.
ANEXA NR. 5- CE POŢI FACE DACĂ VEZI UN COPIL AGRESAT?
1. SPUNE-I UNUI ADULT CARE POATE AJUTA (PĂRINTE, PROFESOR)
2. FII DE PARTEA CELUI AGRESAT! ŢINE PIEPT AGRESORILOR!
3. INVITĂ COPIII CARE SUNT AGRESAŢI SĂ SE JOACE CU TINE ÎN ALT LOC
4. SPUNE-LE CELOR AGRESAŢI CĂ NU MERITĂ SĂ FIE TRATAŢI AŞA
5. CEL MAI BUN LUCRU PE CARE POŢI SĂ-L FACI PENTRU UN COPIL AGRESAT
ESTE SĂ FII PRIETENUL LUI
6. SPUNE-I AGRESORULUI SĂ TERMINE/ SĂ SE RETRAGĂ. BULLYINGUL NU MAI
ESTE LA MODĂ!
7. ARATĂ ŞI CELORLALŢI CĂ NU-ŢI PLACE CEEA CE VEZI.
8. SPUNE-LE AGRESORILOR CĂ A COMUNICA AJUTĂ, PE CÂND A FII VIOLENT NU
AJUTĂ!
ANEXA NR. 6- Colegialitate sau prietenie?
1. . Care este diferența dintre colegialitate și prietenie?
 Pot avea mai mulți colegi sau mai mulți prieteni?

 Toți colegii de la școală îmi pot fi și prieteni?
74
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
ANEXA NR. 7
Pentru mine un prieten adevărat trebuie să fie____________________
Pentru mine un fals prieten, o persoană răutăcioasă și violentă este_____________
ANEXA NR. 8/9

Cum se poartă un prieten adevărat?Dar un prieten fals?- REGULILE PRIETENIEI
 Luaţi apărarea prietenului în absenţa sa.  Nu fiţi gelos pe ceilalţi prieteni ai săi.
 Aveţi încredere unul în celălalt.  Jucați-vă împreună.
 Oferiţi-vă ajutorul prietenului când are  Petreceți timpul împreună.
nevoie.  Mulțumește-i celuilalt când te ajută.
 Nu vă criticaţi prietenul în public.  Cere-ți scuze dacă ai greșit!
 Păstraţi secretele prietenului.  Împarte ce ai cu celălalt! Nu fi egoist!
 Oferiţi-i sprijin la nevoie.  Fii sincer cu prietenul tău.
 Încurajați-vă prietenul!  Explică-i dacă nu a înțeles ceva.
Bibliografie:
1. Elena Motaș , Rusu Daniela, Program de Dezvoltare personală, CCD Iași, 2011
2. Silvia Babea, Violanda Cristina Morărașu, Ghid de resurse practice pentru activitatea
de consiliere și orientare a elevilor, 2009
3. Ora educativă-modele de proiecte didactice, Cluj, E.Eurodidact,2002
4. Lemeni, G., Miclea, M., (coord), (2004), Consiliere şi orientare, Ed. ASCR, Cluj
Napoca
75
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
INSTRUIREA DIFERENŢIATĂ ŞI INDIVIDUALIZAREA ÎN PROCESUL

DIDACTIC
Prof. Înv. Preșcolar TUDOR ELENA CRISTINA

G.P.N.P. „Campionii” Mioveni, Jud. Argeș
Procesul de instruire diferenţiată trebuie orientată spre acele aspecte care

influenţează randamentul şcolar. Orice activitate de diferenţiere a instruirii trebuie să
pornească de la sesizarea trăsăturilor dar şi a deosebirilor dintre subiecţi. Depistarea
acestor trăsături care îi diferenţiază pe copii reprezintă operaţia iniţială, premisă a
oricărei acţiuni de tratare diferenţiată.
Învăţământul individualizat constă în împlinirea unor sarcini de lucru de către
fiecare copil în mod independent. Indiferent de forma de organizare pe care o alege,
educatoarea are un rol deosebit de important. Şi aceasta formă are avantajele şi
dezavantajele ei. Dintre avantaje amintim: - îl ajută pe copil să-şi însuşească deprinderi
de muncă intelectuală; - îl ajută la eliminarea lacunelor; - respectă particularităţile de
vârstă; - conduce la aprecierea cât mai exactă a capacităţilor fiecărui copil tratat separat;
Pe lângă aceste avantaje învăţământul diferenţiat şi individualizat prezintă şi
unele limite, de care cadrul didactic trebuie să ţină seama: - copilul se poate izola de
colectiv, dacă activitatea nu este dirijată atent şi nu este îmbinată cu activităţi frontale; -
răpeşte mult timp şi prezintă dificultăţi, deoarece preşcolarii şi şcolarii mici nu ştiu să-
şi organizeze munca independentă; - pretinde cadrului didactic o perfectă stăpânire a
acestei strategii; Aproximativ 20% din populaţia şcolară este formată din copii cu cerinţe
educative speciale. Aceşti copii prezintă deficienţe mintale, senzoriale, tulburări de
comportament etc. 3 şi se confruntă cu dificultăţi de învăţare pe perioade mai scurte sau
mai lungi de timp. În ceea ce priveşte educarea acestor copii, în ultimii 30-35 de ani s-
au produs modificări importante în concepţie. Până la începutul anilor 1970 se credea
că necesităţile educaţionale ale acestor copii sunt atât de diferite de cele ale copiilor
normali încât ei au nevoie de şcoli speciale, cu metode diferite de instruire şi conţinut
diferit.
76
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
În ţara noastră şi în prezent multe cadre didactice au această părere. Cele mai
importante argumente în favoarea menţinerii sistemului segregaţionist sunt: - prezenţa
copiilor deficienţi în clasele obişnuite perturbă activitatea din clasă; - în clasele obişnuite
copiii cu deficienţe au sentimente de inferioritate; - şcolile speciale au personal calificat,
care utilizează metode educaţionale adecvate pentru fiecare categorie de handicap;
Experienţa multor ani a dovedit că educarea copiilor cu cerinţe speciale în
instituţii speciale are mai multe dezavantaje decât avantaje. Aceste dezavantaje sunt
determinate mai ales de marile diferenţe care există între viaţa din familie şi viaţa din
instituţii. Vom menţiona câteva din aceste dezavantaje: - pentru ca un copil să se
dezvolte bine fizic, intelectual, afectiv şi social el trebuie să se simtă legat emoţional de
cel puţin un adult. Această legătură îi oferă sentimentul securităţii, îl face să se simtă
preţuit şi important. Un copil care nu beneficiază de o legătură afectivă stabilă cu cel
puţin un adult nu se va valoriza pe sine, nu va avea încredere în cei din jur, dar ni8ci în
el însuşi. În cele mai multe cazuri personalul din instituţie nu are nici dispoziţia afectivă,
nici timpul necesar să satisfacă această dorinţă de afecţiune. Relaţiile dintre copii şi
personalul din instituţie în general sunt impersonale. - în instituţii îngrijirea copiilor se
face pe principiul benzii rulante. Ei nu sunt întrebaţi ce dorinţe, păreri, probleme au, ci
sunt manipulaţi ca nişte obiecte. Exemple ale acestei situaţii sunt:  Sunt obligaţi să
mănânce toţi deodată, nimeni nu-i întreabă ce le place sau ce nu le place;  Nu pot primi
mâncare în afara orelor de masă;  Nu au obiecte personale, nu se pot îmbrăca după
preferinţele lor;  Nu au posibilitatea să rămână singuri, nu se pot odihni atunci când
doresc;  Sunt privaţi, filmaţi, studiaţi de vizitatori, se discută despre ei ca despre nişte
obiecte;  Accesul copiilor la viaţa socială a comunităţii este limitat; - trăind de ani de
zile în asemenea condiţii copii învaţă că primesc totul de la cei din jur, ei trebuie doar
să răspundă unor solicitări externe. Astfel devin dependenţi de personal, pasivi, nu
învaţă să acţioneze independent, să ia decizii, să îşi asume responsabilităţi. - petrecând
aproape tot timpul în instituţii ei nu îşi formează deprinderile sociale;
După anul 1994 s-au produs schimbări fundamentale în ceea ce priveşte
politica educaţională în sensul dezinstituţionalizării şi adoptării educaţiei integrate.
Educaţia integrată se referă la includerea în structurile învăţământului de masă a copiilor
77
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
cu cerinţe educative speciale, pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase

şi cât mai echilibrate a personalităţii acestora.
Când la noi în ţară s-a pus pentru prima dată problema educaţiei integrate,
multe cadre didactice au susţinut că acest lucru nu 4 se poate realiza. Chiar dacă integrăm
într-o clasă obişnuită un copil surd, retardat mintal sau nevăzător acesta nu va reuşi să
înveţe ca ceilalţi copii din clasă. Pentru ca să demonstreze că au dreptate, unele cadre
didactice au cerut copilului retardat mintal să răspundă la matematică, gramatică, istorie
etc. ca şi ceilalţi elevi şi l-au penalizat prin note mici. Aceste cadre didactice nu şi-au
dat seama că nu elevi cu cerinţe educative speciale sunt cei care trebuie să se schimbe
în mod miraculos, pentru a fi ca ceilalţi, ci cadrele didactice trebuie să găsească metodele
eficiente pentru a lucra cu aceşti copii.
Trebuie să pornim de la ideea că şcoala are datoria de a asigura şanse egale
tuturor elevilor. Unii înţeleg prin şanse egale crearea unor condiţii identice: programe
comune, manuale identice etc. Dar sistemul şcolar care asigură aceleaşi condiţii de
instruire pentru toţi elevii reprezintă o inegalitate deoarece ei nu profită în acelaşi fel de
aceste condiţii.
A asigura şanse egale tuturor elevilor înseamnă a asigura posibilităţi maxime
de dezvoltare fiecăruia, în funcţie de aptitudinile, interesele sale. Pentru ca activitatea
instructiv-educativă să fie profitabilă pentru toţi elevii, aceasta trebuie să se realizeze
diferenţiat.
Educaţia diferenţiată vizează adaptarea activităţii de instruire la posibilităţile
diferite ale elevului, la capacitatea de înţelegere şi ritmul de lucru propriu unor grupuri
de elevi sau chiar fiecărui elev în parte. Unele premise ale educaţiei diferenţiate sunt
asigurate chiar de Legea învăţământului din 1995. Această lege prevede două modalităţi
noi de şcolarizare a copiilor cu cerinţe educative speciale: - grupe sau clase speciale din
unităţi şcolare obişnuite; - integrarea directă a elevilor cu cerinţe educative speciale în
unităţi obişnuite de învăţământ. Şi în cazul integrării acestor copii în clase eterogene
educarea lor trebuie făcută diferenţiat. Aceasta se poate realiza prin elaborarea unui
curriculum diferenţiat sau individualizat pentru aceşti elevi.
Pentru ca educaţia integrată să fie eficientă cadrele didactice trebuie să aibă o
atitudine pozitivă faţă de copiii cu cerinţe educative speciale şi trebuie să cunoască bine
78
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
problemele particulare ale copiilor deficienţi din clasă. De asemenea cadrele didactice
trebuie să fie sprijinite de medici, psihologi, logopezi şi alţi specialişti din domeniul
psihopedagogiei speciale.
Şcoala inclusivă este o şcoală deschisă tuturor copiilor, care încearcă şi
reuşeşte să răspundă tuturor cerinţelor educative ale elevilor. Şcoala inclusivă acceptă
toţi copiii, de la deficienţii cu cele mai severe probleme, până la elevii supradotaţi. Este
o şcoală pentru toţi, în care copiii cu deficienţe se includ în mod firesc, nefiind o
categorie care se află mereu în centrul atenţiei.
În concluzie, pentru ca educaţia copiilor cu cerinţe speciale să fie eficientă,
pe de-o parte trebuie să aibă un caracter integrat – să nu rupă copilul din familie şi
societate şi să nu-l izoleze în instituţii – iar pe de altă parte trebuie să aibă un caracter
diferenţiat – să fie adoptată particularităţilor copiilor.
BIBLIOGRAFIE:
1. Revista învăţământul preşcolar - ,,Educaţia în anul 2000”,Bucureşti, Editura CORESI,
2000, pagina 150;
2. Psihopedagogie specială - ,,Note de curs pentru institutori - învăţământ primar”,
pagina 3;
3. Văideanu George, ,,Educaţia la frontiera dintre milenii”, Bucureşti, Editura Politica,
1988, pagina 47-48;
79
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
STUDIU DE CAZ – COLABORAREA EFICIENTĂ DINTRE FAMILIE ȘI ŞCOALĂ
Prof. VIȘAN ROBERTO-CRISTIAN

Liceul cu Program Sportiv ,,Viitorul” Pitești, jud. Argeș
Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţia pe care copilul o primeşte în
familie, în şcoală şi de la comunitate.
Fără sprijinul activ al părinţilor, şcoala nu poate realiza obiectivele educaţionale stabilite,
oricât de competenţi ar fi educatorii.
Părinţii trebuie să cunoască, să devină conştienţi de influenţa pe care o exercită prezenţa
lor în viaţa copilului, să fie convinşi că educaţia dată copilului, pentru societatea actuală este
diferită de cele precedente, că societatea actuală va fi diferită de cea actuală, iar copilul trebuie
pregătit corespunzător.
Aspiraţiile, rezultatele şi sprijinul social şi familial constituie trei aspecte ale unei
interacţiuni dinamice între copilul individual şi cercul său imediat.
Implicarea părinţilor joacă un rol semnificativ în cadrul intervenţiei şcolare.
Acţiunile care implică părinţii produc o schimbare în ambientul familiei şi cresc aspiraţiile, atât
ale părinţilor pentru copiii lor, cât şi ale copiilor înşişi.
Bazele educației se pun în familie și își pun amprenta asupra copilului pe tot parcursul
vieții. Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe care îl cunoaşte copilul şi a
cărui influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ. Legătura copilului cu familia este
extrem de puternică şi de neînlocuit. Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra
copiilor. O mare parte despre cunoştinţele despre natură, societate, deprinderile igienice,
obişnuinţele de comportament, elevul le datorează educaţiei primite în familie. Rolul familiei
este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral
estetic, ş.a.. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoştinţele
uzuale (despre plante, animale, ocupaţiile oamenilor, obiectelor casnice), familia este cea care
ar trebuie să dezvolte spiritul de observaţie, memoria şi gândirea copiilor. Copilul obţine
rezultatele şcolare în funcţie de modul în care părinţii se implică în procesul de învăţare. Părinţii
trebuie să asigure copilului cele necesare studiului, trebuie să-şi ajute copilul la învăţătură.
Acest ajutor trebuie însă limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind indicat să se efectueze tema
copilului. Cu timpul părinţii se vor limita la controlarea temei de acasă şi a carnetului de note.
Deci, atitudinea părinţilor trebuie să fie una de mijloc: să nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici
să ajungă să nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.
80
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul,

politeţea, cinstea, sinceritatea, decenţa în vorbire şi atitudini, ordinea, cumpătarea, grija faţă de
unele lucruri încredinţate. Toate acestea reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea
cei şapte ani de-acasă”. Un elev fără „cei şapte ani de acasă” va crea mereu probleme chiar şi
ca viitor adult. Aici trebuie reamintit că, în general, elevii nu primesc în cadrul şcolii nici un
exemplu sau sfat negativ, toate acestea influenţându-l în afara şcolii. Din cele 24 de ore ale unei
zile, elevul este la şcoală 5 – 6 ore, de restul timpului fiind responsabilă familia elevului. Uneori
părinţii uită că trebuie să facă front comun cu profesorii, deoarece şi unii şi alţii nu doresc decât
dezvoltarea armonioasă a elevului, educarea şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestuia. A fi părinte
este ceva înnăscut, acest sentiment aflându-se în noi în stare latentă. Se întâmplă totuşi ca ceea
ce consideră părinţii a fi o măsură corectă pentru copilul lor într-o anumită situaţie, să nu fie
tocmai ceea ce are nevoie copilul în acel moment. De aici apar conflictele, rupturile dintre
membrii familiei, renunţarea la intervenţii din partea părinţilor care sunt depăşiţi de situaţie.
Una dintre cele mai importante preocupări ale familiei şi un punct comun pe care îl are
aceasta cu şcoala este orientarea şcolară şi profesională. Cei mai mulţi părinţi sunt bine
intenţionaţi în alegerea unei şcoli sau unei profesii pentru fiul sau fiica lor. Dar, de multe ori,
buna intenţie şi buna credinţă sunt tocmai sursele greşelilor lor deoarece acestea nu ţin loc de
competenţă şi de pricepere. Greşelile părinţilor decurg uneori şi din prea marea dragoste pe care
o poartă copiilor.
De aceea între familie şi şcoală trebuie să existe o permanentă colaborare care se poate
realiza prin vizite reciproce, şedinţe şi lectorate cu părinţii.
Un parteneriat familie-şcoală este relaţia cea mai profitabilă pentru toţi cei ce participă la acest
demers. Parteneriatul va fi eficient dacă fiecare parte va reţine că acelaşi subiect este copilul
nostru şi şcolarul nostru.
Cadrele didactice află cum este fiecare copil, în ce mod ajunge mai repede la succes, ce
îl interesează şi-l pasioneză, iar părinţii vor cunoaşte în ce momente să-l susţină pe şcolar, în ce
fel să-l motiveze şi să-l ajute.
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este
factorul decisiv pentru formarea unui om apt să contribuie la dezvoltarea societăţii, să ia parte
activă la viaţă, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învăţământ este cel care conferă şcolii
rolul decisiv în formarea omului. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului
educativ impus de cerinţele vieţii sociale. Procesul de educaţie din cadrul şcolii este îndrumat
şi condus de persoane pregătite în mod special pentru acest lucru.
81
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Menirea şcolii nu este numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare,
ci şi de a stimula calitatea de om.
Până la cuprinderea într-o unitate de învăţământ, rolul primordial în educaţie îl are
familia. Odată cu înscrierea într-o unitate de învăţământ ponderea se schimbă, rolul mai mare
îl are şcoala, dar nici acţiunea educativă a familiei nu este de neglijat. Între acţiunile educative
ale celor doi factori există mai degrabă un raport de complementaritate decât de rivalitate,
acţiunea fiecăruia venind să o completeze pe a celuilalt.
Mediul şcolar îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizaţional:
 introduce în relaţiile copilului cu adultul o anumită distanţă socială;
 oferă copilului un cadru social, bazat pe anumite reguli de convieţuire cu ceilalţi;
 creează copilului posibilitatea de a se compara cu cei de vârsta lui;
 îl familiarizează pe copil cu microgrupul social în cadrul căruia învaţă să devină
partener, să joace unele roluri sociale;
 îl obişnuieşte pe copil cu programul orar, cu programul de viaţă, cu schimbarea
mediului de existenţă;
 stimulează dezvoltarea autonomiei personale şi a independenţei.
Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care şcoala îl are asupra
dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate.
Parteneriatele dintre şcoală şi familii pot:
a. ajuta profesorii în munca lor;
b. perfecţiona abilităţile şcolare ale elevilor;
c. îmbunătăţi programele de studiu şi climatul şcolar;
d. îmbunătăţi abilităţile educaţionale ale părinţilor;
e. dezvolta abilităţile de lideri ale părinţilor;
f. conecta familiile cu membrii şcolii;
În ceea ce priveşte relaţia şcoală-familie se impun deschideri oferite părinţilor privind
aspectele şcolare, psihopedagogice, pe lângă aspectele medicale, juridice etc.
Un studiu realizat în ceea ce priveşte necesitatea colaborării şcoală–familie enumeră patru
motive pentru care şcoala şi familia se străduiesc să stabilească legături între ele:
a. părinţii sunt juridic responsabili de educaţia copiilor lor;
b. învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului; o bună parte a educaţiei se petrece
în afara şcolii;
82
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
c. cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare ale
elevilor, în special asupra motivaţiilor învăţării, precum şi faptul că unele comportamente ale
părinţilor pot fi favorizate datorită dialogului cu şcoala;
d. grupurile sociale implicate în instituţia şcolară (în special părinţii şi profesorii) au dreptul să
influenţeze gestiunea şcolară.
În general, toată lumea apreciază efectele benefice ale unei participări foarte active a
părinţilor la activităţile şcolare. Numeroase cercetări la nivel de învăţământ primar şi chiar
secundar au pus în evidenţă aspectul determinant al calităţii interacţiunii dintre familie şi şcoală
asupra educaţiei copiilor.
Această recunoaştere a importanţei părinţilor în favorizarea succesului şcolar al tinerilor
a determinat autorităţile educative să susţină necesitatea întăririi legăturilor dintre părinţi şi
şcoală. De altfel, în contextul actual, aceste legături par a fi mai necesare ca niciodată. Într-
adevăr, misiunea socială a şcolii depăşeşte tot mai mult simpla atingere a obiectivelor
pedagogice ale curriculum-ului şcolar având în vedere şi faptul că mulţi părinţi sunt prea
preocupaţi de problemele familiale, profesionale sau sociale pentru a putea urmări evoluţia
copiilor lor sau coerenţa dintre educaţia pe care copilul o primeşte în familie şi cea şcolară.
Atât părinţii cât şi cadrele didactice beneficiază de avantajele unei astfel de colaborări.
Binefacerile sunt numeroase, începând cu o mai bună cunoaştere reciprocă şi depăşirea
stereotipurilor, şi continuând cu identificarea unor interese comune în beneficiul copiilor. În
sfârşit, colaborarea este benefică şi pentru şcoală, părinţii aducând deseori resurse suplimentare
ce pot susţine rolul educativ al şcolii dar oferă şi un cadru pentru o continuă reevaluare.
Educaţia, sub toate formele ei, e chemată să găsească soluţii prin care copilul să se
adapteze rapid şi eficient la societatea în care trăieşte. Oricât s-ar strădui, şcoala nu poate înlocui
restul instituţiilor care au misiunea de formare a cetăţenilor conştienţi, cu o conduită civilizată.
Educaţia şcolarilor în şcoală nu are sorţi de izbândă fără o colaborare strânsă cu alţi factori
activi implicaţi în procesul instructiv-educativ. Între aceştia, familia, considerată dintotdeauna
celula de bază a societăţii şi "un soi de personalitate colectivă" de a cărei armonie generală
depinde dezvoltarea personalităţii copilului, are un rol foarte important în ajutorul pe care
trebuie să îl dea şcolii. Oricine lucrează în învăţământ observă cum familia nu mai poate realiza
astfel de temelie şubredă, şcoala nu poate construi certitudini. Formarea ca cetăţean se află sub
influenţa societăţii şi în special a familiei.
Colaborarea cu familia trebuie să se concretizeze într-un program comun de activităţi ale
şcolii cu aceasta (lectorate cu părinţii, şedinţe, consultaţii, vizite la domiciliul elevului, serbări
şcolare). Părinţii trebuie să vadă în noi un prieten, un colaborator, un om adevărat care-i poate
83
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
ajuta prin atitudinea nepărtinitoare pe care trebuie să o afişăm. Aşadar e o sarcină a şcolii să
identifice situaţiile problemă din familiile copiilor, să dirijeze pe cât este posibil strategiile
educative în favoarea elevului şi să conştientizeze că relaţia de colaborare şcoala-familie este
determinantă în educarea copiilor. Educaţia în familie devine astfel un proces de pregătire
pentru viaţă, prin întâmpinarea şi rezolvarea problemelor de viaţă.
În concluzie, trebuie spus că cei doi factori educativi, familia şi şcoala, trebuie să aibă
acelaşi scop – formarea personalităţii umane integrale şi armonioase.
BIBLIOGRAFIE :
1. Cerghit, I.; Radu, I.T.; Popescu, E.; Vlăsceanu, L., „ Didactica”, manual pentru clasa a X-a,
şcoli normale, E.D.P., R.A., 1997;
2. Kant, Im., Tratat de pedagogie. Iaşi, Editura Agora, 1992.
3. Nica, I, Ţopa, L., Colaborarea şcolii cu familia elevilor de clasa I, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1974;
4. Nicola, I., „ Pedagogie”, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1992;
5. *** - „ Tribuna învăţământului”, 2000.
84
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
STUDIU DE CAZ – IMPACTUL CALCULATORULUI, TELEFONULUI ŞI

