COORDONATORI

FELICIA IANCU OANA ENACHE OANA COCOIAG

RODICA PETICĂ VALERICA RADU CĂLIMAN LUMIMIȚA

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN
GRĂDINIȚĂ
Exemple de bună practică de
realizare a educației ecologice
la grădiniță
Studii de specialitate

TECUCI 2021

ISBN 978-973-0-35137-8
 COORDONATORI
FELICIA IANCU OANA ENACHE OANA COCOIAG
RODICA PETICĂ VALERICA RADU CĂLIMAN LUMIMIȚA

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

• exemple de bună practică de realizare
a educației ecologice la grădiniță
• studii de specialitate

AUTORII ÎȘI ASUMĂ ÎNTREAGA RESPONSABILITATE PENTRU

CONȚINUTUL MATERIALELOR PUBLICATE !

ISBN 978-973-0-35137-8

Grafică copertă Iancu Delia

 Eco înseamnă sănătate

Prof.înv.preș. Boghez Paula Irina

Grădinița Alice ,București, Sector 2

A fi eco înseamna a iubi mediul înconjurător, a-l respecta, a avea grija de el, dar și de
noi și cei din jur. Pentru că, dacă este adevarat că faptele tale se răsfrang asupra mediului
înconjurător, tot la fel de adevarat este și că mediul înconjurător ne va raspunde pe măsura
faptelor noastre. Poate că povestea nu ar
suna la fel de dramatic daca rezultatele
propriilor noastre acțiuni nu s-ar repercuta
asupra copiilor noștri, a nepoților, a celor
ce vin dupa noi.
Cuvântul ecologie vine de la greaca
antică și înseamnă acasă. Ea examinează
daunele tuturor ființelor vii în mediul lor în ciclul de viață. Este, de asemenea, o ramură a
biologiei, dar o ramură a științei. Ecologia înseamnă știința mediului. Toate lucrurile vii sunt
consumate pentru a supraviețui. Consumul duce, de asemenea, la distrugere. Cu alte cuvinte,
fiecare ființă vie este un pericol care poate provoca daune permanente mediului înconjurător
pentru a supraviețui. Când suntem examinați în acest sens, este un fapt că ne rănim tot felul de
produse și comportamente care sunt folosite inconștient și resurse naturale.
A fi eco înseamna a cunoaște 3 verbe: a reduce, a refolosi, a recicla. Dacă reușești să le
folosești ca verbe de baza în activitatea ta cotidiană, te vom declara un adevărat prieten al
mediului înconjurător.
Verbul a reduce - Cu toți ar trebui să încearcam sa reducem consumul de apă.Ar
trebui să reducem consumul de energie, să nu uităm să închidem televizorul, calculatorul,
(....) atunci cand nu ne mai sunt de folos.
Nu trebuie să uităm să scoatem încarcatorul telefonului din priza când nu încărcăm telefo
nul deoarece consumă energie când e lasat în prize.
Verbul a refolosi – Se întâmplă destul de des să nu mai avem nevoie de un anumit lucru,
să ne gândim de două ori înainte de a-l arunca. “L-am mai putea folosi? Într-un alt scop, cu o
altă destinație? De ce să aruncăm ceva care poate fi refolosit? ”Atâtea cutii, cutiute, materiale
diverse cărora le-am putea da o altă utilizare în locul obișnuitului gest de a le arunca.

1
 Verbul a recicla - A recicla înseamnă a prelucra anumite deșeuri în vederea refolosirii
lor. Primul pas către un scop atat de important este cel al colectării deșeurilor. Foarte important
este și modul în care gestionăm problema deșeurilor. Colectarea selectivă a gunoiului în
vederea reciclării, utilizarea de materii prime obținute din produse reciclate, opțiunea pentru
ambalaje reciclabile, refolosibile sau biodegradabile, toate au impact favorabil asupra mediului
înconjurător.
Trebuie să acordăm atenție utilizării produselor ecologice pentru a nu afecta mediul.
Pentru a preveni poluarea mediului și pentru a proteja echilibrul ecologic, putem considera
acest lucru ca fiind măsura primară care poate fi luată în mod individual. Oamenii de știință
investighează secretele vieții lungi. Prin păstrarea echilibrului ecologic și a creșterii utilizării
produselor ecologice, este un fapt incontestabil că viața umană va fi mai lungă. Utilizarea
produselor ecologice / ecologice va proteja integritatea resurselor aerului, a solului și a apei
naturale. Prin urmare, spațiile de viață ale creaturilor vii în natură vor îmbunătăți calitatea. Este
important să păstrăm acest echilibru holistic cu conștiința că fiecare lucru viu din natură există
pentru a supraviețui altui. Conservarea echilibrului naturii și supraviețuirea lucrurilor vii și
păstrarea lumii sistematice sunt proporționale cu interacțiunea ecologică.
Pentru a trăi omul are nevoie de putere, forța vitală, energie. Una din modalitățiile de a
dobândi energie pentru viață este alimentația. Influența alimentației asupra sănătății noastre
este foarte mare. Hrana pe care o ingerăm constituie combustibilul care face să funcționeze
mașinăria atât de complexă a ființei noastre. Așa cum nu este totuna dacă unei mașini construita
să mearga pe benzină i se pune motorină, la fel omului trebuie să i se ofere un “combustibil”
potrivit.
Alimentele pe care le consumăm conțin diverse subsțante nutritive, fie care îndeplinind
o anumită funcție în organism. Unele construiesc și repară tesuturi – care sunt componentele
organismelor noastre cum ar fi oasele, mușchii, pielea, părul etc. Altele furnizează energie sau
elimină toxinele care, daca nu ar fi eliminate ar fi un pericol pentru organism, deci, este
important să consumăm o varietate de alimente care împreuna să conțină cantitatea potrivită
din fiecare substanță nutritivă. Dacă un aliment este consumat în exces, iar altul nu este
consumat îndeajuns, unele funcții ale corpului vor fi afectate, reflectandu-se în starea generala
a sănătății.
Așadar, adoptă și tu un stil de viață prietenos cu natura, pentru că stă în puterea noastră
să schimbăm ceva în bine!
"Natura nu face niciodată nimic fără motiv."- Aristotel.

2
 Rolul activităților de educație ecologică la preșcolari

Prof. înv. preșc. Bogorodea Luminița

G.P.P. ,, Căsuța Piticilor,, Nr.1

Loc. Horezu, Jud. Vâlcea

Abordarea educației ecologice în grădiniță prezintă anumite particularități

metodologice, scopul principal fiind acela de a oferi fiecărui preșcolar posibilitatea de a
manifesta o atitudine responsabilă, personal, față de mediul înconjurător. Orice copil poate
deveni prieten al naturii cu condiția să respecte natura. Toate aspectele noi stârnesc
curiozitatea copiilor, fapt ce se manifestă prin multiple întrebări pe care le pun. Este necesar
sa îl facem pe copil să înțeleagă că în natură totul este folositor. Este necesar ca, încă din
perioada preșcolară, copiii să cunoască natura și să înțeleagă legile care o guvernează,
deoarece este necesară, contribuie la formarea unei atitudini ecologice la această vârstă.

În desfășurarea activităților de educație ecologică propuse la grupă, s-a observat că

organizarea activităţilor pe arii de stimulare cât mai variate creează investigaţii, descoperiri ale
proprietăţilor unor obiecte şi fenomene din mediul înconjurător, experienţe, etc. La centrul Știință s-
au amenajat materiale didactice în funcţie de anotimp şi de temele de interes pe o perioadă
determinată: în anotimpul primăvara, imagini cu aspecte de primăvară, tăvi cu seminţe, crenguţe
înmugurite, flori, ierbar, legume, ghivece etc. Lucrăriile de la aria de stimulare reflectă modul cum
văd copiii lumea înconjurătoare. S-au planificat teme diverse și accesibile de exemplu:,,Câmp cu flori
, ,,Fluturi’’, ,,Plouă’’, ,,Flori de primăvară’’, ,,Vin pasarile călătoare’’, ,,Copacul înflorit’’, ,, Micile
vieţuitoare’’, ,,Copiii îngrijesc curtea grădiniţei’’ ,etc. Aria Biblioteca a ajutat la îmbogățirea
cunostinţelor cognitive și a stimulat interesul pentru ocrotirea şi protejarea naturii. Alegerea
materialelor s-a făcut tot după nevoile copiilor, după teme, cu cărţi de poezii şi poveşti despre
vieţuitoare care vor sensibiliza copii, cărţi de colorat, confecţionate de ei, jocuri de masă, jetoane,
casete cu poveşti , calculator cu jocuri specifice copiilor etc. Jocurile de rol din cadrul ariilor de
stimulare sau din cadrul jocurilor liber alese trebuie privite în interdependenţă cu experienţa de
viaţă a copiilor şi cu deprinderile formate .Astfel ,în jocurile ,,De-a gradinarii şi ,,De-a
florăresele’’,copii ajutaţi de educatoare pot amenaja în curtea grădiniţei ronduri cu flori,straturi de
legume .

Plimbările, excursiile, vizitele oferă avantaje pentru menținerea sănătății fizice și

psihice. Contactul cu natura sporește eficiența demersului specific al educației ecologice.
Participarea la concursuri de creații literare și artistico-plastice (desene, colaje, postere) pe

3
teme ecologice, desfășurarea unor activități atractive au stimulat interesul și curiozitatea
copiilor pentru protecția mediului.

Pentru a le forma copiilor o conduit ecologică am pornit de la idea simplă, dar

eficientă în planul emoțiilor și sentimentelor- trenspunerea copilului în locul elementului din
natură care a suferit o agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat și care nu se
poate apăra singur, preșcolarul va realize că trebuie să acorde ,,drept la viață,, tuturor
elementelor mediului înconjurător. Astfel va conștientiza că orice acțiune de distrugere sau
exterminare de orice fel este dăunătoare pentru că strică echilibrul naturii. Curiozitatea
copiilor preșcolari este foarte mare și conduce la acumularea de cunoștințe despre mediul
înconjurător, despre protecția lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacității copiilor de a
gândii logic și de a interpreta correct aspect din jurul lor. Prin participarea tuturor factorilor
educative: școala, familia, comunitatea, mass-media etc., la realizarea acestor intenții, copilul
înțelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzător asupra mediului.

În concluzie educația ecologică urmărește impulsionarea unei cunoașteri și

conștientizări a necesității căilor, mijloacelor și obiectivelor în ocrotirea și ameliorarea
mediului.

BIBLIOGRAFIE:

- ,,Glasul naturii,, - Tulcea, 2002,

- Lileu, Alexandra - ,, O conduit ecologică corectă,, în Tribuna Învățământului, Nr.
41/21, oct. 1991,
- Revista Educația ecologică, Nr.2, 1997, I.Ș.J. Dolj.

4
 Noi natura ocrotim, sănătoşi vrem să trăim

Prof. Căliman Luminița

Grădinița nr. 7 Focșani, județul Vrancea

Motto: „A înţelege natura, înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea
naturii atât de ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii.“ Eugen Pora

Protecția naturii devine tot mai mult una din cele mai importante preocupări ale
societății contemporane și comporă trei aspecte importante: prevenirea deteriorării mediului,
acțiuni de depoluare și reconstrucție ecologică, ce constau în principal în măsuri reparatorii și
păstrarea sau intreținerea zonelor depoluate.
Prin acţiuni de conştientizare, de informare şi sensibilizare asupra necesităţii păstrării
unui mediu curat şi a promovării unei conduite care sa-l protejeze şi prin utilizarea unor
strategii didactice adecvate vârstei celor pe care dorim să-i formăm în spiritul ecologic, putem
reuşi ceea ce legile adesea nu reuşesc: să implicăm comunitatea în soluţionarea problemelor
de mediu, să pornim într-o luptă contra gunoaielor pe lângă care trecem zilnic şi pe care le
vedem la tot pasul pe străzi, pe terenurile virane şi lângă casele noastre şi să-i readucem în
atenţie pe cei 4R:
- reducerea folosirii materialelor nereciclabile,
- refolosirea materialelor prin păstrarea structurii iniţiale a materialului,
- reciclarea sau utilizarea deşeurilor ca materie primă pentru refabricare,
- recumpărarea ca pas final care încheie şi începe un nou proces ciclic 4R.
Deoarece resursele naturale sunt limitate, a contribui la conservarea şi refolosirea
resurselor existente este o politică civică menită să asigure viitorul omenirii. Cointeresarea
societăţii în reciclarea materialelor refolosibile reduce poluarea, conservă energia, se elimină
costurile depozitării materialelor şi permite obţinerea unor venituri pentru cei care le valorifică.
Astfel de activitati am organizat si eu copiii. Plantarea arborilor este foarte importantă
pentru noi. Ce minunat de frumoase sunt pădurile! Arborii lor țin răcoare vara și cald iarna;
atrag ploile, curăță aerul, adăpostesc animalele din pădure și păsările. De aceea trebuie să
ocrotim padurile cu cea mai mare grijă. Să plantăm în fiecare primăvară alți arbori în locul
celor tăiați ori doborâți de furtuni.

5
 Prin desfășurarea de activități cu caracter ecologic am urmărit:
• să identifice asemănări şi deosebiri între unele elemente componente ale lumii
înconjurătoare (obiecte, fenomene ale naturii), precum şi interdependenţa dintre ele;
• să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate;
• să cunoască efectele activităţii omului asupra mediului înconjurător;
• să-şi îmbogăţească experienţa senzorială - ca bază a cunoştinţelor matematice
referitoare la recunoaşterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea,
constituirea de grupuri/ mulţimi, pe baza unor însuşiri comune (formă, mărime,
culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan.
Prin aceste activități de educaţie ecologică mi-am propus să-l conduc pe copil, viitorul
cetăţean, spre formarea unui punct de vedere mai obiectiv asupra realităţii, al cărei fundament
e relaţia om – oameni – mediu. Prin intermediul educaţiei ecologice, copilul să devină
conştient de viitor, de faptul că viaţa generaţiilor următoare, calitatea ei, depinde într-o mare
măsură de opţiunile şi acţiunile sale.

6
 Activitățile ecologice în grădiniță

Prof. înv.preșcolar: Chițu Alice Mirela

Costache Oana Maria
Grădinița cu Program Normal Cojasca,
județ Dâmbovița

"Natura este o prezenţă însufleţită. Ea se contopeşte cu viaţa individului, face parte

din fiinţa lui, participă la zbuciumul existenţei umane, este leagăn de formare şi ocrotire,
tărâm de vis şi de împliniri." - Nicolae Docsănescu.
Copiii trebuie învățați să ocrotească natura și să o respecte, să iubească pământul și să
participe direct, în limita posibilităților, la anumite activități în cadrul cărora pot să înțeleagă
ce înseamnă să lucreze corect pământul care ne hrănește cu tot ce intră în componenta lui
(ape, viețuitoare, plante ).
Procesul de formare a personalității preșcolarilor moderni, obligatoriu trebuie să
prevadă și educația ecologică, dat fiind faptul că problema ecologiei actualmente este una
dintre cele mai importante atât în țara noastră, cât și în lumea întreagă.
Trebuie să-i educam pe copii înca din preșcolaritate, în sensul păstrării mediului
natural în care trăiesc, să le dăm posibilitatea să contribuie la plantarea și îngrijirea unui pom,
a spațiilor verzi, a florilor ce înfloresc și înfrumusețează locul în care trăiesc, prin acțiuni
practice de protejare a vegetației, toate acestea constituind principalul factor de regenerare al
atmosferei.
Putem organiza cu copiii următoarele activități în grădiniță:
• Sortarea deșeurilor! Pot fi folosite coșuri de gunoi de diverse culori, așa cum sunt
cele amplasate în spațiile publice. Se pot imprima denumirile (hârtie/carton, plastic, sticlă,
deșeuri menajere) împreună cu imagini sugestive pentru a fi lipite pe coșuri, apoi copiii sunt
rugați să sorteze diferitele deșeuri.
• Nu rupe florile, iarba sau frunzele! Atunci când copiii sunt scoși în aer liber ca să se
joace li se poate explica ca florile, iarba au rădăcini în pământ și sunt în viață. Insectele
și animalele au nevoie de ele pentru supraviețuire. Dacă smulge plantele, această mică lume
microscopică va fi distrusă.

7
 • Experimente! Ce modalitate mai bună de a înțelege natura decât a realiza
experimente? De exemplu, dacă se întreabă cum se formează zăpada, profită de ocazie și
spune-i pe înțelesul său tot ce trebuie să știe despre cele trei stări de agregare ale apei, precum
și despre circuitul său în natură. Se poate realiza câte un mic experiment pentru a înțelege
cum îngheață, se topește, condensează și se evaporă apa.
Toate acestea vor ajuta la o înțelegere mai bună, copiii de vârstă preșcolară, de regulă,
ascultă foarte atent și cu bunul simț al observației ceea ce spune pedagogul, sunt capabili să
facă diferență între bine și rău, și sunt deschiși spre noi informații. Participând direct la
diferite acțiuni de protejare a mediului înconjurător va avea un efect și mai proeminent asupra
lor.
De aceea încurajăm ca astfel de activități să se desfășoare în grădinițe cât mai des și
cât mai pe înțelesul și pe placul acestora. Ei sunt la vârsta la care sunt mult mai deschiși spre
noi descoperiri, este important să ajutăm copiii să-și formeze o atitudine și față de sine însuși,
și față de lumea înconjurătoare, și să stabilim coordonatele valorilor morale, care îi vor ajuta
să devină umani, educați din punct de vedere ecologic, oameni cu inimă.

BIBLIOGRAFIE:
Nicoleta Adriana Geamănă, Maria Dima, Dana Zainea – „Educaţia ecologică la vârsta
preşcolară”, Editura Învăţământul Preşcolar, Bucureşti, 2008;
Nicoleta Adriana Geamănă, Melania Ciobotaru, Cornelia Jalbă – „Educaţia ecologică
în grădiniţă” – ghid pentru educatoare, Editura CD PRESS, Bucureşti, 2005;
Revista Învăţământul Preşcolar, Nr. 1 - 2, Editura MEC, 2006;
Revista Învăţământul Preşcolar, Nr. 1, Editura MEC, 2007.
Acatrinei G.: "Poluarea și protecția mediului ambiant", editura Universității "Al. I.
Cuza", Iaș i - 1994

8
 Educația ecologică prin activități outdoor

Prof. Cocoiag Oana, Grădinița nr. 15 Tecuci, jud Galați

Prof. Iancu Felicia, Grădinița p.p. nr. 16 Tecuci, jud Galați

În rândul copiilor, educația ecologică poate fi promovată de la vârste fragede. Cea mai
productivă perioadă pentru a face cunoştinţă cu lumea înconjurătoare este vârsta de 3-6 ani,
când copiii sunt curioși să afle cât mai multe despre ceea ce îi înconjoară. Dragostea
pentru natură se cultivă de la o vârstă foarte fragedă prin plimbări, observarea păsărilor, a
insectelor și plantelor. Copilul află astfel de diversitatea planetei, relațiile dintre elementele
naturii și învață să se simtă parte a unui sistem.
Educația ecologică se poate implementa foarte accesibil prin activitățile outdoor.
Învăţarea în aer liber nu este, şi nu ar trebui să fie, un scop în sine, ci ar trebui să fie
încorporată într-un Curriculum pentru Excelenţă. Aceasta trebuie să ofere experienţe de bază
copiilor şi tinerilor, în mod regulat, în trecerea acestora de la învăţământul preşcolar la
maturitate.
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că poate contribui la creşterea nivelului de
bunăstare al copiilor; pe lângă nevoile de bază ale unei persoane, există şi o serie de nevoi la
care educaţia outdoor poate răspunde şi anume: nevoia de a fi respectat, nevoia de a fi inclus
social, de a fi activ şi responsabil, nevoia de a te simţi în siguranţă.
Derularea de diferite activităţi în aer liber încurajează copilul să se simtă în largul său,
astfel el va fi mult mai deschis, va comunica, îşi va exprima propriile opinii, se va simţi
“băgat în seamă” şi va simţi că deciziile sale contează pentru ceilalţi; copiii pot fi consultaţi
cu privire la diferite jocuri sau activităţi.
Activităţile outdoor permit copilului oportunitatea de a primi diferite sarcini,
responsabilităţi pentru atingerea scopului propus (spre exemplu dacă se optează pentru o
activitate de ecologizare, un copil poate primi sarcina de a aduna gunoaie, un altul sarcina de
a uda florile, important este însă, ca prin comunicarea cu copilul, educatoarea să-i transmită
acestuia sentimentul că prin ceea ce întreprinde el, mediul va fii mai curat, astfel el va
conştientiza că are o responsabilitate faţă deprotejarea mediului).
Implicarea în diferite activități sportive, jocuri, plimbări tematice, nu va aduce decât beneficii
dezvoltării fizice, psihice ale copilului. Jocul este o caracteristică principală a copilăriei, de
aceea este important pentru copii să fie stimulați în mod constant să se joace, să alerge, să
participe la diferite activităţi în mod activ.