TELEVIZORULUI ASUPRA EDUCAŢIEI EMOŢIONALE A COPIILOR

În anii 60 televizorul era un simbol al bunăstării poporului, în anii 70 casetofonul, in

anii 80, videoul, iar la începutul anilor 90, calculatorul personal. S-a dovedit într-adevăr că
televizorul, cât şi calculatorul uşurează viaţa omului.
Prezentăm câteva beneficii:
ii de socializare... etc.
Aparent, aceste beneficii par să prezinte noile aparate tehnologice nişte obiecte
inofensive. Când devin ele o problemă? Răspunsul este simplu: când creează dependenţă.
Sociologul american, George Gerbner, face următoare afirmaţie: „Televizorul a ajuns
un membru al familiei, monopolizând comunicarea.”
Profesorul doctor Dafin Mureşanu,preşedintele Societăţii de Neurologie din România
(SNR) şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplesticităţii (SSNN), declară
că folosirea excesivă a calculatorului şi a telefonului mobil, fără un echilibru între
activităţile fizice şi mentale duce la instrumentalizarea oamenilor, deformarea creierului şi
amputarea afectivă a generaţiilor viitoare...El a spus despre calculator că „este benefic până
la un punct”, întrucât dezvoltă anumite capacităţi ale creierului, însă „copiii care folosesc
calculatorul intensiv nu sunt mai deştepţi, poate că sunt mai pricepuţi, dar uneori este
afectată partea emoţională.”
Care sunt efectele negative în ceea ce priveşte educaţia emoţională?
1.Scăderea dramatică a „competenţei emoţionale” sau „maladia deficienţei
emoţionale”
În cartea sa „Inteligenţa emoţională”, Daniel Goleman a strâns rezultatele a decenii de
cercetări asupra inteligenţei, ajungând la concluzia că avem tendinţa generală de a
subestima importanţa abilităţilor sociale şi emoţionale. În Statele Unite, acolo unde s-au
85
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
efectuat cele mai multe cercetări, în medie copiii au înregistrat un nivel în scădere al
abilităţilor emoţionale în cazul a nu mai puţin de 40 de indicatori ai stării de bine emoţionale
şi sociale. Aceste descoperiri sunt îngrijorătoare în condiţiile în care Goleman atestă că IQ-
ul (coeficientul de inteligenţă) contribuie cu aproximativ 20% la succesul financiar şi
personal, restul de 80% depinde puternic de abilităţile socio-emoţionale. Care este cauza
declinului acestor abilităţi, observat în ultimii ani peste tot în lume? Daniel Goleman
răspunde astfel: „Copiii îşi petrec tot mai mult timp lipiţi de televizor sau în faţa
calculatorului, distanţându-se de alţi copii sau de adulţi. Iar cea mai mare parte a abilităţilor
emoţionale nu se învaţă de unul singur, ci prin interacţiunea cu alţi copii şi adulţi. Din acest
motiv, accentul care se pune pe computere mă îngrijorează, oricât de mult folos ne-ar aduce
acestea. Mai mult timp petrecut în faţa calculatorului şi a televizorului înseamnă mai puţin
timp petrecut împreună cu alţi oameni.”
2.Izolarea
Un studiu făcut de dr. Tisseron asupra a 55.000 de copii care priveau la televizor
între 71 şi 108 minute pe zi a relevat că aceştia se depărtau de familie cu cât priveau mai
mult la acesta. Această izolare produce: înstrăinare, răcire emoţională. Televizorul
încurajează individualismul, egoismul, descurajând, în acelaşi timp, comunicarea, legătura
afectivă între oameni. Prin televizor nu există interacţiunea cu o fiinţă vie, nu există
adresarea personală, ci este un mijloc de comunicare în masă, care se adresează unei mase
de oameni, nu unei persoane, iar copilul simte asta. Tragedia este că micuţul se îndepărtează
totodată de lumea reală, pentru a se concentra asupra imaginilor televizate şi nu se mai simt
apropiaţi de familie.
3.Vătămarea creierului
Ariile prefrontale se află în zona din faţă a lobilor frontali (a celor două emisfere
cerebrale). Aici se află executivul creierului, locul de unde se organizează şi se conduce nu
numai procesul gândirii, ci şi aproape toate procesele superioare, aşa zisele funcţii de
control, cele privind învăţarea, gândirea, planificarea comportamentului, motivaţia, atenţia,
controlul emoţional, organizarea, lectura, rezolvarea problemelor şi multe altele. Toate
acestea depind de buna funcţionare a ariilor cortexului prefrontal.
Autorii de la Universitatea Tohoku din Sendai au arătat că pentru a avea un IQ mai
ridicat, creierul trebuie să fie exersat permanent. Dar privitul la televizor nu este o activitate
care să stimuleze creierul. Dacă nivelul de experienţă nu este crescut, odată cu creşterea în
86
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
vârstă funcţionarea cognitivă a creierului este diminuată. Deci, vizionarea la televizor este
asociată direct sau indirect cu dezvoltarea neurocognitivă necorespunzătoare la copii.
Iată care sunt problemele pe care le întâmpină persoanele cu vătămări ale ariilor
prefrontale, dificultăţi întâlnite la tot mai mulţi copii şi tineri ai noilor generaţii:
a) Incapacitatea de concentrare a atenţiei, tendinţa de a fi foarte uşor distras de oricare
stimul exterior (de exemplu: La şcoală ei aşteaptă ca prezentarea profesorului să
surprindă, având forma unui spectacol. Aşteptarea nefiindu-le satisfăcută, atenţia este
dezactivată gândindu-se la altceva. Un simptom al acestei tendinţe este faptul că ei nu mai
găsesc nimic interesant din tot ceea ce presupune efort, totul îi plictiseşte. Încă din 1975,
cercetătorii de la Universitatea de Stat din Canberra prevedeau că, proporţional cu
creşterea timpului dedicat vizionării TV, seintensifică şi probleme de atenţie. Emery, 1975)
b) Incapacitatea de a-şi controla comportamentul şi probleme în controlul
răspunsului emotional
Orice impuls interior se manifestă rapid în comportament, fără ca persoana să fie
capabilă să inhibe manifestarea acelui act. Vorbim aici de autocontrol, stăpânirea de sine,
care pentru copilul televizorului şi al jocurilor pe calculator sunt lucruri greu de gestionat.
Copiii nu-şi mai pot controla emoţiile: ori sunt exaltaţi, ori sunt depresivi şi asta, în timp,
duce la tulburarea bipolară. Mânia, depresia şi exaltarea pot alterna cu uşurinţă sau,
dimpotrivă, se poate produce un blocaj emoţional.
c) Dificultatea de a amâna răsplata, muncind în vederea unui scop viitor şi
incapacitatea de a se motiva în realizarea unei activităţi, de a-şi susţine motivaţia până la
definirea acesteia, de a-şi adapta rapid motivaţia în funcţie de împrejurări şi cerinţe.
Spre deosebire de oamenii din trecut, care întreprindeau activităţi ample în vederea
unei răsplăţi îndepărtate (munceau o lună pentru salariu, pregătirea ani de zile pentru reuşita
la o şcoală de prestigiu, munca pământului pentru obţinerea unei recolte bogate), copiii
afectaţi de vizionare aşteaptă răsplata imediată şi repetată.
Descrierea calităţilor unui joc de calculator, publicat în revista rusă „Ţara jocurilor”
suna astfel: „O grafică incredibilă. În jur numai cadavre, bucăţi însângerate de carne şi bălţi
de sânge...În spatele pereţilor se aud urlete sinistre şi sunete de mâini şi picioare rupte.
Descărcări electrice, trântirea uşilor, urletul monstrului şi scârţâitul unghiilor. Uşa se
deschide şi... prin faţă ne zboară vesel un picior rupt, demonstrându-ne proprietăţile
aerodinamice ieşite din comun.”
87
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Oare ce seamănă aceste jocuri în mintea copilului? Îl poate afecta emoţional? Cu

siguranţă, deoarece urmăresc:
4.Cultivarea agresivităţii, violenţei, insensibilităţii În jocuri există foarte multă
violenţă. Faptul că violenţa din media constituie una dintre cele mai importante cauze ale
violenţei în lumea reală este dovedit în peste 1000 de studii şi articole (Strasburger, 1995).
Efectele acestei violenţe sunt:
a) agresivitatea şi comportamentul antisocial
Prin suprastimularea datorată zgomotelor şi imaginilor are loc creşterea iritabilităţii,
agresivităţii, precum şi a oboselii psihice a copiilor. Un studiu american, realizat de
Universitatea Standford, arată că cei mici se comportă un timp ca şi personajele de pe ecran,
aceştia devenind modele pentru ei. Copiii devin mai iritabili. Ei au recunoscut că televizorul
îi încurajează să nu-şi mai respecte părinţii, să mintă şi să-şi însuşească un comportament
agresiv.
b) insensibilitatea la violenţă sau la victimele violenţei
Conduce la privirea violenţei cu seninătate. Televiziunea insensibilizează, tot
prezentând imagini dure şi comportamente „nonconformiste”, dacă nu chiar deplasate,
deculpabilizează atitudini şi gesturi. Televiziunea nu numai că nu trece cu vederea violenţa,
ci ea o susţine. Când o reţea de televiziune sau cinema începe să scadă în sondaje de
audienţă, prima sugestie care este dată în mod invariabil, are de-a face cu prezentarea
violenţei.
Programele TV pentru copii includ de şase ori mai multă violenţă decât programele pentru
adulţi, mai ales desenele animate. Acum, în programele pentru copii, se dă un act de
agresiune la 1-2 minute. Într-un singur an, copilul va vedea echivalentul a douăzeci şi două
de zile de cursuri despre război. Copiii de 4 ani privesc la televizor până la opt mii de fapte
violente pe an.
c) desensibilizarea
Cunoscutul medic şi psiholog, Konstantin Zorin, relatează în paginile cărţii sale
„Dependenţa de computer, de jocuri, de nicotină” un caz cutremurător de desensibilizare:
„Autorul rândurilor de faţă a avut ocazia să observe o familie lovită de o grea pierdere: tatăl
căzuse sub roţile unui camion şi murise. Rudele erau în stare de şoc şi nu ştiau dacă să le
spună sau nu fiilor, care erau în vârstă de nouă, respectiv doisprezece ani, dacă să-i ia sau
nu la înmormântare. Şovăielile adulţilor sunt absolut de înţeles: ei se temeau să nu-i
88
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
traumatizeze pe copii, voiau să evite crize de isterie ş.a.m.d. Consiliul familial a hotărât
totuşi să le dea băieţilor posibilitatea să-şi ia rămas bun de la tatăl lor. Copiii s-au comportat
cu un calm uimitor, mai exact cu indiferenţă. Ei îşi dau seama, pe cât era posibil la vârsta
aceea, că se despart pentru toată viaţa de tatăl lor. Totuşi, ei percepeau acest fapt cu destulă
răceală, ca pe o temă banală din shooterele îndrăgite. Obişnuiţi să vadă zilnic moartea pe
ecranul monitorului, ei începuseră să privească acest eveniment cutremurător cu o doză
considerabilă de cinism şi abrutizare sufletească.”
Care este semnificaţia acestei reacţii? Ea e un semn de uzură emoţională totală.
Întrebarea cu care încheie autorul era: Ce se va alege de ei dacă educaţia lor nu va îndrepta
nimic şi dacă nu vor fi eliminaţi de ciberindependenţă?
d) intensificarea percepţiei telespectatorilor că trăiesc într-o lume periculoasă, în
care ei pot deveni victime (ex. desenele animate violente pot fi o sursă de angoasă şi
tulburări de somn ale copiilor; subiecte de actualitate din jurnalele de ştiri, cum ar fi:
războaiele, foametele, rănirea şi uciderea animalelor, riscă să-i afecteze profund pe cei
mici).
Bibliografie:
A. D. Botton, O educaţie emoţională, Editura Vellant , 2020
D. Goleman, Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche Publishing, 2018
K. V. Zorin, Dependenţa de computer, de jocuri, de nicotine, Editura Sophia, 2014
89
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
STUDIU DE CAZ – RECICLAREA – STRATEGIE FUNDAMENTALĂ A

MANAGEMENTULUI DEȘEURILOR

Reciclarea reprezintă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt

transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția inițială ori pentru
alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea
energetică și conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru
operațiunile de umplere.
Reciclarea nu este însă un concept nou, existând încă de la începuturile omenirii atunci
când resursele erau greu de găsit.
Studiile arheologice ne prezintă dovezi că deșeurile erau mai puțin numeroase nu numai datorită
numărului mai redus al locuitorilor Planetei, ci și datorită faptului ca accesul la resurse era
limitat, iar oamenii erau nevoiți să recicleze și să reutilizeze deșeurile în absența unor materiale
noi.
Reciclarea a avut un rol important și în perioada celor două Războaie Mondiale, când au
avut loc campanii de promovare intensă, în special în țările care au participat în mod direct la
aceste conflicte, de a dona metal pentru fabricarea diferitelor bunuri folosite în acele perioade.
În prezent, reciclarea reprezintă strategia fundamentală din Managementul Deșeurilor.
Managementul Deșeurilor reprezintă un set de măsuri prin care se implementează un sistem
integrat de gestionare a deșeurilor din punct de vedere ecologic și economic.
Putem să reciclăm aproape orice. Materialele reciclabile se găsesc în mediul industrial, la locul
de muncă și în locuințele noastre. Putem recicla materiale precum hârtie, plastic, sticlă, metal,
lemn, inclusiv materialele textile.
Este important să reciclăm pentru a ne bucura de un mediu înconjurător curat, dar și pentru a
conserva resursele naturale.
Reciclarea aduce avantaje atât din punct de vedere economic și social, dar și pentru
îmbunătățirea calității vieții printr-un mediu înconjurător curat.
Avantajele reciclării din punct de vedere economic și social sunt:
 Crearea de noi locuri de muncă;
 Costurile reciclării sunt mai mici decât cele ale colectării, depozitării sau incinerării.
Avantajele reciclării asupra mediului înconjurător și a resurselor naturale sunt următoarele
90
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Reducerea numărului agenților poluanți;

 Ajută la conservarea resurselor naturale. Prin reciclarea unei tone de hârtie salvăm 17
copaci de la tăiere;
 Reducerea cantității de emisii de CO2.
 Deșeurile nerecuperabile sunt materiale considerate fără valoare sau fără utilitate.
Acestea ar trebui eliminate deoarece pun în pericol sănătatea umană.
Clasificarea deșeurilor:
 Deșeuri menajere: deșeuri care provin în mod obișnuit din activitatea casnică, precum
și cele provenite din magazine, hoteluri, cantine, unități de alimentație publică, instituții
de învățământ și orice alte instituții publice, precum și din întreprinderi industriale,
ateliere, societăți comerciale, precum și cele care nu rezultă dintr-o activitate industrială
propriu-zisă, care au dimensiuni normale și pot fi îndepărtate în aceleași condiții ca și
deșeurile menajere propriu-zise.
 Deșeuri stradale: pământ, praf, nisip, frunze, crengi, hârtii, nămol rezultat în urma
curățirii gurilor de canal și alte resturi provenite din activitatea de curățenie a căilor de
comunicații publice.
 Deșeuri industriale: provenite din procese tehnologice.
 Deșeuri voluminoase: deșeurile, până la 2 mc, care, din cauza dimensiunilor (maxim
3m), nu intra în containere. Exemple: bunuri de larg consum uzate sau
deteriorate; mobile și saltele; biciclete, cărucioare; unelte de grădinărit; linoleum sau
mochete, etc.
 Deșeuri provenite de la construcții: resturile de lemn, moloz, materiale de împachetat,
chiar amestecate cu resturi minerale, precum și pământ rezultat din excavații etc.
 Deșeuri de animale sau deșeuri din agricultură și zootehnie: cadavrele de păsări și
animale, gunoiul de grajd, bălegarul, excrementele de păsări,.
 Deșeuri refolosibile (valorificabile): fragmentele sau părțile de obiecte care pot fi
reciclate cum sunt: sticla, hârtia, metalele, mase plastice, resturi de plante etc.
 Deșeuri cu regim special: deșeurile cu caracter toxic, inflamabil, exploziv, poluant și
infecțios, rezultate din activitatea persoanelor fizice și juridice, care nu fac obiectul
activității serviciilor de salubrizare.
În funcție de materialul din care este confecționat produsul, poate fi influențatî perioada în care
devine biodegradabil. Durata de biodegradare naturala a diferitelor categorii de deșeuri se
prezintă astfel:
91
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 Deșeu de hârtie: 3 luni;

 Ziare: 3 – 12 luni;
 Chibrituri: 6 luni;
 Filtru de țigare: 1 – 2 ani;
 Guma de mestecat: 5 ani;
 Cutii de Aluminiu: 10 – 100 ani;
 Sticle din plastic: 100 – 1000 ani;
 Pungi din plastic: 100 – 1000 de ani;
 Cărți de credit: 1000 ani;
 Recipiente din sticlă: 4000 ani.
Materialele refolosibile reprezintă materiale care prin prelucrare/recuperare prealabilă
sunt reintroduse în circuit economic.
Cele mai întâlnite deșeuri refolosibile sunt sticla, hârtia, metalele și masele plastice.
În țările europene, activitatea de reciclare se bazează pe inițiativa populației, dar este însă
sprijinită și de autorități prin pârghii financiare și reglementări care stimulează această
activitate.
Prin reciclare sunt economisite nu numai materialele și resursele naturale, dar se
economisește energia și se reduce poluarea.
Bibliografie:
* Metodica predării cunoștințelor despre natură și om la clasa I – IV, Ed. Did. și Ped.,
București, 1989
Sursa: http://www.respowaste.ro
92
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ NEGLIJĂM NEVOILE COPIILOR?
Educatoare MOLDOVEANU ELENA-MANUELA

Grădinița Nr. 185 Sector 5, București
Copilul cu vârsta cuprinsă între 3 şi 5 ani îşi reorientează interesul afectiv către alte
persoane decât cele care îi oferă îngrijirile curente: este foarte important pentru el ceea ce spune
doamna educatoare de la gradiniţă, începe să aiba prieteni printre egalii de vârstă. O atitudine
critică a persoanei de referinţă 21 Să construim împreună cei 7 ani… de-acasă afectivă
(persoana care este importantă din punct de vedere afectiv pentru copil, mama sau tatăl) faţă de
prietenii copilului îl fac pe acesta să trăiască adevărate drame şi să înceapă să opună rezistenţă
adultului, să ascundă. Una dintre problemele cu care ne putem confrunta la această vârstă este
comportamentul opozant. În situaţia în care este vorba despre o acţiune sau două, izolate, putem
vorbi despre manifestări normale, întâlnite la orice copil. Manifestările opozante şi agresive ale
copilului se pot manifesta în familie sau la grădiniţă, în alte medii (spaţii de joacă, magazine,
pe stradă). Cauzele acestor comportamente sunt multiple, factorul educaţional ocupând un rol
important.
Datorită achiziţiilor importante în dezvoltarea sa, copilul simte nevoia să împărtăşească
experienţele şi sentimentele atât cu adultul, cât şi cu egalii de vârstă. Pentru el, este foarte
important să intre în dialog, să poată avea ocazia să vorbească şi să se exprime. De asemenea,
are nevoie de reacţia adultului în raport cu toate acestea. Copilul are nevoie să ne vorbească
despre ceea ce simte şi este important să îl lasăm să se exprime şi să îi aratăm ca este important
pentru noi ceea ce crede. Copiii au nevoie să se simtă parteneri în dialog. De exemplu, la
începutul perioadei, nu poate face diferenţa între imaginar şi real (nu poate face diferenţa dintre
poveste şi realitate, nu poate face diferenţa între vis şi realitate). Doar în cazul unui dialog între
adult şi copil, în care copilul va primi răspunsuri la toate întrebările pe care le are, acesta va
dobândi abilitatea de a diferenţia imaginarul de real. În caz contrar, riscurile sunt nebănuite:
refuzul dialogului şi stagnarea la nivelul dezvoltării limbajului şi la nivel psiho-social, teama
crescută la lăsarea nopţii, enurezis şi pavor nocturn şi diurn.
În egală masură, trebuie să înţelegem nevoia copilului de fabulaţie, astfel încât să nu
penalizăm „minciunile“ copilului, decât în măsura în care acestea ne demonstrează că este vorba
de un comportament conştient. Chiar şi în situaţia în care adultul descoperă „minciuna“
copilului, comportamentul adultului trebuie să fie de cercetare a cauzalităţii acestui tip de
comportament. În majoritatea cazurilor, copiii ascund adevărul din teama de a nu fi pedepsiţi,
93
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
de a nu mai fi iubiţi, deoarece nu îşi dau seama de consecinţe. Relaţia pe care copilul o stabileşte
cu egalii de vârstă are o importanţă definitorie pentru dezvoltarea sa ulterioară. În jurul vârstei
de 3 – 4 ani, copilul poate avea un prieten imaginar, care va fi înlocuit în mod firesc odată cu
înscrierea la grădiniţă. Importanţa prietenului imaginar în dezvoltarea copilului este
covârşitoare, dar de foarte puţine ori recunoscută de către adulţi: copilul trece printr-o
multitudine de transformări, de creşteri, de acumulări. Identitatea sa începe să se construiască
şi să înceapă să sesizeze diferenţa între EU şi CEILALŢI. Dar, uneori, îi este teamă să parcurgă
această diferenţiere singur, iar un „prieten“ îl poate ajuta în tot acest demers de creştere.
Prietenul îmaginar poate fi ursuleţul de pluş, o fetiţă sau un băiat care nu-i văzut şi auzit
de nimeni sau chiar o bucată din păturica lui preferată.
Câştigul major în relaţia dintre egalii de vârstă constă în „traducerea“ fiecărei experienţe
în limbajul înţeles de ei, în schimbul de opinii şi în exersarea rolurilor reprezentative pentru
aceştia. Adultul trebuie să îi ofere copilului ocazia de a avea acest tip de experienţă şi, mai ales,
să acorde valoare experienţei dobândite de copil în această manieră. Într-o relaţie firească,
copilul va povesti adultului despre constatările sale şi ale grupului său de prieteni. Dacă însă
adultul are o manieră extrem de critică şi o atitudine nejustificată de control, copilul se va simţi
judecat şi / sau vinovat, drept pentru care va avea comportament de ascundere.
Starea de instabilitate emoţională îi poate determina copilului comportamente care ne
surprind: vulnerabilitate, oboseală sau, dimpotrivă, agitaţie, energie. Este important să ne
menţinem constanţi în felul cum relaţionăm, însă este important ca aşteptările noastre să nu
depăşească puterea de concentrare a copilului.
Cât timp copilul este la grădiniţă, participă la activităţi desfăşurate în interior sau
exterior, activităţi individuale şi de grup, jocuri şi activităţi structurate de către educatori,
activităţi care îi valorifică potenţialul în toate domeniile de dezvoltare. Aceste programe sunt
gândite astfel încât corespundă capacităţii copilului de participare, de asimilare, de relaţionare,
fiind alternate cu momente de odihnă, de alimentaţie şi igienă. Este important să reuşim să
păstrăm acelaşi echilibru şi în timpul în care copilul este acasă.
Dacă nu înţelegem aspectele perioadei pe care copilul o traversează, riscul este acela de
a suprasolicita copilul şi de a-i provoca stări de disconfort (oboseală excesivă şi tulburări de
somn, abandonul activităţilor pe care le agrea anterior, pofta crescută de mâncare sau lipsa
poftei de mâncare, etc.) şi perturbări de relaţionare profunde (irascibilitate crescută, încălcarea
permanentă a limitelor şi / sau eludarea autorităţii adultului, retragere în sine).
Datorită acestei perioade de trecere (care se poate prelungi după vârsta de 7-8 ani),
copilul devine sensibil şi receptionează mult mai uşor şi cu efecte mult mai profunde, orice fel
94
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
de perturbare a sistemului său de relaţie (relaţiile obişnuite din familie sau cu persoanele
importante din punct de vedere afectiv). De aceea şi acest mediu trebuie să fie constant, pentru
a-i oferi acelaşi tip de repere. Este recomandabil ca orice situaţie potenţial conflictuală (care îl
priveşte sau nu direct pe cel mic) să fie discutată şi cu copilul!
Capacitatea cognitiva şi psiho-socială îi permite copilului să înţeleagă ceea ce se
întâmplă, cauzele şi efectele acestora. În contextul în care adultul, bine-intenţionat, ascunde
iminenţa unor evenimente (divoţul părinţilor, de exemplu), copilul va dezvolta suspiciuni şi, în
lipsa unor explicaţii, este posibil să se instaleze un sentiment de vinovăţie greu de demontat
(„din cauza mea mama şi tata se despart“, „eu sunt vinovat că m-au părăsit”) şi cu urmări
grave asupra dezvoltării sale ulterioare.
95
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
VALORI ALE RELAȚIILOR PARENTALE

Valori ale relatiilor parentale de calitate - Mai jos o sa aveti mai multe rezultate
pentru cautarea Valori ale relatiilor parentale de calitate. Puteti gasi foarte multe referate
accesand categoriile din partea dreapta despre Valori ale relatiilor parentale de calitate. Uita-
te mai jos si o sa gasesti cele mai relevante rezultate pentru cautarea Valori ale relatiilor
parentale de calitate. Alege cel mai bun referat din aceasta cautare si descarca gratuit. In cazul
in care nu gasiti referatul Valori ale relatiilor parentale de calitate va rugam sa efectuati o
cautare dupa un singur cuvant cheie. Avem o baza de date care creste pe zi ce trece si suntem
siguri ca daca nu acum, in viitorul apropiat cu siguranta o sa adaugam referatul Valori ale
relatiilor parentale de calitate.
Aceste practici și lucrări se referă la 3 dimensiuni ale educației parentale, evidențiate de
Didier Houzel (psihiatru și psihanalist de origine franceză, specializat în psihanaliza copilului),
căruia Ministerul de Afaceri Sociale i-a încredințat misiunea de a defini conceptul de educație
parentală în sens curent. Aceste 3 direcții sunt:
• Dimensiunea responsabilității parentale: fiecare barbat și fiecare femeie care dă naștere
(biologic sau nu) unui copil, devine responsabil de ființa umană căreia i-a dat viață. A fi mamă
sau tată nu este ceva intermitent. Este ceva pentru toată viața. Această dimensiune privește
drepturile și obligațiile conform cărora orice adult devine custode atunci când are în grija sa un
copil. Această responsabilitate îi conferă obligația de a oferi grijă, supraveghere și protecție.
• Dimensiune experienței parentale care „cuprinde elemente precum atitudini, credințe
și valori parentale, satisfacție parentală, sentimentul eficienței parentale, stres și greutăți
parentale, gânduri, deci dimensiunea cognitivă. În această dimensiune pot fi incluse nevoile,
precum nevoia de a se simți ajutat, de a avea pe cinvea alături (de obicei, soțul/soția), de a lucra
cu cineva (de exemplu, specialiști), cu scopul de a face față sarcinilor impuse de creșterea unui
copil care se dezvoltă în diferite medii de viață, precum centre de zi și școala” (Lacharité, 2015,
4). Această dimensiune include, de asemenea, și componenta afectivă (sentimentele care
pun stăpânire pe o persoană atunci când își exercită rolul de părinte), care evocă, în mod direct,
o experiență subiectivă: conexiunea părinte-copil este, deseori, una dintre cele mai intense
legături pe care un adult le poate avea. Aceasta are puterea de a trezi emoții uitate. Dimensiunea
experienței subiective vizează domeniile psihologic și emoțional, conștient și inconștient, acela
96
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
al relației intime pe care îl au părinții între ei și cu ei înșiși. Este un domeniu caracterizat de

impulsuri, fantezii, vise, dorințe, speranță, așteptări și respingeri pe care părintele pe proiectează
asupra copilului. Părinții pot suferi de anumite infecțiuni care îi împiedică să stabilească relații
„destul de bune” cu copilul lor. Recstabilirea unei legături care să aducă satisfacție poate
necesita o muncă coroborată de elaborare și reflecție.
• Dimensiunea practicilor parentale: vizează toate faptele de ordin domestic,
comportamentele relaționale și educaționale, pe care părinții le includ în viața de zi cu zi, pentru
a asigura dezvoltarea copilului. Aceste numeroase fapte pot fi categorizate în următoarele 5
tipuri de activități: - activități domestice (prepararea mesei, spălatul rufelor ...), - activități
tehnice (reparațiile de zi cu zi, curățenia în casă...), - activități de îngrijire a copilului
(monitorizarea, timpul petrecut cu copilul, asigurarea spațiului de locuit...), - activități de
îngrijire (hrănire, baie, îngrijire, reconfortare...), - activități educative și de socializare
(dobândirea unor comportamente sociale, stimularea învățării...) (Doumont and Renard, 2004)
97
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
DE LA GRADINIȚĂ – ACASĂ

Echipa grădiniței Educarium împărtășește câteva trucuri despre ce este important în

educația și activitatea preșcolarilor în vremea izolării:
1. Rutina este esențială la preșcolari și îi ajută atât pe copii să capete predictibilitate,
stabilitate și autonomie, dar și pe adulți să comunice mai bine nevoile fiecărui membru
și să navigheze printre sarcinile legate de muncă, copil, casă. Puteți citi aici un post
dedicat rutinei la preșcolari realizat de echipa Educarium și puteți adapta un model
asemanator adaptat la contextul familiei.
2. Comunicarea îi poate ajuta pe copii să integreze mai bine schimbările care au avut loc
în viața lor în ultima vreme. Părinții pot comunica cu preșcolarii despre noul virus și
despre cum s-au schimbat rutinele și poate chiar rolurile în casa lor. Comunicarea
trebuie să fie simplă, clară, prin repere cunoscute copiilor și cu mult accent pe emoții:
ce simțim în această perioadă, ce simt copiii, ce simt părinții și cum se pot organiza ca
să depășească această perioadă. Validarea și acceptarea emoțiilor atât a copiilor, cât și
a părinților, chiar și cele de frică și panică, incertitudine și instabilitate, ne poate ajuta
să recăpătăm controlul și să acționăm în direcțiile în care putem avea un impact.
3. Conectarea părintelui cu grădinița și cu educatorul îl va ajuta pe părinte să capete sprijin
în organizarea rutinei și a activităților preșcolarului. În condițiile în care mulți dintre
părinți muncesc, înțelegerea nevoilor copilului, organizarea unei rutine similare cu cea
din timpul grădiniței și a unor activități zilnice poate fi un ajutor esențial și poate
menține copilul conectat la un program familiar lui. Deopotrivă, comunicarea constantă
dintre părinte și educator, îl poate ajuta pe cel din urmă să înțeleagă mai bine contextul
familiei în această perioadă, jocurile și jucăriile care îl atrag pe preșcolar și să vină în
întâmpinarea părinților și copiilor cu activități personalizate pe interesele sale.
4. Conectarea educatorului cu copilul. În perioada preșcolară, discuția învățării în perioada
izolării se mută de la activități conform unui curriculum sau al unui plan de învățare
98
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
elaborat către CONECTARE. Educatorii au fost o prezență constantă în viața copiilor

înainte de izolare, iar șansele ca ei să resimtă lipsa lor, a grădiniței și a copiilor, sunt
mari. Unii vor reuși să verbalizeze sau să semnaleze acest lucru, alții se vor exterioriza
prin comportamente provocatoare aparent fără un motiv anume. Conectarea zilnică cu
educatorul este importantă pentru a reda stabilitatea și continuitatea copilului.
Metodele prin care cei doi se conectează pot fi diferite: prin video call 1:1, prin filmulețe
cu activități, cântece, etc. pe care educatorul le trimite părinților pentru copil sau prin
video conference în grupuri mici. Fiecare copil e diferit și este important ca metodele
de conectare să fie experimentate până se ajunge la una atrăgătoare pentru copil și
potrivită pentru părinte. Însă, mai important decât metoda, este obiectivul interacțiunii
în această perioadă și anume conectarea cu preșcolarul, nicidecum activități care mai
de care mai sofisticate. Preșcolarii au nevoie de oamenii dragi lor aproape, de stabilirea
conexiunii și adaptarea la noile rutine. Planurile curriculare pot aștepta, emoționalul
copiilor și al părinților sunt prioritatea în această perioadă de izolare.
5. Încurajarea plictiselii. Una dintre grijile părinților în această perioadă este să ofere cât
mai multe activități și jucării copiilor. Motivele sunt diverse: fie pentru că părinții sunt
ocupați și vor să umple timpul copiilor, fie pentru că le este teamă ca aceștia “să nu
rămână în urmă”. În ambele cazuri, soluția nu este suprastimularea copiilor, ci
încurajarea unui program echilibrat în care momentele de plictiseală nu doar că nu sunt
combătute cu jucării, activități sau diverse sugestii și direcționări, ci sunt încurajate.
Plictiseala dezvoltă imaginația și creativitatea. Un copil care nu are ce să facă (sau nu
i se spune ce să facă) își va căuta singur de lucru. Va folosi obiectele și jucăriile pe care
le are la îndemână pentru a crea noi scenarii și jocuri de rol, își va dezvolta autonomia
față de părinți și va găsi soluții creative la diverse provocări. Deși inițial poate părea o
provocare pentru părinți și copii să gestioneze plictiseala, pe termen mediu și lung
aceasta va fi benefică pentru ambele părți.
6. Jucăriile open ended sunt ideale pentru perioada izolării. Câteva exemple pot fi
plastilina, creioanele, foarfece pentru copii, hârtie colorată, lipici, seturile de
construcții (forme, magneți, grimms, kapla, etc), materiale naturale (ghinde, nuci,
castane, conuri de brad, crenguțe, etc), costume pentru joc de rol, instrumente muzicale,
cărți. Combinația dintre astfel de materiale duce la bogăția jocurilor și la manifestarea
creativității. Cu cât materialele pot avea mai multe întrebuințări și pot fi combinate, cu
atât îi vor ține mai mult timp ocupați și vor facilita învățarea. Cu cât jucăriile sunt mai
99
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
specifice și presupun etape clare, cu atât vor limita interacțiunea copiilor cu ele și vor
implica adultul pentru a ghida etapele.
7. Mișcarea fizică este esențială pentru perioada izolării. Părinții sunt extrem de ocupați
însă dacă ar fi să alegem o activitate pe care trebuie să o pregătească sau să o încurajeze
zilnic, aceasta este cu siguranță una de motricitate grosieră. Fie că vorbim de momente
de dans, jocuri psihomotrice (aici educatorii pot veni cu o serie de sugestii), jocuri de
imitare (ex: Simon says, scaunele muzicale, freeze dance, etc) sau de trasee prin casă,
este necesar ca părinții să stimuleze motric copiii în această perioadă. Astfel, ei își vor
consuma energia chiar dacă nu ies afară și se vor odihni mai bine, vor colabora mai bine.
8. Implicarea copiilor în treburile casnice este utilă deopotrivă pentru ei și pentru părinți.
Având în vedere că cei mai mulți părinți nu mai beneficiază de ajutor din exterior pentru
treburile casnice și unii dintre ei și muncesc de acasă, navigarea printre toate sarcinile
poate fi o provocare. Se știe, însă, că preșcolarilor le place să se implice în treburile
casnice, să îi imite pe părinți și în felul acesta să îi și ajute. Astfel, activități precum
aranjatul mesei, sortatul hainelor și al vaselor pentru mașina de spălat, strânsul
jucăriilor și datul cu aspiratorul pot fi activități îndrăgite de copii și foarte utile pentru
dezvoltarea încrederii în sine, a autonomiei și a multor alte abilități practice. Ajutorul
este și pentru părinți, deoarece își pot rezolva treburile în casă într-o companie cel puțin
plăcută.
9. Disponibilitatea unui adult. Cea mai mare provocare pentru părinții care lucrează de
acasă în această perioadă este să își îndeplinească sarcinile de la serviciu și în același
timp să răspundă nevoilor copilului sau chiar al copiilor. Și este frustrant pentru ambele
părți când nevoile lor nu sunt satisfăcute și când reacția copilului la lipsa de atenție a
părinților degenerează în comportamente provocatoare. Din experiența noastră,
organizarea unui program în care părinții își împart timpul astfel încât unul dintre ei
să fie prezent pentru copil majoritatea timpului este cazul ideal. Copilul va accepta mai
repede faptul că mama lucrează, de exemplu, dacă tatăl este disponibil și se joacă sau
măcar îl supraveghează. Atunci când lucrează acasă cu un preșcolar este necesar ca
părinții să își calibreze așteptările și să se pregătească pentru o serie de întreruperi din
partea copilului care deseori chiar și când se joacă singur va veni să îi arate ce a făcut
și să primească validarea și aprecierea părintelui. Productivitate la muncă cu preșcolari
în izolare nu există, ci doar supraviețuire.
10. Conectați-vă înainte și apoi cereți: încurajați joaca liberă, însă de preferat după ce îi
oferiți copilului atenție și vă jucați cu el înainte; altminteri se poate frustra și poate
100
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
manifesta comportamente menite să vă atragă atenția și să vă testeze limite. Puteți

organiza dimineața astfel încât să vă conectați cu copilul pentru 2-3 ore timp în care
pregătiți masa, mâncați împreună și vă jucați. În tot acest timp puteți discuta despre
succesiunea activităților și despre nevoia de a lucra ulterior acestor activități. Șansele
ca preșcolarii să colaboreze dacă înainte le-a fost acordată atenția de care aveau nevoie
sunt mai mari decât dacă părintele începe munca la scurt timp după trezire.
Perioada izolării este foarte provocatoare atât pentru părinți, cât și pentru copii: pe lângă
schimbările de rutină care apar, părinții trebuie sa gestioneze emoțiile lor, oboseala, sarcinile
casnice și cele de la muncă în același timp cu nevoile de conectare și joacă ale preșcolarului.
101
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
FORMAREA COMPORTAMENTULUI ECOLOGIC LA ŞCOLARII DIN

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Prof. Înv. Primar RAȘCA DELIA-IONICA

Școala Gimnazială Groșeni, Jud. Arad
Prin educație ecologica putem să cultivăm dragostea și interesul elevilor pentru lumea
înconjurătoare, pentru protejarea mediului și a societății, putem să formam atitudini de
dezaprobare față de cei ce încalcă normele de păstrare a igienei mediului.
În perioada actuală, în multe ţări ale lumii, educaţia pentru protecţia mediului, a devenit
o nouă dimensiune a curriculumului, cu scopul de a iniţia şi promova o atitudine responsabilă
faţă de mediu, de a-i face pe copii să conştientizeze pericolele unei degradări accentuate a
mediului.
Protecţia mediului înconjurător a devenit un obiectiv major al lumii contemporane. De
aceea omenirea caută soluţii pentru prevenirea poluării mediului de viaţă şi crearea unui mediu
echilibrat şi propice vieţii.
Încă de la vârstă mică, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind ajutaţi
să descifreze şi să-şi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului,
a ocrotirii naturii. Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând
curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind naturii se ocrotesc
pe ei înşişi.
Programa învăţământului şcolar la categoria activităţilor opţionale şi educaţia ecologică,
presupune că, în pofida importanţei sale, programa de educaţie ecologică se aplică în funcţie de
diverşi factori : resursa umană competentă şi cu disponibilitate pentru acest tip de activităţi,
materialele didactice necesare, factori materiali, sociali. Poate unii îşi pun întrebarea : „De ce
este obligatoriu ca educaţia ecologică să înceapă de timpuriu, încă de la vârsta şcolară
mica,chiar prescolara?”. Pentru că aceasta este vârsta la care începe formarea viitorului cetăţean
al planetei, din toate punctele de vedere. Pe de altă parte, este evident că nu trebuie să uităm de
valoarea, pentru formarea viitorului individ uman, acelor „7 ani de acasă”, prin care unui copil
i se transmit normele elementare de comportament, care constituie fundamentul acţiunilor unui
cetăţean preocupat de mediul în care trăieşte.
Deci, şcolii îi revine rolul important în educarea copiilor pentru păstrarea echilibrului
ecologic. Considerăm că este de salutat faptul că încă de la clasele mici, copiii sunt familiarizaţi
cu noţiunile de ecologie, sunt încurajaţi să ia parte la experimente în aer liber cum ar fi :
102
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
grădinărit, excursii în natură sau acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate. Este bine să
extindem aceste experienţe care pot fi organizate mai aproape sau mai departe de scoala şi pot
avea atât caracter educaţional cât şi recreativ.
La copiii de vârstă scolara mica, educaţia ecologică se poate realiza mai mult la nivelul
formării deprinderilor şi al trăirilor afective. Pentru clasele primare, trebuie să existe o strategie
de organizare a conţinuturilor ştiinţifice şi de transmitere a lor într-un mod individualizat.
Trebuie să axăm această strategie în mod special pe valenţe formative mai accentuate construită
adecvat capacităţilor specifice vârstei şi ritmului de dezvoltare al fiecărui copil, nevoilor şi
intereselor sale. De aceea, cunoaşterea mediului şi a problemelor sale, la această vârstă trebuie
să îmbrace aspecte practice şi să provoace trăiri emoţionale. Ori de câte ori este posibil trebuie
să punem copiii în situaţia de a acţiona, de a reacţiona, de a manifesta atitudini.
Copiii mici tind să dezvolte un ataşament emoţional faţă de ce le este familial şi faţă de
care se simt bine. Un lucru care trebuie avut în vedere atunci când lucrăm cu copiii, este acela,
că dacă ei nu pricep de ce trebuie făcut un anumit lucru, interpretează că acel lucru nu trebuie
făcut. Unele atitudini pozitive faţă de mediu ce pot fi formate şi repetate la această vârstă, includ
acţiuni precum oprirea apei în timpul spălării dinţilor, oprirea luminii atunci când nu ne este
necesară folosirea ei şi cunoaşterea faptului că hârtia trebuie reciclată.
Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea cadrului didactic copiii vor
înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile
viitoare.
În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate la clasa, am adus în atenţia copiilor
probleme legate de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca aceştia să înţeleagă
pericolele ce ameninţă planeta. Am avut în vedere realizarea unor obiective majore :
 dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător;
 trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin activităţi ecologice;
 dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând corespunzător
urmările posibile ale faptei lor;
 înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că distrugerea acestora ar avea
urmări negative pentru om;
 formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu natura;
 formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii poluanţi şi efectele lor în
natură;
 dezvoltarea unor abilităţi de predicţie (ce s-ar întâmpla dacă...?);
103
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 dezvoltarea capacităţii de investigare a mediului înconjurător în vederea formării

conştiinţei ecologice a copiilor, a capacităţii de transfer, de valorificare şi
aplicare a experienţei asimilate.
Pentru a conştientiza mai bine necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele
mai variate forme ale sale, am organizat o serie de acţiuni cu copiii:
 Observări spontane, observări pe termen lung;
 Plimbări, excursii, vizite în colaborare cu centru pentru protecţia
mediului;
 Lecturarea unor texte inspirate de fauna şi flora noastră;
 Expuneri de diapozitive;
 Vizionarea unor emisiuni TV pe teme de educaţie ecologică;
 Formarea de cercuri ecologice: „Eco-piticii”, „Să iubim pământul şi
natura”, „Ocrotim viaţa”.
Formarea comportamentului ecologic la şcolarii mici în cadrul activităţilor pe care le-
am desfăşurat l-am realizat folosind diferite mijloace prevăzute de programă:
- Convorbiri, lecturi sulpimentare;experimente simple,
-Jocuri didactice, povestiri, scenete;
-Proiectie de diafilme, ppt-uri;
-Expozitie de desene,
În acest context exemplific prin observările dirijate cu tema „Laleaua și ghiocelul”,
„Roşia şi ardeiul”. Copiii au văzut şi au înţeles că plantele (flori, legume) au nevoie de aer, apă,
căldură şi lumină pentru a se menţine în viaţă. Ca experiment la această temă am ţinut o plantă
(laleaua) la întuneric. Ea a devenit palidă, gălbuie, frunza ofilindu-se. Le-am explicat copiilor
că acest fenomen de ofilire a plantei apare numai când planta este crescută în întuneric în
condiţii necorespunzătoare dezvoltării vieţii.
Pentru veridicitatea experimentului am readus planta în condiţii de lumină şi căldură şi
copiii au observat că încet, încet planta îşi revine la culoarea normală. În acest fel, am
demonstrat copiilor că plantele au nevoie şi de lumină, căldură, pentru a se dezvolta, pentru a
creşte.
În cadrul activităţii de observare „Roşia şi ardeiul”, am desfăşurat un joc distractiv în
care copiii au recunoscut numai prin pipăire şi gust legumele observate anterior, specificând
modul în care se pregătesc aceste legume pentru consum (spălare, cojire, tăiere).
În activitatii: „Cum ocrotim natura?”,am vizionat ppt-uri cu aspectele de bază pozitive
şi negative concluzionând cele aflate in afise realizate de elevi cu îndemnuri :
104
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 Ocrotiţi natura!
 Salvaţi pădurea!
 Nu lăsaţi resturi menajere!
 Nu aprindeţi focul în pădure!
Copiii devin sensibili la frumuseţile naturii, grijulii cu ea şi simt că trebuie să o aibă permanent
alături. În completarea evaluării activităţii, copiii au spus ce activităţi ecologice au desfăşurat
în vacanţă alături de părinţi şi care au fost aspectele pozitive şi negative ale acestora.
Prin aceasta am urmărit conştientizarea acţiunilor întreprinse atât de ei cât şi de părinţi
şi modul prin care acestea pot ajuta sau dăuna naturii (udarea plantelor, stropirea pomilor
împotriva dăunătorilor, sau dimpotrivă ruperea crengilor copacilor pentru foc, aprinderea
focului în pădure, lăsarea şi împrăştierea resturilor menajere la plecarea din parc, pădure).
Toate aceste activităţi, ca multe altele care pot fi desfăşurate în scoala, constituie o cale
de dobândire a cunoştinţelor ecologice şi despre mediul înconjurător de verificare, de
consolidare şi chiar aplicare a acestora, a modului în care preşcolarii percep şi interpretează
realitatea înconjurătoare, deschid largi posibilităţi de stimulare a curiozităţii şi interesului
pentru cunoaştere, educă la copii dragostea pentru natură şi frumuseţile ei.
În concluzie putem spune că educaţia ecologică vizează diferite laturi ale dezvoltării
personalităţii individului. Ea are ca scop formarea premiselor de înţelegere a efectelor unui
comportament necorespunzător asupra mediului şi, deci, a atitudinii de protejare a mediului.
Educaţia ecologică bine realizată în familie,apoi în şcoală, răspunde la una din
prevederile fundamentale ale Drepturilor Omului şi anume : „Dreptul la sănătate, dreptul la
viaţă!”.
BIBLIOGRAFIE :
1. Cuciinic, C. – Natura-prietena mea, Editura Aramis, Bucureşti, 2005;
2. Diminescu, Nicolae – Descoperă natura, Editura Mirton,Timişoara, 2003;
3. C. Pârvu, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2005;
4. Reeves, Hubert – Pământul e bolnav, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005;
5. Vaideanu, D., Vaideanu, E. – Educaţie ecologică, Editura Mirton, Timişoara, 2003;
105
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
DEZVOLTAREA PROCESELOR ȘI A REPREZENTĂRILOR SENZORIALE LA

ȘCOLARUL MIC
Prof. PINTILEI CONSTANTINA-LĂCRĂMIOARA

Școala Gimnazială Nr. 1 Unțeni, Jud. Botoșani
La vârsta de 6 ani, copilul devine şcolar – un eveniment cu totul deosebit în viaţa sa,
care îi aduce noi provocări, noi experienţe de învăţare, noi exigenţe şi îndatoriri. El progresează
sistematic pe toate planurile. Se dezvoltă procesele senzoriale (senzaţii, percepţii, reprezentări)
şi capacităţile cognitive (gândire, limbaj, memorie, imaginaţie). Au loc schimbări în plan
instrumental-operaţional şi în plan afectiv-motivaţional.
Senzaţiile se subordonează învăţării şcolare ce se desfăşoară sub forma unor activităţi
distincte: matematice, de desen, de observare a mediului înconjurător etc. Ele se vor modela în
funcţie de cerinţele specifice acestor activităţi.
Prin intermediul senzaţiilor, se creează legătura informaţională cea mai simplă a
copilului cu lumea din jur. Andrei Cosmovici definea senzaţia astfel: „cunoaşterea unei însuşiri
separate a unui obiect sau fenomen, în momentul când acesta acţionează asupra unui organ
senzorial”. (1996) Mielu Zlate spunea că „nu de puţine ori senzaţiile au fost considerate ca
poarta sau izvorul cunoaşterii…Organele senzoriale furnizează creierului informaţiile pe care
acesta le interpretează, le transformă în percepţii, face ca ele să corespundă cu cele stocate
deja. Sistemul senzorial este mijlocul prin care datele externe sunt transformate în experienţe
subiective.” (2004)
La şcolarul mic este evidentă o mare sensibilitate şi curiozitate senzorială, ceea ce îi
permite să acumuleze informaţii, prin perceperea detaliilor realităţii. Activităţile didactice oferă
multiple contexte în care copilul este solicitat să observe atent, să facă diferenţieri analitice fine,
să asculte concentrat.
Se lărgeşte câmpul vizual, mai ales cel periferic, aspect important în exerciţiile de citire,
deoarece se percepe clar cuvântul vizualizat, dar se anticipează şi cel care va urma, fapt ce
asigură formarea unor calităţi ale citirii precum fluenţa, ritmul susţinut, înţelegerea textului.
Creşte şi mobilitatea oculară, favorizând explorarea din ce în ce mai rapidă a obiectelor, creşte
precizia în diferenţierea formelor şi a nuanţelor cromatice.
În ceea ce priveşte auzul, se dezvoltă mai ales cel fonematic, fiind antrenat sistematic în
exerciţiile de analiză şi sinteză fonetică a cuvintelor. Auzul muzical progresează la rândul său,
reglând funcţionarea aparatului fonator în interpretarea cântecelor. Pentru stimularea atenției
106
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
auditive, profesorul poate cere şcolarilor, de exemplu, să realizeze compoziţii plastice figurative
sau nonfigurative pornind de la audierea unor piese din diferite genuri muzicale sau ascultarea
sunetelor din natură atunci când fac plimbări în aer liber, drumeţii, excursii.
Senzaţiile tactile devin mai fine, oferind informaţii despre duritatea, asperitatea sau
netezimea lucrurilor din jur. În cadrul activităților de creație plastică, se pot organiza exerciţii-
joc prin care se fac asocieri, cu rezultate imaginative deosebite, între caracteristici specifice
unor obiecte alese aparent întâmplător (alunecoase, înţepătoare, umede, moi, mătăsoase, aspre
etc.) şi ulterioare reprezentări grafice, picturale. Obiectele (săpun ud, burete, scoarţă de copac,
petic de blană, catifea, pene, pietre, plastilină, sfoară groasă, glaspapir etc.) se aşază într-o cutie,
iar elevii, pe baza simţului tactic, vor structura suprafeţe plastice folosind elementele de limbaj
plastic. La finalul activităţii, surpriza se produce când se deschide cutia cu lucrurile studiate pe
nevăzute.
Experimentul integrativ axat pe coordonatele celor 5 simţuri: tactil, auditiv, olfactiv,
gustativ şi vizual poate fi valorificat şi în sens invers. Astfel, se pot realiza similitudini între:
 forme/culori și diferite zgomote: telefon, sticlă spartă, scârţâitul uşii, linguri ciocnite,
ticăitul ceasului, motor, claxon, şuier de tren;
 pete plate/pete difuze spre margini și gusturi (vitamina C, îngheţată, ciocolată, căpşuni,
lămâi) sau mirosuri (porumb copt, iarbă cosită, nuci verzi, oţet);
 forme/culori și manifestări ale animalelor: mieunat, lătrat, tropot de cai, nechezat,
mormăit, orăcăit de broaşte etc.;
 ritmuri liniare și fenomene ale naturii: vânt, ploaie, tunete, scrâşnitul zăpezii, susur de
izvor, foşnet de frunze;
 forme picturale și manifestări umane: râs, plâns, sughiț, fluierat, tuşit, strănut.
Pipăirea unor lucrări de artă sculpturale, modelarea concretă a unor volume cu diferite
texturi, plinuri şi goluri, pictarea cu degetele pe diverse suporturi dezvoltă sensibilitatea tactilă.
Copilul este înconjurat de o mare diversitate de obiecte şi fenomene şi, pentru a se
familiariza cu ele, pentru a crea legături informaţionale cu acestea, are nevoie de capacităţi
perceptive. Mielu Zlate spunea că „Omul trăieşte în universul fascinant al lucrurilor. El poate
vedea, de aproape sau de la distanţă, unul sau mai multe obiecte, poate asculta o melodie,
poate întinde mâna şi apuca un obiect pe care apoi îl explorează…Percepţia îi creează omului
certitudinea existenţei şi fiinţării lui printre celelalte obiecte. Fără percepţie, viaţa omului ar
fi practic de neconceput”. (2004) Acelaşi autor definea percepţia ca fiind „o formă superioară
107
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
a cunoaşterii senzoriale. Spre deosebire de senzaţie, care reproduce în subiectivitatea