9
 Poate cea mai importantă caracteristică a educaţiei outdoor este aceea că este o
modalitate de succes de a depăşi unele dificultăţi ale copilului (psihice, fizice, sociale,
emoționale sau economice ), astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă că aparține unei
comunităţi; se consideră că mediul din interiorul clasei este mai degrabă unul competitiv, în
timp ce cel din afara clasei este unul suportiv, care permite copiilor să se exprime, să
relaţioneze cu ceilalţi, să colaboreze.
Activităţile de educaţie ecologică pot fi desfăşurate atât ca activităţi opţionale cât şi
ca activităţi integrate tuturor domeniilor de activităi din grădiniţă şi lasă la latitudinea
educatoarelor proiectarea acestora în funcţie de posibilităţile copiilor, necesităţi şi alţi factori.
Particularităţile de vârstă ale preşcolarilor permit formarea şi dezvoltarea conştiinţei
ecologice şi, implicit, a unui comportament adecvat. Antrenând copiii în diverse acţiuni:
excursii, acţiuni practice de colectare a materialelor refolosibile, valorificarea sau utilizarea
lor în alte scopuri (la orele de abilităţi practice, la decorarea clasei şi a locuinţei), acţiuni de
igienizare a curţii gradinitei, a parcului, a locului de joacă sau a unui colţ de pădure, vizite la
grădina zoologică, lecturi despre plante, animale, poluarea solului, a apei şi a aerului(in
cadrul activităților de educarea limbajului, educație pentru societate), acţiuni de recunoaştere
şi colectare a plantelor medicinale, vom realiza o dezvoltare a spiritului de iniţiativă, a
deprinderilor de cercetare, a răspunderii pentru lucrul făcut, a curiozităţii. De aceea, se
impune ca încă din gradinită, copilul să cunoască formele de viaţă existente în mediul
inconjurător ,diversitatea lor şi să înveţe să le ocrotească.
Comparând fenomenele, preşcolarul învaţă să gândească despre natură, iar
dificultăţile întâmpinate în cunoaşterea ei se risipesc şi rămâne trează dorinţa de ,,a şti”. Aici
intervine abilitatea pedagogică a educatoarei ce constă în a-i crea copilului un cadru atractiv
de preocupări pe care acesta să-l exploreze cu pasiune. Cu multă răbdare, perseverenta şi tact
copilul va deveni receptiv şi sensibil la nevoile naturii, pătrunzând încet tainele ei,
descoperindu-i frumuseţea şi armonia. Ea poate trezi interesul copiilor pentru astfel de
proiecte, o serie de activităţi care să le arate copiilor cum se petrec anumite fenomene, cum se
mişca anumite lucruri din mediul înconjurător, care sunt sunetele naturii şi care sunt urmările
acţiunilor omului asupra naturii. Acest lucru se poate face cu uşurinţă în cursul plimbărilor,
prin colectarea de materiale ce pot stârni interesul copiilor faţă de obiecte şi fenomene
accesibile vârstei lor.
Desfăşurarea activităţilor de observare se realizează mai atractiv şi mai eficient în
mediul natural. Copilul dobândeşte organizat cunoştinţe cu privire plantele şi animalele din
natură, informaţii cu privire la mediul înconjurător, la poluare şi consecinţele acesteia.

10
Valenţele educative ale activităţilor de cunoaştere a mediului pot fi puse în valoare prin:
vizite la grădina zoologică, la grădina botanică, plantarea de copaci, flori, grâu, etc.
Participarea copiilor la acţiuni de protecţia mediului, drumeţii în pădure şi construire de
căsuţe pentru păsărele, fotografierea vietăţilor din jur (păsări, insecte), dezvoltă dragostea
pentru ceea ce ne înconjoară.
Natura oferă oportunităţi minunate pentru copii de a crea teorii despre lumea din jurul
lor. În fiecare zi vor găsi ceva nou, care provoacă întrebări şi îi încurajează să creeze teorii
despre ceea ce observă. Cele mai fascinante momente sunt atunci când copiii emit singuri
teorii şi apoi după mai multe observări în mediul înconjurător îşi rafinează singuri teoriile şi
obţin mult mai multe cunoştinţe decât dacă le-am oferi noi răspunsurile.
Fenomenele fizico-chimice din natură ( ploile, ninsorile, tunetul/fulgerul, vântul,
arderea combustibulului, circuitul apei) pot fi observate cu uşurinţă – copiii vor fi
mult mai motivaţi să înveţe având posibilitatea de a observa aceste fenomene – pe de-o parte
se urmăreşte partea teoretică, iar pe de altă parte partea practică, acolo unde este posibil.
Transmiterea unor informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre
relaţia om-mediu, educarea unor comportamente şi conduite civilizate faţă de mediul
ambiant, formarea deprinderilor şi obişnuinţelor de a proteja mediul, îmbogăţirea
vocabularului activ cu cuvinte din domeniul ecologic, cultivarea unor atitudini de investigare,
cercetare, explorarea mediului, îngrijirea colţului viu din clasă sau grădiniţă, curiozităţi din
lumea plantelor şi animalelor, cunoaşterea plantelor şi animalelor ocrotite de lege,
participarea activă la acţiuni de ocrotire, conservare a naturii, a mediului
înconjurător,recoltarea de plante medicinale şi fructe benefice sănătăţii, contribuţia copiilor la
reciclarea materialelor refolosibile, însuşirea unor cunoştinţe, norme de comportare specifice
asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, sănătatea societăţii şi a mediului,
impicarea directă, activă în protecţia mediului sunt obiective prioritare ce trebuie
implementate pe tot parcursul procesului instructiv-educativ din grădiniţă.

Bibliografie:
Pro Ecologia Mileniului III – revista de educatie ecologica, ed. Reprograph, ian. 2010, pg.5;
Eco viata -revista de educatie ecologica, editura Arves,p.156
Revista Educaţia ecologică , Nr 2 , 1997, I. Ş. J. Dolj
Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Ediţia a II-a, Bucureşti

11
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. înv. preșc. Coteț Eugenia Iuliana

Grăd. P.N.N. Nr.1 FURCENII NOI, Jud. GALAȚI

Deşi este o picătură într-un ocean, Programul de educaţie ecologică iniţiat la nivel
naţional vine să sprijine eforturile poporului nostru în protejarea şi ocrotirea mediului
înconjurător. Scopul acestei laturi a educaţiei a fost înarmarea copiilor cu abilităţi de protejare
a naturii, concretizate în capacităţi de investigare a naturii, de transfer şi valorificare a
cunoştinţelor în situaţii noi de utilizare a unui limbaj ecologic (modalităţi de caracterizare a
realităţii, de fixare a unor informaţii). În acest sens, s-a urmărit alegerea unui conţinut adecvat,
alegerea de mijloace şi strategii comportamentale şi de abordare corectă a diferitelor
problemelor ecologice. Obiectivele programului de educaţie ecologică iniţiat şi în învăţământul
preşcolar, au vizat sensibilizarea copiilor pentru a deveni participanţi activi la ocrotirea
mediului, aplicând normele şi regulile de protecţie, valorificarea cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor, atitudinilor ecologice, prin mijloace specifice.

Activităţile extracurriculare contribuie la adâncirea şi completarea procesului de

învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi
plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de
activităţile din cadrul lecţiilor. Aceasta se referă la conţinutul activităţilor, durata lor, la metode
folosite şi la formele de
organizare a activităţilor. Excursiile, vizitele, drumeţiile, plimbările, ca forme adiacente
de organizare a procesului de învăţământ, dau educatoarelor şi copiilor, posibilităţi multiple de
redare, respectiv de însuşire, consolidare, fixare a cunoştinţelor, folosind interdisciplinaritatea
şi transdisciplinaritatea. Pentru a concretiza aceste conţinuturi am organizat concursuri pe teme
ecologice în colaborare cu părinţii pentru că şi aceştia trebuie să conştientizeze importanţa
ocrotirii mediului înconjurător Marşul ecologiştilor,,Parada costumelor din
materiale refolosibile, Dansurile tematice oferite de copiii promotori ai mediului sănătos şi
Mesajele micilor ecologişti pot conştientiza sau, cel puţin pot atrage atenţia opiniei publice
cu privire la necesitatea respectării regulilor de protecţie a naturii, într-o şcoală şi într-o
localitate curată şi sănătoasă. Mediul înconjurător este un mecanism viu cu o complexitate
deosebită, de a cărui integritate şi bună funcţionare depinde întreaga activitate

12
umană. Formarea elevilor cu o conştiinţă şi o conduită ecologică devine o cerinţă deosebit de
importantă pentru orice demers educativ şcolar şi extraşcolar. Educaţia ecologică sau educaţia
relativă la mediu vizează formarea şi cultivarea capacităţilor de rezolvare a problemelor
declanşate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale şi postindustriale la scara socială, care
au înregistrat numeroase efecte negative a nivelul naturii şi al existenţei umane.
Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate; şcolară, extraşcolară,
activităţi ştiinţifie, literare , artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt
diversificate: observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări,
drumeţii, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice,
labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii, spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere
scenete ecologice, concursuri.
Prin educaţie ecologică, copiiii trebuie să dobândească cunoştinţe, atitudini şi motivaţii
pentru a acţiona individual şi în echipă la soluţionarea problemelor care ţin de protecţia
mediului înconjurător.
Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul copiilor pentru lumea
înconjurătoare, se formează atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de
protecţie a mediului şi se cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.
Educaţia ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a
reuși în timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra
binelui şi a răului, să acţioneze în folosul naturii şi a sa.
Educaţia ecologică este un domeniu extrem de generos, interesant şi atractiv pentru
majoritatea copiilor.Copilul de vârstă şcolară mică nu trebuie bombardat cu cunoştinţe
teoretice, ci trebuie implicat în activităţi practice cât mai variate şi mai atractive, care să vină
în întâmpinarea curiozităţii senzoriale în plină dezvoltare.
Pornind de la premisa că educația ecologică presupune mai multe
componente (cunoştinte, atitudini, conduite) care se dobândesc într-un timp îndelungat, este
firesc ca această latură a educaţiei să se afle în atenţia mai multor discipline şi în toate etapele
de pregătire şi formare a elevilor.
La Abilităţi practice copiii îngrijesc plantele din clasă, realizează jucării din materiale
refolosibile, realizează colecţii de frunze, seminţe, alte materiale pe care le folosesc apoi în
activitatea lor. Educaţia plastică îşi aduce aportul la dezvoltarea simţului artistic, la sesizarea
echilibrului, armoniei din mediul înconjurător oferă posibilitatea să transpună prin mijloace
artistice frumosul din natură.Educaţia civică cuprinde teme care pot fi valorificate cu succes

13
pentru formarea de atitudini adecvate în raporturile copiilor cu mediul înconjurător.O reală
educaţie ecologică se realizează şi în cadrul ctivităţilor extraşcolare
În întreaga muncă de educaţie ecologică cu copiii mici trebuie să ajungem la
convingerea că mediul natural nu poate fi apărat numai într-o zi (5 iunie), ci în toate cele 365
de zile ale fiecărui an, în fiecare clipă a fiecărei zile, de toţi locuitorii planetei. Trebuie să
apărăm Planeta Albastră, leagăn al civilizaţiei şi al vieţii, ea fiind casa noastră şi a tuturor
vieţuitoarelor de pe Pământ.

Bibliografie:
Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor – ,,Psihopedagogie’’, Iaşi, Ed. Spiru Haret, 1995.
Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., – ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Bucureşti,
Ed. „Scaiul”,1993.
Cuciinic, Constanţa – ,,Natura – prietena mea’’, Ed. Aramis, 2003.
Opris, Tudor – Mica Enciclopedie pentru Tineret’’, Bucureşti, Ed. Forum, 1998.
„Tribuna învăţământului”, 27 februarie -5 martie 2006, pag 1.

14
 Importanța educației ecologice în grădiniță

Cunea Raluca - Gabriela, Grădinița cu P.N.Iazu, Iazu – Dâmbovița

"Educația pentru protecția mediului a devenit, în multe țări, o nouă dimensiune a

curriculumului, cu scopul de a iniția și promova o atitudine responsabilă față de mediu, de
a-i face pe tineri să conștiientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului. Un
obiectiv trandisciplinar regăsit la nivelul politicilor curriculare din aproape toate țările este
cel privitor la educația pentru mediul înconjurător." (Laura Ciolan,2002, pg.96)
Astfel, cuvântul “educaţie”provine din latinescul “educo, educere”, termen care în
limbajul uzual are deopotrivă, două sensuri. În primul rând el desemnează acţiunea de “a
scoate din”,”a ridica”,’a înalţa”, de unde semnificaţia actului educaţional ca modificare,
transformare, susţinere a trecerii de la o stare (primară, ereditară sau dobandită pe parcurs),
la alta nou-formată, în lanţul dezvoltării; imprimarea unei direcţii de acţiune dinspre interior
în vederea armonizării conduitei individuale cu normele sociale ale comunităţii. În al doilea
sens, acest cuvânt indică acţiunea de “a creşte”,”a îngriji”,”a hrăni” (plante, animale,
oameni), iar de aici educaţia a fost înţeleasă ca activitate de creare a condiţiilor necesare
creşterii (fizice, biologice), dar şi îngrijirii, dezvoltării psihice, morale şi spirituale.
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ presupune cunoştinţe, atitudini, conduite care se
dobândesc de la cea mai fragedă vârstă și anume vârsta preșcolară. Scopul ei este acela de a
forma la copii bazele unei gândiri și atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural
propice vieții, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate față de ecosistem.
În educația timpurie, fiecare arie curriculară are un rol important. De exemplu, la
ŞTIINŢĂ putem amenaja centrul în funcţie de anotimp şi de temele de interes pe o perioadă
determinantă. Astfel în anotimpul primăvara se vor găsi planşe cu aspecte de primăvară, tăvi
cu seminţe,crenguţe înmugurite, flori, ierbar, legume, ghivece etc.
Lucrăriile de la aria de stimulare ARTĂ vor reflecta modul cum preșcolarii văd
lumea înconjurătoare. Se planifică teme diverse si accesibile de exemplu,,Câmp cu flori ,
,,Fluturi’’, ,,Plouă’’, ,,Flori de primăvară’’, ,,Vin pasarile călătoare’’, ,,Copacul înflorit’’, ,,
Micile vieţuitoare’’, ,,Copiii îngrijesc curtea grădiniţei’’ ,etc
Aria BIBLIOTECĂ îmbogăţeste cunostinţele cognitive, formează interesul pentru
ocrotirea şi protejarea naturii. Alegerea materialelor se face tot după nevoile copiilor, după
teme cu cărţi de poezii şi poveşti despre vieţuitoare care vor sensibiliza copii,cărţi de colorat,

15
confecţionate de ei, jocuri de masă, jetoane, casete cu poveşti ,calculator cu jocuri specifice
copiilor etc.
Jocurile de rol din cadrul ariilor de stimulare sau din cadrul jocurilor liber alese
trebuie privite în interdependenţă cu experienţa de viaţă a copiilor şi cu deprinderile formate.
Astfel, în jocurile ,,De-a gradinarii şi ,,De-a florăresele’’, copii ajutaţi de educatoare pot
amenaja în curtea grădiniţei ronduri cu flori, straturi de legume .
Contribuţia rolului prin alte jocuri naturii în viaţa omului, dar şi contribuţia omului la
dezvoltarea mediului se realizează şi ,,Caută-ţi un prieten în lumea plantelor-animalelor, ,,Tu
eşti apa ,eu sunt aerul’’, ,,Cum ai trăi pustie pe o planetă pustie.’’
Povestirile transmit cunoştinţe despre natură şi educă copii în spirit ecologic.Prin
Povestirile ,,De ce ninge ‚’’,,Povestea fulgului de zăpadă’’ de E.Căldăraru micuţii au înţeles
că ninsoarea se formează iarna, când este frig şi picăturile de apă îngheaţă transformându-se
în fulgi de zăpadă, că zăpada este benefică solului, dar nu în cantitate foarte mare.Poveştile
,,Dumbrava minunată’’ de M.Sadoveanu , ,,Padurea plânge,pădurea râde” de Cella Aldea
Sârbu îi determină pe copii să comunice cu mediul natural în plan afectiv ,atitudinal şi
comportamental.
Memorizările sunt un mijloc de educare a limbajului şi un mod de cunoaştere a
naturii şi de formare a comportamentelor ecologice.Poezia ,,Gândăcelul’’ de E.Farago are un
profund mesaj ecologic care face să vibreze sufletul sensibil al copiilor.
În concluzie, putem spune că nu există activităţi anume pentru o educaţie ecologică ci
prin toate activităţile şi acţiunile ce le desfășurăm în grădiniţe, copiii îşi pot însuşi numeroase
noţiuni şi cunoştinte despre problematica ecologiei. Să luăm ca motto al activităţii noaste,
afirmaţia lui Piaget: „Copilul trebuie lăsat să descopere el însuşi adevărul acţionând în mod
practic, deoarece scopul şcolii este de a forma creatori, inventatori, şi nu de a forma indivizi
care să repete ceea ce au învăţat generaţiile precedente.”
Scopul final al educaţiei ecologice este acela de a-l face pe copil să cunoască, să-şi
însuşească, să respecte normele şi regulile de prevenire şi combatere a efectelor nedorite
cauzate de unele fenomene naturale, de protejare a mediului înconjurător, de menţinere a
sănătăţii individuale şi colective şi să înţeleagă necesitatea cultivării comportamentelor şi
atudinilor de protecţie şi autoprotecţie în raport cu natura.

16
 Bibliografie:
1. Geamănă Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, „Educaţia ecologică la vârsta
preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, C.N.I. Coresi, Bucureşti, 2008,
pag 15-18;
2. Pârvu Constantin, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001, pag 233-240;
3. * * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată prin
O.M. nr. 4481/2000.

17
 COPIII, CEA MAI MARE SPERANȚĂ A LUMII PENTRU VIITOR
Prof. Danciu Renata
Grădinița PP nr.1 Pecica, Arad

Pornind de la proverbul :”Dacă te gândești la anul următor însămânțează pământul.

Dacă te gândești la următorii zece ani plantează un pom. Dacă te gândești la următorii o sută
de ani educă oamenii.” (Proverb chinezesc), am dorit să subliniez importanța educării copiilor
în spiritul cunoașterii și protejării mediului înconjurător încă de la vârste fragede.
În multe țări din lume, în perioada actuală, o nouă dimensiune a curriculumului a devenit
educația pentru protecția mediului, în scopul de a-i face pe copii să conștientizeze care sunt
pericolele unei degradări accentuate a mediului și de a iniția și a promova la aceștia o
atitudine responsabilă față de mediul înconjurător. Astfel, un obiectiv major al lumii
contemporane este protecția mediului înconjurător, căutându-se soluții pentru prevenirea
poluării mediului în care trăim și crearea mediului echilibrat și propice pentru viață. Prin
educația ecologică în grădiniță, copiii preșcolari vor dobândi cunoștințe, deprinderi, valori și
angajamentul necesar în vederea gospodăririi judicioase a resurselor pământului și asumarea
răspunderii pentru menținerea calității mediului înconjurător.
Încă din grădiniță, copiii preșcolari vor învăța să respecte legile naturii, prin activitățile
desfășurate ei vor fi ajutați să descifreze și să-și însușească ABC-ul ecologiei și să înțeleagă
necesitatea ocrotirii naturii. Copiii vor învăța cum să contribuie la refacerea naturii, prin
menținerea curățeniei și îngrijirea frumuseților acesteia, oriunde s-ar afla. Ei trebuie să
conștientizeze faptul că ocrotind natura vor fi și ei ocrotiți. Prin urmare, grădiniței îi revine
sarcina importantă de a educa copiii preșcolari pentru păstrarea echilibrului ecologic.
În activitățile de educație ecologică desfășurate cu preșcolarii se va urmări formarea
deprinderilor și a stărilor afective, strategia de organizare va fi constituită adecvat
capacităților specifice vârstei și ținând cont de ritmul de dezvoltare individuală a fiecărui
preșcolar, de nevoile și interesele acestora. Cunoașterea mediului la vârstă preșcolară și
problemele legate de acesta, va îmbrăca aspecte practice, care să provoace trăiri emoționale,
prin punerea copiilor în situația de a acționa, a reacționa și de a manifesta diferite atitudini.
Pentru formarea unor atitudini pozitive față de mediu se pot repeta acțiuni precum oprirea
apei în timpul spălării pe mâini, în scopul economisirii acesteia, utilizarea luminii doar atunci
când este nevoie, cunoașterea faptului că hârtia se poate recicla în scopul salvării copacilor
din păduri. Prin activitățile comune: cunoașterea mediului înconjurător, educația

18
artistico-plastică, educația muzicală, educația pentru societate, activitățile
practic-gospodărești, drumețiile, vizitele, excursiile tematice se aduce un aport semnificativ
în dirijarea și facilitarea percepției unitare asupra aspectelor fizice, biolgice și tehnologice în
studiul mediului înconjurător.
În activitățile de cunoașterea mediului realizate prin diferite mijloace și anume observări atât
realizate în sala de grupă cât și în natură, lectură după imagini, jocuri didactice, povestiri,
copiii se vor familiariza cu toate aspectele legate de natură, forme de relief, fauna, flora, cu
strânsa legătură dintre acestea. Copiii vor fi antrenați pentru sistematizarea cunoștințelor
despre animale , plante, despre părțile componente, despre mediul lor de viață, foloasele pe
care le aduc, dar și în discuții despre modul în care noi le putem ocroti. Astfel, se va apela la
experințele trăite de copii, la modul cum au reacționat în diferite situații, cum au îngrijit sau
salvat un animal, cum au plantat și îngrijit o plantă, un copac. Aceste experiențe vor fi
descrise prin exemple de comportamente pozitive sau negative față de natură. La centrul de
interes Știință copiii vor putea exersa practic plantarea unor semințe de plante și îngrijirea lor,
experimentând ce se întâmplă dacă o floare este lipsită de lumină, apă și căldură. Prin vizite
în pădure, copiii pot observa plante, animale, alte viețuitoare. În grădina de flori copiii vor
observa cum albinele sunt foarte importante pentru polenizarea plantelor. Prin vizitarea
fermei de animale, copiii vor asimila cunoștințe despre acestea, le vor hrăni și vor degusta din
foloasele pe care le oferă acestea: ouă, lapte, brânză, iaurt, etc.
În activitățile de educație muzicală copiii vor învăța diferite cântece despre, natură, pădure,
plante și animale: ”Copăcelul”, ”Iepuraș Coconaș, ”Rățuștele mele”, ”Albinuța”, ”Veverița”,
etc, prin care ei vor fi sensibilizați pentru a le ocroti și îngriji, deoarece acestea sunt ființe vii
care au nevoie de apărare. În activitățile artistico-plastice, se pot realiza picturi sau desene în
natură, unde copiii vor putea sesiza frumusețea locurilor, atâta timp cât omul nu intervine
pentru a distruge natura prin tăierea arborilor, distrugerea spațiilor verzi, poluarea apelor, a
aerului și a pământului cu reziduri periculoase, care au consecințe grave, atât în viața
animalelor cât și a oamenilor. Aceste aspecte pozitive și negative se pot reda prin realizarea
de blazoane ale ecologiștilor.
În drumețiile și vizitele desfășurate cu diferite ocazii, copiii au învățat cum ne comportăm în
natură, în mijloacele de transport.
În activitățile practic gospodărești, am realizat ecologizarea împrejurimilor grădiniței, și am
realizat din deșeurile colectate diferite obiecte: jucării, costume pentru carnaval, obiecte
decorative, care s-au vândut într-o expoziție cu vânzare și din fondurile colectate, am
achiziționat puieți de pomi pe care i-am plantat în curtea grădiniței. Iar pentru sensibilizarea

19
populației din localitatea noastră am realizat fluturași cu reguli de protecția mediului și pe
care i-am împărțit împreună cu copiii trecătorilor.
Pentru activitatea de educare a limbajului am scris o poezie, pe care au învățat-o copiii cu
mare plăcere și am numit-o imnul ecologiștilor:

Noi suntem ecologiști

Toți din grădi vrem să știți

Noi suntem ecologiști
Și noi tare ne dorim
În mediu curat să trăim.

Și chiar dacă suntem mici

Îți spunem să te implici
Fiți atenți la selectare
Și apoi la reciclare!

Activitățile desfășurate cu preșcolarii în grădiniță, reprezintă o cale prin care aceștia

dobândesc cunoștințe despre ecologie și mediul înconjurător, se consolidează, se aplică și se
verifică modul în care sunt percepute și interpretate realitățile înconjurătoare. Prin stimularea
curiozității și a interesului pentru cunoaștere se educă la copii dragostea pentru natură și
frumusețile acesteia.
În concluzie, pot spune că educația ecologică ajută copilul de azi și adultul de mâine
pentru a manifesta sensibilitate față de mediul care ne înconjoară și problemele legate de
acesta. Preșcolarii vor dobândi valori și sentimente de grijă pentru siguranța mediului în care
trăiesc, învață să aplice cunoștințele și abilitățile dobândite prin acțiuni pozitive care vor
conduce la rezolvarea problemelor mediului.
Închei prin cuvintele lui Henry David Thoreau, care spunea că : ”În natură se află
secretul păstrării ecologice a lumii.”

BIBLIOGRAFIE:
”Curriculum pentru educație timpurie”, 2019

20
 Geamănă Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, „Educaţia ecologică la vârsta
preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, C.N.I. Coresi, Bucureşti, 2008,
pag 15-18;
Lilieu A., „O conduită ecologică corectă” , Tribuna Învățământului, Nr. 41/21 oct. 1991;
Mohan Gh., Ardelean A., ”Ecologie și protecția mediului”, Editura Scaiul, București,
1993;
Pârvu Constantin, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001, pag 233-240;

21
 PROIECT ECOLOGIC

Grădinița P.P. nr.15, Tecuci

Profesor învățământ preșcolar: Dascălu Mihaela

I. 1. Alegerea subiectului

Lângă grădiniță este amplasat un magazin general și uneori părinții cumpără ” micul
dejun” al copiilor de aici. Unii copii plâng să își mănânce pachețelul înainte de gustarea de la
ora 9.00 și aruncă gunoiul la întâmplare. Noi, ca și grădiniță ne-am propus să formăm copiilor
un comportament ecologic prin reciclarea selectivă o deșeurilor, însă am observat că
părinților le lipsește acest comportament, de accea ne-am propus să demarăm acest proiect.

1. Direcţiile de dezvoltare a proiectului

În cadrul ”Întâlnirii de dimineață ” am organizat un joc de simulare: ” Poienița tristă”.

Pe un fundal din material textil am improvizat un picnic. Copii și-au mâncat gustarea
din ghiozdane și apoi au lăsat resturile menajere pe poieniță. La început au fost în poieniță
flori vesele, iar printre resturile de mâncare am strecurat flori triste și apoi am căutat să aflăm
împreună cu copiii de ce s-au întristat florile.

În urma analizei jocului am aflat ce știu copiii:

- Florile au nevoie de lumină, căldură și apă pentru a fi vesele.

- Gunoaile otrăvesc hrana plantelor.

Ce nu știu copiii:

- Când mergem la picnic trebuie să luăm instrumente de curățare a mediului( saci

plastic, mănuși)
- Să curățăam locul unde a avut loc picnicul, în felul acesta lăsăm natura curată
pentru a ne întoarce cu plăcere în acel loc
- Păsările se hrănesc cu insecte și pot mânca și din resturile menajere care dacă nu
sunt biodegradabile alterează pământul
- Pământul devine sterp/ nesănătos unde sunt aruncate gunoaiele!

22
 Ce vor să afle:
- Ce înseamnă deșeuri
- Cum reciclăm
- De ce trebuie să reciclăm selectiv deșeurile
- Cum putem transforma deșeurile în obiecte decorative, utile?

Tema proiectului: ” Ocrotiți natura reciclând!”

Scopul proiectului: Dezvoltarea capacității de selectare și utilizare a strategiilor de rezolvare

a problemelor de mediu care vizeză reciclarea selectivă a deșeurilor și transformarea
gunoiului în ” artă”,

Obiectivele proiectului:

- Identificarea în viața reală unei situații-problemă pe tema ecologică existentă la

nivelul grupei și în situații concrete de viață
- Formarea de atitudini pozitive și abilității de a coopera în vederea soluționării
problemelor apărute
2. Discuții cu persoanele implicate

Deoarece în cadrul acestui proiect grupul țintă a fost format din copii și părinți
deopotrivă, ne-am întălint cu părinții pentru a fi anunțați de acest proiect.

Astfel, am realizat împreună cu părinții ” Colțul Eco” , prin existența celor trei
coșuri eco pentru reciclarea selectivă a deșeurilor, exerciții zilnice de reciclare a
deșeurilor în timpul diferitelor activități implicând părinții ca parteneri activi.

II.Activitatea de documentare și investigare

Reflecție- de exemplu, ” care este contribuția personală a mea la păstrarea sălii de grupă/
a curții de joc, a mediului curat”

Astfel, copii au confecționat din carton și păhărelul de la desert, căsuțe pentru păsărele.

Am dorit ca prin situațiile create pentru exersarea comportamentului în colectivitate,

copilul să capete încredere în forțele proprii ducând la bun sfărșit o sarcină dată, să
cultivăm stima de sine prin siguranța că ceea ce face bine, schimbarea producându-se mai
repede prin rutinile zilnice adaptate la viața din grădiniță.

23
III. Evaluarea proiectului

Am organizat o paradă a costumelor, la ca au participat și părinții copiilor.

Așa că, am dorit să folosim diferite tipuri de deșeuri pentru a confecționa costumele
pentru paradă, cu scopul atenționării adulților și responsabilizării copiilor și părinților
deopotrivă că este important să reciclăm selectiv deșeurile pentru a proteja mediul
înconjurător. Acest proiect s-a concretizat prin acțiuni practice de reciclare efectivă a
deșeurilor și de reutilizare alor prin transformarea acestora în diverse obiecte utile, în
procesul de învățare, care pot transmite anumite mesaje ecologice și care pot deveni
maniere eco durabile în timp.

24
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Prof. înv. preșcolar Dincă Iulia Mădălina,

Grădinița cu program normal Iazu, Dâmbovița

Motto: ,,Fericit este copilul care întâlnește în fiecare etapă a drumului său pe educatorul
capabil să-i insufle treptat forța și elanul necesar îndeplinirii destinului său ca om.”
În contextul actual, lumea se confruntă cu o serie de probleme și schimbări la nivel
global, una dintre cele mai grave fiind degradarea și poluarea mediului înconjurător, consecință
a activității omului. Educația ecologică, educația pentru protecția mediului a devenit o
preocupare având ca scop formarea și promovarea unei atitudini pozitive și responsabile față
de mediul înconjurător. Protejarea mediului a devenit un obiectiv important al lumii
contemporane, de aceea trebuie ca, încă de la cele mai fragede vârste, copiii să învețe și să
respecte legile naturii. Copiii trebuie învățați cum să contribuie la refacerea naturii, menținând
curățenia și îngrijind frumusețile ei oriunde s-ar afla, să înțeleagă că ocrotind natura se ocrotesc
pe ei înșiși.
Curiozitatea, dorința de a imita adultul, răspunsul emoțional puternic sunt câteva dintre
caracteristicile vârstei preșcolare care facilitează educația ecologică în grădiniță. La acestea se
adaugă faptul că, în contextul social prezent, educatoarele au un rol aproape la fel de important
ca părinții în educația copilului, întrucât el petrece adesea mai mult timp la grădiniță decât
acasă. În prezent „cei 7 ani de acasă” tind să devină „cei 3 ani de la grădiniță”, deși rolul
educației parentale nu poate fi suplinit.
Pentru a avea un efect asupra dezvoltării copiilor și în formarea unei personalități
armonioase, activitățile de educație ecologică trebuie desfășurate continuu, pe cât posibil să
facă parte din programul cotidian sau măcar unele idei să fie infiltrate în diversele teme
abordate în grădiniță. Cu toate acestea, un impact deosebit îl au zilele dedicate special unei
teme privind natura și protejarea ei, de preferință considerând calendarul ecologistului:
 21 martie – Ziua Internațională a Pădurii;
 22 martie – Ziua Internațională a Apei;
 1 aprilie – Ziua Internațională a Păsărilor;
 22 aprilie – Ziua Pământului;

25
  5 iunie – Ziua Internațională a Mediului;
 8 iunie – Ziua Mondială a Oceanelor;
 16 septembrie – Ziua Internațională a Ozonului;
 4 octombrie – Ziua Internațională a Protecției Animalelor;
 6 octombrie – Ziua Internațională a Habitatului.
De exemplu, de Ziua Internațională a Pădurii se poate organiza o excursie într-o pădure
din apropiere, se observă plantele și animalele din pădure sau se poate desfășura o acțiune de
plantare de arbori și se prezintă copiilor rolurile pădurii în viața noastră și activitățile umane
care prezintă un pericol pentru aceasta.
Un alt exemplu de activitate prin care se poate realiza educația ecologică în grădiniță
este observația în natură. Astfel, la tema ,,Păsări călătoare” se vor prezenta copiilor câteva
povești și poezii privind barza sau rândunica, iar ulterior se va face o vizită pentru observarea
unor cuiburi, copiii reușind astfel să observe direct cuiburi de rândunică sau barză și chiar
părinții hrănindu-și puii. Aceste observații îi dau posibilitatea educatoarei să prezinte pe
înțelesul copiilor unele elemente privind echilibrul ecologic, relațiile dintre organismele vii,
precum și dintre acestea și mediul înconjurător, a fenomenului dispariției păsărilor călătoare în
timpul migrației și consecințele scăderii numărului acestora.
Scopul final al educației ecologice la copiii preșcolari este de a le forma bazele unei
gândiri și atitudini centrate pe promovare a unui mediu natural cât mai sănătos, propice vieții,
de a le dezvolta spiritul de responsabilitate față de natură. Prin participarea tuturor factorilor
educativi: grădiniță, familie, comunitate, mass-media, la realizarea acestor intenții, copilul
înțelege mai bine efectele pe care le are un comportament necorespunzător asupra mediului
înconjurător.

Bibliografie:
 Geamănă Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, 2008 – „Educația ecologică la
vârsta preșcolară”, Supliment al Revistei „Învățământ Preșcolar”, C.N.I. Coresi, București.
 Dilă, S., Crăciun, V., 2002 – „Glasul Naturii”. Ghid practic de educație pentru mediu
pentru învățământul preșcolar, Tulcea.
 Hac, P.A., 2010 – Educație ecologică. Ghidul educatorului de mediu. Administrația
Parcului Natural Lunca Mureșului, Arad.

26
 Un mediu curat,o viață sănătoasă!

Prof. Duplea Lia

Grădinița Dudașu Crneți,Loc.Șimian,Jud.Mehedinți

Colectarea selectivă a deșeurilor este o responsabilitate pe care fiecare dintre noi, ca

reprezentanți ai acestei comunități, ar trebui să o avem. Indiferent că este vorba despre
reciclarea în propriul oraș sau în locurile în care călătorim, colectarea selectivă ar trebui să
facă parte stilul personal de viață, astfel încât să menținem mediul în care trăim sănătos.

Dar ce înseamnă reciclarea selectivă? Reciclarea presupune separarea, colectarea și

depozitarea materialelor vechi, utilizate, în vederea transformării lor în produse utile noi.

În prima fază, reciclarea se referă la colectarea deșeurilor în containere diferite, special create
și inscripționate pentru diverse categorii de materiale care urmează a fi transportate la
centrele de reciclare. Mai mult decât atât, reciclarea reprezintă un proces de reutilizare a
materialelor produselor uzate, în vederea transformării lor pentru a crea altele, fără a utiliza
materii prime noi. Astfel, se reduce semnificativ consumul de energie necesar extragerii
materiilor prime.

Reciclarea este esențială pentru păstrarea mediului în care trăim sănătos și cât mai
puțin poluat și intoxicat. De asemenea, este extrem de importantă și pentru reintroducerea în
sistemul economic a unor materiale care devin din ce în ce mai greu de găsit. Astfel, este
redus consumul emisiilor nocive din aer, cantitatea de deșeuri scade, iar resursele naturale se
conservă.

Neglijența noastră în privința folosirii deșeurilor are consecințe foarte grave, printre care
putem număra poluarea mediului (aer, apă, sol), distrugerea mediului, dispariția anumitor
specii de plante și animale, focare de infecție și altele.

Cele mai bune soluții pentru reciclare sunt coșurile pentru colectare selectivă, care ar trebui
să fie prezente prin tot orașul, atât stradale, cât și de interior, pentru instituții publice, mall-
uri, clădiri de birouri și blocuri de locuințe. Soluții profesionale moderne pentru depozitarea
colectivă a deșeurilor sunt disponibile în magazinul Sanito. Din grijă pentru necesitățile
fiecărui tip de spațiu, Sanito pune la dispoziție o gamă variată de soluții pentru depozitarea
deșeurilor și comercializează coșuri de gunoi care se potrivesc tuturor mediilor de utilizare.

Mai mult decât atât, procesul de reciclare, are și următoarele beneficii:

• fiecare tona de hârtie reciclata salvează 17 copaci;

• o tonă de hârtie reciclată economiseşte: 2,5 barili de petrol; 4132 KwH (suficient
pentru a încălzi o locuinţă timp de 6 luni), 497,88 litri de apă;
• descompunerea naturală a plasticului sau a aluminiului în mediul inconjurator necesită
peste 500 de ani;

27
 • se folosește cu 95% mai puțină energie pentru reciclarea aluminiului, față de cea
necesară producerii din materii prime (60% în cazul oțelului, 40% în cazul hârtiei,
70% pentru plastic și 40% pentru sticlă);
• PET-ul reciclat poate fi folosit pentru a fabrica noi produse: covoare, mochete,
material pentru tricouri, încălţăminte, pulovere şi jachete, genţi, umplutură pentru
haine de iarnă sau saci de dormit şi chiar jucării.
• se reduce considerabil cantitatea de deșeuri din gropile de gunoi;
• reciclarea reduce numărul de agenți poluanți din aer și apă;
• se reduce semnificativ cantitatea de emisii de CO2 realizată prin extragerea și
prelucrarea minereurilor

Colectarea și reciclarea selectivă reprezintă soluții pe termen lung. Astfel, vom reuși să trăim
sănătos și să păstram un mediu mai curat, atât pentru noi, cât și pentru generațiile urm

28
29
 Argument
„Noi locuitorii acestei planete, pe care viata este din ce in ce mai
tulburatoare, strigam cu frenetica energie a fi, a fi, a fi! Raspunde acest pamant
roditor dorintei noastre de a exista, disperarii noastre de a cauta,cat mai multe
pretexte de a trai,asa cum plantele traiesc pentru fructe, altele pentru floare,
altele pentru simplul motiv ca au incoltit, altele pentru desfatarea si hrana altor
plante mai puternice decat ele ”
Nichita Stanescu

Educația ecologică trebuie să înceapă încă din grădiniță. Să-i învațăm pe copii să fie
descoperitori, să privească, să asculte, să simobilizeze vibrațiile inimii descoperind și prețuind
comorile ascunse ale lumii, iar cunoștințele și deprinderile formate să constituie piatra de temelie
a educației ecologice, care să devină componenta importantă a educației permanente.
Deși este “ o picatură într -un ocean ”, proiectul inițiat la nivelul unității, vine in sprijinul
efortului nostru în protejarea și ocrotirea mediului înconjurator.
Copiii sunt un public important pentru educaţia ecologică deoarece sunt gestionarii şi
consumatorii de mâine ai resurselor. Totodată, ei pot influenţa părinţii şi alţi membrii ai
comunităţii.
Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică am pornit de la ideea simplă, dar eficientă
în planul emoţiilor şi sentimentelor-transpunerea copilului în locul elementului din natură care a
suferit o agresiune din partea omului. Pus în postura celui agresat şi care nu se poate apăra singur,
preşcolarul va realiza că trebuie să acorde ,,drept la viaţă” tuturor elementelor mediului
înconjurător. Astfel va conştientiza că orice acţiune de distrugere sau exterminare de orice fel este
dăunătoare pentru că strică echilibrul naturii. Curiozitatea copiilor preşcolari este foarte mare şi
conduce la acumularea de cunoştinţe despre mediul înconjurător, despre protecţia lui, ceea ce
contribuie la dezvoltarea capacităţii copiilor de a gândi logic şi de a interpreta corect aspecte din
jurul lor.
Acţiunile au fost realizate într-o atmosferă relaxată în care copiii şi-au putut asuma
responsabilităţi, percepand astfel, activităţile ca fiind reuşite şi nu au resimţit o frustrare ca
urmare a faptului că sunt constrânşi să participe la activităţi care nu corespundpreocuparilorlor.