individului însuşirile simple ale obiectelor şi fenomenelor, percepţia asigură conştiinţa unităţii
şi integralităţii obiectului”. (2004) Datorită percepției, obținem o imagine globală a
fenomenelor și a obiectelor din jurul nostru, o imagine unitară ce cuprinde totalitatea datelor
recepționate cu ajutorul organelor de simț. (Dumitrescu, 1984)
Prin urmare, percepţia este alcătuită din mai multe senzaţii. De exemplu, florile
provoacă senzaţii vizuale, olfactive şi senzaţii tactile dacă sunt atinse. Recunoaşterea unui
obiect presupune şi intervenţia gândirii. Doar având noţiunea de „lalea”, copiii pot recunoaşte
această floare. Identificarea implică o comparaţie, observarea detaliilor (numărul, culoarea,
forma petalelor şi a frunzelor – analiza) şi stabilirea unor legături cu imaginile altor lalele
(sinteza).
„În percepţie intervine şi atitudinea noastră afectivă, motivaţia, interesele…Fiecare
observă mai bine ceea ce îl interesează”. (Cosmovici, 2005). Într-o drumeţie în natură, copilul
căruia îi place să picteze va fi sensibilizat de cromatica peisajului, cel cu o inteligenţă naturalistă
va fi atras de multitudinea speciilor de plante şi insecte, cel cu o inteligenţă muzicală/ritmică va
fi atent la ciripitul păsărilor, foşnetul frunzelor, susurul apei.
Sub influenţa activităţilor de învăţare, şcolarul mic diferenţiază figurile geometrice,
deosebeşte corpurile geometrice de formele plane, prin exerciţiile-joc de observare directă a
unor modele şi obiecte din mediul ambiant. Este importantă diversificarea poziţiilor particulare
în care îi sunt prezentate copilului diversele forme şi figuri. Dacă se vor face exerciţii de
construire, modelare şi desenare a acestora, inclusiv cu diverse instrumente digitale, va creşte
perspicacitatea perceptivă a elevilor în raport cu formele cu care vin în contact.
Calitatea imaginii perceptive este condiţionată de relaţia activă cu obiectul şi de
includerea percepţiei într-o activitate. Mânuindu-se obiectul, acesta va fi mai bine perceput
decât dacă este doar privit. În acest mod, îi pot fi examinate contururile, poate fi mişcat, măsurat,
comparat şi pus în relaţie cu alte lucruri.
Forma obiectelor, mărimea lor, distanţa, tridimensionalitatea îi sunt semnalizate
copilului prin mecanisme perceptive complexe.
Forma şi mărimea sunt percepute direct, prin explorare vizuală şi tactilă, dar și indirect,
în baza experienţei şi prin raportarea la etaloane de mărime şi formă.
În percepţia volumului, contează caracteristicile proprii spaţiului perceptiv:
luminozitatea, unghiul de incidenţă al luminii, raportul dintre lumini şi umbre, poziţia,
amplasarea obiectului. Disparitatea imaginilor retiniene influenţează, de asemenea, percepţia
108
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
volumului. Ea rezultă din modul în care este captat obiectul cu fiecare dintre cei doi ochi,
receptarea făcându-se simultan din unghiuri vizuale diferite, care se intersectează.
Perceperea poziţiei obiectelor în spaţiu şi a unora faţă de celelalte necesită repere
precum: sus – jos, dreapta – stânga, în faţă – în spate. Profesorul poate să apeleze la o mulțime
de jocuri de orientare în spațiu și de poziționare a obiectelor în raport cu altele precizate.
În perceperea distanţelor survin diverşi factori: mărimea proiecţiei retiniene, care este
mult micşorată la distanţe mari; prezenţa detaliilor de structură la obiectele apropiate şi lipsa
lor la cele îndepărtate; existenţa unor obiecte interpuse care devin repere pentru evaluarea
distanţei până la cel din urmă; aparenta apropiere a liniilor paralele, când acestea se
îndepărtează de cel care percepe; modificarea însuşirilor cromatice ale obiectelor îndepărtate
care tind să fie mai şterse şi să capete nuanţe bleu spre violet sau verzi-albăstrui din cauza
straturilor de aer ce se interpun etc. De exemplu, în cadrul activităților de creație plastică, sub
îndrumarea profesorului, şcolarii studiază modalităţile de distribuire a formelor pe suprafaţa
planşei, de creare a efectului spaţial (a perspectivei) cu ajutorul liniei, al punctului şi al culorii,
de sugerare a volumului obiectelor în naturile statice prin realizarea efectului luminat-întunecat
(clar-obscur).
În percepţia copiilor se manifestă două deficienţe principale, cu atât mai accentuate, cu
cât aceştia sunt mai mici: percepţiile lor sunt mai puţin bogate, neavând la bază multe
reprezentări, apoi întâmpină dificultăţi în a distinge esenţialul de neesenţial, în cadrul
observaţiilor efectuate. (Cosmovici, 2005)
Pentru îmbogăţirea percepţiei şcolarilor, profesorul trebuie să utilizeze un variat
material intuitiv şi mai ales obiecte naturale (fructe, plante, roci, scoici, mostre de metale, lemn,
sol etc.) pe care aceştia să le recepteze nu numai vizual, ci să le simtă şi mirosul, gustul – atunci
când e posibil, să le verifice prin pipăire proprietăţi precum duritatea, porozitatea, asprimea.
Este indicat ca şcolarii să deseneze obiectele şi fiinţele studiate (desen după natură), să creeze
motive decorative prin stilizarea unor fructe secționate, fiind obligaţi astfel să observe toate
detaliile. Pentru favorizarea cunoaşterii, utile sunt efectuarea de experienţe, activităţile practice
de alcătuire a unor colecţii, ierbare, insectare, folosirea metodei observării independente.
Pentru a ajuta copiii să distingă esenţialul de neesenţial, poate fi utilizat desenul
schematic pe tablă, care evidenţiază caracteristicile principale, eliminându-se detaliile.
Schematizarea trebuie să pornească, evident, de la prezentarea şi observarea obiectului în
ansamblul său.
Reprezentarea este etapa, treapta care urmează percepţiei, apărând „ca o formă
superioară a acesteia. Percepţia este legată de momentul prezent, concomitent cu receptarea
109
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
informaţiei primite; reprezentarea se formează în timp, acţionând prin intermediul memoriei,

al evocării şi decantării informaţiilor primite perceptiv. Reprezentarea este, la rândul ei, un
proces de esenţă psihică, realizată mintal în urma şi în absenţa percepţiei; ea poate fi
considerată o concluzie, o sinteză a datelor obţinute anterior”. (Dumitrescu, 1984)
Referindu-se la conceptul de imagine mintală cu care operează mecanismele psihice,
Mielu Zlate preciza că, atunci când această imagine apare în condiţiile acţiunii directe a
stimulilor sau a obiectelor asupra organelor de simţ, vorbim de senzaţii şi de percepţii; dacă
apare în lipsa acţiunii actuale a obiectului, dar cu condiţia ca acesta să fi acţionat cândva asupra
organelor de simţ, ne aflăm în prezenţa reprezentării; când imaginea apare în lipsa totală a
acţiunii obiectului asupra analizatorilor, atunci avem de-a face cu imaginaţia. (2004)
Reprezentarea reușește să identifice particularitățile unui obiect sau ale unei clase de
obiecte, facilitând saltul spre esențial, ca apanaj al gândirii. Reprezentările au un rol însemnat
în cunoaștere deoarece constituie materialul concret pentru mecanismele psihice, înlesnesc
procesele gândirii - abstractizarea și generalizarea, ajută la crearea sensului noțional al
cuvintelor. (Zlate, 2004)
La intrarea în clasa pregătitoare, copilul are multe reprezentări despre diferite obiecte şi
fenomene care îi sunt familiare, despre plante, animale, oamenii din jurul lui, despre acţiunile
şi activităţile acestora. În ciuda acestui fapt, reprezentările sale încă sunt contopite, confuze,
puţin sistematizate. Sub influenţa învăţării însă ele suportă modificări esenţiale, atât în ceea ce
priveşte sfera şi conţinutul – lărgindu-se, îmbogăţindu-se, diversificându-se, cât şi în ceea ce
priveşte modul de producere şi funcţionare. Acum devine posibilă folosirea liberă, voluntară –
de exemplu, în desene – a fondului de reprezentări existent, iar pe o treaptă superioară, şcolarul
izbuteşte să descompună reprezentarea în părţi componente, în elemente cu care poate lucra
independent de contextul situaţiei. El le integrează în noi combinaţii, creând alte imagini.
Reprezentarea va ajuta la realizarea proceselor imaginaţiei, gândirii şi a diferitelor forme de
activitate creatoare.
110
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Bibliografie
Cosmovici, Andrei (1996), Psihologie generală, Editura Polirom, Iași
Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminița (2005), Psihologie școlară, Editura Polirom, Iași
Dumitrescu, Zamfir (1984), Structuri geometrice, structuri plastice, Editura Meridiane,
București
Hrișcă, Oana-Ruxandra (2013), Educație și comunicare vizuală pentru învățământ
primar și preșcolar, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava
Zlate, Mielu (2004), Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iași
http://andreivocila.wordpress.com/2011/05/09/prelegeri-psihologie
111
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
FORMAREA ȘI DEZVOLTAREA COMUNICĂRII INTERCULTURALE

– NECESITATE SAU DEZIDERAT?
Prof. IVAN DIANA

Școala Gimnazială Găgești, Com. Bolotești, Jud.Vrancea
Una dintre condițiile fundamentale ale realizării coeziunii umane în societatea

modernă interculturală, aflată într-o permanentă schimbare și cu o dinamică aparte, o
reprezintă realizarea unei comunicări eficiente, ca fundament al dialogului uman în orice
context social.
Multiculturalitatea lumii în care trăim este o realitate cunoscută și larg conștientizată,
îndeosebi datorită valurilor numeroase de imigrări, care au dus inevitabil la schimbări
majore în plan socio-cultural, și nu numai. Problematizările pe marginea acestui subiect se
leagă înainte de toate de discrepanța majoră pe care o găsim între realitatea etnoculturală a
lumii, pe de o parte, și aranjarea ei din punct de vedere etnopolitic, pe de altă parte.
Prin urmare, multiculturalismul implică ajutarea comunităților în susținerea
culturilor diferite, iar comunicarea interculturală trebuie să ducă la toleranță, pornind de la
ideea diversității culturale, prin reevaluarea conceptelor și discursurilor folosite de culturile
majoritare și minoritare, cu scopul creării unei culturi comune, mai democratice si mai
deschise.
Un rol important în formarea și cultivarea spiritului intercultural îi revine școlii, care
trebuie să promoveze o educație bazată pe atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi
înţelegere firească a raportului dintre oameni diferiți din punct de vedere etnic şi a noţiunii
de străin, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a
relaţiilor de egalitate între oameni şi nu prin aplicarea șablonului superior-inferior. Educaţia
interculturală presupune, așadar, promovarea unor politici şcolare care să permită
egalizarea şanselor în educaţie şi a unor strategii de valorificare a diferenţelor culturale
pentru a le transforma în resurse pedagogice, iar responsabil de aceste demersuri este, în
primul rând, cadrul didactic.
De aceea, formarea cadrelor didactice trebuie realizată nu doar din perspectivă
disciplinară și psihopedagogică, ci și din perspectivă socio-culturală, care să înlesnească
dialogul intercultural ancorat realității. Realizarea educației de tip intercultural implică
112
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
dezvoltarea competenței de a corela simboluri culturale diferite și de a valorifica pedagogic

specificul cultural al grupului.
Din păcate, consider că nu există încă un program național și european coerent care
să abordeze structurat interculturalitatea și să o promoveze în școală, ca o condiție necesară
a coeziunii europene, destul de zdruncinată în ultima perioadă. Riscăm în acest fel să
formăm elevi care nu sunt capabili să înțeleagă prezentul în care trăiesc, prin necunoașterea
sau desconsiderarea realităților istorice și sociologice ale structurării identităților.
Se impune, așadar, introducerea în curriculum a unor cursuri opționale, cel puțin,
care să valorifice teme precum: sursele de conflict și modalități de rezolvare a lor, elemente
de coeziune interculturală și religioasă, adolescența și societatea (perspective
interculturale), dinamica lumii actuale (context politic, social și religios), toate având ca
obiectiv fundamental educarea tinerilor în vederea formării viitorului cetăţean european ce-
şi va păstra identitatea naţională şi va respecta cultura altor etnii.
Elevul trebuie să experimenteze roluri diferite, inclusiv cel de animator sau de lider,
să cunoască diferite forme de conducere, să cunoască și să analizeze relațiile de putere din
grup și din exteriorul acestuia, să depisteze abuzurile și să ia atitudine împotriva acestora,
să manifeste toleranță față de ceilalți semeni, indiferent de religie, cultură, rolul în ierarhia
socială sau situația materială. Toate aceste competențe pot și trebuie dobândite de către elev
în școală, prin participarea la diferite activități care să-l formeze activ și conștient în
domeniul interculturalității.
Dascălilor care predau literatura română, istoria, geografia, limbi moderne,
religia sau cultura civică le revine sarcina de a aborda intercultural conținuturile predate,
astfel încât să suplinească această necesitate stringentă. Recunoașterea pluralității ne obligă
să regândim actualul sistem de învățământ, care, din păcate, nu formează tinerii pentru un
viitor al schimbării și al toleranței, ci îl țin captiv într-un idealism mulat pe certitudini și
situații recurente. Desconsiderarea acestei realități face ca, adesea, să fie conservate și
perpetuate forme desuete și mentalități pedagogice depășite, care nu concordă realității.
Când fiecare dintre noi vom înțelege faptul că ”libertatea mea se termină acolo unde
începe libertatea celui de lângă mine” (John Stuart Mill) vom putea afirma cu certitudine că
trăim într-o lume a umanității. Acest lucru rămâne, deocamdată, un deziderat, dar formarea
și dezvoltarea comunicării interculturale reprezintă o necesitate, o obligație în contextul
113
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
actual în care ”alteritatea”ocupă un loc din ce în ce mai important în viața noastră și

modificările survenite în contextul european ne afectează direct.
În plan educativ, școala alături de celelalte instituții (familie, biserică, ONG-uri) are
datoria de a conserva cu responsabilitate și de a perpetua valorile culturale și morale
naționale, integrate armonios în marea familie europeană.
Bibliografie
- Caune, Jean, ‚”Cultură şi comunicare”, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2000
- Wallerstein, Immanuel, “Sistemul Mondial Modern”, vol. 1-4, Ed. Meridiane,
Bucuresti, 1993
- Anderson, Benedict, „Comunitati imaginate, Ed. Integral”, Bucuresti, 2000
- Thiesse, Anne-Marie, „Crearea identitatii nationale in Europa”, Ed. Polirom, Iasi,
2000
114
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
DEZVOLTAREA SPIRITULUI ECOLOGIC LA ELEVI
Prof. IVAN DIANA

Accelerarea schimbărilor pe toate planurile, impactul dintre tehnologie şi mediul

natural, reclamă o nouă mentalitate privind problematica mediului, deci o educaţie
ecologică de la cea mai fragedă vârstă. Motto: “Ecologia e o tulburătoare poveste de
dragoste dintre om şi natură. Dar şi un legământ.” (Toma George Maiorescu) Un document
UNESCO din 1982 propunea sub titulatura de Probleme mondiale în şcoală, introducerea
în şcoală, printre alte teme şi a unor teme de mediu, de alimentaţie, nutriţie şi
subnutriţie. Introducerea „noilor educaţii” în curriculum ul şcolar este, la momentul actual,
o necesitate, cu atât mai mult cu cât asistăm la noi provocări în evoluţia socială (deteriorarea
continuă a mediului, exploziile demografice, agresiunea culturală provocată de mass media
etc.), toate acestea având un impact deosebit asupra formării comportamentelor de bază ale
copilului, viitorul cetăţean.
Etimologic, ecologia reprezintă „ştiinţa habitatului, respectiv o ramură a biologiei
care studiază interacţiunile dintre fiinţele vii şi mediul lor. Dacă numele îi provine de la
omul de ştiinţă german Haeckel, fondatorul de conţinut al ecologiei este considerat Charles
Darwin. El a relevat dependenţa şi starea de echilibru dintre diferite specii de plante şi
animale. Cu o asemenea moştenire, ecologia este azi definită ca ştiinţa interrelaţiilor
organismelor vii cu mediul lor.
Educaţia ecologică în şcoală reprezintă o preocupare constantă în toate categoriile
de activităţi. Acest demers este de o importanţă majoră întrucât primele forme de organizare
a cunoaşterii de către copii a mediului înconjurător apar în învăţământul preprimar şi se
continuă în clasele primare prin reintroducerea obiectului Cunoaşterea Mediului începând
cu clasa I.
Întrucât problematica mediului are un caracter pluridisciplinar şi o mare
complexitate, o evoluţie rapidă şi greu de prevăzut şi un caracter prioritar, conţinuturile
trebuie relaţionate cu viitorul planetei şi supravieţuirea speciei umane.
Obiectivele ce trebuie urmărite în şcoală sunt:
- „alfabetizarea” în materie de mediu;
115
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
- conştientizarea diversităţii şi importanţei problemelor ecologice, ca şi a

comportamentelor umane care afectează mediul;
- înţelegerea corectă a raportului individ mediu;
- dezvoltarea respectului faţă de mediu şi a responsabilităţii;
- analiza critică a problemelor de mediu;
- dezvoltarea capacităţii de a lua decizii etc.
Pornind de la premisa că şcoala mileniului III este centrată pe elev – deci pe cel care
învaţă – se impune înlocuirea caracterului enciclopedist al actului educativ cu un proces
activ care să implice atât activitate mentală, cât şi activitate fizică, formând capacităţi şi
competenţe necesare pe parcursul întregii vieţi: de a observa şi analiza, de a interpreta, de a
compara, de a selecta, apoi de a generaliza, de a comunica, de a coopera, de a iniţia şi de a
finaliza un proiect. Se impune astfel o abordare interdisciplinară a problemelor de studiat
şi, de asemenea, parteneriatul între învăţători sau învăţători profesori de la anumite
discipline.
Urmărind pe parcursul întregului ciclu primar si gimnazial realizarea obiectivelor
educaţiei ecologice, atât prin valorificarea conţinuturilor unor texte din manual, cât şi prin
excursiile, vizitele, mapele tematice realizate, vom constata că la sfârşitul acestei perioade
elevii au un bagaj de cunoştinţe, dar şi de abilităţi în stare să i facă să acţioneze în vederea
protejării mediului, chiar de la această vârstă. Astfel, copilul va fi capabil să protejeze
mediul apropiat (curtea, spaţiul verde, arborii existenţi), să planteze o floare, un copac, să
atragă atenţia celorlalţi pentru a păstra curăţenia, să participe la reciclarea unor deşeuri (din
sticlă, plastic, hârtie) etc. Elevul va fi antrenat atât în activităţile de observare, cât şi de
manipulare şi experimentare, avându se în vedere faptul că învaţă mult mai temeinic atunci
când lucrează practic şi când forma de activitate depăşeşte spaţiul băncii de şcoală. Nu
trebuie scăpat din vedere şi faptul că o învăţare eficientă presupune feed back, care i oferă
copilului nu numai măsura realizării unei sarcini, cât, mai ales, valoarea (calitatea) pe care
o are activitatea desfăşurată.
Educaţia ecologică se poate face începând cu satisfacerea intereselor copiilor de
cunoaştere a plantelor şi animalelor în condiţii naturale şi continuând cu educarea
deprinderii de a închide la timp comutatorul, robinetul, de a ocroti spaţiile verzi sau de a
recupera organizat deşeurile de hârtie, metal, materiale sintetice sau sticlă pentru a le
reintroduce în circuitul economic.Orice activitate ce se desfăşoară în afara sălii de clasă
116
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
înseamnă activitate în contact nemijlocit cu mediul înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe

elevi să vorbească, să se poarte în familie, la şcoală, în societate, tot aşa trebuie să-i învăţăm
să se poarte cu mediul în care trăim.
„Numai prin această apropiere a elevului de fenomenul viu se poate înfăptui una din
comenzile sociale deosebit de imperioase ale zilelor noastre şi anume protejarea naturii şi
păstrarea nealterată a mediului ambiant.” (“Ecologie”- B. Stugren şi H. Killyen).
Elevii îşi formează convingeri trainice cu privire la necesitatea protejării mediului
ambiant numai atunci când se porneşte de la exemple concrete, pozitive sau negative, luate
din orizontul lor local. Ei rămân astfel cu o imagine clară despre faptul că:
 în natură totul este în echilibru;
 echilibrul natural poate fi modificat dintr-o cauză sau alta, omul jucând unul din
rolurile cele mai importante;
 intervenţia omului în modificarea lanţurilor trofice este, de multe ori, neavenită,
fiind necesare măsuri pentru restabilirea echilibrului;
 se impune, cu necesitate, protejarea şi conservarea resurselor naturale;
 se impun măsuri pentru prevenirea efectului nociv al tuturor formelor de poluare a
mediului;
Educaţia ecologică este componentă a “noilor educaţii” şi îşi propune să-l conducă
pe elev spre formarea unui punct de vedere obiectiv asupra realităţii, să-l incite la
participare, să devină conştient de viitor. Ecoeducaţia nu este o cerinţă care să facă faţă
problemelor ridicate în prezent, ci, mai ales, una pentru rezolvarea problemelor viitoare,
dacă se ia în considerare ideea că dezvoltarea durabilă este acea dezvoltare care corespunde
necesităţilor prezentului fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface
propriile nevoi.Cei cărora le revine nobila misiune de a iniţia tineretul în cunoaşterea naturii
şi protejarea ei, de la cea mai fragedă vârstă sunt cadrele didactice.
Obiectivele specifice educaţiei ecologice pot fi:
 să formeze generaţii de oameni cu o sănătoasă conştiinţă etică referitoare la apărarea
şi conservarea mediului;
 să creeze unele concepţii şi convingeri pentru generaţia actuală şi, mai ales,
generaţiile urmatoare de a schimba progresiv actuala tehnologie poluantă cu
un ansamblu de activităţi umane nepoluante;
117
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 să sesizeze că raţionalitatea omenirii înseamnă şi raţionalitatea în raport cu propriul