30
naturii, identificarea unor probleme de degradare a mediului, dorim să formam la copii o atitudine
corectă, responsabilă fața de mediul apropiat pentru o viața civilizată și sănătoasă.
Alegând singuri şi asumându-şi responsabilitatea deciziei, copiii devin independenţi, capabili să se
descurce singuri, încrezători în propriile forţe ceea ce duce la formarea unei imagini de sine pozitive.

Scop :

 Formarea unei gândiri şi atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vieţii,
 Dezvoltarea spiritului de responsabilitate faţă de natură;
 Implicarea copiilor și cadrelor didactice în activități care să răspundă intereselor și
preocupărilor diverse ale copiilor;
 Participarea tuturor factorilor educativi - grădiniță, familie, comunitate - la realizarea acestor
intenţii;
 Înțelegerea de către preșcolari a efectelor pe care le are un comportament necorespunzător
asupra mediului.

Obiectivele proiectului :

 Colectarea de materiale necesare (conuri de brad, pietre ,vopsea, ghivece, flori, decorațiuni
de grădină, căsuțe pentru păsărele, etc;) pe care le vom folosi în cadrul activităților propuse –
spălare , sortare , uscare ș ilăcuire ;
 Folosirea ,,darurilor naturii” pentru realizarea unor lucrări interesante ;
 Dezvoltarea gustului estetic pornind de la frumusețile naturii;
 Cunoașterea particularitățlor mediului înconjurător ;
 Dezvoltarea comportamentului de protejare a mediului înconjurător ;

Activitățile desfășurate au constituit un mijloc important pentru formarea și dezvoltarea deprinderii

de a sesiza frumosul din natură și de a-l îndrăgi .
Am ales locul în care vom amenaja spațiul de recreere, gândindu-ne la poziționarea
pieselor de decor și la tușa finală reprezentată de decorațiuni . Ne-am propus ca în grădină să
expunem lucrările copiilor și în felul acesta ei să se bucure ,,altfel” de rodul munciil or . În acest fel
vor fi apreciațiși de alți colegi din grădiniță, dar și de părinți.Cele mai frumoase amintiri ale noatre
sunt cele de la joaca de afară, iar asta nu este o întâmplare .
Învățarea prin experimentare este mai eficientă și, cu siguranță, cea mai distractivă
pentru prichindei .

31
Modalități de realizare:
-antrenare în acțiuni gosodărești ( procurare de material);
-ateliere de creație ( pictură );
-jocuri distractive și de relaxare;

Resurse umane :

 200 preșcolari ai Grădiniței P.P. Prichindel – Tecuci;

 Cadrele didactice care conduc grupele de preșcolari: Matei Maria, Bogatu Daniela, Cîlici
Anișoara, Constantin Elena, Cozma Roxana, Dumbravă Ani Rodica, Gavrilă Georgiana, Grigore
Oana, Lazăr Lilica, Leahu Ionela, Manea Bălășica, Matei Corina, Rău Aurelia, Susanu Melania
Angelica, Tătaru Ghițilina, Țincoca Mihaiela Cătălina, Zamfir Monica Doinița
 Părinții preșcolarilor implicați în proiect .

Resurse materiale : materiale bilogice-vopsea, acuarele, șpray-uri ,ornamente de grădină, ghivece

cu flori,material din natură (conuri, pietre)

Durata proiectului : 24.05.2021 -28.05.2021

Evaluarea proiectului:

- s-a realizat printr-un album foto cu imagini representative din activitățile derulate pe
parcursul întregii săptămâni.

În concluzie, putem spune că nu există activități anume pentru educație ecologică, ci prin
toate activitățile și acțiunile ce le desfășurăm în grădinițe, copiii își pot însuși numeroase noțiuni și
cunoștoințe despre problematica ecologiei.

Scopul final al educației ecologice este acela de a-l face pe copil să cunoască, să-și
însușească, să respecte normele și regulile de protejare a mediului înconjurător, de menținere a
sănătății individuale și colective și să înțeleagă necesitatea cultivării comportamentelor și
atitudinilor de protecție și autoprotecție în raport cu natura.

32
NR. ZIUA/ OBIECTIVUL LOCUL PERSOANE
ACTIVITATEA TIPUL
CRT. DATA ACTIVITĂȚII DESFAȘURĂRII IMPLICATE

1. LUNI -antrenarea copiilor și a părinților

24.05.2021 în activități de colectare a „Părinți implicați- Toate cadrele
materialelor din natură – conuri de copii fericiți” Activitate cu Curtea grădiniței didactice
brad, pietre și a altor materiale caracter practic -părinți
decorative- vopsea, ghivece, flori, -copii
decorațiuni grădină, căsuțe păsări,
etc;
2. MARȚI -exersarea unor deprinderi de
25.05.20-21 îngrijire și ocrotire a mediului
încorjurător, în vederea educării Activitate cu Toate cadrele
unei atitudini pozitive față de „O lume de flori, caracter practic- didactice
aceasta; o lume de culori” gospodăresc -părinți
Curtea grădiniței -copii
-antrenarea copiilor în activități
menite să contribuie la plantarea și
îngrijirea florilor;

3. MIERCURI
26.05.2021 -stimularea expresivității prin „Fantezie și Curtea grădiniței Toate cadrele
pictură; creativitate” Activitate didactice
artistică-plastică -părinți
-dezvoltarea abilităților artistice, -copii
atenției, învățarea cunorilor și a

33
 formelor;

4. JOI - antrenarea copiilor în activități

27.05.2021 practice menite sa contribuie la „Natura nu e Activitate cu Curtea grădiniței Toate cadrele
infrumuseșarea curtii gradinitei poveste, e de caracter practic- didactice
poveste” gospodăresc -copii
-personal de
îngrijire

5. VINERI - implicarea copiilor in initierea si Activități de

28.05.2021 derularea unor jocuri menite sa le ,,Privim natura cu mișcare, Curtea grădiniței Toate cadrele
dezvolte dragostea pentru frumos , ochii sufletului” distractive și de didactice
pentru natura relaxare. -părinți
-copii

34
-IMAGINI SUGESTIVE-

35
36
37
38
39
40
41
42
43
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ, NECESARĂ DE LA VÂRSTE MICI

Prof. Înv. Preșcolar IONIȚĂ ȘTEFANIA-GEORGIANA

GRĂDINIȚA ALICE, Sector 2, București

Cu toții ne trăim viața pe acest pământ. Tocmai de aceea, devine imperios necesară
conștientizarea importanței protecției mediului. Un mediu bolnav ne poate îmbolnăvi pe noi
toți. Protecția acestuia ar trebui implementată copiilor încă de la cele mai fragede vârste. Fiind
profesor pentru învățământul preșcolar, militez pentru introducerea acestei teme in
Curriculum-ul Preșcolar, o temă prea puțin abordată pe acest palier educațional, fiind cu atât
mai necesară în vremurile pe care le traversăm. Tratarea cu indiferență și ignorarea acestei nișe
a educației ecologice devine, în opinia mea, o atitudine nejustificată.

Conținuturile educației ecologice contribuie la formarea unei conştiinţe şi a gândirii

ecologice despre natură, dar şi a formării unei comportări atente şi corecte faţă de ea. Nu este
suficientă o simplă informare cu privire la mediul înconjurător, ci este important ca elevii să-
şi poată exprima idei personale şi să manifeste o atitudine legată de responsabilitatea pe care
şi-o asumă în privinţa mediului în care trăiesc. Trebuie să fie capabili să înţeleaga relaţiile
existente între anumite situaţii şi să analizeze, să sintetizeze şi generalizeze informaţiile.

Este importantă rezolvarea cauzelor care au dus la o anumită situaţie şi nu a efectelor

acesteia. Educaţia privind protecţia mediului înconjurător se adresează atât minţii cât şi
sufletului elevilor. Un rol deosebit îl prezintă stimularea interesului şi entuziasmului acestora.
Instituțiile educaționale joacă un rol major in educaţia privind mediul înconjurător, deoarece
tinerii petrec o mare parte din timp aici şi pentru că este locul unde sunt transmise cunoştinţe
care au menirea de a dezvolta atitudinea pozitivă a elevilor faţă de problemele mediului
înconjurător.

Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate şcolară, activităţi
ştiinţifice, artistice, practice, sportive sau religioase. Din multitudinea formelor de manifestare
menţionăm: observaţii în natură, experimente, povestiri ştiintifice, desene, plimbări, drumeţii,

44
excursii, vizionare de diapozitive sau expuneri power point, jocuri de mişcare instructiv -
distractive, labirinturi ecologice, vizitarea muzeelor, expozitii, spectacole, vizionari de
emisiuni TV cu specific educaţional, concursuri. Tematicile care pot fi parcurse sunt stabilite
în funcţie de subiectul propus: "Să ocrotim natura", "Poluarea în diferite anotimpuri", "Ce se
întamplă iarna cu plantele şi animalele?", "Ce ştim despre pădure?" "Natura se trezeşte la
viaţă", "Copac tânăr, copac bătrân", "Ce ne învaţa natura?", "S.O.S. natura...", "Culorile şi
sănătatea", etc.

Consider că într-o formă incipientă, cunoștințele despre ecologie și educarea în acest

sens își are rădăcinile în primii ani de viață, în “cei 7 ani de acasă”. Dincolo de această perioadă
are loc șlefuirea, îmbunătățirea, îmbogățirea a ceea ce s-a creat la începutul copilăriei.

Educaţia ecologică se poate realiza prin cele trei forme ale educaţiei, astfel:

• Educaţie formală (realizată în unităţile de învăţământ);

• Educaţia informală (realizată prin ONG-uri, mass media, familie),
• Educaţia nonformală (realizată prin activităţi extraşcolare, centre de educaţie
permanentă, cluburi, etc.).

Această formă, disciplină și conținut al educației unește, apropie și solidarizează

oamenii, copiii, îi face să conștientizeze ca doar împreună pot reuși, pot fi puternici și ca
acțiunile unuia singur sau a unui grup nu sunt suficiente.

S-a constat că atunci când sunt mici, copiii au o atitudine poyitivă faţă de mediul
înconjurător, aceasta modificându-se pe măsură ce cresc datorită influenţei exercitate de
tehnologiile moderne şi de consumerismul vieţii moderne.
Soarta viitorului vieţii în ansamblul ei depinde de gândirea şi efortul nostru de a menţine
echilibrul în natură prin formarea unei conştiinţe ecologice de sine stătătoare în rândul
oamenilor. Și ca să realizăm aceasta în rândul oamenilor, trebuie să începem cu copiii.

Bibliografie:
•http://eke.ro/document/Raport%20de%20cercetare_EDUCATIE%20ECOLOGICA.pdf;
• Oana Andra Bălăceanu, Educaţia ecologică formală şi importanţa ei, ed. Columna, Bucureşti,
2013.

45
 EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIŢĂ

PROF. LARE CLAUDIA ELENA,

GRADINIŢA P.P. NR. 7, GALAŢI

Proţectia naturii devine tot mai mult una din cele mai importante preocupări
ale societaţii contemporane şi comportă trei aspecte importante: prevenirea deteiorării
mediului, acţiuni de depoluare şi reconstrucţie ecologică, ce constau, în principal, în
măsuri reparatorii, şi păstrarea sau întreţinerea zonelor depoluate.
Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. În
plus, comportamentele şi convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă
sunt cele care se pastrează cel mai bine toata viata. De aceea, în educaţia realizată în
grădiniţă trebuie sa pornim de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale,
pentru ceea ce reprezintă, în general, natura pentru ei.
Scopul principal al educaţiei privind mediul înconjurător este acela de a oferi
fiecărui individ posibilitatea de a manifesta o atitudine personală, responsabilă faţă de
mediul în care trăieşte. Educaţia ecologică are semnificaţia deprinderii unui anumit
mod de a înţelege relaţia dintre om şi mediul de viaţă, care nu este numai al său, ci şi
al plantelor şi animalelor. Punctul de plecare al acestui demers îl constituie optica
noastră ce trebuie să exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu
toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare. Deci este important ca noi, cei ce
avem misiunea de a-i educa pe cei mici, să avem o conştiinţă ecologică bine
conturată, pentru ca acţiunile pe care le desfăşurăm să fie eficiente şi credibile în faţa
copiilor.
Preşcolarii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale
lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acţiune negativă a noastră, oricât de
insignificantă ar fi, poate să afecteze în mod distructiv natura. Semnalele de alarmă
lansate de specialişti, explicaţiile şi statisticile întocmite de aceştia au un rol
incontestabil, dar pentru implicarea şi acţiunea eficientă de formare în sens ecologic
se ajunge prin sensibilizare şi prin antrenarea componentelor afective şi volitive ale
copiilor. De aceea, activităţile de educaţie ecologică se desfăşoară într-o atmosferă
relaxantă, unde interesul şi comunicarea să încurajeze iniţiativele, dar şi opţiunile
fiecăruia.

46
 Abordarea educaţiei ecologice în grădiniţă prezintă anumite particularităţi
metodologice, scopul final al acestui demers fiind formarea unui comportament
ecologic adecvat şi derularea de acţiuni concrete de protecţie a mediului înconjurător.
Schema logică de abordare a educaţiei ecologice prezintă câteva etape care descriu un
traseu formativ ce poate fi urmat de către orice cadru didactic, prin valorificarea
atentă a conţinutului şi metodologiei specifice disciplinei:
1. Perceperea şi observarea naturii. Această primă etapă poate fi realizată cel mai
bine prin ieşirile în natură, excursii, tabere. Este primul pas de contact nemijlocit cu
elementele mediului şi constituie premisele etapelor următoare.
2. Determinarea trăirii unor senzaţii şi sentimente şi conştientizarea copiilor
asupra acestora. În urma perceperii aspectelor din mediul înconjurător, copiilor li se
atrage atenţia asupra plăcerii de a privi cerul senin, de a trage în piept aerul curat al
unei păduri, de a asculta susurul unui pârâu, etc. În această etapă educatoarei îi revine
rolul de a discuta şi a atrage atenţia asupra acestor aspecte şi de a sublinia beneficiile
unui mediu curat, sănătos, precum şi apartenenţa noastră la sistemele naturale de viaţă
şi comunicarea existentă între noi şi mediul natural.
3. Implicarea personală. Prin discuţii, în urma stabilirii locului şi rolului fiecăruia
în spatiu şi timp, în cadrul social pot fi relevate modalitati de implicare individuală,
felul în care putem fi de folos.
4. Asumarea responsabilităţii. Această etapă este esenţială în formarea unei
structuri comportamentale adecvate. Existând implicare, trebuie să existe şi
responsabilitate. Etapele menţionate de desfăsurare a educaţiei ecologice asigură,
potrivit nivelului acestei vârste, adoptarea comportamentului ecologic. Este implicit
faptul că informaţia motivează, însoţeşte şi susţine percepţia senzorială, analiza
senzaţiilor, încadrarea în sistemul natural de viaţă, definirea rolului personal,
respectiv, implicarea individuală şi asumarea responsabilităţii.
5. Alcătuirea unei strategii de acţiune. Această etapă reprezintă trecerea spre
acţiunea concretă. Faptul că, în calitate de cadre didactice, organizăm acţiuni diverse
împreună cu copiii, nu este suficient. Realizarea, într-adevar importantă, ar fi să
formăm copiilor acel interes şi acele abilităţi care să le permită să înţeleagă cum se
organizează astfel de acţiuni şi să acţioneze din imbold propriu.
Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică putem porni de la o idee
simplă, dar destul de eficientă în planul emoţiilor şi sentimentelor: transpunerea
copilului în locul elementului din natură care a suferit o agresiune din partea omului.

47
Pus în postura celui agresat şi care nu se poate apăra singur, copilul va realiza că
trebuie să acorde “drept la existenţă” tuturor elementelor mediului din jurul său.
Treptat va înţelege că orice acţiune de distrugere sau exterminarea de orice fel este cât
se poate de dăunătoare pentru că strică echilibrul naturii.
Având în vedere faptul că cel puţin în zona noastră pădurea “începe de la
marginea casei şi se termină la marginea cerului”, motivaţia a fost puternică şi ne-am
propus ca, în mod organizat, “să pătrundem în tainele pădurii” şi să încercăm să
stopăm mutilarea acestui “Laborator al Terrei”.
A ocroti şi îmbunatăţi mediul înconjurător reprezintă pentru întreaga societate
un obiectiv primordial, o sarcină a carei realizare trebuie coordonată şi armonizată
foarte bine în sistemul educaţional. Acţiunea de protecţie a mediului nu este uşoară în
comunitate. Schimbarea mentalităţii oamenilor este dificilă, iar fără educaţia fiecărui
individ în acest sens, începând de la vârste timpurii, orice demers la scara socială de
ocrotire a mediului este supus eşecului.
În sprijinul realizării acestui demers educativ vine programul educaţional
“Ecogrădiniţa”, care-şi propune să contribuie la creşterea gradului de conştientizare al
copiilor asupra problemelor de mediu, punându-i astfel bazele dezvoltării se
urmăreşte clarificarea apartenenţei copiilor la mediu. Sunt încurajate discuţiile şi
munca în grup, precum şi orice iniţiativă luată în protejarea mediului.
Grădiniţa noastră derulează, pentru al patrulea an, programul “Eco-Grădiniţa”.
Acest program conturează strategia de acţiune în domeniul educaţiei ecologice, la
nivelul unităţii noastre.
Beneficiile pe care credem că grădiniţa noastră le va avea prin continuarea
programului Eco-Grădiniţa, sunt:

• Sensibilizarea copiilor în problema păstrării unui mediu curat, sănătos şi

estetic;
• Cultivarea dragostei copiilor pentru Terra, pentru toate elementele care intra în
componenţa acesteia: ape, plante, animale, etc;
• Educarea copiilor în sensul păstrării sănătăţii mediului în care trăiesc;
• Însuşirea unor norme de comportare specifice asigurării echilibrului dintre
sănătatea individului, a societaţii şi mediului;

48
• Formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă normele
specifice de păstrare a igienei mediului;
• Educaţia copiilor şi a familiei în sensul formării unor comportamente corecte
de ocrotire a mediului, de colectare selective a deşeurilor menajere reciclabile, de
gestionare a deşeurilor;
• Promovarea grădiniţei noastre la rangul de Eco-grădiniţă, conform
standardelor UE, ca urmare a activitaţilor educative desfăşurate şi a derulării
programului amintit.
Scop:
• Educarea copiilor şi a comunităţii locale pentru păstrarea unui mediu mai curat
şi mai sănătos, pentru utilizarea raţională a resurselor naturale şi menţinerea
echilibrului ecologic, în vederea conservării naturii pentru generaţiile următoare.
Obiective:
• Conştientizarea şi sensibilizarea comunităţii locale, a copiilor şi părinţilor faţă
de problemele mediului;
• Crearea în grădiniţă şi în împrejurimi a unui mediu ambient plăcut, prin
amenajarea şi întreţinerea spaţiilor verzi;
• Formarea unui comportament etic, civic;
• Formarea unor deprinderi de conservare a naturii;
• Implicarea copiilor în colectarea materialelor reciclabile – hârtie şi PET-uri.
Concluzii:
În extensor, “ecuaţia” fundamentală a vieţii pe această planetă constă în
găsirea unui raport echilibrat între necesităţile de ordin economic şi capacitatea
ecologică a planetei, înţeleasă ca un capital real al naţiunilor, clar limitat şi uşor
perisabil în condiţiile unei gospodăriri necorespunzătoare. Omul reprezintă un factor
activ în dinamica spaţială şi temporală a mediului biotic, în general, şi a pădurilor, în
mod special. Acţiunile factorului antropic pot şi trebuie să fie doar cu finalitate
pozitivă, mai ales că azi din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă consideră degradarea
mediului, în ansamblu, şi a pădurilor, în particular, drept cea mai dramatică criză a
omenirii.
Curiozitatea copiilor conduce la acumularea de cunoştinţe despre mediul
înconjurător, despre protecţia lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacitaţii copiilor
de a gândi logic şi de a interpreta corect aspectele din jurul lor.