mediu de viaţă.
Obiectivele mai sus menţionate ar avea ca finalităţi:
 înţelegerea naturii complexe, a mediului pentru o utilizare prudentă şi raţională a
resurselor acestora;
 formarea unei conştiinţe ecologice;
 cooperarea pentru conservarea şi ameliorarea mediului.
Educaţia ecologică este oportună şi, cu cât este începută de la o vârstă cât
mai fragedă, cu atât are şanse mai mari de reuşită. O condiţie esenţială a realizării
acestei educaţii ecologice este ca ea să se conceapă în natură şi pentru natură. Copiii trebuie
să devină prieteni ai naturii, cu condiţia să respecte natura.Cunoaşterea şi ocrotirea naturii
începe cu floarea de la fereastră, cu canarul, pisicuţa, căţeluşul sau pasărea pe care nu trebuie
s-o rănim, ci să-i oferim câteva firimituri de pâine. Nu mila de vieţuitoare, ci respectul este
necesar unei adevărate prietenii, convingerea că totul în natură este folositor, noţiunea de
dăunător a inventat-o omul ce cunoaşte, dar nu recunoaşte lanţul trofic. Conştiinţa unui
copil, atunci când încearcă să înţeleagă şi să determine relaţia dintre el şi natura vie, să
rezolve conflicte extrem de intime, se evidenţiază în acţiunea sa de decizie : a rupe sau nu
o plantă, a ucide sau nu o insectă…
Prezentarea cunoştinţelor în mod gradat: mediul şcolar, familial, anotimpuri,
făcându-se apoi trecerea la corpuri cu viaţă şi fără viaţă permite elevilor o
înţelegere deplină. Elevii trebuie orientaţi în permanenţă spre căutarea relaţiilor esenţiale
între fenomene. Ei ajung să înţeleagă treptat interdependenţa ce există între vieţuitoare şi
factorii de mediu, influenţa acestora asupra vieţii şi dezvoltării plantelor, animalelor
şi omului.În vederea dezvoltării, gândirii ecologice a elevilor, chiar la vârsta micii
şcolaritaţi, se pot adresa întrebări – problemă, cum ar fi : ,,Ce credeţi că s-ar putea întâmpla
dacă ar dispărea toate ciocănitorile?’’. Prin raţionamente simple, elevii îşi dau seama că ar
creşte mult numărul insectelor dăunătoare care ar pune în pericol copacii.În zilele noastre,
între dezvoltarea societaţii omeneşti şi protecţia mediului există o contradicţie care devine
din ce în ce mai accentuată; dezvoltarea societaţii nu se poate opri, iar deteriorarea mediului
nu poate continua; se impune astfel găsirea unor soluţii pentru protecţia mediului şi
existenţa vieţii pe TERRA.
118
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Se poate lansa spre dezbatere la nivelul clasei de elevi o problemă cum ar fi: ,,De ce
se vorbeşte din ce în ce mai mult despre distrugerea mediului şi necesitatea protecţiei
acestuia?’’. Este bine, ca noi, învăţătorii să dirijăm observarea sistematică a
materialelor expuse în faţa clasei, prin întrebări, ca de exemplu : ,,Care sunt activităţile
umane care duc la poluarea mediului (încărcarea cu substanţe toxice )?’’; ,,Care sunt
efectele poluării aerului asupra pădurilor?’’; ,,Cum arată o pădure care se găseşte în
apropierea unei uzine chimice, care aruncă (emană) în aer substanţe toxice?’’; ,,Cum sunt
frunzele arborilor?’’; ,,Ce se întâmplă cu animalele din aceste păduri?’’; ,,La ce duce tăierea
necontrolată a pădurilor?’’; ,,Cine poate polua apele ?’’; ,,Ce efecte are poluarea apelor?’’;
,,De ce nu se mai găsesc peşti în apele în care s-au produs deversări petroliere?’’; ,,Cum
arată un oraş poluat?’’; Ce aspect au arborii de pe marginea străzilor circulate intens?’’ etc.
Concluzia posibilă din acest dialog subliniază următorul aspect: substanţele
dăunătoare rezultate din unele activităţi umane (industrie, agricultură, transporturi etc) pot
duce la distrugerea mediilor de viaţă şi a vieţuitoarelor din acestea.
Poate fi abordată şi tema: „Viaţa pe Pământ depinde de noi’’, în care elevilor li se
pot adresa întrebări de genul: „Cum vedeţi voi rezolvată problema protecţiei mediului?’’;
„Cum puteţi contribui şi voi la protecţia mediului?’’. Cu sensibilitatea care-i caracterizează,
elevii pot uşor să devină prieteni ai naturii, să o înţeleagă, să-i aprecieze frumuseţea, să-i
cunoască toate componentele şi particularităţile, să se apropie de ea şi să o protejeze.
Deprinderile şi obişnuinţele formate în copilărie se păstrează, în mare parte, pe tot parcursul
vieţii. Încă de mici, copiii trebuie să-şi formeze atitudini dezaprobatoare faţă de cei care
încalcă normele de păstrare a igienei mediului, care sporesc poluarea prin acţiuni
iresponsabile.
Nu este necesar să avem o disciplină specială în cadrul căreia să învăţăm cum să
protejăm natura pentru că natura face parte din viaţa noastră, este izvorul recreerii noastre,
al sănătăţii, obiectul admiraţiei, sursa de inspiraţie precum şi resursele de care avem nevoie
pentru a trăi.Educaţia ecologică constituie unul dintre obiectivele care se regăsesc la toate
disciplinele de învăţământ. Interdisciplinaritatea ne oferă posibilitatea de a prezenta copiilor
obiecte şi fenomene într-o relaţie de intercondiţionare şi a-i face să înţeleagă pericolul
dezechilibrului natural determinat de influenţa omului.
Textele de limba română, poeziile, întâmplările fantastice din basme, descrierile,
toate creează o atmosfera afectivă, generatoare de sentimente de admiraţie pentru natură.
119
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Natura este cea care oferă adăpost şi la bine şi la greu, şi celor care o respectă şi celor care
o nedreptăţesc, asemenea unui înţelept care aşteaptă cu multă răbdare să se trezească din
ignoranţă toate fiinţele. Suferă în tăcere şi îşi vindecă rănile ca să poată fi mereu primitoare
pentru cei care se refugiază în mijlocul ei, o admiră, o cântă, o pictează sau îşi asigură
existenţa. Studierea unor texte despre natură mobilizează elevii atât afectiv cât şi intelectual.
Obişnuim, în clasele noastre, să îndrumăm elevii să-şi noteze expresiile frumoase
întâlnite în lecţii ori în lectura suplimentară pentru a le introduce în vocabularul lor activ şi
am constatat că aleg acele expresii care implică natura într-un fel sau altul (epitete,
comparaţii, metafore) ceea ce dovedeşte că sunt şi devin sensibili la frumuseţile naturii,
învăţând totodată că ea trebuie păstrată la fel, încât să farmece şi pe urmaşi.
Literatura noastră ne oferă variate şi frumoase texte inspirate din natură. Avem o
ţară frumoasă ca un cântec. Elevii află din poezii, povestiri, că ţara noastră este un „minunat
buchet de flori” strâns cu o „panglică albastră” care este Dunărea. Ei ştiu că trăim într-o
ţară binecuvântată cu frumuseţi rare: munţi ale căror creste sfidează norii, dealuri line pe
care privirea se odihneşte sub imperiul multor culori, câmpii întinse. Toate sunt străbătute
de ape limpezi. Din diferite texte află despre plante şi animale, unele chiar pe cale de
dispariţie.
Fie că studiem limba română, matematica, muzica, geografia, istoria, artele,
mişcarea sportivă etc., natura este prezentă spre a-şi dezvălui splendoarea şi a-şi evidenţia
utilitatea.
120
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Bibliografie:
1. Dumitrescu, F., Stănculescu, C. – „Natura pe înţelesul copiilor”, Editura Carminis,

Piteşti, 1998;
2. Ionescu, Al., Săhleanu, V., Bândiu, C., – “Protecţia mediului înconjurător şi educaţia
cologistă”, Editura Ceres, Bucureşti, 1989;
3. Mateşică, V., – Modalităţi de educaţie ecologică a micilor şcolari, Ed. “Miniped”
– Înv. primar, Nr. 4, Bucureşti, 2003;
4. Pistol, Mădălina, Din, Nicoleta, – „Ecologie”, Editura Erc Press, Bucureşti, 2004
5. Şuliuc D., – “Educaţia ecologică, parte integrantă în curriculumul naţional, Înv.
primar, nr. 2 – 3, Bucureşti
121
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
EFICIENTIZAREA PROCESULUI DE ÎNVĂȚARE PRIN UTILIZAREA

INSTRUMENTELOR DIGITALE
Prof. IVAN DIANA

Utilizarea instrumentelor digitale în activitate de predare vine realmente în sprijinul

cadrului didactic, ca instrumente în explicarea fenomenelor științifice, oferind astfel posibilitate
de exemplificare cu cazuri concrete. Creștem astfel șansa ca situațiile, fenomenele și procesele
să fie înțelese de către mai mulți elevi. „Educaţia trebuie să fie dirijată în sensul dezvoltării
personalităţii şi talentelor copilului pregătindu-l pentru viaţa activă ca adult.” (Convenţia cu
privire la Drepturile copilului, art. 29).
Activitatea de învățare este un proces complex care presupune deschiderea către nou din
partea elevilor (începând din copilărie până la adolescență) și a profesorilor, deschidere către
tehnologii inovatoare, către descoperiri noi în știință, care implicit trebuie să ne dirijeze, pe noi
cadrele didactice, spre metode și tehnici noi de predare.
Avansarea în utilizarea tehnicilor noi de predare vine în sprijinul cadrelor didactice şi în
sprijinul elevilor care sunt dornici în a utiliza tehnologiei moderne. Profesorul trebuie să
găsească un echilibru în ceea ce privește utilizarea instrumentelor digitale şi utilizarea
metodelor tradiționale de predare. Eficientizarea procesului de învățare prin utilizarea
instrumentelor digitale presupune ca profesorul să știe ce aplicație trebuie să folosească şi când,
iar nu în ultimul rând cât timp să aloce din oră pentru a nu deveni monotonă pentru elevi.
Eficientizarea procesului de învățare prin utilizarea instrumentelor digitale vizează mai
multe aspecte: de a stârni în elevi dorința de a descoperi mereu ceva nou, să observe că
tehnologia avansează, că pot învăța jucându-se în timpul orei, fără a mai sta ore în şir pentru a
memora sau a toci un aliniat sau un paragraf.
Învăţarea în domeniul tuturor disciplinelor nu se poate realiza prin memorarea mecanică
a unui alineat, ci prin gândire logică, prin observare şi prin sentimentul de dorinţă de
descoperire. În acest proces vin în ajutorul cadrelor didactice instrumentele digitale.
Înregistrările multimedia, simulatoare de orice fel, desene-grafice colorate, jocuri educative
variate la care creativitatea nu cunoaște limite – toate sunt menite pentru a cultiva gândirea
critică-logică-coerentă. Lucru care, după părere personală, nu se formează de pe o zi pe alta şi
nu se formează la fel la fiecare elev, menirea noastră, a cadrelor didactice, este de a ajuta, de a
optimiza şi de a adapta conținutul lecției astfel încât să fie atractiv pentru fiecare elev.
122
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Folosirea internetului în educație devine un instrument la care utilizatorii au acces

permanent, în toate colțurile lumii. Scopul rămână neschimbat, fie că vorbim despre educație
clasică sau modernă – formarea individului pentru societate, dezvoltarea creativității, partajarea
informațiilor. Transpunerea, adaptarea aplicațiilor Web 2.0 în orele de tehnologie deschide o
latură nouă către învățare.
La finalul activității de cercetare propriu zise, care a început cu mulţi ani înainte de
începeri pandemiei, am ajuns la următoarele concluzii:
 Prin diversificarea exerciţiilor, prin folosirea mai multor platforme educaţionale,
conţinutul lecţiei se poate adapta la nevoile speciale ale elevilor, numai dacă nu se
folosesc în exces în timpul orei. Folosirea în exces a acestei platforme, oricât de atractivă,
duce la pierderea atenţiei şi la instalarea monotoniei în procesul de predare;
 Fixarea cât mai solidă a conţinutului se realizeză dacă exerciţiile sunt setate astfel încât
să permitem elevilor rezolvarea repetată după corectare;
 Învăţarea se realizează mult mai uşor prin descoperie, folosind exerciţiile de tip puzzle-
grupe, joc-perechi, cuvinte încrucişate;
 În opinia mea, dezavantajul utilizării Web 2.0, create pentru sondaje este că acestea nu
permit libera exprimare a elevilor, utilizarea lor în exces duce la formarea relaţiilor reci,
între individ şi calculator, ei nu mai operează cu noţiuni, cuvinte, pierd capacitatea de
comunicare şi exprimare şi liberă gândire.
 Dintre avantajele utilizării instrumentelor Web 2.0, create special în scop didactic,
Kahoot.it şi LearnanigApps.org, pentru orele de curs, se numără formarea creativităţii,
descoperirea dirijată, stimularea etuziasmului într-o atmosferă de colaborare;
 Implementarea metodelor alternative de predare are ca rezultat învățarea și predarea
personalizată.
123
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Bibliografie
1. Ceobanu M.C.– Instruire asistată de calculator , Universitatea „Alexandru Ioan

Cuza” Iaşi. (2012-2013)
2. Iuhos C.I., Bal C.– Consecinţele pedagogice ale instruierii asistate pe calculator din
punct de vedere al stimularii imaginaţiei, dezvoltării gândirii logice şi a creativităţii, A XVII-a
Conferinţă internaţională-multidisciplinară, Sebeş, (2017)
3. Dobriţoiu M., Corbu C., Guta A., Urdea G., Bogdanffy L– Instruirea asistată de
calculator şi platforme on-line, Editura Universitas, Petroşani,(2019)
4. Dobre I. – Studiul critic al actualelor sisteme de e-learning – Referat Academai
Română, Institutul de Cercetări pentru Inteligenţei Artificiale,(2010)
124
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
DEZVOLTAREA COGNITIVA ÎN CONTEXT SOCIAL. LEV VIGOTSKY
Prof. RADI ELENA ȘTEFANIA

Școala Gimnazială Slătioara, Jud. Vâlcea
Viziunea lui Vigotsky s-a elaborat ca reactie opusa teoriei dezvoltarii cognitive (Piaget).
Aceasta presupune o abordare centrata pe empatie si rezonanta emotionala. Teoria vigotskiana
este axata pe teoria atasamentului, importanta limbajului in dezvoltarea gandirii, aspect ce este
asemanator cu teoria constructivismului cognitiv a lui Piaget. Intre cele doua viziuni exista insa
o diferenta calitativa ce consta in implicarea emotionala ce se transmite prin intermediul
limbajului si totodata limbajul care favorizeaza relatia emotionala si informatiile transmise.
Vigotsky a identificat un grafic privind aspectele principale ale constructivismului social :
1) Stadiul de afiliere-(0-2 ani), vizand comunicarea emotionala ce este fundamentala

pentru dezvoltarea cognitiva a copilului.
2) Stadiul de joc (2-7 ani)-invatarea este realizata prin joc, de la manipularea obiectelor
pana la jocul de rol.
3) Stadiul de invatare (7-12 ani). Aici, Scoala are rol principal in sustinerea si stimularea
cognitiva a copilului.
4) Stadiul de socializare (12-20 ani). Aici invatarea se realizeaza prin experienta directa cu
reteaua sociala puternic semnificativa in aceasta etapa ( prieteni, colegi, profesori etc)
5) Stadiul activitatii profesionale ( 20-55 ani). Invatarea prinde noi dimensiuni prin
integrare si experimentare a spatiului profesional.
6) Stadiul teoretizarii (55-70 ani). Invatarea prinde noi dimensiuni prin experienta de viata
si capacitatea reflexiva specifica adultului.
Lev Vigotsky este cel ce propune si impune in literatura de specialitate conceptul de

,,zona proxima de dezvoltare’’(ZPD).Acest concept este descris ca fiind ,, distanta dintre nivelul
de dezvoltare actual (…)si nivelul dezvoltarii potentiale (…)prin rezolvare de probleme sub
indrumarea adultului sau in colaborare cu alti colegi mai capabili (Vigotsky, 1978. P. 90).
Conform lui Vigotsky, procesul de internalizare ( asimilare/achizitionare), a noilor
informatii, este o conditie esentiala a invatarii ce se realizeaza in 3 etape :
125
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
a) Materialul inca neasimilat se prezinta de catre o alta persoana capabila ( un adult

sau un covarstnic-peer-care déjà detine informatia)
b) Copilul repeta cu voce tare favorizand engramarea optima a informatiilor.
c) Informatia este internalizata prin repetitie-lucru direct. Astfel copilul va putea
dezvolta concepte spontane ( pe baza observatiilor directe si indirecte) si stiintifice.
În comparatie cu Piaget, Vigotsky atribuie dezvoltarii cognitive dimensiuni

socio culturale , adica invatarea depinde de educatie si relatiile stabilite cu persoane
semnificative, un copil devenind el insusi, prin intemediul celorlalti : ,, ceea ce un copil
poate sa faca astazi colaborand cu celalalt, maine va putea sa faca singur’’, tinanad cont
de faptul ca vorbirea si actiunea sunt ,,instrumente psihologice ce permit omului sa
modeleze atat propriile actiuni cat si pe ale altora (Vigotsky, 1978, p. 102). « Through
others we become ourselves » (Lev Vigotsky)
126
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
TRATAREA DIFERENȚELOR INDIVIDUALE DE ÎNVĂȚARE
Prof. Înv. Primar CORNEA-DUȚU SILVIA

Școala Gimnazială „Nestor Urechia” Bușteni, Jud. Prahova
Una dintre direcțiile învățământului actual și, simultan, una dintre preocupările cadrelor
didactice, este cum să organizeze actul didactic la clasă când copiii sunt atât de diferiți din punct
de vedere individual (gen, origine socială, mediu cultural, apartenență etnică și/sau religioasă),
psihologic (aptitudini, temperament, caracter, motivație) și, mai ales, din punct de vedere
cognitiv (aptitudinea de școlaritate, abilități, ritm și stil de învățare, dezvoltarea operațiilor
gândirii). Ultimul criteriu de diferențiere, cel referitor la abilitățile cognitive, este fundamental
și provocator, pentru că este furnizor de cele mai multe dificultăți în câmpul învățării școlare,
mai ales în contextul existenței claselor eteorgene, de masă, în care sunt incluși chiar și copii
cu CES. Argumentele creării claselor eterogene în defavoarea celor omogene sunt: diferențele
produc o atmosferă stimulativă pentru învățare și se respectă principiul egalității de șanse în
rândul educabililor.
O primă componentă asupra căreia trebuie să ne oprim atenția în sfera diferențierii
interpersonale este inteligența. Caracterul multidimensional al inteligenței face ca anumiți elevi
să fie foarte buni într-un domeniu și mai puțin buni în altul. În acest caz, învățarea diferențiată
trebuie să respecte „teoria inteligențelor multiple” a lui Howard Gardner, care definește șapte
dimensiuni: lingvistică, logico-matematică, muzicală, spațială, corporal-kinestezică,
interpersonală și extrapersonală. Pentru Gardner, inteligența este definită ca abilitatea de a
rezolva probleme întâlnite în viață, abilitatea de a genera probleme noi de rezolvat și abilitatea
de a face ceva care să fie de valoare într-o anumită cultură. În această lumină, fiecărei
dimnesiuni definite îi corespunde un set de meserii, care, împreună, sunt rezultatul unui sistem
deschis de educație, care să permită înflorirea și evoluția personalității umane. Chiar dacă nu
toți oamenii pot deveni muzicieni sau sportivi, fiecare educabil se poate îmbogăți prin
explorarea la maximum a tipurilor de inteligență. În școlile în care se practică inteligența
multiplă, profesorii îi consideră valoroși pe elevi din punct de vedere intelectual, în modalități
multiple, și au grijă ca aceștia să știe acest lucru. O astfel de școală promovează diversitatea
intelectuală și utilizează metode active de învățare. Elevii își îmbunătățesc slăbiciunile și
dezvoltă abilități de învățare autonome. Profesorii identifică și valorizează talentul fiecărui
copil, asigurând feedback și evaluare din mai multe surse: profesori, colegi, reflecție proprie,
fiind evaluate atât procesul, cât și produsul învățării. Diferențele cognitive sunt tratate prin
127
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
dezvoltarea acelor competențe care sunt valorizate de comunitate și societate. Decât să acopere
un conținut prea mare, e preferabil ca școala să acorde timp unei teme, pe care să o exploreze
multidimensional, pentru că avantajele sunt mai numeroase: sunt atinse mai multe modalități
de învățare și mai mulți elevi au șansa de a progresa, expertiza profesorului este asimilată și de
către elevi odată cu încrederea că pot face și ei același lucru, evaluarea se bazează pe
performanțe proprii. Așadar, teoria inteligențelor multiple personalizează educația, deoarece nu
toți elevii pot fi apreciați prin componenta intelectual-cognitivă, iar abordarea multiplă
folosește unui număr mai mare de elevi , față de abordarea unică ce servește unei minorități.
O altă componentă care impune învățarea diferențiată este stilul de învățare. Acesta
determină cadrul didactic să varieze modurile de predare-învățare, pentru că așa creăm un
climat de învățare tolerant, în care elevii devin mai receptivi și mai sensibili la diferențele de
conduită. Este încă o dilemă dacă este mai bine să adaptezi actul instruirii la diferitele stiluri de
învățare ale copiilor sau să modifici stilurile de învățare ale acestora, dar este clar că a cunoaște
stilul de învățare al unui elev ajută educarea în cazul celor care învață mai greu. Elevii trebuie
îndrumați să-și cunoască stilul de învățare și încurajați să învețe în stilul care le este accesibil
și care le oferă confort. Problema se pune în cazul claselor cu număr mare de copii, în care se
regăsesc multe stiluri de învățare. În ciuda pluralității, există un stil convergent, comun, de la
care se variază pentru a se ajunge la stilurile particulare.
Ritmul de învățare este o altă diferență interpersonală însemnată. Ritmul de învățare se
caracterizează prin perioada de învățare, valoarea medie, amplitudinea și faza, adică valoarea
variabilei la un moment dat. Mediul propriu și privat al fiecărui copil influențează, de asemenea,
stilul de învățare. Unii copii reușesc să învețe mai bine în liniște decât în zgomot, mai eficient
individual decât în grup, cu grad de luminozitate mai mare și cu un ciclu veghe-somn adecvat
vârstei școlarității. Acești factori influențează în mod direct eficiența atenției, capacitatea de
memorizare și durabilitatea învățării.
Alături de motivație și cunoștințe achiziționate anterior, rata de învățare, în corelare cu
inteligența, face ca învățarea să fie diferențiată. Una dintre cauzele eșecului școlar este
rigiditatea ritmului de învățare care face ca elevii să asimileze conținuturi într-un timp dat
pentru toți educabilii. Lipsa performanțelor școlare poate fi cauzată de probleme fizice (boli
care duc la absentare, afecțiuni de ordin medical sau afecțiuni ale aparatului fonoaticulator), de
probleme personale (probleme de adaptare, hiperactivitate), de probleme de mediu (situație
financiară precară, abuzuri) și de probleme afective (sentimente de abandon, respingere,
antipatie). Cum pot fi reglate aceste probleme în procesul de învățare școlară? Școala trebuie
128
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
să-și adapteze cât mai bine ritmurile de predare-învățare astfel încât să pună în acord nevoile
individuale ale elevilor și obligațiile școlii.
Așa cum inteligența este un instrument al învățării, tot așa factorii noncognitivi- trăirile
emoționale, atitudinile, interesele, experiența personală a succesului și eșecul- contribuie la
activarea și mobilizarea resurselor elevilor. Motivației îi revine rolul principal în tratarea
diferențelor în educație. Profesorul trebuie să realizeze optimumul motivațional în învățare, să
evite atât submotivarea, cât și supramotivarea elevilor și să cultive motivația intrinsecă. Pentru
ca optimumul motivațional să fie atins, este necesar ca mai întâi să fie satisfăcute necesitățile
bazale definite de Maslow (supraviețuire, siguranță, apartenență și stimă de sine). Provocarea
profesorului este să îi facă pe elevi să înțeleagă că între ceea ce învață și dezvoltarea lor
individuală există o strânsă legătură. Acest lucru este posibil dacă elevii sunt învățați să se
perceapă ca fiind capabili și valoroși, adică să aibă o imagine de sine care să conducă la succes.
Pentru a încuraja stima de sine în școală, profesorii trebuie să creeze ocazii în care să observe
cum își apreciază elevii succesele și eșecurile, să lase exprimarea liberă, să sprijine elevul să
înțeleagă că este dăunătoare o părere negativă față de sine, să aloce sarcini personalizate, în
funcție de competențele fiecărui elev, să pună accent pe reușite, să ofere ocazii de muncă
suplimentară și, implicit, de progres, elevilor cu rezultate mai slabe, să-i determine pe elevi să-
și înțeleagă greșelile și să învețe din ele, să evite comparațiile între elevi și ierarhizările, să
orienteze critica pe sarcina de lucru și nu pe elev, să aibă mereu o atitudine pozitivă care să
demonstreze copilului că este interesat de ceea ce i se întâmplă. Nici supraestimarea nu este de
dorit, pentru că nu face altceva decât să creeze o tendință de dominare, de impresionare a
celorlalți, premisă pentru superficialitate.
Clasa de elevi este un model de ameliorare a diferențelor în învățare. Entuziasmul,
căldura, empatia, așteptările profesorului și modul în care acesta reușește să trezească interesul
elevilor pentru învățare sunt vitale pentru tratarea diferențelelor dintre elevi. La acestea se
adaugă climatul de ordine, siguranță, de asigurare a succesului și a provocării de a învăța din
interiorul clasei, precum și variabilele instrucționale (personalizarea învățării, implicarea și
învățarea activă, întăririle). Rolul cadrului didactic este mai degrabă de îndrumător și consilier,
astfel încât elevii să nu simtă presiune și să vină cu drag la școală. Indiferent de tipul de
problemă pe care-l posedă un copil, actul instructiv-educativ are șanse de reușită și de obținere
a performanței dacă profesorul creează situații de învățare motivante care să ridice nivelul de
activizare și de vigilență. Elevii trebuie să aibă șansa de cunoaștere imediată a rezultatelor
învățării și să fie încurajați permanent pe parcursul sarcinii de învățare pentru a remobiliza
atenția. Nu trebuie să lipsească aprecierile finale la adresa procesului și a produsului activității.
129
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Menținerea constantă a atenției se poate realiza și prin respectarea pauzelor și schimbarea

activității, astfel încât să nu producă plictiseală, la fel ca și prin alternarea sarcinilor intelectuale
cu cele fizice.
Calitatea educației și tratarea diferențiată depind în mare măsură de modul în care școala
și profesorii se adaptează la necesitățile actuale, în sensul mutării accentului de la cultivarea
exclusivă a componentei intelectuale, promovarea achizițiilor teoretice și a concurenței, către
domenii de competență variate care vizează personalitarea copilului în ansamblu și către sarcini
de învățare personalizate și realizate mai ales prin cooperare.
Bibliografie:
 Albu, Gabriel, În căutarea educației autentice, Editura Polirom: Iași, 2002.
 Gardner, Howard, Inteligențe multiple, Editura Sigma: București, 2013.
 Vrăsmaș, Traian, Școala și educația pentru toți, Editura Miniped: București, 2004.
130
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
THE VERB
Prof. CHIRICUȚĂ SIMONA-ELENA

Școala Gimnazială „George Coșbuc” 23 August, Jud. Constanța
Verbs are the action words in a sentence that describe what the subject is doing. Along
with nouns, verbs are the main part of a sentence or phrase, describing a story about what is
taking place in front of us. A verb can be a sentence by itself, with the subject.
When learning the rules of grammar, students are often taught that verbs are ‘doing’
words, meaning they signify the part of the sentence which explains the action taking place.
However, it can be confusing because not all verbs are easily identifiable as action.
A verb is the part of speech that describes an action or occurrence or indicates a state
of being. Verbs and verb phrases usually function as predicates. Verbs can display differences
in tense, mood, aspect, number, person, and voice.
There are two main classes of verbs: lexical verbs ,also known as main verbs, which
aren't dependent on other verbs, and auxiliary verbs ,also called helping verbs. As with lexical
versus auxiliary verbs, many types of verbs come in opposites.
The great majority of verbs are lexical verbs. An auxiliary verb, by contrast, determines
the mood or tense of another verb in a phrase, for example.
A dynamic verb is used primarily to indicate an action, process, or sensation as opposed
to a state. It is also called an action or event verb. There are three major types of dynamic verbs.
A stative verb primarily describes a state or situation as opposed to an action or process.
It can be a mental or emotional state as well as a physical state of being. The situations are
unchanging while they last and can continue for a long or indefinite time period. These words
are also known as state verbs or static verbs.
A finite verb expresses tense and can occur on its own in a main clause.
A finite verb shows agreement with a subject and is marked for tense. If there is just one
verb in a sentence, that verb is finite. Put another way, a finite verb can stand by itself in a
sentence.
Nonfinite verbs, meanwhile, are not marked for tense and do not show agreement with
a subject. A nonfinite verb ,an infinitive or participle, doesn't show a distinction in tense and
can occur on its own only in a dependent phrase or clause.
131
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
The main difference between finite and nonfinite verbs is that the first can act as the
root of an independent clause, or full sentence, while the latter cannot.
A regular verb forms its verb tenses, especially the past tense and past participle, by
adding one in the set of generally accepted standardized suffixes. Regular verbs are conjugated
by adding -d, -ed, -ing, or -s to its base form, unlike irregular verbs which have special rules for
conjugation.
The majority of English verbs are regular. These are the principal parts of regular verbs.
Regular verbs are predictable and always function the same regardless of speaker. An
irregular verb does not follow the usual rules for verb forms. Verbs in English are irregular if
they don't have the conventional -ed ending (such as asked or ended) in the past tense and/or
past participle forms.
A transitive verb takes an object , a direct object and sometimes also an indirect object.
An intransitive verb doesn't take a direct object.
This distinction is hard to make because many verbs have both transitive and intransitive
functions, depending on how they are used.
A phrasal verb is a type of compound verb made up of a verb (usually one of action or
movement) and a prepositional adverb—also known as an adverbial particle. Phrasal verbs are
sometimes called two-part verbs or three-part verbs.
There are hundreds of phrasal verbs in English, many of them with multiple meanings. .
A prepositional verb, by contrast, is an idiomatic expression that combines a verb and
a preposition to make a new verb with a distinct meaning.
The preposition in a prepositional verb is generally followed by a noun or pronoun, and
thus prepositional verbs are transitive.
132
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
PREPARING TESTS AND EXAMS

Școala Gimnazială „George Coșbuc” 23 August, Constanța
Being successful at tests depends on your discipline, preparation and execution.