49
 BIBLIOGRAFIE

1. Melania Ciubotaru, Educatia ecologica in gradinita, Editura: CD Press 2005

2. Mazilu M., Ecologie şi protecţia mediului înconjurător, Timişoara, Editura
Mirton, 2004
3. Drucker P.F., 1999, Realităţile lumii de mâine, Bucureşti, Editura Teora, 1999

50
 Dezvoltarea empatiei copiilor față de mediul înconjurător: un
obiectiv important al educației ecologice

Prof. Lavric Mariana

Școala Gimnazială Sanatorială, Bușteni

Degradarea mediului înconjurător, ca rezultat al activității umane, este în prezent o

problemă majoră, globală a omenirii, care nu a înregistrat niciodată de-a lungul istoriei speciei
umane dimensiuni atât de catastrofale. Poluarea aerului, apei și solurilor, distrugerea stratului
de ozon, modificarea globală a climei, distrugerea și fragmentarea habitatelor, dispariția
speciilor, sunt câteva dintre probleme ecologice actuale dar și de perspectivă, care prezintă un
pericol major la adresa vieții pe Pământ, unele dintre ele fiind fenomene aproape ireversibile.
În majoritatea țărilor dezvoltate protecția mediului a devenit una din direcțiile prioritare ale
politicii statului. Întreaga comunitate trebuie să își aducă contribuția în abordarea acestei
probleme și în acest scop este necesară implementarea unui sistem de educație ecologică, pentru
toate segmentele populației. Există o gamă foarte largă de activităâi prin care acest scop poate
fi atins, în funcție de vârstă și interese: școlare și extrașcolare, științifice, artistice și chiar
sportive, prin experimente, observații, excursii, acțiuni de conservare a naturii, jocuri,
vizionarea emisiunilor televizate cu scop educațional sau a filmelor artistice cu mesaj ecologic
etc. Educaţia ecologică are, așadar, ca scop formarea atitudinii de protejare a mediului, de
dezvoltare a spiritului de responsabilitate faţă de natură și trebuie să fie un proces care să
înceapă de la vârsta preşcolară.
Animat de curiozitatea, de dorința de a imita adultul, copilul are un răspuns emoțional
puternic, ceea ce facilitează educația ecologică în grădiniță. În plus, în condițiile actuale,
educatoarele au un rol aproape la fel de important ca părinții în educația copilului, întrucât el
petrece adesea mai mult timp la grădiniță decât acasă. Așadar, învățarea prin atașament, care
este predominantă la această vârstă, ne oferă șansa de a forma la copiii noștri competențe socio-
emoționale ce pot constitui un fundament solid în formarea profilului viitorului cetățean al
planetei din toate punctele de vedere. Aceasta deoarece acum este mai facilă formarea
sentimentelor şi atitudinilor pozitive faţă de mediu, precum și formarea și dezvoltarea
conștiinței ecologice și implicit a unui comportament adecvat.
În primii trei ani de viață, copiii încep să dezvolte capacitatea de a experienția starea
emoțională sau psihologică a altei persoane (Zahn-Waxler and Radke-Yarrow, 1990).

51
 Conceptul de empatie reflectă natura socială a emoției, întrucât conectează stările
emoționale a două sau mai multe persoane (Levenson and Ruef 1992). Deoarece viața
oamenilor este prin natura sa socială, bazată pe relaționare, una dintre funcțiile vitale ale
empatiei de-a lungul vieții este aceea de a întări conexiunile sociale (Anderson and Keltner
2002). Cercetările pe tema empatiei au pus în evidență o corelație între empatie și
comportamentul prosocial (Eisenberg 2000). În particular, comportamentele prosociale precum
a ajuta, a împărți cu altcineva, a alina/ a conforta, a arăta grija față de ceilalți, ilustrează
dezvoltarea empatiei (Zahn-Waxler și colab. 1992) și cum anume experiențierea empatiei este
legată de dezvoltarea comportamentului moral (Eisenberg, 2000). Adulții oferă copiilor modele
de comportamente prosociale/ empatice în diferite moduri. De pildă, astfel de comportamente
sunt modelate/ exemplificate atât prin interacțiuni pline de grijă cu alții, cât și prin grija arătată
copilului însuși. Quann și Wien (2006, 28) sugerează că un mod de a sprijini dezvoltarea
empatiei la copiii mici este de a crea o cultură a grijii față de ceilalți în mediul de dezvoltare a
copilului pe parcursul copilăriei timpurii, relațiile dintre educatori, dintre copii și educatori și
cele dintre copii trebuind să fie unele calde și pline de grijă (Eisemberg, 2006).
Empatia copiilor se poate manifesta nu doar față de alte persoane, ci și față de celelalte
componente ale mediului natural în care trăiesc, mai ales față de cele însuflețite. Întreaga
noastră planetă trebuie privită ca o entitate vie, generatoare de viață și susținătoare a vieții.
Ajutându-l pe copil să perceapă planeta pe care trăim ca pe un cămin și totodată ca pe o mamă
a noastră, a tuturor, îi dăm șansa de a-și manifesta grija, respectul, dragostea față de ea.
Și cum la această vârstă cea mai firească modalitate de învățare este jocul, propunem,
în continuare, două exemple de jocuri care pot fi utilizate pentru a dezvolta atitudinea empatică
a copiilor față de mediul încojurător și problemele acestuia, sperând că aceasta se va concretiza,
încă de la cele mai fragede vârste, în comportamente de protejare a singurului loc din univers
pe care îl putem numi „acasă”.
SĂ PROTEJĂM NATURA (Micii ecologişti)
SCOP:
● Verificarea cunoştinţelor elevilor în legătură cu normele de comportare specifice
asigurării şi protejării naturii;
● Formarea deprinderii de a culege date necesare în scopul informării pe o temă dată;
● Activizarea vocabularului elevilor cu cuvinte care denumesc antonime;
● Dezvoltarea unei atitudini empatice față de mediul înconjurător;
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să identifice imaginile în care omul acţionează în favoarea mediului;

52
 2. să identifice acţiunile omului prin care se deteriorează natura (care produc distrugeri);
3. să aşeze în albumul potrivit imaginea decupată anterior, motivând alegerea;
4. să găsească antonimele unor cuvinte date;
5. să interpreteze corect melodia şi textul unui cântec.
SARCINA DIDACTICĂ:
● Identificarea şi gruparea imaginilor în funcţie de urmările acestora asupra mediului
(protejarea sau distrugerea lui).
● Alegerea unor cuvinte cu sens opus şi utilizarea lor corectă în propoziţii.
● Interpretarea adecvată a unui cântec cunoscut.
REGULI DE JOC:
Răspunsurile bune sunt aplaudate, cele greşite sunt corectate de colegi.
Câştigă echipa care aşează prima jetoanele corect.
ELEMENTE DE JOC:
Mişcarea, mânuirea materialelor, aplauzelor, surpriza.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Grupa va fi împărţită în două subgrupe, fiecare să le aşeze pe care trebuie să le aşeze pe
panou după următoarele criterii:
- pe panoul alb se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de îngrijire a mediului (sădirea
pomilor, adunarea şi aruncarea gunoaielor în locuri special amenajate, etc.)
- pe panoul gri se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de deteriorare a mediului: (tăiere
pomilor, foc în pădure, aruncarea gunoaielor pe jos).
După ce fiecare echipă aşează imaginile se verifică cu întreaga grupă dacă au fost corect aşezate.
Câştigă echipa care nu a făcut nici o greşeală .
VARIANTĂ:
Elevii au două albume:
1. Să ocrotim natura.
2. Nu distrugeţi natura.
Anterior planificării şi desfăşurării jocului, elevii au drept sarcină de a decupa acasă din
reviste sau din cărţi imagini cu acţiuni ale omului asupra mediului. Fiecare copil va lipi
imaginea sa în albumul la care crede că se potriveşte, motivând alegerea.
În partea a doua a jocului se va desfăşura un exerciţiu de limbaj: li se vor spune elevilor cuvinte,
iar ei vor găsi opusul lui (antonimul) şi va formula propoziţii cu cele două antonime.
Cuvintele alese trebuie să corespundă temei jocului şi să pună elevii în situaţia de a
conştientiza cele două modalităţi de acţiune asupra mediului: una benefică şi alta dăunătoare.

53
 Exemplu: curat – murdar, poluat – nepoluat, bun – rău etc.
În ultima parte a jocului vor interpreta un cântec cunoscut în care este evidenţiată dragostea şi
grija faţă de natură: ,,Frumoasă-i strada noastră ’’.
,,ÎNFIAZĂ’’ UN COPAC
SCOPUL:
● Educarea atitudinii ecologice faţă de mediul înconjurător;
● Întărirea comportamentelor pozitive de îngrijire a copacilor;
SARCINA DIDACTICĂ: participarea la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului;
REGULI DE JOC: elevii vor ,,înfia’’ un copac şi vor trebui să îl îngrijească;
ELEMENTE DE JOC: mânuirea materialelor, mişcarea.
MATERIALE NECESARE: un copac, creion de desen, hârtie, carneţel, aparat foto.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Când ieşiţi la plimbare, invitaţi copiii să ,,înfieze’’ un copac (din parc sau de pe stradă).
Prin acest gest se dezvoltă legătura dintre copii şi mediul înconjurător. Explicaţi-i că de fapt
nimeni nu poate avea un copac al lui într-un domeniu public, dar că omul se poate ,,împrieteni’’
cu un copac şi poate să-l îngrijească.
Ce răspunderi ar putea avea cineva care ,,deţine’’ un pom? În primul rând trebuie să cunoască
foarte bine copacul. De aceea cu ajutorul creionului şi al hârtiei desenaţi copacul iarna; sau
toamna, adunaţi frunzele căzute pe jos şi presaţi-le, studiaţi florile şi fructele, primăvara şi vara.
Când ieşiţi la plimbare, fiecare copil trebuie să aducă apă într-o sticlă, cu care va uda
copacul. Copiii mai mari pot să facă un calendar al copacului, în care pot nota înălţimea,
perioada când înfloreşte, mirosul pe care îl răspândesc florile, forma fructelor etc. În final, o
dată sau de două ori pe an faceţi fotografii copilului împreună cu copacul ,,înfiat’’.
Cu timpul, copacul va deveni un reper important pentru cunoştinţele de botanică ale copilului.
Bibliografie:
• Ivănescu, M. (coord.), Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului – Caietul Micii ecologişti
– învăţământul preşcolar (Material finanţat de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului
prin Ordin de Ministru nr. 2730/03.12.2007)
• Benedek-Sîrbu, A.M., Filip, R., Gheoca, A., Îndrumar pentru educația ecologică în grădinițe.
2016, disponibil online la: https://animallife.ro/wp-content/uploads/2017/05/Indrumar-Final-
4-decembrie-2016.pdf
• Lavric, M. (coord. științific conf. univ. dr. Soponaru, C.), Art-terapia și dezvoltarea socio-
emoțională la elevii cu CES. Efecte asupra anxietății, empatiei și comportamentului
prosocial. Lucrare pentru obținerea gradului didactic I, Iași, 2020

54
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ PRIN JOC

Prof. înv. preșcolar Lificiu Anișoara

Grădinița cu P.P. nr. 39, Galați

Mediul natural oferă o frumuseţe pură, inocentă, pe care copiii pot învăţa să o
descopere, să o aprecieze şi să o valorizeze în creaţiile lor. Deoarece societatea actuală a devenit
conştientă de importanţa mediului, nu numai pentru omenire, ci pentru supravieţuirea întregii
planete, educarea elevilor în spiritul protejării şi conservării mediului este un deziderat care
poate deveni realitate numai dacă se desfăşoară activităţi susţinute şi intense de conştientizare
pe problematica mediului înconjurător. Noi, dascălii, avem datoria civică de a sădi în sufletul
copiilor dragostea pentru natură, de a-i îndruma să o studieze pentru a o înţelege în profunda
ei complexitate, de a-i deprinde să o ocrotească prin acţiunile lor cotidiene. Copiii vor fi
consumatorii de mâine a resurselor naturale, iar aceştia îşi pot sensibiliza părinţii şi alţi membri
ai comunităţii la problemele actuale de mediu. Una din competenţele principale ale educației
ecologice în grădiniță vizează formarea unor comportamente şi atitudini pozitive faţă de mediul
natural, deziderate care pot fi atinse atunci când copiii sunt educaţi în acest spirit de la o vârstă
mică. Cea mai adecvată modalitate prin care competențele circumscrise domeniului educației
ecologice pot fi formate la vârsta preșcolară este jocul. Prezentăm, în continuare, câteva dintre
jocurile pe care le-am utilizat în activitatea la grupă, prin care am urmărit formarea unor astfel
de atitudini și comportamente.
JOCURI DIDACTICE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE
ECOLOGICĂ
SĂCULEŢUL CU SURPIZE!
SCOP:
● Recunoaşterea şi denumirea unor obiecte de uz personal;
● Demonstrarea şi denumirea acţiunii pe care o întreprindem cu ajutorul
acestora;
● Consolidarea unor deprinderi de igienă personală.
REGULI DE JOC:
Elevul chemat alege un obiect din săculeţ, îl pipăie şi fără să se uite îl numeşte, apoi îl arată
copiilor şi spune după ce l-a recunoscut de ce trebuie folosit. Ceilalţi vor executa acţiunea care
poate fi îndeplinită cu obiectul respectiv( acolo unde este cazul).

55
 ELEMENTEDE JOC: deschiderea şi închiderea sacului, ghicirea, imitarea acţiunilor,
aplauze.
MATERIAL DIDACTIC: un săculeţ în care se găsesc diferite obiecte de uz personal: pahar,
periuţă de dinţi, pieptene, oglindă, prosop, săpun, savonieră, batistă, şerveţel, perie de haine,
perie de ghete.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Învăţătoarea va aduce în clasă un săculeţ cu surprize. Elevii chemaţi vor veni în faţa
clasei, şi fără să se uite introduc mâna în săculeţ şi spun: ,,Eu am găsit o periuţă de dinţi’’. O
va scoate din săculeţ, o va arăta şi va explica necesitatea şi importanţa folosirii acesteia (cum
trebuie utilizat, când şi de ce este bine să-l folosim într-un anumit fel) după care va trebui să
imite folosirea ei. Dacă răspunsul este bun va fi aplaudat, iar dacă nu este corect, va fi chemat
alt elev pentru a da răspunsul bun.

SĂ PROTEJĂM NATURA (Micii ecologişti)

SCOP:
● Verificarea cunoştinţelor elevilor în legătură cu normele de comportare
specifice asigurării şi protejării naturii.
● Formarea deprinderii de a culege date necesare în scopul informării pe o
temă dată.
● Activizarea vocabularului elevilor cu cuvinte care denumesc antonime.
● Consolidarea deprinderii de a interpreta cât mai expresiv un cântec
cunoscut.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să identifice imaginile în care omul acţionează în favoarea mediului;
2. să identifice acţiunile omului prin care se deteriorează natura (care produc distrugeri);
3. să aşeze în albumul potrivit imaginea decupată anterior, motivând alegerea;
4. să găsească antonimele unor cuvinte date;
5. să interpreteze corect melodia şi textul unui cântec.
SARCINA DIDACTICĂ:
● Identificarea şi gruparea imaginilor în funcţie de urmările acestora asupra mediului
(protejarea sau distrugerea lui).
● Alegerea unor cuvinte cu sens opus şi utilizarea lor corectă în propoziţii.
● Interpretarea adecvată a unui cântec cunoscut.
REGULI DE JOC:

56
 Răspunsurile bune sunt aplaudate, cele greşite sunt corectate de colegi.
Câştigă echipa care aşează prima jetoanele corect.
ELEMENTE DE JOC:
Mişcarea, mânuirea materialelor, aplauzelor, surpriza.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Grupa va fi împărţită în două subgrupe, fiecare să le aşeze pe care trebuie să le aşeze pe
panou după următoarele criterii:
- pe panoul alb se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de îngrijire a mediului (sădirea
pomilor, adunarea şi aruncarea gunoaielor în locuri special amenajate, etc.)
- pe panoul gri se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de deteriorare a mediului: (tăiere
pomilor, foc în pădure, aruncarea gunoaielor pe jos).
După ce fiecare echipă aşează imaginile se verifică cu întreaga grupă dacă au fost corect
aşezate. Câştigă echipa care nu a făcut nici o greşeală .
VARIANTĂ:
Elevii au două albume:
1. Să ocrotim natura.
2. Nu distrugeţi natura.
Anterior planificării şi desfăşurării jocului, elevii au drept sarcină de a decupa acasă din
reviste sau din cărţi imagini cu acţiuni ale omului asupra mediului. Fiecare copil va lipi
imaginea sa în albumul la care crede că se potriveşte, motivând alegerea.
În partea a doua a jocului se va desfăşura un exerciţiu de limbaj: li se vor spune elevilor
cuvinte, iar ei vor găsi opusul lui (antonimul) şi va formula propoziţii cu cele două antonime.
Cuvintele alese trebuie să corespundă temei jocului şi să pună elevii în situaţia de a
conştientiza cele două modalităţi de acţiune asupra mediului: una benefică şi alta dăunătoare.
Exemplu: curat – murdar, poluat – nepoluat, bun – rău etc.
În ultima parte a jocului vor interpreta un cântec cunoscut în care este evidenţiată dragostea
şi grija faţă de natură: ,,Frumoasă-i strada noastră ’’.

UNDE TRĂIEŞTE FIECARE VIEŢUITOARE

SCOPUL:
● Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor despre natură;
● Consolidarea deprinderilor de orientare.
SARCINA DIDACTICĂ:

57
 ● Recunoaşterea locului sau mediului în care trăiesc diferite vieţuitoare şi formularea
acestor relaţii în propoziţii dezvoltate.
MATERIAL DIDACTIC:
● coală mare de desen la care se vor face 4-5 pliuri prin îndoirea în sus a hârtiei
● cartonaşe cu imagini reprezentând diferite vieţuitoare(animale, păsări etc.)
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Jocul se desfăşoară individual. Se amestecă imaginile şi se aşează pe catedră. Un elev
vine la catedră, ia un cartonaş, îl priveşte şi denumeşte vieţuitoarea reprezentată de imagine,
apoi se aşează în dreptul imaginii de pe planşă care arată mediul de viaţă al animalului
respectiv. Se întoarce către clasă şi formulează propoziţia. Se face aprecierea şi se acordă câte
două puncte(câte unul din cele două) pentru ambele răspunsuri corecte(unul pentru asociere şi
unul pentru formularea propoziţiilor).
Elevii care nu reuşesc să facă o asociere între vieţuitoare şi locul ei de trai au dreptul
să mai tragă un cartonaş şi dacă răspund bine, li se mai acordă doar un punct.
După rezolvarea sarcinii de către elev se comunică aprecierea de către învăţă
POŢI SĂ RASPUNZI CORECT?
SCOP:
● Consolidarea cunoştinţelor legate de cele trei medii de viaţă( apă, aer, pământ).
● Educarea unor deprinderi elementare de protejare a mediului înconjurător.
● Verificarea capacităţii elevilor de a formula propoziţii.
● Verificarea unor deprinderi de muncă şi practic – gospodăreşti.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să grupeze animalele în funcţie de mediul lor de viaţă (apă, aer, pământ);
2. să înlăture din tablouri acele elemente care pot polua aceste medii (natura);
3. să formuleze propoziţii pe baza imaginilor prezentate;
4. să aplice la colţul naturii deprinderile practic –gospodăreşti formate.
SARCINA DIDACTICĂ:
● Gruparea animalelor pe cele trei medii de viaţă:apă, aer, pământ.
● Înlăturarea din tablou a elementelor poluante pentru mediul de viaţă respectiv.
● Îngrijirea plantelor şi peştişorilor de la colţul naturii.
MATERIAL DIDACTIC:
Trei tablouri reprezentând cele 3 medii de viaţă: apă, aer, pământ;siluete de animale, imagini
reprezentând acţiuni realizate de elevi, câte o bilă albă şi una neagră pentru fiecare copil.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:

58
 În prima parte elevii intuiesc cele trei tablouri afişate. Vin apoi pe un rând şi aleg de
pe masă câte un jeton cu un animal, îl denumesc şi îl aşează pe panoul ce reprezintă mediul său
de viaţă. Învăţătoarea alege şi ea un jeton pe care îl aşează greşit iar elevii trebuie s-o corecteze.
După gruparea animalelor, elevii privesc tablourile încercând să găsească acele
elemente care pot dăuna naturii (poluează mediul). Ex: În apă sunt aruncate sticle, cutii. În aer
este mult fum.
În partea a doua învăţătoarea arată pe rând câte o imagine ce reprezintă o acţiune
întreprinsă de către om. Elevii precizează dacă imaginea dăunează sau nu naturii. Dacă acţiunea
este în favoarea naturii ridică bila albă, dacă acţiunea dăunează naturii ridică bila neagră. În
locul imaginilor folosite ca suport se pot mima diferite acţiuni, fie de către învăţătoare, fie de
către elevi. În final se desfăşoară activităţi gospodăreşti la colţul naturii, iar apoi elevii vor sădi
în curtea şcolii flori, adună hârtii.
CERCUL NATURII
SCOPUL: Înţelegerea conexiunilor, a legăturilor care se fac între plante şi animale.
SARCINA DIDACTICĂ: denumirea elementelor din mediul înconjurător, a locului pe care
îl ocupă;
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aranjarea copiilor care au jetoane corespunzătoare, întrecere,
aplauze, reguli.
REGULI: elevii se vor uni în perechi în funcţie de legăturile dintre plante şi animale pe care
le reprezintă.
MATERIAL DIDACTIC: ecusoane reprezentând plante, animale.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Se împart elevilor etichete cu numele unor plante şi animale cum ar
fi: lup, grâu,vierme, pasăre, şoarece, iepure, iarbă, arbore, cerb, bufniţă, insectă, oameni.
Aceste etichete se prind de piept. Elevii se vor uni în perechi în funcţie de legăturile dintre
plante şi animale pe care le reprezintă. Elevul care are ecusonul ,,iarba’’ se va uni cu elevul
care are ecusonul ,,cerb’’, care se va prinde apoi de mână cu elevul care are ecusonul ,,oameni’’,
etc. În final toţi elevii se vor prinde de mâini formând cercul naturii.

USCAT, AER, APĂ

SCOP:
● Consolidarea şi verificarea cunoştinţelor despre animale şi mediul lor de viaţă.
ELEMENTE DE JOC: ghicirea animalului, întrecere, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC:o minge mică

59
 PARTICIPANŢI: poate fi jucat de orice număr de jucători într-o încăpere.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Jucătorii se aşează în cerc, în poziţia şezând, iar conducătorul jocului în mijlocul cercului; de
unde aruncă mingea unui jucător rostind totodată şi unul din cuvintele: uscat, aer, apă.
Jucătorul care a primit mingea este obligat să denumească o fiinţă care trăieşte în mediul
respectiv. De exemplu: dacă se strigă apă se va răspunde delfinul.
Jucătorii care nu răspund repede sau numesc fiinţe care nu trăiesc în mediul respectiv primesc
câte un punct penalizare.

CINE ŞTIE CÂŞTIGĂ

SCOPUL: Sistematizarea cunoştinţelor despre:
● Elementele necesare vieţii plantelor, animalelor şi omului (apă, aer, soare);
● Importanţa plantelor (mai ales a pădurilor) pentru viaţa animalelor şi a omului;
● Cauzele producerii dezechilibrelor în natură (încălzirea planetei, secetă, furtuni,
dispariţia unor animale etc.).
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
● Să enumere elementele necesare vieţii pe Pământ;
● Să înţeleagă ce se întâmplă când lipseşte unul dintre elemente;
● Să explice de ce pădurea este ,,plămânul verde’’ al planetei;
● Să enumere cauzele care determină dezechilibrele în natură;
● Să găsească soluţii pentru salvarea planetei şi implicit a animalelor şi plantelor;
● Să enumere câteva reguli de comportare în excursie;
ELEMENTE DE JOC: întrecerea şi mânuirea materialelor.
SARCINA DIDACTICĂ:
● Sortarea imaginilor corespunzătoare cerinţelor conducătorului de joc;
● Copiii lucrează pe două echipe.
REGULI DE JOC:
● Elevii se consultă (pe grupe) îşi aleg un reprezentant care formulează răspunsul.
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea.
MATERIAL DIDACTIC: imagini (desene, CD, casete video, diapozitive) cu:
● Plante(animale)cărora le lipsesc unul două elemente necesare vieţii (câte unul pentru
fiecare echipă);
● Păduri incendiate, defrişări;
● Ape poluate şi peşti morţi sau alte animale(păsări, mamnifere etc.);

60
 ● Aspecte din oraşe cu fabrici care poluează aerul, maşini care elimină gaze de
eşapament;
● Aspecte din natură în timpul secetei;
● Poluarea naturii cu gunoaie (gunoaie în poieniţă şi în pădure după plecarea
excursioniştilor);
● Strângerea materialelor refolosibile (hârtie, plastic).
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
În funcţie de imaginaţia fiecărui învăţător se pot folosi diferite materiale care să contribuie
la realizarea scopului propus. Jocul se desfăşoară pe două echipe, sub forma de întrecere.
Învăţătorul îşi fixează întrebările corespunzător obiectivelor operaţionale urmărite şi materialul
folosit, aceleaşi pentru ambele echipe. După rezolvarea fiecărei sarcini, echipa primeşte (pe un
panou) stimulente diverse, imaginate de învăţătoare. La sfârşit este câştigătoare echipa care a
însumat mai multe stimulente. Echipele vor avea nume (din domeniul ecologiei:,,Delfinii’’ şi
,,Balenele’’ etc.)şi vor premii care constă în cărţi cu conţinut ecologic(,,Doxi’’, ,,Planeta
Albastră’’, insigne etc.

AŞA DA! AŞA NU!

SARCINA DIDACTICĂ: gruparea propoziţiilor după criteriul AŞA DA! AŞA NU! Prin
ridicarea mâinii pentru AŞA DA! Şi verbalizarea pentru AŞA NU!
DESFĂŞURAREA JOCULUI
Pe jetoane vor fi scrise propoziţiile:
Îngrijesc animalele şi plantele.
Chinuiesc animalele.
Mă joc frumos cu animalele.
Respect animalele şi plantele.
Distrug plantele.
Ocrotesc plantele şi animalele.
Rup florile îndrăgite din parc.
Hrănesc păsările şi le fac adăposturi.
JOC DIDACTIC:
POLUAREA RÂULUI
DESFASURAREA JOCULUI:
5- 6 elevi prinşi de mâini vor executa mişcările apei unui râu. Apoi, 5 sau 6 elevi vor
reprezenta peştii, imitând mişcările peştilor prin apă. În apă vor apărea 5 – 6 elevi care au în

61
piept etichete pe care sunt scrise numele unor deşeuri sau poluanţi:,,gunoaie’’, ,,chimicale’’,
,,detergenţi’’, ,,sticle’’, ,,ambalaje’’, etc. ÎN momentul când poluanţii intră în apă, peştii se
îmbolnăvesc şi copiii încep să tuşească, ghemuindu-se la pământ. Apar 3 copii care curăţă apele
de gunoaie, iar ,,peştii’’ îşi revin şi încep să înoate iar prin apă.

CAMPANIE ECOLOGICĂ
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Echipelor li se acordă un anumit timp(15 minute) pentru a stabili de comun acord care
este campania ecologică pe care o consideră prioritară (reciclarea deşeurilor, curăţenia unei
zone, protecţia animalelor, protecţia unui copac etc.) şi modul în care tinerii se pot implica
(participare directă în campanie, colectare de fonduri, realizarea unor afişe sau a unui reportaj
la radio/tv. , etc.)
Toate echipele urmează să mimeze acţiunea respectivă. Echipa care ghiceşte subiectul mimat
capătă un punct.
JOC DIDACTIC
COLECŢIONARII NATURALIŞTI
PARTICIPANŢI:se joacă în jurul mesei, pe grupe formate din 5-7 jucători.
MATERIALE FOLOSITE: se confecţionează 32 de cartonaşe de 7/10 cm.
Pe una din feţele acestor cartonaşe se lipesc poze reprezentând plante şi animale din diferite
specii. O specie aleasă va figura pe câte 4 cartoane, pe fiecare carton fiind însă o altă plantă sau
animal din specia respectivă.
Jucătorii se numerotează, şi apoi cartoanele se amestecă şi se împart câte 4 la fiecare, cele
care rămân se pun la pachet la mijlocul mesei.
Ţinând cartoanele în mână, în formă de evantai, jucătorii vor observa subiectele de pe
cartoane, hotărând să colecţioneze o specie sau alta şi păstrând acest lucru secret. Cartoanele
care fac obiectul colecţiei vor fi puse jos, pe masă în faţa jucătorului, acesta rămânând în mână
cu subiectele care nu-l interesează.
Jocul începe cu jucătorul numărul 1 care ridică un carton din pachet (cartonul de deasupra),
dacă acesta completează colecţia sa îl va opri depunând un alt carton în dreapta sa.
Dacă dimpotrivă acest carton nu îl interesează, îl poate pune pe el în dreapta jos.
Jocul continuă cu jucătorul numărul 2, adică cel din dreapta numărului 1, care trebuie să
ridice o carte. De data aceasta el poate ridica fie o carte din pachet, fie cartea dată jos de
jucătorul numărul 1.
ŞTAFETA GUNOIULUI

62
 DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Elevii sunt împărţiţi în două şiruri. În faţa fiecărui şir la o distanţă de 5 m se aşează câte un
coş de gunoi. Fiecare elev va aduna din curtea şcolii câte un ambalaj aruncat sau o cutie goală
de lapte, pe care să o arunce în coşul de gunoi. La comanda start, elevii aleargă spre coşurile
de gunoi, aruncă deşeurile în coş, apoi se întorc în fugă, dând ştafeta următorului elev. Câştigă
echipa care termină mai repede, aruncând toate gunoaiele în coş.
DE-A DIVERSITATEA
DESFĂŞURAREA JOCULUI
Se poate face un exerciţiu de imaginaţie: fiecare elev să încerce să compună propoziţii despre
diversitate care să înceapă cu o literă din acest cuvânt. De exemplu:
DIVERSITATE
Dansul florilor,
În lumina amiezii,
Vâltoarea apelor,
Energia vântului,
Răsăritul soarelui,
Susurul pâraielor,
Inocenţa ciocârliei,
Tunetul ploii,
Aceasta este lumea noastră,
Tot ce ne înconjoară,
Este Terra, casa noastră!
,,ÎNFIAZĂ’’ UN COPAC
SCOPUL:
● Educarea atitudinii ecologice faţă de mediul înconjurător;
● Întărirea comportamentelor pozitive de îngrijire a copacilor;
SARCINA DIDACTICĂ: participarea la acţiuni de îngrijire şi protejare a mediului;
REGULI DE JOC: elevii vor ,,înfia’’ un copac şi vor trebui să îl îngrijească;
ELEMENTE DE JOC: mânuirea materialelor, mişcarea.
MATERIALE NECESARE: un copac, creion de desen, hârtie, carneţel, aparat foto.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Când ieşiţi la plimbare, invitaţi copiii să ,,înfieze’’ un copac (din parc sau de pe stradă). Prin
acest gest se dezvoltă legătura dintre copii şi mediul înconjurător. Explicaţi-i că de fapt nimeni

63
nu poate avea un copac al lui într-un domeniu public, dar că omul se poate ,,împrieteni’’ cu un
copac şi poate să-l îngrijească.
Ce răspunderi ar putea avea cineva care ,,deţine’’ un pom? În primul rând trebuie să cunoască
foarte bine copacul. De aceea cu ajutorul creionului şi al hârtiei desenaţi copacul iarna; sau
toamna, adunaţi frunzele căzute pe jos şi presaţi-le, studiaţi florile şi fructele, primăvara şi vara.
Când ieşiţi la plimbare, fiecare copil trebuie să aducă apă într-o sticlă, cu care va uda
copacul. Copiii mai mari pot să facă un calendar al copacului, în care pot nota înălţimea,
perioada când înfloreşte, mirosul pe care îl răspândesc florile, forma fructelor etc.
În final, o dată sau de două ori pe an faceţi fotografii copilului împreună cu copacul
,,înfiat’’.
Cu timpul, copacul va deveni un reper important pentru cunoştinţele de botanică ale copilului.
,,ÎN EXCURSIE LA PADURE’’
SCOP:
● Evaluarea cunoştinţelor despre ocrotirea mediului înconjurător;
● Evaluarea unor deprinderi practic-gospodăreşti;
● Activarea interesului şi a plăcerii pentru învăţarea prin joc, dezvoltarea
spiritului de echipă şi de competiţie;
● Formarea şi dezvoltarea unor comportamente civilizate;
SARCINA DIDACTICĂ:
REGULI DE JOC: În drumul prin pădure elevii vor descoperii ,,capcane - surprize’’ şi vor
trebui să facă ce li se cere. –Dacă sarcinile au fost îndeplinite, se vor deplasa mai departe în
adâncul pădurii, până la un alt indiciu. –Echipa ai căror membri greşesc răspunsurile, este
penalizată sau va primi un supliment de ,,muncă’’,iar cea ai căror membri greşesc ştiu să
răspundă corect va înainta mai repede pe traseu, ajungând prima la ,,Cabana Pădurarului’’.
ELEMENTE DE JOC: competiţia, situaţiile surpriză, ghicirea, mişcarea, aplauze, stimulente.
MATERIAL DIDACTIC: cărţi, buline, o trăistuţă, hârtie, ambalaje ouă Kinder, cuib de
păsări natural, coş de nuiele în care se află alimentele, o carte de imagini despre ocrotirea
naturii, pături, casetofon, pubelă pentru resturi alimentare, tacâmuri şi veselă unică folosinţă,
recompense.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Prima echipă va purta în piept buline de culoare roşie, iar a doua echipă buline de
culoare verde. Se dă startul şi, căutând, copiii pornesc spre pădure, pe cărarea şerpuită dintre
copaci. Ei sunt invitaţi să observe vegetaţia unor copaci, adăposturile unor animale, un muşuroi
de furnici, să culeagă floricele, să asculte susurul unui pârâiaş ce străbate pădurea, să salveze

64
de la înec o gâză mică ce a căzut în apă, s-o aşeze uşor pe iarba verde şi moale. Copiii sar apoi
peste un pârâiaş, observă cum ,,doctorul pădurii’’ îşi face datoria şi, deodată, observă cum pe
crenguţa unui stejar stă atârnată o trăistuţă. În ea se descoperă nişte plicuri în care se găsesc
bileţele cu anumite sarcini (întrebări la care trebuie să răspundă ):
Echipa 1 : - Cum este solul?
- Cum este iarba?
- Cum este aerul?
Echipa 2 : - Cum sunt copacii?
- Cum sunt păsările?
- Cum este apa din pârâu?
După ce echipele răspund la întrebări (vom lua trăistuţa cu noi ), se consemnează
răspunsurile, vom vorbi de animale şi păsările din pădure, cu ce se hrănesc, ce foloase aduc,
câteva curiozităţi, apoi vom continua traseul până la marginea pădurii pe malul Dunării. Aici
într-un cuib de păsărele care a căzut, probabil dintr-un copac înalt descoperim printr-o mulţime
de păsări o mulţime de ouă Kinder (ambalaje). Deschizând fiecare ou, pe rând, aflăm
întrebările:
Echipa 1 : - De ce mor plantele?
- Ce s-ar întâmpla dacă n-ar fi pădurea?
- De ce nu este voie să se defrişeze pădurea?
- De ce trebuie să păstrăm acest loc curat?
Echipa 2 : - Cum este apa Dunării faţă de a pârâului?
- Care sunt cauzele? Ce credeţi că se întâmplă cu peştii?
- Cum este malul Dunării?
- Care sunt cauzele? Ce se întâmplă cu plantele şi vieţuitoarele?
Înaintează echipa care ,,s-a descurcat’’ cel mai bine. Pentru că timpul trece, se propune alerge
uşor unii după alţii pentru a ajunge în poieniţa unde îi aşteaptă nişte surprize plăcute. Nu departe
se vede ,,casa pădurarului’’, o căsuţă din lemn cu flori la ferestre. Odată ajunşi la acest popas,
copiii descoperă în mijlocul poieniţei însorite un coş mare de nuiele. Folosindu-se metoda
descoperirii prin surpriză, din coş se vor scoate bunătăţi cu care copiii se vor ospăta. În
continuare au loc discuţii pe marginea temei ,,Să ocrotim natura!’’. În acest sens, ei îşi vor
aduna masa de la picnic şi îşi vor depune resturile alimentare (pungi, flacoane de plastic,
şerveţele şi vesela de unică folosinţă ) într-o pubelă aflată în apropiere, pe care scrie ,,Păstraţi
curăţenia!’’.

65
 Li se prezintă aici o carte cu imagini pregătită anterior, care reprezintă diferite modele de
comportamente. Răsfoind filă cu filă, vor răspunde prin ,,aşa da’’ şi prin ,,aşa nu’’ la întrebarea:
,, - Cum credeţi că este corect? Şi cum nu ?’’
Echipa 1 : - imaginea reprezintă o fetiţă care udă florile cu stropitoarea;
- oameni care taie şi defrişează copacii;
- un grup de oameni care montează o cantină pentru păsărele într-un copac;
- un grup de copii care aruncă pe apă flacoane de plastic.
Echipa 2 : - un medic veterinar care pansează lăbuţa unui căţel;
- un grup de oameni care plantează pomi şi răsădesc flori;
- un cetăţean care aruncă hârtia jos;
- o fetiţă care omoară gâzele şi calcă în picioare florile.
Se vor consemna răspunsurile după care se totalizează punctele. Echipa câştigătoare va primii
cărţi drept premiu.
CEVA………….
DESFĂŞURAREA JOCULUI
În timpul unei plimbări, conducătorul jocului distribuie fiecărei echipe o foaie de hârtie pe
care sunt notate următoarele întrebări:
Poţi să-mi arăţi:
- Ceva înalt şi drept?
- Ceva încovoiat?
- Ceva strălucitor?
- Ceva rotund?
- Ceva ascuţit?
- Ceva verde cu galben?
- Ceva făcut de mâna omului?
- Ceva ce nu-şi găseşte locul în natură?
- Ceva important pentru echilibrul naturii?
Grupul se opreşte pentru 5 minute într-o anumită zonă şi notează răspunsurile, care se citesc
apoi cu voce tare.
BIBLIOGRAFIE:
1. Coord. Iacob, Adelna, Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului – Ghid metodic
pentru cadrele didactice –învăţământ primar (Material finanţat de Ministerul Educaţiei
Cercetării şi Tineretului prin Ordin de Ministru nr. 1862/30.08.2007)

66
2. Coord. Iacob, Adelna, Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului – Caietul elevului
clasele I-IV (Material finanţat de Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului prin Ordin de
Ministru nr. 2730/03.12.2007)
3. Coord. Ivănescu, Maria, Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului – Caietul Micii
ecologişti – învăţământul preşcolar (Material finanţat de Ministerul Educaţiei Cercetării şi
Tineretului prin Ordin de Ministru nr. 2730/03.12.2007)

67
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚA DE COPII

PROF. ÎNV. PREȘC.: LUPESCU DANIELA CLAUDIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ POROSCHIA/ GRĂDINIȚA CU P.P. POROSCHIA
COMUNA POROSCHIA, JUDEȚUL TELEORMAN