Students that want to be successful have to have the determination to schedule time to study
hard in advance of the exam. They have to actually do the work – the preparation needed in
order to have the best opportunity for success on the exam. Then they have to execute –
they have to be able to apply their knowledge accordingly and perform under stress.
Preparation for an exam is not hard or impossible. It’s easy to find other things to do
that are more interesting and fun than studying. Students need to keep themselves
motivated. If the most important event of your life was coming up and you wanted to
perform to the best of your ability in that event, you would likely spend some time preparing
for it, rehearsing for it, practicing it. A student may disagree and say that an exam would
not be the most important event of their life, but if you’re already spending the time, effort,
energy and money to attend school, why not do it to the best of your ability?
It would be beneficial to spread this preparation and practice out over time and
prepare periodically rather than wait until the last minute and only care about the grade.
Your preparation would not be of the same quality and this will likely affect your final
grade.Fast studying and learning also are not good. To start studying late puts stress on our
brain and body, and not getting adequate sleep places our bodies at risk for getting sick. The
grade may not be as good as you would think and you will only be unhappy.
Many students, however, don’t start thinking about test taking, whether weekly
exams, mid-terms, or finals, until the day before when they engage in an all-nighter. This is
an inefficient way to study. Not only is it not enough time to learn a whole unit or chapter,
but the brain can only process a small pieces of information at a time. Additionally, unless
memory devices are used to aid memory and to cement information into long term memory
chances are slim that the students who do that will effectively learn and remember the
information.
133
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Additionally, a lot of students are unaware of the many strategies available to help
with the test taking experience before, during, and after the test. For starters, take a look at
what has helped you so far. What did you do the last time you were successful and you got
a high grade?
A month ahead of time for finals and three weeks ahead of time for major exams–
long term memory is proven better for retention, and that way you can cover all the material
and practice more for the tests.
The absolute best strategy for the final evaluation and big tests is at least two-week
preparation period. Two weeks before the exam. This includes homework, planning so you
know exactly what to do to keep you focused and anything else you can get done. In a way,
you should go through everything but the study material first. One week before the exam
should be your prime study week. However, you must always be careful to avoid burnout
from sitting for hours and days on end staring at study material. You are far less stressed if
you dedicate 30 minutes to one hour at a time. Regardless, every single day in week two
you should spend at least some time looking at the material. Eventually, by the end of the
week, things should have become familiar and interesting in terms of content.
Study strategies are very personal and really depend on how you like to learn.
However, I always recommend my students to practice and open their yearlong books and
material as often as they can. This can be through flashcards, Quizlet, having a friend ask
you questions or working on a problem without using notes. Also, if your professor provides
learning goals, use those as a way to quiz yourself after reviewing lecture information to
see how well you are remembering the material. Try to ask yourself often and this way you
will avoid to forget all you have learnt so far.
Study a lot, as well as the night and day before. Review and do practice tests. Set
aside some time for working out or meditating or listening to music, something to help you
relax the night or the day before the exam so you don’t get too stressed out. Focus on the
good things and not just on how stressed you are about school. Talk to people if you’re
feeling stressed and try to find a way to make learning a part of your life.
Give yourself things to look forward to. Before sitting down to study or tackle a
practice exam, Take a moment and just breathe. Picture yourself this time next week–when
the exam is over, the stress is gone and you are eating your favorite food and watching your
favorite movie. And then realize that next week will come quicker than you think. You just
134
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
have to get through this moment and archive success in order to enjoy the moments that
will come after it.
Preparing tests and exams may seem hard work and sometimes students may feel
exhausted from all this process but in the end if the result is satisfying, they will come out
of it smarter and stronger. They will improve their ability to learn faster and to keep the
information for a lifetime.
135
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
HOW TO STAY MOTIVATED TO LEARN

Școala Gimnazială „George Coșbuc” 23 August, Constanța
It Is important to understand that an exam grade does not reflect your intelligence or
ability but rather your study approach and preparation. Exams are informative tools that can
help you adjust and improve your study strategy. Adopting this strategy has helped students
feel more motivated to do their best and finish strong despite getting unexpected exam scores.
Attitude is always the make it or break it factor when it comes to grades, so when you
don’t get the grade you had hoped for, you can use that as inspiration to change up how you go
about things. Maybe that looks like studying differently, looping in teachers to figure out the
disconnect or even getting the help you need.
First, create a space optimal for you to get the most of the time you’ve dedicated to
studying. Clean your room, light a candle, play soft music. Anything that helps get you in a
focused mindset. Two, avoid burnout. The second you feel your eyes burning or pulling out
your hair, step away. Take 5-20 minutes to yourself and breathe. Eat a snack. Third, don’t
worry. Recognize that sometimes life happens and we don’t have time to study as much as we
want. Luckily, there is almost always a chance to do better. Figure out what went wrong and
try again.
Motivation is an essential factor in the students learning process. The success of the
students’ studying process is depending on their motivation. Motivation leads them to reach
their goals. Therefore, motivation is the key to open their future success. Motivation has an
important role to influence the power of learning activity, but the motivation is also influenced
by the goals. If there is a higher goal, there is a bigger motivation to reach the goal. If a student
gets a good grade as a reword then he will be motivated to study again but if he gets a low grade
the next time he may chose not to put in the effort.
Motivation is something that helps, directs, and sustains behavior; it gets students
moving, points them in a particular direction, and keeps them going to reach their goals.
The students who do not have an interest in studying and are forced by circumstances to study
may not have the same results at archiving their golds. Interest is a decision that the student
makes to find that an activity is intriguing and exciting.
136
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
The lack of motivation, both intrinsic and extrinsic motivation, will cause less
enthusiastic of students to do learning activity both at the school or at home. It means that
students who lack motivation would not get an achievement as better as students who have an
interest in their studying activity. It will become a complex problem which hinder their
motivation to grow up that will affect their future career. They will feel like trapped in a place
which they never imagine before. It is really possible if the uninterested students who forced to
sustain their studying load will fail in their study, because they do not have motivation to
defense themselves in the hard situation of learning process. They do not have a willing to
understand something they never expect. Unluckily it becomes the main problem which makes
them give up before they finish their study. Surely it is a hard situation for their future life
success.
Many people know that studying will have a big effect for their future, because it will
affect their career in the work life. Students that are motivated and become accustom to learning
are facing a brighter future than those who don’t.
Academic integration, an attachment of the student to intellectual life of the college or
university, is a crucial factor in student learning activity. That is, the more students feel their
intellectual needs are met at college, and the more they identify with it, the more likely students
will persist (Tinto, 1975, see Tinto 1998).
A second factor in Tinto’s model is social integration, the social relations students have
with peers and faculty members. Without social integration, students find it more challenging
to persist in their studies. This is in line with self-determination theory, which posits that the
need for relatedness is a key precursor of motivation (Deci & Ryan, 2000).
Students who interact more with their peers and faculty members generally report higher
satisfaction and motivation than students who have less social interaction (Wentzel 2017,
Trollian et al., 2016). .
In summary, I believe that several factors may lead to a drop in academic motivation of
students. Social circumstances, the learning ability of each individual and also the final
outcome. Is the learning activity going to make the individual successful in life?
137
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
TENDINŢE ÎN LIMBA ROMÂNA ACTUALĂ
Prof. ANTOHE CARMEN

Colegiul Național „Costache Negri” Târgu Ocna, Jud. Bacău
Limba reflectă preocupările, cultura şi metehnele lumii noastre rapide şi superficiale.

Una dintre trăsăturile caracteristice ale limbii române actuale este diversitatea ei stilistică,
determinată de multiplicarea şi diferenţierea situaţiilor de comunicare, a contextelor de uz;
se întelege că o asemenea diversitate nu individualizează româna între alte limbi moderne,
ci deosebeşte într-o anumită măsură limba actuală de cea din secolele trecute.
Marcată de un dinamism accentuat, în special în compartimentul său lexical, care
este un seismograf sensibil al prefacerilor vieţii sociale, economice, politice, culturale,
limba română aminteşte astăzi, în mod izbitor, de perioada de modernizare a vocabularului
din secolul al XIX-lea, cu nenumăratele sale controverse legate de ortografie, adaptarea
neologismelor sau chestiuni de normare lingvistică.
Afirmarea impetuoasă a limbajului presei postcomuniste este, în opinia multora,
aspectul cel mai complex şi mai original al epocii pe care o traversăm. Limbajul presei este
compartimentul cel mai dinamic al românei actuale, fapt meritoriu cu atât mai mult cu cât
a fost nevoit să se construiască din temelii. Promotor al înnoirii lexicale prin punerea masivă
în circulaţie a neologismelor, a inovaţiilor lexicale (derivate, compuse, savuroase creaţii
ludice), limbajul jurnalistic şi-a recuperat în ritm extrem de alert fireasca diversitate
stilistică, nivelată de controlul ideologic al dictaturii comuniste. Aspectul cel mai
caracteristic însă al jurnalismului românesc actual rămâne - aşa cum a observat printre alţii
Rodica Zafiu - stilul "relaxat", apelul frecvent la registrele vii ale limbii vorbite (popular,
colocvial, argotic) - reacţie psihologică firească la imobilismul "limbii de lemn" din trecut.
În consecinţă, în locul unei limbi de lemn, terne, sărace, stereotipe, încremenite,
lipsite de culoare şi de amprenta personală a utilizatorilor ei, s-a ajuns la o limbă vie,
colorată, bogată şi diversificată, capabilă să se adapteze uşor situaţiilor de comunicare celor
mai diverse şi mai neaşteptate (comunicare formală şi informală, fiecare cu manifestări
diverse), capabilă să se adapteze tendinţelor generale de globalizare şi să facă faţă
obiectivelor de adoptare a acquis-ului comunitar, capabilă să ţină pasul şi să reflecte
mutaţiile semnificative din gândirea şi din societatea românească actuală.
138
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Când comparăm situaţia de azi cu cenuşiul limbajului public din deceniile

comuniste, nu putem să nu constatăm varietatea, pitorescul, inventivitatea, vivacitatea
limbii române actuale. E în progres o anume plăcere a limbajului, dublată de o conştiinţă
lingvistică şi având ca efect, printre altele, binevenită spontaneitate a discursului public.
Pe de altă parte, asistăm, din păcate, pentru un segment din ce în ce mai numeros de
utilizatori, la o sărăcire a limbii, redusă la un lexic mult prea restrîns şi alarmant de
rudimentar, un lexic selectat cu predilecţie şi cu voluptate din zonele vulgare, indecente, ale
vocabularului, şi la o gramatică redusă la tipare flexionare şi sintactice rudimentare, cu
încălcări numeroase şi flagrante ale regulilor. În plan stilistic, asistăm la un amestec al
registrelor stilistice şi la inadecvări stilistice de tot felul (elemente de oralitate pătrunse în
exprimarea scrisă; elemente de limbaj colocvial şi de mahala, precum şi elemente de argou
invadând limbajul tinerilor şi presa scrisă sau audiovizuală; utilizări stilistic inadecvate ale
formulelor de adresare, ale lexicului de specialitate, ale lexicului colocvial; transgresări şi
alunecări dintr-un domeniu în altul fără nicio raţiune stilistică sau comunicativă etc.).
În măsura în care creşte îngrijorător de mult numărul vorbitorilor neinstruiţi, al celor
în vorbirea cărora abundă exprimările confuze, ilogice, aberante, în măsura în care creşte
alarmant ratingul emisiunilor de televiziune şi al revistelor cultivând un limbaj vulgar,
indecent, erotico-aluziv, în măsura în care moderatorii de opinie în media, precum şi
"oratorii" de la tribuna Parlamentului vădesc carenţe extrem de grave în pregătirea
lingvistică, în măsura în care preferinţele multor tineri merg spre un limbaj neîngrijit, sărac,
vulgar şi indecent, putem spune că, pentru un segment semnificativ de vorbitori, uzul
lingvistic actual a suferit un proces de "degradare", de "urâţire" şi de "stricare".
În acest sens, în procesul educaţiei lingvistice, trebuie să crească rolul şcolii şi al
facultăţilor de profil filologic, al căror obiectiv esenţial trebuie să-l constituie formarea unei
atitudini normative la şcolari şi studenţi, atitudine menită să conştientizeze existenţa
normelor literare, a tipologiei diversificate a acestora, să facă accesibilă înţelegerea
funcţionării complexe a normei, să orienteze atenţia tinerilor spre observarea şi cenzurarea
propriei exprimări, dar şi a exprimării semenilor. Trebuie, de asemenea, să crească rolul
mass-mediei, atât prin modelele impecabile de limbă impuse cititorilor/ascultătorilor, cât şi
prin orientarea interesului faţă de cultivarea limbii, propunând emisiuni şi dezbateri publice
convingătoare pe teme semnificative privind funcţionarea limbii actuale.
139
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Toate aceste acţiuni trebuie să ducă la sensibilizarea opiniei publice în legătură cu

necesitatea cunoaşterii şi a respectării normelor limbii literare de diverse tipuri, în legătură
cu necesitatea creşterii rolului pregătirii lingvistice în formarea generală ca indivizi într-o
societate modernă şi civilizată. Şi nu în ultimul rând, trebuie încetăţenită ideea că o limbă
corect şi bine "mânuită", făcând apel la strategii de comunicare diverse şi adecvate
intenţiilor imediate ale utilizatorilor, poate creşte eficienţa acţiunilor fiecărui individ şi ale
societăţii în ansamblu. Forţa persuasivă a cuvântului (puterea lui de influenţare) reprezintă
un atu de care poate beneficia orice vorbitor, în condiţiile unei pregătiri lingvistice
superioare, ajunse la un înalt nivel de conştientizare.
Radioul, televiziunea, şcoala pun mase tot mai largi de vorbitori în contact cu limba
literară. Se adânceşte şi se răspândeşte în conştiinţa vorbitorilor distincţia dintre exprimarea
familiară, cotidiană, şi cea ,,îngrijită", ,,oficială". Implicarea vorbitorilor în variate forme de
activitate socială lărgeşte şi diversifică contactele umane, înmulţeşte ocaziile de
comunicare în condiţii diferite de cele ,,de acasă" şi obligă la o adaptare lingvistică faţă de
interlocutor.
Mai adecvată, în cele mai diverse situaţii, se revelează a fi limba literară şi, cum
caracteristica cea mai frapantă (dar nu şi cea mai importantă) a acestei variante lingvistice
o constituie prezenţa unui mare număr de neologisme, neologismul devine simbolul
exprimării îngrijite, capătă o aureolă de superioritate, nu totdeauna justificată. Abuzul,
folosirea neadecvată a neologismului şi, în general, a termenului rar, încălcarea restricţiilor
semantice şi gramaticale fac să apară, din dorinţa rău înţeleasă de exprimare ,,aleasă", un tip
specific de greşeală — cultismul.
O caracteristică a epocii noastre o constituie şi ritmul extrem de rapid al vieţii sociale
sub cele mai diverse aspecte. Aceasta grabă generală îşi găseşte expresia lingvistică într-o
anumită tendinţă spre brevilocvenţă: destul de multe dintre preferinţele înregistrate au în
vedere modalităţi de exprimare mai scurte. Graba, ca şi emoția de altfel, favorizează
adeseori incorectitudinea, încălcarea normelor literare şi ale exprimării circumstanţial
adecvate, în măsura în care, răgazul de gândire fiind limitat sau emoţional perturbat, în
organizarea discursului un rol important revine reacţiei verbale mai mult sau mai puţin auto-
mate; textul se construieşte prin înlănţuirea oarecum mecanică, nesupravegheată a unor
cuvinte şi structuri ,,la îndemână". Alegerea ,,cuvântului potrivit" presupune, chiar în
condiţiile unei aprofundate cunoaşteri a limbii, un ,,moment de meditaţie". Un asemenea
140
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
răgaz este presupus de ,,limba scrisă". Cel care se exprimă în scris are, de obicei,
posibilitatea de a-şi cântări cuvintele, de a-şi evalua discursul. Are chiar posibilitatea de a
reveni asupra textului, de a reface, de a-şi corecta exprimarea. Din aceasta cauză, textele
scrise sunt, în general, mai îngrijite, mai bine construite.
Aşadar, urmărită atent în cursul unei perioade nu prea îndelungate, comunicarea
lingvistică revelează o mare sensibilitate şi receptivitate faţă de procesele sociale profunde,
dar şi faţă de evenimente oarecum ocazionale, ceea ce se manifestă sub forma unor
preferinţe, variabile ca durată, ale uzului lingvistic. Caracteristica comună o constituie
predilecţia (de moment) a vorbitorilor pentru anumite cuvinte sau construcţii, predilecţie
care îşi găseşte expresia în creşterea, sensibilă şi rapidă, a frecvenţei. Ca efect al unor
circumstanţe istorice concrete (fenomene şi accidente naturale sau evenimente sociale,
naţionale şi internaţionale), anumite cuvinte, construcţii etc. devin la un moment dat deo-
sebit de frecvente şi, printr-un proces mimetic, sunt preluate de un număr tot mai mare de
vorbitori.
141
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
ÎNDEMN LA SĂNĂTATE PRIN ALIMENTAŢIE
Prof. Înv. Preșcolar DONCU ELENA CRISTINA

Problematica lumii contemporane vizează şi educaţia pentru sănătate prin alimentaţie

care şi-a găsit un loc binemeritat şi în planul de învăţământ al şcolilor acordându-i-se ore
speciale, opţionale şi nu numai.
Statisticile şi viaţa dovedesc că bătrânii sunt mult mai longevivi decât maturii care
trebuie să facă faţă stresului, depresiilor cauzate de grija zilei de mâine şi consumului de
alimente cu E-uri, chimicale etc; copiii sunt supraponderali, obezi, se îmbolnăvesc repede şi
datorită unei alimentaţii excesive pe care o oferă părinţii din dorinţa de a avea copilul lor oricât
şi orice, iar pruncii hrăniţi cu lapte matern sunt mult mai sănătoşi, imuni la boli,decât cei care
sunt hrăniţi cu lapte praf.
Orice om este convins că sănătatea este bunul cel mai de preţ, dar ca s-o menţinem
trebuie să respectăm regulile ei.
Explozia internaţională în acest domeniu este de remarcat; aportul şcolii constă în faptul
că trebuie să îndrumăm copiii să descopere şi să citească sursele informative despre alimentaţie
pentru a afla cum, ce, când şi cât este normal să mănânce un om.
Din cele mai vechi timpuri problema alimentaţiei a frământat mintea oamenilor şi viaţa
a demonstrat eficacitatea alimentaţiei naturiste.
Dacă citim în Biblie la „Deuteronomul”pag.211, cap.15 vedem indicate păsările şi
animalele care se pot mânca.
Interesante sunt şi învăţăturile prezentate în „Înţelepciunea lui Isus Sirah”, cap.30,
versetul 16: „Nu este mai bună avuţia decât sănătatea trupului şi nu este bucurie mai mare decât
bucuria inimii”, cap.31, versetele 18-27: „18.Mănâncă cuviincios cele ce sunt puse înaintea ta
şi nu plescăi, ca să nu te faci nesuferit,19”. „Isprăveşte cuviincios cel dintîi şi nu fi nesăţios, ca
să nu sminteşti, 20”.Şi cînd şezi între mai mulţi, să nu întinzi mîna ta mai înainte de ei, 21.Omul
bine-crescut se îndestulează cu puţin şi în aşternutul său nu va gâfîi de prea multă mîncare.
22.Cu somn sănătos se odihneşte pîntecele celui cumpătat; se scoală dimineaţa şi sufletul lui e
limpede, 23.Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios. 24.Şi de
te-ai silit în mâncăruri, scoală-te, du-te împrejur şi te vei simţi uşurat. 25.Ascultă-mă, fiule, şi
bagă de seamă şi mai pe urmă vei înţelege cuvintele mele. 26.În toate lucrurile tale fii cumpătat
142
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
şi nici o neputinţă nu te va întâmpina” şi versetele 31-33:”31.Întocmai ca apa pentru viaţă este

pentru om vinul, de-l bea cu măsură, 32.Ce viaţă are cel lipsit de vin? Că acesta s-a făcut ca să
veselească pe oameni, 33.Bucuria inimii şi veselia sufletului este vinul, cînd se bea la vreme cu
măsură”, cap.37, versetele 30-34:”30.Fiule! În viaţa ta cercetează-ţi sufletul tău şi vezi ce este
rău şi nu-i da lui!, 31.Că nu toate tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot binevoieşte, 32.Nu
fi nesăţios în nici o desfătare, şi nu te apleca la mâncăruri multe, 33.Că în mâncărurile cele
multe va fi durere şi nesaţiul va veni pînă la îngreţoşare, 34.Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel
înfrînat îşi va spori viaţa”
Poporul român a respectat învăţăturile Bibliei, bătrânii, înaintaşii ţineau posturile care
duc la detoxifierea organismului şi alternează mâncărurile vegetale cu cele de origine animală.
Din umorul şi înţelepciunea ce-l caracterizează învăţăm din experienţa de viaţă fapte
indinspensabile vieţii. Iată câteva proverbe şi zicători:
„Un om cumpătat
E cu adevărat educat !”;
„Ce e prea mult, strică !”;
„Stomacul n-are fereastră , mănâncă şi de post, să rămâi cum ai fost”;
„Bea băutura ca medicament, nu ca aliment”;
„La gustare-un cal mare, la prânz-un mânz, iar seara un oscior să ai somnul uşor”, etc.
Lăcomia a fost calificată ca un mare păcat.
În lumea de astăzi, oamenii pot face pentru sănătatea lor mai mult decât orice medic,
spital sau progres al ştiinţei medicale. Datele ştiinţifice confirmă că deciziile pe care le luăm,
oră de oră, zi de zi, determină în mare măsură starea sănătăţii noastre, bolile de care suferim şi,
deseori, chiar momentul când vom muri. Din acest motiv, cartea „Tablete de stil de viaţă”
educă, motivează şi inspiră pe cel ce o citeşte pentru a înlocui acele deprinderi şi obiceiuri ce
distrug sănătatea, cu un mod de viaţă care promovează sănătatea.
„În cele 52 de tablete de sănătate veţi descoperi cauzele şi remediile bolilor comune
astăzi, precum şi o înţelegere clară a modului în care vă puteţi trăi viaţa în aşa fel încât să vă
bucuraţi de bunăstare şi o sănătate cât mai bună”.
Prezentarea, argumentul de mai sus, îl găsim în cartea „Tablete de stil de viaţă” de Hans
Diehl şi Aileen Ludington, apărută la Casa de Editură Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 2009, care
are ca motto:”Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate, totul este nimic” şi care oferă principii
de bază pentru o vieţuire sănătoasă „Cum să trăieşti ca să fii sănătos”, Centrul NEW START :
Nutriţie – Ex. Fizic – Apă – Aer – Temperanţă – Odihnă şi Încredere în Dumnezeu.
143
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
După revoluţia din 1989 a pătruns în şcoli şi educaţia religioasă, aşa că putem sădi în
sufletele elevilor dragostea şi respectul pentru Dumnezeu îndemnându-i la post, la o alimentaţie
diversificată.
Putem cere elevilor să colecţioneze diverse articole apărute în mass-media despre
alimente şi alimentaţie, materiale ce i-ar educa în felul de a se hrăni.
De asemenea trebuie să atragem atenţia asupra mediului şi a greutăţilor cu care se
confruntă ţara. Să le arătăm că se poate trăi şi în ţară, că pământul nostru e roditor şi ar produce
alimente (cereale, legume şi implicit animale) dacă oamenii ar dori acest lucru.
Din orice casă ar trebui să nu lipsească „Enciclopedia sănătăţii – Medicul de familie”,
editată de International Masters Publishers, Bucureşti,2007, care se poate procura foarte uşor şi
e necesară tuturor.
Orice om îşi poate face un stil de viaţă perfect cu o alimentaţie adecvată dacă are voinţă.
Fără voinţă nu poţi învinge viciile; voinţa sădeşte şi hrăneşte virtuţiile.
SĂ ÎNCERCĂM !
Bibliografie :
1. „Biblia”, editată de Institutul Biblic Ortodox Român, Bucureşti;
2.Hans.Diehl, Aileen.Ludington„ Tablete.de.stil.de.viaţă”, Casa. De Editura Viața si
Sanatate, 2009
3.„Enciclopedia.sănătăţiiMedicul.de.familie”,International.Masters.Publishers,
Bucuresti, 2007
144
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
EDUCAȚIA PENTRU TOȚI
Prof. Înv. Primar MUSTEAȚĂ DANIELA-MARIA