Degradarea continuă a mediului, care se petrece sub ochii noştri, este un element
major al unei crize de civilizaţie şi se datorează intervenţiei omului în natură. Un gând devine
constant pentru orice fiinţă raţională ce trăieşte pe acest pământ: pregătirea în sprijinul
ocrotirii naturii, începând de la vârsta copilăriei.
Dată fiind deschiderea şi receptivitatea de care dau dovadă copiii preşcolari, acum
este momentul să-i sensibilizăm şi să-i facem să privească atent la tot ceea ce îi înconjoară.
Starea actuală a mediului va influenţa sănătatea oamenilor şi va afecta peisajul natural.
Primele acţiuni pot începe încă de la grupa mică, atunci când preşcolarul este sfătuit să ducă
resturile la coşul de gunoi. Dacă la început va face acest lucru pentru că ,,aşa spune doamna
sau mama încet -încet va înţelege semnificaţia gestului şi îl va repeta, chiar daca este pe
stradă sau în curte.
Educaţia ecologică este parte integrantă a educaţiei moral civice, alături de educaţia
rutieră, educaţia religioasă, educaţia pentru familie, educaţia pentru pace, educaţia pentru
drepturile omului, etc. Pentru realizarea unei educații ecologice există obiective centrale cum
ar fi:
I. Cultivarea dragostei pentru TERRA cu tot ce intră în componenţa acesteia: ape, plante,
animale şi conştientizarea necesitaţii de a economisi apa, energia electrică, lemnul, ttoate
resursele naturale.
II. Formarea de convingeri ecologice care se întemeiază pe cunoaşterea drepturilor naturii,
înțelegerea necesităţii conservării şi ameliorarea mediului ambiant, conștientizarea efectului
pe care îl poate avea deteriorarea mediului asupra calităţii omenirii.
III. Formarea comportamentelor ecologice va aduce în prim plan grija faţă de mediu,
intervenţia pentru stoparea poluării, a deteriorării şi a unei acţiuni de păstrare, îmbogăţire şi
înfrumuseţare a mediului.
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ presupune cunoştinţe, atitudini, conduite care se
dobândesc într-un timp îndelungat ce se pot realiza prin toate activitățile instructive care se

68
desfăşoară în grădiniţă: observări dirijate şi spontane, lecturi după imagini, convorbiri,
memorizări, experimente la colţul naturii, jocuri didactice și jocuri de rol.
Organizarea activităţilor pe centre de interes creează investigaţii, descoperiri ale
proprietăţilor unor obiecte şi fenomene din mediul înconjurător, experienţe, etc.
Centrul ŞTIINŢĂ se ameneajează în funcţie de anotimp şi de temele de interes pe o
perioadă determinată. Astfel, în anotimpul primăvara se vor gasi planşe cu aspecte de
primăvară, tăvi cu seminţe, crenguţe înmugurite, flori, ierbar, legume, ghivece, etc.
Lucrările de la centrul ARTĂ vor reflecta modul cum copiii văd lumea
înconjurătoare. Se planifică teme diverse și accesibile, de exemplu ,,Câmp cu flori ,
,,Fluturi’’, ,,Plouă’’, ,,Flori de primăvară’’, ,,Vin păsările călătoare’’, ,,Copacul înflorit’’,,,
Micile vieţuitoare’’, ,,Copiii îngrijesc curtea grădiniţei’’, etc.
Centrul BIBLIOTECĂ îmbogăţeste cunostinţele cognitive, formează interesul pentru
ocrotirea şi protejarea naturii. Alegerea materialelor se face tot după nevoile copiilor, după
teme: cu cărţi de poezii şi poveşti despre vieţuitoare care vor sensibiliza copiii, cărţi de
colorat confecţionate de ei, jocuri de masă, jetoane, casete cu poveşti, etc.
Jocurile de rol din cadrul centrelor de interes, sau din cadrul jocurilor liber alese trebuie
privite în interdependenţă cu experienţa de viaţă a copiilor şi cu deprinderile formate. Astfel,
în jocurile ,,De-a grădinarii” şi ,,De-a florăresele’’, copiii, ajutaţi de educatoare pot amenaja
în curtea grădiniţei ronduri cu flori, straturi de legume.
Un mijloc atrăgător şi accesibil prin care copilul îşi înşuşeşte o serie de cunoştinţe este
jocul didactic. După ce au realizat activităţi de observare despre caracteristicile animalelor se
poate organiza jocul ,,Musafirul nostru’’. În cadrul lui, preșcolarii au avut de rezolvat sarcini:
să recunoască animalul, să descrie trăsăturile lui, să precizeze mediul unde trăieşte, să
enumere foloasele pe care le aduc, să indice moduri de ocrotire şi îngrijire, etc.
Povestirile transmit cunoştinţe despre natură şi îi educă pe copii în spirit ecologic. Prin
povestirile ,,De ce ninge?”, ,,Povestea fulgului de zăpadă’’ de E. Căldăraru, micuţii au
înţeles că ninsoarea se formează iarna, când este frig şi picăturile de apă îngheaţă
transformându-se în fulgi de zăpadă, că zăpada este benefică solului, dar nu în cantitate foarte
mare. Poveştile ,,Dumbrava minunată’’ de M.Sadoveanu , ,,Pădurea plânge, pădurea râde”,
de Cella Aldea Sârbu îi determină pe copii să comunice cu mediul natural în plan afectiv,
atitudinal şi comportamental.
Memorizările sunt un mijloc de educare a limbajului şi un mod de cunoaştere a
naturii şi de formare a comportamentelor ecologice. Poezia ,,Gândăcelul’’ de E. Farago are
un profund mesaj ecologic care face să vibreze sufletul sensibil al copiilor.

69
 Lirica norvegiană ,,Învaţă de la toate” trezeşte la copii sentimentul că natura, cu toate
elementele ei: apă, piatră, stâncă, vânt, floare, păsări, lună este prietena omului şi îl învaţă să
trăiască frumos.
Activităţile integrate sunt mai complexe, dar dezvoltă încrederea, optimismul,
spiritul de echipă, ajutorul reciproc și, nu în ultimul rând, socializare.
Plimbările, excursiile, vizitele, oferă avantaje pentru menținerea sănătăţii fizice şi
psihice. Contactul cu natura sporeşte eficienţa demersului specific al educaţiei ecologice.
Educaţia ecologică a copiilor se realizează cu succes dacă în acțiunile organizate de
educatoare se urmăresc obiective accesibile şi posibil de realizat, cu conţinuturi, strategii
didactice şi tematici corespunzătoare.

BIBLIOGRAFIE:
• M.Dumitrana- “Copilul, familia și grădinița”, Editura Compania,
București, 2005;
• N.Botnariuc- ”Ecologie”, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1982.
• M. MAZILU, ”Ecologie şi protecţia mediului înconjurător”, Timişoara,
Editura Mirton, 2004
• P.F.Drucker: ”Realităţile lumii de mâine”, Bucureşti, Editura Teora, 1999.

70
 Educaţia ecologică în grădiniţă

Prof. Înv. preșc. Manea Bălășica

Grădinita P.P. ,,Prichindel” Tecuci

A ocroti şi îmbunătăţii mediul înconjurător reprezintă pentru întreaga societate un

obiectiv primordial, o sarcină a cărei realizare trebuie coordonată şi armonizată foarte bine în
sistemul educaţional. Acţiunea de protejare a mediului nu este uşoară în comunitate.
Schimbarea mentalităţii oamenilor este dificilă, iar fără educaţia fiecărui individ în acest sens,
începând de la vârste timpurii, orice demers la scară socială de ocrotire a mediului este supus
eşecului.
Natura a zămislit viaţa omului, l-a ocrotit şi i-a dat forţă fizică şi creatoare. Contactul
cu natura acţionează terapeutic asupra individului. De aceea, a cunoaşte natura, a o respecta
şi a o iubi trebuie să devină comportamente interiorizate, manifestate prin act sau gând la
orice vârstă.
Scopul acestei laturi a educaţiei a fost înarmarea copiilor cu abilităţi de protejare a
naturii, concretizate în capacităţi de investigare a naturii, de transfer şi valorificare a
cunoştinţelor în situaţii noi de utilizare a unui limbaj ecologic (modalităţi de caracterizare a
realităţii, de fixare a unor informaţii). În acest sens, s-a urmărit alegerea unui conţinut
adecvat, alegerea de mijloace şi strategii comportamentale şi de abordare corectă a diferitelor
problemelor ecologice.
Copiii acestei generaţii, precum şi cei ai generaţiilor viitoare vor fi adevăraţi
beneficiari ai grijii tuturor faţă de mediu, dacă obiectivele protecţiei mediului vor fi atinse pe
plan mondial la toate nivelurile. Formarea conduitei ecologice, a conştiinţei ecologice este un
proces complex, de lungă durată ce trebuie coordonat şi controlat, iar în formarea atitudinii
corecte faţă de mediu porneşte de la analiza unor acţiuni şi situaţii concrete, spre analiza
formării primelor convingeri morale necesare formării atitudinii ecologice.
Deoarece formarea unei atitudini corecte faţă de mediu nu poate fi rezultatul unei
singure influenţe, ale unei metode unice, am apelat la valorificarea valenţelor formativ-
instructive ale activităţilor de „cunoaşterea mediului”.
Copiii au posibilitatea să cunoască mediul înconjurător cu schimbările, transfomările,
cronologia sa; varietatea şi unitatea lumii; omul ca fiinţă superioară, integrată în mediu.

71
 Până atunci, la nivelul educaţiei preşcolare putem prevedea activităţi de educaţie
ecologică care, pe de o parte, formează deprinderi, dezvoltă capacităţi şi cultivă interesul
copiilor pentru conduite ecologice, iar pe de altă parte contribuie direct la constituirea unui
mediu echilibrat, curat, benefic unei dezvoltări fizice şi mentale sănătoase a copiilor.
Problemele legate de mediu trebuie studiate de la cele mai fragede vârste şi acest
lucru poate fi realizat cu o mare eficienţă în grădiniţă. Este foarte adevărat faptul că nu
trebuie să uităm de educaţia celor 7 ani de acasă , prin care unui copil i se pot transmite cele
mai elementare norme de comportament, care să constituie fundamentul acţiunilor unui
cetăţean preocupat de mediul în care trăieşte. Dar pentru că nu toţi părinţii pot realiza acest
lucru, fie din neştiinţă, fie din ignoranţă sau poate numai din lipsă de timp, activităţile ce se
desfăşoară prin intermediul grădiniţelor au o foarte mare importanţă. Grădiniţele, ca de altfel
toate unităţile şcolare reprezintă un veritabil mijloc de acţiune în formarea generaţiilor
viitoare, adresându-se unui segment larg al opiniei publice, iar pe de altă parte, şcoala are un
rol hotărâtor în crearea unei societăţi care să nu fie indiferentă faţă de mediul său, societate
care ar putea deveni distructivă şi autodistructivă.
Didactic vorbind, a face dovada educaţiei ecologice primite, înseamnă a exprima un
concept de viaţă , raportat prin comportamente aparte nu numai la nivel individual , ci şi
social, comportamente de care depinde însăşi existenţa societăţii umane şi a planetei.
Prin intermediul observărilor spontane şi dirijate, copiii dobândesc cunoştinţe
elementare despre mediul înconjurător, li se formează o gândire intuitivă în raport cu natura
şi le dezvoltă dragostea faţă de aceasta, dorinţa de a o ocroti.
De la educaţia senzorială, ca factor de recepţie a materialului de cunoaştere, la
educaţia pentru ştiinţă, în sensul pregătirii copiilor pentru înţelegerea noţiunilor, se
conturează o cale de urmat în ascensiunea pentru educaţia ecologică.
Educaţia ecologică a preşcolarilor este foarte importantă pentru:
* dezvoltarea sentimentelor de afecţiune faţă de tot ceea ce-i înconjoară
* corectarea atitudinilor comportamentale sau chiar suplinirea părinţilor în formarea
comportamentelor copiilor
* transmiterea unor cunoştinţe şi lămurirea sau corectarea informaţiilor pe care le au
în familie , prin intermediul televizorului sau din basme
* formarea unor viitoare personalităţi
Educaţia ecologică constituie o formă de educaţie non-disciplinară ce foloseşte
abordări interdisciplinare centrate pe mediu şi problemele acestuia. Procesele de învăţământ

72
ce se înscriu în sfera educaţiei ecologice presupun mai multe niveluri de acţiune: cognitiv,
afectiv, comportamental şi participativ.
Educaţia ecologică a preşcolarilor se realizează mai ales la nivel afectiv. Astfel la
copii se conturează sentimente care se vor manifesta prin atitudini ce dovedesc atenţia
acordată de acesta mediului. Puterea exemplului este foarte importantă la această vârstă.
Deoarece copiii imită tot ceea ce văd, adulţii din jurul lor trebuie să-şi controleze
comportamentul în permanenţă. Copiii sunt dornici să participe la acţiuni de amenajare a
mediului în care trăiesc, se vor implica aşadar în activităţi de îngrijire a plantelor şi
animalelor, dar trebuie să fie la fel de entuziasmaţi şi de participarea la acţiuni de curăţare a
locului de joacă.
Copiii sunt spijiniţi pentru :
* atingerea unui nivel de cunoştinţă şi atenţie faţă de mediu şi problemele sale
* dezvoltarea capacităţii de a observa şi alege stimulii
*prelucrarea, perfecţionarea şi extinderea percepţiilor nou formate.
* folosirea în diferite situaţii a calităţilor formate
Copiii trebuie să înţeleagă modul de funcţionare a mediului, de apariţie a
problemelor cu care se confruntă acesta şi de rezolvare a acestor probleme. Ei trebuie să-şi
însuşească un set de valori şi să manifeste grijă pentru mediu, precum şi să posede motivaţie
şi dorinţă pentru a participa la acţiuni menite să îmbunătăţească starea mediului. Educatorii,
dar şi părinţii trebuie să-i sprijine pentru a-şi forma şi dezvolta abilităţi necesare identificării
şi investigării problemelor de mediu şi să le dea ocazia de a participa la rezolvarea acestora.
Depăşirea situaţiei de neglijare a educaţiei ecologice la nivelul învăţământului
preşcolar- şi nu numai- este un deziderat ce necesită eforturi din partea tuturor celor implicaţi
în educaţia copiilor .
Noi toţi suntem responsabili în a construi un mediu educaţional care să motiveze
copilul în procesul de protejare a naturii, fiind esenţial ca omul să fie educat în spiritul
respectului faţă de mediu.
Sentimentele şi atitudinile copiilor faţă de natură trebuie să fie de respect şi grijă,
având în permanenţă convingerea că oamenii sunt parte integrantă din natură şi nicidecum
superiorii acesteia.

BIBLIOGRAFIE

1. Vaideanu, D., Vaideanu, E. – Educaţie ecologică, Editura Mirton, Timişoara, 2003;

73
2. SOCF- Mediul curat pentru lumea întreagă, Craiova,Editura Arves, 1999;
3. Cuciinic, C. – Natura-prietena mea, Editura Aramis, Bucureşti, 2005;
4. Diminescu, Nicolae – Descoperă natura, Editura Mirton, Timişoara, 2003

74
 Educația ecologică
Marin Diana Gabriela
Grădinița cu program prelungit numărul 2, Brașov

Ecologia constituie una dintre condițiile suprviețuirii speciei umane. Prin educație
ecologică putem cunoaște, înțelege și repecta natura, mediul în care trăim și din care facem
parte.
Educația pentru protecția mediului a devenit în multe țări, o nouă dimensiune a
curriculumului, cu scopul de a iniția și promova o atitudine responsabilă față de mediu, de a-i
face pe tineri să conștientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului.
Interesul și dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive, dar
comportamentele și convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care
se păstrează cel mai bine toată viața. Și pentru că la vârsta preșcolară începe formarea
viitorului cetățean al planetei, este important ca educația ecologică să înceapă la această
vârstă. În educația realizată în grădiniță trebuie să pornim de la interesul firesc al copiilor
pentru plante și animale, pentru ceea ce reprezintă, în general, natura pentru ei.
Curiozitatea copiiilor preșcolari este foarte mare și va conduce la acumularea de cunoștințe
despre mediul înconjurător, despre portecția lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacității
copiilor de a gândi logic și de interpreta corect aspecte din jurul lor.
În grădiniță preșcolarii sunt foarte receptivi la ce li se arată și li se spune în legătură cu
mediul, dorin să se implice, atât căt le permit puterile lor, în protejarea mediului.
Menirea grădiniței este să ofere treptat, respectând toate particularitățile de vârstă,
cunoștințele specifice care motivează conduitele și normele eco-civice, să creeze și să
organizeze activități privind protejarea mediului înconjurător.
Dragostea pentru natură, pentru mediul ce ne înconjoară și de care depindem, trebuie să fie
o componentă esențială a comportamentului uman.
Cunoașterea naturii, a mediului înconjurător este necesară pentru formarea unor noțiuni,
idei, convongeri, raționamente, a unui comportament adecvat și a cunoștinței ecologice.
Protejarea planetei PAMÂNT, casa a noastră a tuturor, este o problemă care trebuie să
intereseze nu doar ecologiștii, ci pe toată lumea: adulti și copii. Noi, dascălii trebuie trebuie
să punem un mare accent pe educația ecologică a celor mici, pentru a ne putea bucura
împreună, pe timp îndelungat de albastrul curat al cerului, de limpezimea apelor, de florile
multicolore ale câmpului și de frunzele verzi.

75
 În timpul unei convorbiri despre planeta noastră un copil mi-a spus:
“Noi trebuie să avem grijă de planeta PAMÂNT, casa noastră a tuturor, pentru ca și noi și
cei care vor veni după noi să zburdăm prin iarba fragedă, să putem admira păsările înalțându-
se spre cerul albastru și senin și să putem observa peștii înnotând în apele limpezi, cristaline
și să ne bucurăm de umbra copacilor încărcați de frunze verzi.”
Sper că strădania celor care încearcă să facă educație ecologică copiilor preșcolari, să nu fie
în zadar și cât mai devreme va da roade, că vor crește FRUNZE VERZI și că planeta noastră
va ramâne PLANETA ALBASTRĂ.

76
 EDUCAȚIA ECOLOGICĂ LA PREȘCOLARI

Educatoare: Mirițescu Daniela

G.P.N. Pleșcoi, comuna Berca
Județul Buzău

Grija faţă de mediu trebuie să fie o componentă esenţială a dezvoltării morale,

spirituale, sociale şi culturale a generaţiilor actuale.
Astăzi, mai mult ca oricând, se impune educarea tuturor cetăţenilor în spirit ecologic,
în special a tinerei generaţii, deoarece aceasta va fi, pe lângă beneficiarul de mâine, factorul de
decizie. Problemele legate de mediu trebuie studiate de la cele mai fragede vârste şi acest lucru
poate fi realizat cu o mare eficienţă în cadrul unităţilor de învăţământ.Este foarte adevărat faptul
că nu trebuie să uităm de educaţia celor „7 ani de acasă”, prin care unui copil i se pot transmite
cele mai elementare norme de comportament care să constituie fundamentul acţiunilor unui
cetăţean preocupat de mediul în care trăieste.
Dar pentru că nu toţi părinţii pot realiza acet lucru, fie din neştiinţă, din ignoranţă sau
poate numai din lipsa de timp, activităţile ce se desfăşoară prin intermediul unităţilor şcolare
au o foarte mare importanţă. Activitățile de educație ecologică ajută copilul de azi și adultul de
mâine să manifeste sensibilitate față de întreg mediul înconjurător și problemele lui, îl ajută să
înțeleagă problemele lui, funcționarea lui, interacțiunea noastră, a oamenilor cu mediul. Copiii
dobândesc valori și sentimente de grijă față de mediu, învață să utilizeze cunoștințele și
abilitățile dobândite în vederea unor acțiuni pozitive care conduc la rezolvarea problemelor
mediului.
Prin activitățile ecologice desfășurate în grădiniță, copiii se dezvoltă intelectual,
emoțional, moral, volițional. Prin observări concrete, copiii evaluează sănătatea mediului și
îndrumați de educatoare pot găsi măsuri de protecție. Astfel, formăm la copii atitudini pozitive
față de mediul aflat în degradare.
Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. În plus,
comportamentele şi convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care se
păstrează cel mai bine toată viaţa. De aceea, în educaţia realizată în grădiniţă trebuie să pornim
de la interesul firesc al copiilor pentru plante şi animale, pentru ceea ce reprezintă în general
natura pentru ei. În acest context, educarea preşcolarilor în vederea însuşirii unor norme de
comportament ecologic, a devenit tot mai necesară astăzi, când se înregistrează o influenţă
crescută a omului asupra naturii. Lumea care ne înconjoară a fost şi mai este o taină. Mediul