Liceul Teoretic Filipeștii de Pădure, Jud. Prahova
Educaţia pentru toţi este conceptul care pune bazele nevoii de incluziune în educaţie,
aceasta fiind realizabilă doar dacă se acordă o atenţie adiţională celor marginalizaţi şi
vulnerabili cu respectarea dreptului fiecărui copil la educaţie.
Educația de tip incluziv este o educaţie de calitate, accesibilă şi care îşi îndeplineşte
menirea de a se adresa tuturor copiilor, fără discriminare. Pentru realizarea unei asemenea
educații trebuie pornit de la principiul egalității: trebuie să oferim șanse egale de dezvoltare și
afirmare pentru toți copiii, în funcție de abilitățile și nevoile fiecăruia. De aceea este necesar ca
fiecare copil să fie valorizat ca individ, să fie promovat și acceptat în comunitatea școlară.
Se conturează tot mai mult ideea că fiecare individ reprezintă un izvor de experienţe în
învăţare atât pentru propria sa formare, cât şi pentru ceilalţi, ceea ce subliniază ideea că
învăţarea este un proces complex ce implică interrelaţii şi experienţe comune ale educatului şi
educatorului.
Principalul motiv pentru formarea şi educarea copiilor cu dizabilităţi în școli obișnuite
este acela de a spori oportunităţile de învăţare, prin interacţiune cu ceilalţi copii şi de a stimula
participarea acestor copii la viaţa comunităţii. „Prin educaţie pentru toţi trebuie să se creeze
posibilitatea ca toate fiinţele umane, inclusiv cele cu dizabilităţi, să-şi dezvolte în întregime
potenţialul, să aibă contribuţii în societate şi, mai presus de toate, să fie valorizate, datorită
diferenţelor lor. În lumea contemporană, alcătuită din diferenţe de toate felurile, nu cei cu
dizabilităţi ci marea societate este cea care are nevoie de educaţie specială pentru a deveni o
adevărată societate pentru toţi.” (Federico Mayor)
Conceptul de „Educaţie specială” semnifică, în cele mai multe cazuri, „educaţia
persoanelor cu cerinţe speciale – CES”, iar într-un sens mai restrâns, „educaţia persoanelor
aflate în dificultate”.
Copiii care au deficienţe fizice, senzoriale sau intelectuale se pot confrunta cu dificultăţi
de învăţare şi de participare la activitățile din cadrul clasei, a activităților extracurriculare, dar
și la viaţa comunităţii. De exemplu, copiii cu dizabilităţi datorită unui accident, sau unor
sechele de poliomelită, pentru că nu pot să meargă sau să urce scările, şansele de a participa la
viaţa comunităţii sunt foarte puţine. Datorită acestei deficiențe, le lipseşte încrederea şi încearcă
să evite să se joace cu alţi copii. Dacă medical deficienţa respectivă nu se poate vindeca, atunci
145
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
se poate acţiona în sensul de a schimba mediul pentru copil, astfel încât efectul deficienţei să
fie mai puţin evident și să-i aducă o stare de încredere. Pe lângă nevoile fizice, copilul mai are
şi alte nevoi care sunt vitale pentru dezvoltarea lui emoţională şi mentală: nevoia de a se simţi
ocrotit şi în siguranţă, nevoia de interacţiune şi stimulare. Comunicarea, jocul şi afecţiunea sunt
esenţiale pentru dezvoltarea fizică, mentală şi emoţională a copilului.
Familiile şi şcoala trebuie să găsească modalităţi de a antrena copiii cu cerinţe speciale
la activităţi curente din viaţa cotidiană, modalități de a le dezvolta stima de sine și cel mai mult
de a le dezvolta încrederea.
Între toate dizabilităţile, cele intelectuale sunt cele mai frecvente. Cauzele acestora pot
fi multiple: afecţiuni genetice, intrauterine, la naştere, accidente şi boli, cauze psihosociale. În
România, copiii cu dizabilități au acces la diferite forme de educaţie şi pot fi înscrişi, în funcţie
de gradul de dizabilitate, în sistemul de învăţământ special sau în învăţământul de masă. În
școlile de masă sunt integrați copiii cu deficienţe medii, cu dificultăţi de învăţare şi tulburări de
limbaj, cu tulburări socio-afective sau de comportament, unde pot beneficia de servicii
educaţionale de sprijin.
Rolul esenţial în educaţia integrată îl deţine educatorul, învățătorul, profesorul, care devine
principalul factor de acţiune şi de coordonare a realizării programului pedagogic individual
pentru elevi. Aceștia trebuie:
 să elaborareze un program pedagogic individualizat.
 să-şi îmbogăţească pregătirea cu elemente care să-i faciliteze includerea optimă în clasă
a acestor copii şi asigurarea de şanse egale pentru aceştia la instrucţie şi educaţie;
 să manifeste interes continuu pentru identificarea, evaluarea şi reprogramarea periodică
a conţinuturilor învăţării pentru fiecare copil;
 să coopereze cu ceilalţi membri ai echipei educaţionale, dar şi cu familia;
În procesul de predare-învăţare-evaluare, profesorul poate folosi diverse strategii şi
intervenţii utile:
a) Printre cele mai importante sunt crearea climatului afectiv-pozitiv, unde elevul trebuie
să se simtă în siguranță;
b) Stimularea încrederii în sine şi a motivaţiei pentru învăţare;
c) La fel de importantă este încurajarea sprijinului şi cooperării din partea colegilor,
formarea unei atitudini pozitive a colegilor;
d) Creşterea autonomiei personale, încurajarea independenţei;
e) Toate eforturile pe care le face elevul cu CES trebuie încurajate;
f) Sarcinile date trebuie împărţite în etape mai mici astfel încât elevul să le poată realiza;
146
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
g) Metodelor şi mijloacelor de învăţare-evaluare trebuie adaptate;

h) Profesorul/ învățătorul trebuie să organizeze activităţi de grup care să stimuleze
comunicarea şi relaţionarea interpersonală (jocuri, excursii, activităţi extraşcolare, activităţi
sportive, de echipă);
i) Elevii cu CES trebuie sprijiniți emoţional.
Cel mai mare obstacol în faţa incluziunii este atitudinea negativă. Copiii nu sunt obişnuiţi
cu alţi copii care arată şi se comportă „altfel” decât ei. Părinţii îşi pot face probleme privind
„scăderea standardelor” copilului, dacă în clase obişnuite sunt incluşi şi copii cu dizabilităţi sau
alte cerinţe speciale. Profesorii sunt cei care deţin instrumentele formării unor atitudini pozitive
ale părinţilor şi ale copiilor, dar şi ale celorlalte cadre didactice.
Concluzionând despre accesul la educație de calitate pentru toți copiii, trebuie, pe cât
posibil, să îi încurajăm să-și dezvolte laturile pozitive, să își pună în valoare calitățile și să-și
folosească ”aripile”. „Nu suntem perfecți, dar avem cel puțin o calitate care ne face deosebiți.
Dacă un copil este abordat cu respect, atenție, cu responsabilitate şi empatie şi mai ales dacă
familia este cooperantă rezultatele pot fi de-a dreptul uimitoare.
Cu alte cuvinte, putem spune că educaţia incluzivă este o necesitate a învățământului
actual și cadrele didactice, prin implicarea lor, prin dezvoltarea lor profesională pot îmbunătăți
calitatea actului educațional.
Bibliografie
1. Văideanu George, Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Polirom, 1988;
2. Vrăjmaş Traian, Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, 2004.
147
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
EGALITATE ȘI ECHITATE ÎN EDUCAȚIE
Prof. ARAIMAN RODICA

CSEI „Orizont” Oradea, Jud. Bihor
Echitatea, egalitatea… sinonime sau nu?
Termenii echitate și egalitate sunt folosiți uneori ca sinonime, ceea ce poate duce la
confuzie, deoarece, în timp ce aceste concepte sunt legate, există, de asemenea, distincții
importante între ele. Astfel, conform Dicționarului Explicativ al limbii române:
- echitate înseamnă dreptate, nepărtinire. Principiu etic și juridic care stă la baza
reglementării tuturor relațiilor sociale în spiritul dreptății, egalității și justiției, al colaborării și
respectului reciproc.
- egalitate, faptul de a fi egal, situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și
au aceleași îndatoriri.
Echitatea, așa cum am văzut, implică încercarea de a înțelege și de a da oamenilor ceea
ce au nevoie pentru a se bucura de o viață sănătoasă. Echitatea este atunci când oferi tuturor
resursele necesare pentru a avea succes.
Egalitatea, în schimb, își propune să se asigure că toată lumea primește aceleași lucruri
pentru a se bucura de o viață plină, sănătoasă. Ca și echitatea, egalitatea urmărește să promoveze
corectitudinea și dreptatea, dar poate funcționa numai dacă fiecare începe din același loc și are
nevoie de aceleași lucruri.
Egalitate și echitate în educație
Educația este o parte fundamentală a vieții fiecărui om. Calitatea educației pe care o
primim pe parcursul școlarizării va influența reușitele pe care le obținem în viață.
Scopul educației este de a asigura tuturor elevilor acces la cunoștințe, experiențe,
informații care să le dezvolte competențe școlare, emoționale și sociale care să-i ajute la o mai
bună adaptare și integrare în societate (Guidelines for Inclusion, 2005). Vedem că scopul
educației este bun, dar poate fi atins având următoarele obiective?
- toți copiii vor fi tratați în mod egal pentru avea aceeași șansă de a primi o educație și
a reuși să se adapteze și integreze în societate (egalitate).
- fiecare copil va fi tratat individual în funcție de nevoile și capacitățile lui pentru a reuși
(echitate).
148
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Daca de uităm la primul obiectiv, privit din exterior pare corect, pentru că, ce
argumente am putea aduce împotriva tratamentului egal? Dar pentru a primi tratamentul egal
este corect ca fiecare să înceapă din același loc și cu aceleași nevoi. Când ne uităm sub pătura
de egalitate, vedem ce diferiți sunt copiii dintr-o clasă. Diferiți din punct de vedere social,
cultural, cognitiv. Tratându-i egal, nevoile multora dintre ei nu sunt îndeplinite.
Având nevoi neîmplinite, din ce în ce mai mult, un număr tot mai mare de elevi nu
reușesc să obțină un nivel minim de educație, punându-și în pericol viitorul și progresul
societății. Conform Monitorul European al Educației, rata de părăsirea timpurie a școlii a
continuat să crească în 2015 până la 19,1%. Deci, educația nu a reușit să creeze egalitatea pe
care spunem că o dorim. De fapt, ea a contribuit la o societate inechitabilă, în care decalajul
dintre cei care au și cei care au nevoie este în creștere.
Privind al doilea obiectiv ne dăm seama că tratându-i diferind pe elevi în funcție de
nevoile și capacitățile lor le oferim o educație de calitate (echitate). Asta înseamnă că le oferim
sprijinul și serviciile de care au nevoie pentru a putea învăța și a se realiza în funcție de
capacitățile lor.
Echitatea la clasă se numără printre factorii importanți care îmbunătățesc calitatea
predării și învățării în sălile de clasă. Echitatea și egalitatea sunt două abordări pe care le putem
combina oferind astfel posibilitatea ca toți elevii să-și dezvolte cunoștințele și abilitățile
necesare pentru a-și atinge obiectivele viitoare (Harerimana, 2019).
,,Accesul egal la educație înseamnă o societate egală” (The Guardian)
Toți copiii, indiferent de rasă, religie, dizabilitate, veniturile familiei, ar trebuie să aibă
acces egal la resursele educaționale. Aceasta înseamnă crearea condițiilor care să elimine
obstacolele din calea oportunităților, indiferent de factori precum rasa, sexul, familia și sărăcia.
Eliminarea obstacolelor care împiedică accesul egal la educație este un obiectiv a cărui atingere
este foarte complexă. Este foarte important să dezvoltăm echitatea în clasă pentru a le permite
elevilor să aibă aceleași oportunități de învățare și pentru a face ca mediul școlar să fie propice
pentru învățare, indiferent de mediul din care provine elevul. Echitatea în sala de clasă
promovează coeziunea socială și încrederea în mediul școlar. Echitatea îi ajută pe profesori să
lupte împotriva problemelor sociale, lingvistice, culturale etc.
Echitatea în educația incluzivă – o necesitate sau un moft?
Echitatea în educație poate fi definită în multe moduri diferite. Unul dintre aceste ar
putea fi tradus în incluziune. Echitatea ca incluziune înseamnă că toți elevii reușesc să atingă
cel puțin un nivelul minim de competențe permițându-le să profite din plin de educație și
formare indiferent de fondul lor
149
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Echitatea recunoaște că elevii fiind diferiți au nevoie de resurse diferite pentru a atinge
aceleași obiective. De exemplu, un elev cu dizabilități va necesita suport pe arii în care un coleg
tipic nu va avea nevoie. Niciun copil nu este mai bun sau mai rău decât altul, doar că fiecare
are cerințe educative diferite. Fiecare copil aduce la școală un set unic de nevoi, talente și
resurse care îi determină pe profesori să răspundă în moduri diferite fiecărui elev în parte. Un
exemplu de echitate în educație poate fi găsit la profesorii care sunt capabili să își adapteze
stilul de predare pentru a se potrivi cu capacitățile de învățare ale elevului. Atunci când
profesorii reușesc să își adapteze stilul de predare la nevoile elevilor și să le ofere sprijinul de
care au nevoie pentru a învăța, aceasta contribuie la echitatea în educație
Egalitatea se concentrează pe ce este corect în cadrul grupului. Echitatea evidențiază
ceea ce este corect pentru individ. În educație atât nevoile de grup, cât și cele individuale sunt
importante. Toți elevii ar trebui să aibă acces egal la educație de înaltă calitate, iar aceasta le va
oferi sprijinul echitabil pentru a obține succesul.
În opinia mea, creând o potrivire între mediul școlar și elevii cu diverse tipuri de
dizabilitate, creăm oportunități pentru reușita acestora. Stabilirea unei abordări educaționale
adecvate pentru elevii cu diverse tipuri de dizabilitate se bazeze pe nevoile fiecărui copil în
parte:
- Adaptarea curriculumul general atât în ceea ce privește conținuturile cât și modul în
care acestea vor fi predate;
- Folosirea unui orar zilnic personalizat poate reduce anxietatea și poate preveni unele
comportamente neadecvate (în cazul copiilor cu TSA);
- Acceptarea unui shadow care să stea cu copilul;
- Proiecte de învățare cooperative pentru a ajuta elevii să învețe să colaboreze și să
dezvolte relații sociale.
Toate acestea vor dezvolta un mediu incluziv care promovează acceptarea copiilor cu
diverse tipuri de deficiență în comunitate, îi va ajuta să-și dezvolte independența, le va oferi
mai multe șanse de a participa la o varietate de activități, îi va pregăti pentru a funcționa eficient
în lumea reală și le va permite să învețe prin observarea colegilor (Rafferty & Griffin, 2005).
Concluzie: Ca educația să-și atingă scopul pentru toți elevii este nevoie de abordări
diferențiate bazate pe echitate. Dar acest lucru necesită muncă. Mulți profesori care lucrează
în școlile noastre folosesc abordări diferențiate bazate pe echitate, dar aceasta nu este suficient,
trebuie să facem mai mult la nivel național pentru a contribui la crearea unui sistem educațional
care să servească cu adevărat nevoilor tuturor elevilor noștri.
150
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Bibliografie:
DEX online disponibil la https://dexonline.ro/

Guidelines for Inclusion - Ensuring Access to Education for All 2005) Published in 2005
by the United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization 7, place de Fontenoy,
75352 PARIS 07 SP Composed and printed in the workshops of UNESCO
Harerimana, J., P. (2019). Equity Vs Equality: Facilitating Equity in the Classroom,
International Journal of Research and Scientific Innovation (IJRSI) | Volume VI, Issue XI,
November 2019 | ISSN 2321–2705
Monitorul european al educației și formării: România disponibil la
https://ec.europa.eu/romania/news/20160711_monitor_educatie_formare_romania_ro
Rafferty, Y., Griffin, K., W. (2005). Benefits and Risks of Reverse Inclusion for
Preschoolers with and without Disabilities: Perspectives of Parents and Providers, Journal of
Earl Intervention, 2005 Vol. 27, No. 1,. 173-192
”The Guardian” disponibil la
https://www.theguardian.com/education/mortarboard/2007/apr/18/gemmatumelty
151
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
PROMOVAREA IMAGINII UNITĂȚII DE ÎNVĂȚĂMÂNT ÎN CONTEXT

PANDEMIC
Prof. Înv. Primar CIUNGU ANDREEA-LOREDANA

Școala Gimnazială Nr. 113, Sector 4, București
Perioada pandemică a fost și reprezintă încă o provocare pentru noi toți. În context
educațional, efectele pandemiei se resimt considerabil, în pofida eforturilor profesorilor de a
dezvolta și aplica o serie de strategii de predare – învățare în mediul online, respectiv de
recuperare a pierderilor în învățare. Este absolut necesar să facem față acestei provocări, altfel
impactul asupra copiilor, tinerilor, familiilor acestora, societății în ansamblu, se va resimți pe
tot parcursul vieții.
Astăzi, mai mult ca oricând, este de dorit să țintim către un sistem de învățământ mai
flexibil, dedicat tuturor copiilor, indiferent de mediu de proveniență, situație familială, condiții
de trai. Realitatea ne prezintă un număr foarte mare de copii care au fost privați de educație, în
această perioadă. Şcolile reprezintă totodată un loc pentru învăţarea abilităților sociale şi
emoţionale. Închiderea şcolilor nu numai că a perturbat procesul de educaţie a copiilor, ci şi
accesul la sprijin pentru bunăstare, accesul la servicii medicale şi sociale de bază, accesul la
interacțiune și sprijin social.
Imaginea unei școli se definește în timp, factorul principal în crearea acestei imagini
reprezentându-l calitatea proceselor instructiv – educative care au loc în școală, calitate care se
reflectă la nivelul satisfacției beneficiarilor: elevi, părinți, comunitate. Copiii și tinerii își petrec
o bună parte din timp la școală, de aceea consider că este important ca fiecare instituție de
învățământ să asigure un climat favorabil dezvoltării elevilor și din punct de vedere social, fizic
și emoțional.
Școala noastră are ca obiectiv central creșterea flexibilității, străduindu-se să se adapteze
continuu la cerințele pieței muncii, la cerințele societății în continuă schimbare și să răspundă
nevoilor/ intereselor elevilor și părinților acestora.
Fiecare cadru didactic din școală contribuie la crearea și promovarea unei imagini
pozitive a acesteia prin: oferirea unor exemple de bune practici și publicarea rezultatelor/
produselor activităților pe site-ul școlii; organizarea unor activități extrașcolare, în care sunt
implicați și părinții elevilor, precum și alte instituții; participarea la concursuri școlare, respectiv
demararea unor proiecte, având ca scopuri: reducerea violenței școlare și promovarea unui
comportament moral pozitiv, motivarea elevilor, prevenirea și eliminarea segregării școlare,
152
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
promovarea unui stil de viață sănătos, prevenirea și reducerea bullying-ului în școli, formarea
unor deprinderi de conduită morală în diverse contexte (la școală, pe stradă, acasă, în relațiile
cu alți copii, în parc, la cinema, la restaurant, la teatru, în mediul online), cultivarea interesului
elevilor pentru lectură ș.a.
O activitate la care am participat cu mult drag și prin intermediul căreia am reușit să mă
apropii mai mult de elevii mei, pentru a afla cum au perceput ei schimbările din ultima perioadă
în context pandemic, a avut ca și slogan ”Salvează educația!” și s-a desfășurat în cadrul
Campaniei Globale pentru Educație, în colaborare cu Organizația Salvați Copiii România.
Obiectivele urmărite au fost: sensibilizarea opiniei publice, a factorilor de decizie cu privire la
impactul pe care pandemia l-a avut asupra dreptului la educație, respectiv implementarea unui
plan de măsuri prin care să se diminueze urmările negative ale pandemiei asupra accesului la
educație și asupra calității educației, ținându-se cont de opiniile elevilor, ei fiind primii afectați.
În calitate de oameni preocupați de școală, noi, profesorii, ar trebui să facem un pas în
spate și să reflectăm puțin asupra cultivării inteligenței emoționale a copiilor, astfel încât aceștia
să fie mai bine pregătiți pentru provocările vieții, să fie mai conștienți de emoțiile lor (pe care
să le recunoască și despre care să vorbească liber). Adesea, acordăm prea multă atenție
conținutului programei educaționale, metodelor de predare și uităm că fiecare copil este special,
având propriul stil de învățare, propriile nevoi și interese.
Cred că e important să înțelegem că toate lucrurile mărețe au începuturi mici. Fiecare
cadru didactic, prin activitatea sa de zi cu zi din sala de clasă, contribuie la conturarea unei
imagini de ansamblu a instituției de învățământ pe care o reprezintă, o schimbare pozitivă fiind
generată printr-un efort colectiv și ca urmare a determinării, dedicării, ambiției de a nu renunța
a tuturor membrilor organizației școlare. Atunci când mai mulți oameni dedicați, creativi și cu
inițiativă luptă pentru un scop comun, ei creează contextul pentru schimbare.
Bibliografie:
1. Bush, T. (2015). Leadership și management educațional. Teorii și practici actuale. Iași:

Editura Polirom.
2. Senge, P. (2016). Școli care învață: a cincea disciplină aplicată în educație. București:
Editura Trei.
153
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
ANTRENAREA PREACHIZIȚIILOR LIMBAJULUI
Prof. ȚURCAȘ CRISTINA-LAURA

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Speranța” Zalău, Jud. Sălaj
Limbajul oral se dezvoltã pe baza

preachiziţiilor limbajului, a elementelor de
psihomotricitate, iar limbajul oral stă la baza
achiziției limbajului scris-citit (Haţegan, 2016).
Aceastã relaţie de dependență este redatã grafic
de către Roulin prin schema „Piramida
limbajului” . Conform acestui model de
dezvoltare a limbajului, se poate elabora
atât schematizarea diagnosticului cât şi a
intervenţiei.
Dupã cum reiese din imagine, la baza
piramidei stă evaluarea preachiziţiilor
limbajului, care este un proces amplu, complex, proces care trebuie derulat în orice caz de tulburare de
limbaj şi comunicare (Haţegan, 2016).
Fig. 1 Piramida limbajului a lui Roulin (Haţegan, 2016)
Antrenarea preachizițiilor limbajului vizează intervenția pe mai multe domenii, prin
exerciții specifice:
 Domeniul: Motricitate generalã
Obiectiv : Organizarea şi
coordonarea motorie generală
 Domeniul : Motricitate finã/
Coordonare oculo-motorie/
coordonare bimanualã
Obiectiv:Dezvoltarea
conduitelor motorii fine, a
coordonãrii oculo-motorie şi a coordonãrii
bimanuale
 Domeniul: Schema corporalã

Obiectiv: Dezvoltarea percepţiei şi identificãrii elementelor de schemã
coporalã
154
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
 Domeniul: Lateralitate
Obiectiv : Antrenarea lateralitãţii mânã-ochi-picior
 Domeniul: Orientare spaţialã
Obiectiv : Dezvoltarea capacitãţii de orientare spaţialã
 Domeniul: Orientarea şi organizarea temporalã/ Ritm
Obiectiv : Formarea şi dezvoltarea capacitãţii de orientare
şi organizare temporalã.
Antrenarea abilitãţilor de
percepţiei a ritmului
 Domeniul:
Structuri senzorio-
perceptive (formã,
mãrime, culoare, texturã)
Obiectiv : Dezvoltarea
structurilor senzorio-
perceptive de recunoaştere
a formei, mãrimii, culorii,
texturii
 Domeniul: Respiraţia
Obiectiv : Dezvoltarea și antrenarea respirației
 Domeniul: Motricitatea aparatului fono-articulator
Obiectiv: Dezvoltarea motricității organelor
fonoarticulatorii (mobilitate labială, mandibulară, linguală,
facială , văl palatin)
 Domeniul: Perceptiv-auditiv
Obiectiv:
Antrenarea
abilitãţilor de procesare fonologicã;
Dezvoltarea şi antrenarea auzului fonematic
 Domeniul: Vocabular
Obiectiv: Dezvoltarea vocabularului
155
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Bibliografie
Bodea Haţegan C., (2016). Logopedia. Terapia tulburãrilor de limbaj. Structuri deschise, Editura Trei,
Bucureşti
Wauters-Krings,F., (2014). (Psiho)Motricitate. Sprijin, prevenţie şi compensare, Editura ASCR:Cluj-
Napoca
156
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
COMPETENȚELE POT FI EVALUATE?
Prof. Înv. Primar BICA ALINA ELENA

Școala Gimnazială Dumbrăvița, Jud. Timiș
Fiind o temă destul de amplă, am ales să abordez evaluarea competențelor în

învățământul primar.
„Conform Legii Educației Naționale (Legea 1/2011), scopul evaluarii este acela de a
orienta și de a optimiza învățarea” (Doe, 2017). Evaluarea este o secvenţă obligatorie pentru
măsurarea şi aprecierea realizării fiecărui obiectiv operaţional proiectat. Evaluarea reprezintă o
parte indispensabilă a procesului de învăţământ, fiind un instrument deosebit de important atât
în asigurarea calităţii educaţiei, cât şi în măsurarea eficacităţii şi eficienţei acesteia. Odată cu
trecerea de la curriculumul centrat pe obiective la cel centrat pe competenţe, evaluarea acestora
a devenit un subiect important în cercetarea pedagogică şi în dezvoltarea de politici
educaţionale. Formulate ca un tot unitar pentru o activitate didactică, obiectivele operaționale
sunt baza care descrie, pas cu pas, tabloul formării competențelor necesare absolvirii unei
perioade de învățare. Evaluarea se centrează pe competențe, oferind feed-back real elevilor și,
în învățământul primar, se exprimă prin calificative.
Importanța abordării problematicii evaluării în învățământul primar actual o reprezintă
legătura sa substanțială cu paradigma curriculară contemporană orientată spre formarea
competențelor. „În sensul acestei dinamici, evaluarea competențelor școlare se transformă într-
o problemă de actualitate, incitantă și, încă, neepuizată științific” (Stratan, 2020). Evoluțiile din
ultimele decenii în domeniul științelor socio-umane, multiplele schimbări de concepții
culturale, sociale, economice, politice au determinat transformări complexe în planul
documentelor de politici educaționale. Dintre schimbările cele mai semnificative în domeniul
evaluării este aplicarea viziunii sistemice, integratoare, asupra diferitelor domenii și niveluri ale
evaluării. „Perspectiva integratoare asupra evaluării imprimă noi dimensiuni și noi semnificații
evaluării școlare, cu atât mai mult cu cât și finalitățile educaționale converg paradigmei
educației integrale, formării-dezvoltării personalității integrale, prin înţelegerea și considerarea
elevului de vârstă școlară mică ca un întreg, o fiinţă unitară și complexă” (Stratan, 2020).
„Învățarea din perspectiva competențelor marchează o schimbare strategică dinspre
obiectivele pedagogice spre competențele școlare și o mutație de accent dinspre evaluarea
sumativă/ normativă spre evaluarea formativă și formatoare, sugerând o abordarea integratoare
a activității de formare-evaluare a competențelor școlare și realizarea acesteia după cerințele
157
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
instruirii și evaluării autentice. (...) În învăţământul bazat pe competenţe instruirea este orientată
către rezultatele finale elevii fiind implicaţi în activitatea de învăţare continuă şi de autoevaluare
a competenţelor. Astfel elevii au reprezentarea achiziţiilor finale şi a demersului (teoretic şi
practic) de dobândire a acestora. Prin evaluarea pe criterii şi indicatori de performanţă, fiecare
elev înţelege cum este evaluat şi de ce are nevoie pentru câştigarea/dobândirea competenţei”
(„Învăţământul Centrat Pe Competenţe. Avantaje Şi Limite.”, 2014)
Într-un studiu făcut în 2020 de Victoria Stratan, aceasta încearcă să răspundă la o
întrebare importantă: „Care sunt reperele teoretice și praxiologice ale procesului de evaluare a
competențelor transdisciplinare ale elevilor din învățământul primar?”. Ea abordează problema
modelelor de evaluare a rezultatelor școlare, care sunt împărțite în două categorii: modele
convenționale (modelul evaluării bazat pe obiective (T.W. Tyler, 1950), modelul evaluării
centrat pe decizie / modelul CIPP (D.L. Stufflebeam, 1960)) și modele neconvenționale
(modelul de evaluare „fără obiective” (M. Scriven, 1967), modelul evaluării strategice (R.E.
Stake, 1970), modelul evaluării calitative (J-M. De Ketele, J.M. Roegiers etc.)). Astfel, se
„permite abordarea problemei evaluării în termeni deveniţi clasici, oferind o bază extinsă de
experimentare educațională, atât din perspectiva elevului, cât şi din perspectiva cadrului
didactic” (Stratan, 2020).
„Majoritatea țărilor din UE converg către teste naționale la finele nivelului primar de
învățământ. Aceste evaluări se efectuează de regulă în baza testelor standardizate şi a
examinărilor stabilite la nivel central. Unele ţări testează la nivelul treptei primare (ISCED 1)
doar două discipline (Franța, Polonia, România), unele trei discipline (Danemarca), iar altele
testează o arie mai largă (Bulgaria). Analiza modelelor de evaluare a rezultatelor școlare
deschide noi oportunităţi pentru conceptualizarea și implementarea unei noi tehnologii
evaluative holistice de evaluare a competențelor elevilor din învățământul primar, dar și de
aderare la un sistem internaţional de evaluare” (Stratan, 2020).
158
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Bibliografie:
Doe, J. (2017, octombrie 10). Evaluarea în învăţământul primar [Text]. Eurydice -
European Commission. https://eacea.ec.europa.eu/national-
policies/eurydice/content/assessment-primary-education-38_ro
Învăţământul centrat pe competenţe. Avantaje şi limite. (2014, ianuarie 15).
Avramanamaria. https://avramanamaria.wordpress.com/2014/01/15/invatamantul-centrat-pe-
competente-avantaje-si-limite/
Stratan, V. (2020). EVALUAREA COMPETENȚELOR ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PRIMAR. 33.
159
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
CUM FACILITEZ ÎNVĂȚAREA ELEVILOR / CURSANȚILOR MEI?

Plecând de la definirea motivației ca fiind „ansamblul factorilor ce declanșează

activitatea personalității, care orientează conduita elevului spre realizarea obiectivelor
educaționale în activitatea de învățare”, precum și „variabila ce asigură organizarea interioară
a comportamentului şi este factorul stimulator al activităţii de învăţare, favorizând obţinerea
unor rezultate calitative în activitatea subiectului” putem spune că aceasta „influențează
procesul de învăţare în sine şi, implicit, rezultatele acestui proces”(Cuciureanu, 2015, p. 4).
Așa cum spunea și Alina-Mihaela Frățilă, într-un articol din revista educației EDICT,
procesul de învățate este facilitat și energizat de motivație printr-o intensificare a efortului și
prin concentrarea atenției elevului, prin crearea unei stări de pregătire pentru o activitate de
învățare. Elevii motivați sunt mai perseverenți și învață mai eficient. Una din cauzele ce duc la
a învăța/ a nu învăța este motivația. Dar motivația poate fi și efectul activității de învățare.
Atunci când cunoști rezultatele învățării, mai ales dacă acestea sunt pozitive, îți poți susține
eforturile ulterioare. Din satisfacția inițială de a fi învățat, elevul își va dezvolta motivația de a
învăța mai mult. Așadar, relația cauzală dintre motivație și învățare este una reciprocă.
Motivația energizează învățarea, iar învățarea, încununată de succes, intensifică motivația
(Frățilă, 2018).
Citind diferite studii de specialitate, am văzut că există numeroase strategii și tehnici de
creștere a motivației pentru învățare, care, aplicate de către dascăli la clasă, pot într-adevăr
modela dezvoltarea motivațională a elevului. Profesorul și clasa în care predă trebuie să fie
atractive pentru elevi, el trebuie să le arate elevilor că îl preocupă așteptările, succesul lor și că
este disponibil să-i ajute în obținerea succesului.
Strategiile de motivare ale elevilor se împart în strategii de susținere a încrederii elevilor
(elevii trebuie ajutați să-și stabilească scopuri, să-și evalueze progresul), strategii de motivare
prin stimulente extrinseci (laudă, răsplată, recompensă), strategii de conectare la motivația
intrinsecă a elevilor (răspunde nevoilor de autonomie, de competență, de colaborare ale
elevilor).
Profesorul Rolland Viau, preocupat de cercetarea dezvoltării motivației în procesul de
învățare, consemnează câteva tehnici care favorizează motivația elevilor: captarea atenției
elevilor în cadrul orei se poate face printr-o anecdotă sau o problemă de soluționat, care va
160
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
stârni interesul și curiozitatea elevilor, modalitatea expunerii conținutului lecției este, de

asemenea, foarte importantă, implicarea directă a elevilor în activitatea de învățare, utilizarea
diferitelor mijloace tehnologice în predare, exemple din domeniile care-i preocupă pe elevi.
Astfel, un elev motivat se angajează în sarcinile de învățare, apelând la strategii eficiente de
învățare bazate pe înțelegere și stabilirea de legături logice și denotă perseverență, adică le
acordă mai mult timp, sporindu-și în acest fel șansele de reușită.
Anca Luștrea oferă, de asemenea, câteva sugestii profesorilor pentru a le aplica la clasă,
în vederea formării și dezvoltării motivației intrinseci a elevilor: planificarea activității
didactice, folosirea momentului anunțării temei și a obiectivelor lecției ca un moment de
motivare, respectarea principiului accesibilității, ancorarea conținuturilor în interesele elevilor,
oferirea de feed-back pozitiv, reducerea factorilor stresori și a celor ce pot conduce la eșec sau
frică (Luștrea, 2017, p. 65).
Competențele cheie în strânsă legătură cu creșterea motivației pentru învățare sunt: „a
învăța să înveți”, „competențele sociale și civice” și „spiritul de inițiativă și antreprenoriat”.
Competențele pe care este necesar să se centreze dezvoltarea motivațională a elevilor sunt: auto-
cunoașterea, identificarea și stabilirea propriilor scopuri, planificarea și prioritizarea
activităților, auto-reglarea, auto-evaluarea și monitorizarea propriului progres, asertivitatea
(Ciureanu, 2015, p. 44).
„Motivaţia nu este o chestiune de patrimoniu sau un declanşator automat al proceselor
de învăţare, aşa cum apare pentru mulţi, ci un efort sistematic care presupune o ştiinţă şi un
management adecvat, atât în plan personal cât şi instituţional. Din acest motiv, pregătirea pentru
stimularea şi organizarea motivaţiei în învăţare este o dimensiune principală în formarea tuturor
specialiştilor în educaţie” (Popenici, 2009, p. 4)
161
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Bibliografie:
1. Cuciureanu, M. (2015). Motivația elevilor și învățarea. ISE. p.4, 44
2. Frățilă, A. (2018). Motivația școlară. Tipuri și modalități de stimulare. EDICT.
https://edict.ro/motivatia-scolara-tipuri-si-modalitati-de-stimulare/
3. Luștrea, A. (2017). DIFERENŢIERE ÎN ÎNVĂŢARE PRIN COOPERARE ÎN CLASĂ.
Ed. Universității de Vest. p. 65
4. Popenici, S., Fartusnic, C. (2009). Motivația pentru învățare. De ce ar trebui sa le pese
copiilor de ea și ce putem face pentru asta. Didactica Publishing House. p. 4
5. Viau, R., Joly, J. și Bédard, D. (2004). Motivația elevilor în formarea profesorilor în
ceea ce privește activitățile educaționale inovatoare. Jurnalul de Științe ale Educației ,
30 (1), 163-176.
162
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
CUM REALIZEZ PREDAREA / INSTRUIREA CU ELEVII MEI, ÎN AȘA FEL

ÎNCÂT SĂ LE ASIGURE DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR NECESARE?

„Elevul viitorului va fi un explorator.”

Marshall McLuhan
Învățământul actual are ca sistem de referință formarea la elevi a competențelor generale și

specifice așa cum sunt menționate în programele școlare, plecându-se de la cele 8 competențe cheie, pe
care elevul trebuie să le dobândească pe parcursul şi la finele unui ciclu de instruire, al unui an de studiu
etc.. Astfel, putem spune că, centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-
învăţare-evaluare.
Ca orice cadru didactic, analizând această întrebare, mi-am dat seama că prin actul predării ar
trebui să urmărim, de fapt, formarea la elevi a unor capacităţi de învăţare necesare de-a lungul întregii
vieţi, precum şi de integrare socială armonioasă, inclusiv prin sporirea şanselor de a urma parcursuri de
învăţare ulterioare care să le faciliteze găsirea unui loc de muncă într-o piaţă a muncii modernă, flexibilă
şi inclusivă. Acesta ar trebui să fie scopul nostru principal, ca „dirijori” ai procesului de învățare pentru
elevi. Astfel, întrebarea care urmează ar fi: „cum fac acest lucru?”. În primul rând asumându-mi rolul
de manager al actului de învățare, având atât rol în proiectarea și organizarea activității de învățare, de
coordonare a ei, dar și de evaluarea a rezultatelor obținute în urma acestei activități.
O soluție de dezvoltare a competențelor elevilor în activitatea de învățare ar fi folosirea în
activitatea de predare, de către cadrul didactic, a unor metode care contribuie la stimularea creativităţii
şi a modului independent de gândire al elevului. Aceste metode au la bază implicarea redusă a
profesorului, având doar un rol de consiliere şi îndrumare, creând în schimb, o relaţie de colaborare, de
încredere şi respect reciproc între cadrul didactic şi elevi, dar şi între elevi.
Avantajele acestor metode constau și în faptul că ele nu se bazează doar pe transmiterea unor
informații, ci pe o interacțiune care implică elevul, ce devine partener al cadrului didactic în actul de
predare-învățare. Învățarea nu se bazează doar pe conținuturi, ci și pe abilități. Aceste metode, denumite
activ-participative sau interactive, ajută la formarea deprinderilor practice, la dezvoltarea abilităților de
comunicare, cultivă independența elevilor și stimulează conexiunile logice și a imaginației lor.
De exemplu, aceste metode urmăresc dezvoltarea diferitelor competențe ale elevilor, printre
care și competența de comunicare, făcând posibilă depășirea „tendințelor inhibitorii care pot apărea în
cadrul grupului” așa cum observa și Ion-Ovidiu Pânișoară. Plecând de la premisa că omul nu poate trăi
fără să comunice, se justifică dezvoltarea acestei competențe încă din primii ani de viață, dar în special
163
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
în perioada de școlaritate, prin faptul că în această perioadă formarea și dezvoltarea acestei competențe
implică realizarea unor sarcini specifice, predominant în cadrul orelor de limba română, dar nu numai
(Cucu, 2007, p. 63). Referindu-mă la metodele folosite în cadrul acestor activități, pot enumera de
exemplu: brainstorming-ul, lectura explicativă, studiul de caz, cubul, harta minții, știu-vreau să știu-am
învățat și multe altele, deosebit de eficiente și stimulative în procesul activității didactice în clasă.
Pentru a fi eficiente, aceste metode activ-participative, trebuie „susținute instrumental de
mijloace didactice, la nivel de material didactic, operațiile automatizate în cadrul procedeelor didactice
și acțiunea de învățare/autoînvățare proprie metodei didactice propusă de profesor, preluată efectiv de
clasa de elevi, pe parcursul activității” (Cristea, 2019, p. 208). Mijloacele didactice sunt într-o evoluție
tehnologică continuă, dar și într-o permanentă evoluție pedagogică, „pe fondul promovării unor noi
concepții didactice, favorabile procesului de diferențiere/ individualizare a instruirii, de stimulare a
creativității, a gândirii critice etc.” (Cristea, 2019, p. 208).
În concluzie, răspunsul la întrebarea temei, ar putea fi formulat pe scurt, astfel: putem asigura
dezvoltarea competențelor elevilor prin folosirea în actul de predare a metodelor activ-participative,
susținute de mijloace tehnice corespunzătoare.
Bibliografie:
Cristea, S. (2019). Metodologia și tehnologia instruirii. Sinteze de pedagogia învățământului
primar – Ghid pentru pregătirea examenelor de titularizare, definitivat și gradul didactic
II. DPH. București. 208
Cucu, V. (2007). Dezvoltarea competențelor comunicative la elevii ciclului primar în cadrul
orelor de limba română prin intermediul metodelor participative. Didactica Pro... nr. 1-
2 (41-42). 63-64
164
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
CUPRINS
Silvășan Gabriela – Eu și mediul înconjurător ......................................................................................................... 3

Silvășan Gabriela – Educația pentru mediu la activitățile de cerc ........................................................................... 5
Silvășan Gabriela – Apă pentru viitor ...................................................................................................................... 8
Chiriac Albomița – Creativitatea copilului preșcolar stimulată prin jocul didactic ................................................ 11
Hriscu Niculina Ileana – „Cum îmi pot ajuta copilul?” Școală/Casă ..................................................................... 15
Comșa Carmen – Importanța activităților de educație ecologică la preșcolari ...................................................... 16
Comșa Carmen – Necesitatea și abordarea educației ecologice în grădiniță .......................................................... 21
Comșa Carmen – Deșeurile menajere și reciclarea lor ........................................................................................... 25
Mihai Tabita – Analiza rolului profesional al cadrului didactic din perspectiva „școlii incluzive” și a „educației
diferențiate” ........................................................................................................................................................... 33
Macovei Veronica – Dezvoltarea competențelor de comunicare folosind metode metode cu caracter ludic și activ-
participativ ................................................................................................................ ............................................. 36
Mărginean Gabriela – Descoperirea potențialului creativ al elevilor din clasele primare ...................................... 38
Moldoveanu Maria Loredana – Rolul de manager al cadrului didactic ................................................................. 40
Moldoveanu Maria Loredana – Situațiile de criză educațională ............................................................................. 45
Moldoveanu Maria Loredana – Caracteristicile conflictelor/crizelor educaționale ................................................ 48
Nijloveanu Ioana – De ce ne-au lipsit activitățile extrașcolare în pandemie? ........................................................ 54
Lupu Adriana Iuliana – Dezvoltarea stimei de sine la elevii cu Cerințe Educaționale Speciale – Activitate „Ce
facem cu frica?” ........................................................................................................................ ............................. 58
Lupu Adriana Iuliana – Să cunoaștem adjectivul prin metode distractive ............................................................. 62
Lupu Adriana Iuliana – Să promovăm relațiile de prietenie-acceptare, empatie, implicare ................................... 68
Tudor Elena Cristina – Instruirea diferențiată și individualizarea în procesul didactic .......................................... 76
Vișan Roberto-Cristian – Studiu de caz – Colaborarea eficientă dintre familie și școală ...................................... 80
Vișan Roberto-Cristian – Studiu de caz – Impactul calculatorului, telefonului și televizorului asupra educației
emoționale a copiilor ....................................................................................................... ....................................... 85
Vișan Roberto-Cristian – Studiu de caz – Reciclarea – Strategie fundamentală a managementului deșeurilor .... 90
Moldoveanu Elena-Manuela – Ce se întâmplă dacă neglijăm nevoile copiilor? .................................................... 93
Moldoveanu Elena-Manuela – Valori ale relațiilor parentale ................................................................................ 96
Moldoveanu Elena-Manuela – De la grădiniță – acasă ........................................................................................... 98
Rașca Delia-Ionica – Formarea comportamentului ecologic la școlarii din învățământul primar ........................ 102
Pintilei Constantina-Lăcrămioara – Dezvoltarea proceselor și a reprezentărilor senzoriale la școlarul mic ........ 106
Ivan Diana – Formarea și dezvoltarea comunicării interculturale – necesitate sau deziderat? ............................. 112
Ivan Diana – Dezvoltarea spiritului ecologic la elevi ............................................................................................ 115
Ivan Diana – Eficientizarea procesului de învățare prin utilizarea instrumentelor digitale .................................. 122
Radi Elena Ștefania – Dezvoltarea cognitivă în context social. Lev Vigotski ...................................................... 125
Cornea-Duțu Silvia – Tratarea diferențelor individuale de învățare ..................................................................... 127
165
APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943
Chiricuță Simona-Elena – THE VERB ................................................................................................................ 131

Chiricuță Simona-Elena – PREPARING TESTS AND EXAMS ……………………………………………… 133
Chiricuță Simona-Elena – HOW TO STAY MOTIVATED TO LEARN ............................................................ 136
Antohe Carmen – Tendințe în limba română actuală ............................................................................................ 138
Doncu Elena Cristina – Îndemn la sănătate prin alimentație ................................................................................ 142
Musteață Daniela-Maria – Educația pentru toți .................................................................................................... 145
Araiman Rodica – Egalitate și echitate în educație ............................................................................................... 148
Ciungu Andreea-Loredana – Promovarea imaginii unității de învățământ în context pandemic ......................... 152
Țurcaș Cristina-Laura – Antrenarea preachizițiilor limbajului ............................................................................. 154
Bica Alina Elena – Competențele pot fi evaluate? ............................................................................................... 157
Bica Alina Elena – Cum facilitez învățarea elevilor / cursanților mei? ............................................................... 160
Bica Alina Elena – Cum realizez predarea / instruirea cu elevii mei, în așa fel încât să le asigure dezvoltarea
competențelor necesare? ...................................................................................................................................... 163
166

Revista Profesor in Romania NR 19 Aprilie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Profesor in Romania NR 19 Aprilie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REVISTA „PROFESOR ÎN ROMÂNIA” ISSN 2734 – 6943

APRILIE 2022 ISSN L 2734 – 6943

Revistă electronică de resurse educaționale - “Profesor în România’’, cu apariție lunară pe

Prof. SILVĂŞAN GABRIELA

Cuvinte cheie: educaţia ecologică, echilibru ecologic, protecţia mediului,

1. M. Barnea, C. Papadopol –Poluarea şi protecţia mediuului – Ed. Ştiinţifică şi

EDUCAŢIA PENTRU MEDIU LA ACTIVITĂŢILE DE CERC

Prof. SILVĂŞAN GABRIELA

Cercul este forma organizatorică a activităţilor educaţiei pentru mediu desfăşurată în

medicinale, din care facem ceai şi-l consumăm împreună- Acest

Realizarea hărţilor bucurie – supărare:

Constă în cercetarea, cartografierea şi documentarea fenomenelor pozitive şi negative

Organizarea grupurilor de lucru:

- grupul de lucru demonstrativ: sarcina grupului este confecţionarea

APĂ PENTRU VIITOR

Prof. SILVĂŞAN GABRIELA

Apa! N -ai nici gust, nici miros, nici culoare,

Combaterea poluării mediului este o problemă deosebit de complexă şi nu se poate

1. Stanca M., Dulămiţă N. – Tehnologie chimică vol. I, Ed Presa Universitară Clujeană,

CREATIVITATEA COPILULUI PREȘCOLAR STIMULATĂ PRIN JOCUL

Profesor Înv. Preșcolar CHIRIAC ALBOMIȚA

Creativitatea este o structură caracteristică psihicului, ce face posibilă realizarea unor

capacităţilor creatoare, dar şi metode de stimulare a potenţialului creativ al copilului, referindu-

“CUM ÎMI POT AJUTA COPILUL?” ȘCOALĂ/CASĂ

Profesor Psihopedagogie Specială HRISCU NICULINA ILEANA

IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ LA PREŞCOLARI

Prof. Înv. Preşcolar COMŞA CARMEN

 dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul înconjurător

dezvoltarea capacităţii de investigare a mediului înconjurător în vederea formării

 observări spontane, observări pe termen lung

Formarea comportamentului ecologic la preşcolari în cadrul activităţilor pe care le-am

 lectura educatoarei, lecturi după imagini, convorbiri

În acest context exemplificăm prin observările dirijate cu tema “Crizantema şi tufănica”,

 Nu lăsaţi resturi menajere!

Copiii devin sensibili la frumuseţile naturii, grijulii cu ea şi simt că trebuie să o aibă

NECESITATEA ŞI ABORDAREA EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN GRĂDINIŢĂ

Prof. Înv. Preşcolar COMŞA CARMEN

• Participarea -Copiii capătă experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite, în

 21 martie – Ziua Internațională a Pădurii

 6 octombrie – Ziua Internaţională a Habitatului

De exemplu, de Ziua Internațională a Pădurii se poate organiza o excursie în Pădurea Dumbrava,

DEȘEURILE MENAJERE ȘI RECICLAREA LOR

Prof. Înv. Preşcolar COMŞA CARMEN

 va fi nevoie de mai putin spațiu de depozitare pentru gunoi, deoarece majoritatea

turnarea, modelarea, presarea, extrudarea într-o mare varietate de forme, 82 durabilitatea,

 Să reducem consumul, pe cât posibil, și să achiziționăm produse gândindu-ne și la

 Niciodată să nu ardem plastic. Dacă din diferite motive nu avem posiblitatea de al

la cantitatea deşeurilor produse ci şi la „calitatea” lor. Nu e totuna, dacă acele substanţe se

ÎNDRUMAR PENTRU EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚE Autori: Text:

ANALIZA ROLULUI PROFESIONAL AL CADRULUI DIDACTIC DIN

Prof. Înv. Primar: MIHAI TABITA

Rolul profesional al cadrului didactic din perspectiva „Școlii incluzive” şi a “Educaţiei

DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR DE COMUNICARE FOLOSIND

Prof. Înv. Primar MACOVEI VERONICA

Metodele ludice ca modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării

particularităţilor diferitelor situaţii de comunicare de către copii, la posibilitatea susţinerii de

DESCOPERIREA POTENȚIALULUI CREATIV AL ELEVILOR DIN CLASELE

Prof. Înv. Primar MĂRGINEAN GABRIELA

Creativitatea reprezintă un fenomen deosebit de complex, fiind expresia organizării

RΟ LU L DЕ MА NА GЕ R А L СА DRU LU І DІ DА СTІ С

Prof. Înv. Preșcolar MOLDOVEANU MARIA LOREDANA

Rе țі nе m prі nсі pа lе lе ѕu bе tа pе а lе plа nі fі сărі і (І u сu , 2006):

 dе сο nе xі u nе і nvе rѕа ;