77
ambiant în care copiii îşi desfăşoară activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej
permanent de influenţare a personalităţii acestora.
Civilizaţia umană are un rol foarte important în evoluţia ecosistemelor de pe planeta
noastră, dar, din păcate, omul nu pare să fie conştient de imensul rol pe care îl are. Pentru a
cunoaşte modul de funcţionare al acestui sistem din care facem şi noi parte este esenţial ca
omul să fie educat în spiritul respectului pentru mediul înconjurător, pentru ca el să devină
conştient de faptul că nu este stăpânul naturii, ci parte a ei.
Mai întâi de toate, mediul ambiant oferă copilului posibilitatea de a veni mereu în contact
cu ceva nou pentru el, care îi stârneşte curiozitatea, dorinţa de a-l cunoaşte. Astfel, din contactul
cu obiectele şi jucăriile sale, cu lucrurile personale şi cele ale adulţilor, apar diferite întrebări
din care rezultă că preşcolarul se interesează de denumirea, calităţile sau provenienţa lor.
Adulţii în familie, cât şi educatoarele la grădiniţă, trebuie să satisfacă aceste interese. Prin
răspunsul dat se transmit atât cunoştinţele solicitate de copil cât şi mesajele cu privire la
atitudinea pe care trebuie să o aibă copilul faţă de fiecare lucru sau fiinţă. Cu alte cuvinte,
concomitent cu transmiterea de cunoştinţe, se formează la fiecare copil o atitudine
corespunzătoare, un anumit mod de comportare. Astfel, se înlesneşte cunoaşterea treptată a
mediului înconjurător, ca şi integrarea din ce în ce mai corectă a copilului în acest mediu.
Totodată, noile cunoştinţe dobândite devin un îndreptar preţios al acţiunilor întreprinse ulterior.
Curiozitatea pe care copiii o manifestă faţă de fenomenele naturii trebuie menţinută şi
transformată într-o puternică dorinţă de a le cunoaşte şi înţelege din ce în ce mai bine.
Observarea sistematică a dezvoltării şi schimbării în timp a plantelor, a creşterii şi îngrijirii
animalelor, educă atenţia, spiritul de observaţie deprinderea de a sesiza schimbările din natură
şi dorinţa de a cunoaşte cauzele acestora. Noile cunoştinţe transmise copiilor cu prilejul
observării diferitelor fenomene ale naturii sunt înţelese şi memorate cu multă uşurinţă.
Răspunzând la întrebările preşcolarilor, educatoarea trebuie să le explice fenomenele respective
în raport cu capacitatea lor de înţelegere.
Astfel, orizontul de cunoaştere al copiilor se îmbogăţeşte treptat, ceea ce permite să înţeleagă
că plantele şi animalele au nevoie de anumite condiţii de dezvoltare - hrană, căldură, lumină,
adăpost - că trebuie îngrijite de om sau că fiecare fenomen este rezultatul unei cauze, că
fenomenele sunt legate între ele şi depind unele de altele.
Înţelegerea treptată, pe baza cunoştinţelor transmise de educatoare, a fenomenelor naturii,
a interdependentei dintre ele, a cauzelor care le-au provocat, contribuie din plin la însuşirea de
către copii a unor elemente ştiinţifice despre natură.Observarea sistematică a naturii de către
copii, sub îndrumarea educatoarei contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor lor, la înţelegerea

78
adecvată a fenomenelor naturii, la dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii şi limbajului.
Observând natura, copiii pot, de asemenea, sub îndrumarea adultului să sesizeze frumuseţile ei
şi să o îndrăgească. În felul acesta li se educă simţul estetic, sentimentul de admiraţie, de
dragoste şi mândrie pentru bogăţiile şi frumuseţile ţării în care trăiesc.
După cum spune un vechi proverb “omul sfinţeşte locul şi omul îl dărâmă”, noi oamenii
suntem consideraţi factorul principal de stabilire a relaţiilor om – natură. De felul cum vom şti
să intervenim şi să protejam natura, la rândul ei va fi darnică sau nu cu noi. Educaţia ecologică
nu-şi atinge scopul decât dacă este diseminată în societate, dacă comunitatea locală este
receptivă la problemele de mediu înţelegând necesitatea adoptării unui comportament ecologic.
Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea ce asigură necesităţile prezentului fără a
compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile lor nevoi. Cunoscând
toate acestea este datoria noastră, a cadrelor didactice de azi, dar şi a celor de mâine, să
promovăm valorile educaţiei ecologice în comunitate.
„Să privim încă o dată pământul acesta drag pe care foșnesc pomii-și cântă ciocarlia, să-
i arătăm mai mult decât oricând dragostea noastrâ...Să-i privim munții si păsările în noul de
lumină ce s-a deschis asupra lui, să-l învăluim într-o dragoste mai adâncă și mai fierbinte”,
spunea Geo Bogza în scrierile de mare încărcătură emoțională cutreierând cărările acestei țări
binecuvântată de Dumnezeu.

Bibliografie:

• Geamănă, A.N., Pentru Earth Voice Romania – 3R –Material didactic alternativ,

destinat activităţilor de educaţie ecologică, Ed. Nelmaco, Bucureşti, 2004
• Pârvu, C., Îndrumător pentru cunoaşterea mediului, Bucureşti, 1982
• Revista Invatamantului Prescolar nr. 3-4-2000 “Educatia in anul 2000”, Bucuresti

79
 EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIŢĂ

Muṣat Florina Roxana

Grặdiniţa cu Program Prelungit Nr.2 Ciocặnari
Localitatea Niculeṣti, Judeţul Dâmboviţa

Ocrotirea naturii, păstrarea echilibrelor biologice din ecosisteme trebuie să constituie o

preocupare a fiecărui om, începând încă de la vârste fragede. Copilul manifestă o curiozitate
senzorială în plină dezvoltare şi, dacă ştim să-i prelungim această curiozitate, ea devine
suportul dorinţei de cunoaştere.
Scopul acestei laturi a educaţiei a fost înarmarea copiilor cu abilităţi de protejare a
naturii, concretizate în capacităţi de investigare a naturii, de transfer şi valorificare a
cunoştinţelor în situaţii noi de utilizare a unui limbaj ecologic (modalităţi de caracterizare a
realităţii, de fixare a unor informaţii). În acest sens, s-a urmărit alegerea unui conţinut adecvat,
alegerea de mijloace şi strategii comportamentale şi de abordare corectă a diferitelor
problemelor ecologice.
Preşcolarii trebuie învăţaţi să înţeleagă natura, să îi aprecieze frumuseţea, să-i descopere
componentele şi particularităţile, să se apropie de ea şi să o protejeze.
Natura oferă aspecte din abundenţă, iar mijloacele de realizare a unei educaţii pentru
ocrotire sunt diverse şi multiple. Aşa se face că în educaţia ecologică pot fi utilizate cu
deosebită eficienţă observările asupra mediului ambient, lectura după imagini, jocurile
didactice, plimbările – excursiile, organizarea unui colţ “viu” în sala de grupă. Din multiplele
posibilităţi educative, observarea este cea mai la îndemână modalitate, este contactul direct cu
realitatea – ea constituie un prilej permanent de influenţare a copilului, de a descoperi lucruri
care îi stârnesc curiozitatea, dorinţa de a le înţelege şi de a le cunoaşte mai bine.
Prin intermediul observărilor spontane şi dirijate, copiii dobândesc cunoştinţe
elementare despre mediul înconjurător, li se formează o gândire intuitivă în raport cu natura şi
le dezvoltă dragostea faţă de aceasta, dorinţa de a o ocroti.
Studiul naturii cu elementele sale componente: plante, animale, fenomene caracteristice
celor patru anotimpuri, orientate în timp, se acordă foarte bine cu dezvoltarea pshihologică a
copiilor.
Contactul direct cu natura contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie, la
dezvoltarea operaţiilor gândirii. Dacă scopul activităţii este ecologic, sunt solicitate să se

80
dezvoltete operaţiile gândirii ecologice: identificarea elementelor din natură care trebuie
protejate, gruparea lor, comparaţia situaţiilor când sunt protejate şi când nu, generalizarea.
Orice prilej oferit de activităţile de observare a plantelor şi animalelor (observări dirijate
în cadrul activităţilor spontane, plimbări, excursii) trebuie folosite pentru a forma o gândire
inductivă şi deductivă a copiilor în raport cu natura, pentru a le dezvolta dragostea şi respectul
faţă de acestea, dorinţa de a le ocroti.
În sprijinul dezvoltării gândirii ecologice putem folosi planşele, ilustraţiile, desenele,
diapozitivele, diafilmele, fotografiile, imagini video, în locul materialului didactic conservat
cum ar fi: ierbare, insectar, ceea ce ar contrazice obiectivele educaţiei ecologice.
Un rol deosebit de important în modelarea ecologică a preşcolarilor îl are familia. Ea
este continuatorul a ceea ce grădiniţa face pentru educaţia ecologică. Într-o plimbare prin oraş,
în concedii, în drumul spre grădiniţă, copiii trebuie să se manifeste în spiritul celor însuşite
despre ocrotirea mediului. De la grija de a nu arunca hârtia pe jos, de a nu rupe florile, până la
dorinţa de a înfrumuseţa grădina din faţa casei, casa în care locuiesc, dorinţa de a avea un
animal pe care să-l ocrotească şi să-l iubească, toate acestea atestă dragostea micului om pentru
natură. Respectarea codului ecologic atrage după sine aprecierea comportamentelor de
protecţie, ocrotire, îngrijirea mediului. Copiii primesc complimente de la educatoare, familie,
comunitate ei se simt apreciaţi pentru faptele lor, iar adulţii învaţă odată cu ei să dăruiască
respect şi să acorde atenţia cuvenită celor mai mărunte comportamente. Prin faptele lor, deseori
copiii impun o atitudine respectuoasă faţă de mediu.
Responsabilitatea poate fi individuală sau în grup, pe o perioadă de timp, copiii având
obligaţia de a răspunde de îndeplinirea unei sarcini concrete şi fiind îndrumaţi, monitorizaţi şi
evaluaţi de către educatoare, apoi prezintă rezultatele acţiunii lor (udatul florilor). Astfel, copiii
devin conştienţi de importanţa sarcinilor primite, acţionează cu seriozitate exersându-se simţul
răspunderii.
Educaţia ecologică este, astfel, menită să permită o înţelegere adecvată şi deplină, să
contribuie la soluţionarea şi evitarea corespunzătoare a multiplelor şi complexelor probleme cu
care se confruntă în prezent mediul înconjurător
Ocrotirea este diferenţiată, ca teorie şi practică, pe mai multe ramuri specializate, care
se situează în anii de şcoală şi care are la bază premisele educaţiei ecologice puse la vârste
timpurii.
Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spaţiul vital, plantele se nasc şi
mor, lăsând seminţe pentru următoarea generaţie.

81
 Important este să ţinem seama că educaţia ecologică nu este obligatoriu să se realizeze
numai în activităţile de cunoaşterea a mediului, ea este în strânsă corelare cu celelalte activităţi
desfăşurate în grădiniţa de copii.
Gândirea ecologică se poate realiza prin:
- cunoştinţele matematice, exemplu: au fost utilizate în gruparea plantelor după anumite
criterii, în numărarea răsadurilor în momentul plantării lor;
- în activităţile de cunoaştere a mediului am folosit curtea grădiniţei ca pe o sursă de
informaţii în care am observat plantele, procesul de dezvoltare al acestora şi importanţa pe care
o au în viaţa omului;
- în activităţile de educare a limbajului am conceput îndemnuri ecologice şi am purtat
discuţii pe teme ecologice: să ude plantele din sala de grupă (curte), să îngrijeasc, ocrotească
animalele de curte, să păstreze curat mediul apropiat lui etc.;
- plimbările, drumeţiile, vizitele, excursiile, reprezintă un cadru favorabil pentru crearea
unei bune dispoziţii şi relaxare, formarea unor deprinderi şi comportamente ecologice, cât şi
evaluarea nivelului de cunoştinţe (vor fi îndrumaţi să observe cum se poartă oamenii în raport
cu natura, dacă se străduiesc sau nu să o menţină curată, să observe fenomenul de defrişare, dar
şi preocuparea oamenilor de a planta în pepiniere diferiţi arbori care vor reîmpăduri zonele
defrişate, să comenteze atitudinea acestor oameni);
- în activităţile de convorbire putem analiza cunoştinţele, deprinderile, atitudinile
ecologice şi modul în care ei au înţeles ocrotirea şi înfrumuseţarea mediului în care trăiesc.
Pentru a stimula gândirea ecologică putem să aducem în discuţie problema poluării
aerului şi apei.
Copiii pot trage singuri concluzia că în apele murdare au de suferit peştii sau plantele
şi, mai grav, nu pot supravieţui atunci când apa este poluată.
În timpul drumeţiilor de toamnă se poate vedea cum arderea frunzelor uscate împrăştie
fum şi miros neplăcut care contribuie la poluarea atmosferei. Preşcolarii află că frunzele ar fi
mult mai folositoare dacă ar fi îngropate, deoarece prin putrezire devin îngrăşământ natural
pentru plante.
Educaţia ecologică este un proces de a-l ajuta pe copil să deprindă modul de a gândi, de
a se exprima şi de a acţiona în direcţia protecţiei şi ameliorării calităţii mediului ambient.
Rolul educaţiei e capital. Copiii nu distrug plante şi nici animale din cauza că s-ar fi născut cu
un simţ al distrugerii. Dimpotrivă, omul e înclinat spre creaţie şi numai o educaţie greşită sau
lipsa de educaţie deturnează această înclinaţie de la cursul ei firesc. De exemplu, dacă un copil
nu este educat să înţeleagă frumuseţea unei flori, nu va simţi nici o părere de rău când o va

82
distruge. Mulţi trec pe lângă un peisaj fără să-l vadă, fără să simtă o emoţie pentru că, pur şi
simplu, nu au educaţia frumosului. Aşa cum e nevoie să înveţi a picta, chiar dacă există talentul
pentru pictură, e nevoie să „citeşti” pictura , să o preţuieşti artistic. Cei mici nu ar mai distruge
vieţuitoarele dacă ar fi învăţaţi să cunoască şi să preţuiască frumuseţea şi utilitatea plantelor şi
animalelor. Atunci şi-ar schimba atitudinea: în loc să distrugă, ar ocroti. Un rol foarte important
îl are îngrijirea de ei înşişi a unei plante, a unui animal.
Cine va preţui o floare, cu atât mai mult va preţui un copil, iar cine preţuieşte un copil
va preţui cu siguranţă un adult sau un vârstnic.
În consecinţă, copiii care se implică direct în ocrotirea şi conservarea mediului, desigur
sub o atentă supraveghere, îl vor preţui mai mult decat alţii.
Grădiniţa trebuie să pună un accent mai mare pe educaţia ecologică, care e menită să-i
ajute pe copii să conştientizeze existenţa globală a mediului, faptul că suntem parte din natură
şi nu stăpânii ei.

83
 Sacoşica ,,Bio”

versuri de prof. Nicoleta Mutu

Grădiniţa cu Program Prelungit nr.9 Galaţi

Când am fost eu la plimbare

Am văzut, doar, pungi uşoare
Care se-ntreceau de zor
Într-un zbor foarte uşor.

Şi, vai, unde ajungeau

Toate le îmbolnăveau
Pământuri, păduri şi ape,
Case, grădini şi flori,
Buburuze, gândăcei,
Tot felul de fluturei.

Dar eu sunt ecologist,

Şi sunt foarte fericit
Că pot să muncesc cu drag
Pentr-un mediu mai curat.

De-o sacoşă am auzit

Bio-i zic, sunt mulţumit,
Cu ea eu voi pleca
La cumpărături, cumva.

Iar de va fi inutilă
De mediu îi va fi milă
Căci se topeşte uşor
Fără a deranja vreun pom
Sau o mică albinuţă
Ce-n grădină vrea să zboare
Culegând polen din floare.
84
Sacoşică, draga mea,
Pe tine mă voi baza
Plasticul să-nlocuieşti,
De poluare să ne păzeşti
Pentr-un mediu mai curat,
Eu acum te-am inventat.

85
 Educația ecologică, parte din pregătirea preșcolarului pentru viață

Prof. înv. preșc. Olariu Mihaela

Școala Gimnazială nr. 5 - Grădinița P.P. nr. 12 Piatra Neamț, jud. Neamț

Problema protecției mediului ambiant are o importanță majoră printre multe alte
probleme ale omenirii, de a păstra patrimoniul natural de bogății, de a proteja fauna, flora,
resursele solului și subsolului, să aiba ape limpezi și o atmosferă cât mai curată. A proteja
mediul înseamnă a rezolva problema combaterii poluării, indiferent de unde ar veni această
poluare care amenință în primul rând culturile agricole și implicit sănătatea oamenilor. În acest
context școala este cea căreia îi revine rolul de a educa tânăra generație în spiritul mediului
ambiant, educatorilor le revine deci obligația de a-i învăța pe copii să înțeleagă și să iubească
natura, să-i pătrundă tainele și să o protejeze, să urmarească formarea și dezvoltarea conștiintei
ecologice a copiilor.
Educaţia ecologică trebuie începută încă de la vârstele cele mai mici, tocmai pentru a
reuși în timp, formarea unei conduite adecvate, omul de mâine să fie capabil să discearnă asupra
binelui şi a răului, să acţioneze în folosul naturii şi a sa.
Copiii trebuie învățați să ocrotească natura și să o respecte, să iubească pământul și să
participe direct, în limita posibilităților lor, la anumite activități în cadrul cărora pot să înțeleagă
ce înseamnă să lucreze corect pământul care ne hrănește cu tot ce intra în componența lui (ape,
viețuitoare, plante ).
Trebuie să-i educăm pe copii încă din preșcolaritate, în sensul păstrării mediului natural
în care trăiesc, să le dăm posibilitatea să contribuie la plantarea și îngrijirea unui pom, a spațiilor
verzi, a florilor care înfrumusețeaza locul în care trăiesc, prin acțiuni practice de protejare a
vegetației, toate acestea constituind principalul factor de regenerare al atmosferei.
Pentru aceasta trebuie să organizăm cu copiii acțiuni care să-i pună in situația de a
cunoaște ființe și fenomene din lumea înconjurătoare, caracteristicile acestora, favorizarea
însușirii unor cunoștințe ecologice prin activități cu caracter experimental și demonstrativ,
antrenarea copiilor în desfășurarea acestora. Copiii trebuie invățați să întrețină spațiile verzi, să
planteze pomi, flori, contribuind astfel la înfrumusețarea peisajului citadin și implicit la
reducerea poluării din natură deoarece copacii elimina oxigenul de care noi avem atâta nevoie.
Copiii trebuie să fie încurajaţi să desfăşoare activităţi în aer liber (grădinărit, acţiuni de
îngrijire a parcurilor şi spatiilor verzi, excursii în natură), ce pot avea funcţii educative şi
recreative. Natura în sine oferă în orice anotimp şi pe orice vreme oportunităţi ample de învăţare

86
şi joacă. Dacă urmărim primele reacţii ale unui copil mic ajuns într-un parc, vom vedea ce
bucurie extraordinară şi sinceră manifestă. Sunt imagini care multor adulţi nu le mai spun
nimic, dar care lui îi transmit foarte multe mesaje ale frumosului. Şi atunci copilul începe să
colecţioneze: beţişoare, pietricele, conuri de brad, floricele, etc. Această aplecare instinctivă
spre frumos și spre natură trebuie încurajată de adulți (părinți, educatoare, învățătoare), întrucât
în actuala lume a tehnologiei și consumului, ea se pierde foarte ușor. În prezent mulți copii din
mediul urban nici nu mai realizează că există natură, iar dorinţele, aspiraţiile, modul lor de a
privi viaţa se leagă aproape exclusiv de oraş şi de tehnologie. Dacă familia și grădinița și
ulterior școala nu desfăşoară o activitate susţinută de cultivare a frumosului sau de îndrăgire a
naturii, valorile viitoare ale copilului vor fi unele legate de consum. Adulții au datoria de a-i
face pe copii să iubească natura. Indiferent cât de „tehnici” ar fi, ei trebuie să le ofere o şansă
de a cunoaşte natura. O plimbare prin parc, un urcuş pe un deal, o excursie sunt tot atâtea
posibilităţi de a intra în contact cu natura. O experiență trăită în natură, nemijlocit, este foarte
importantă pentru un copil, valorând mai mult decât orice explicaţie, imagine colorată sau film.
Plimbările şi excursiile sunt importante şi aceste experienţe trebuie exploatate şi după
consumarea lor. Este bine ca la o zi sau două de la excursie copiii să rememoreze experiențele
trăite şi să discute despre ele, imagini, situaţii care le vin în minte, să răspundă la întrebări de
genul: „Ce ai descoperit? Cum arăta?”. În timpul excursiilor vor fi încurajați să nu rupă crengi,
frunze, flori, doar pentru că sunt frumoase, ori pentru a le mirosi o clipă, ci să le imortalizeze
prin desen sau printr-o fotografie. Desenele, fotografiile, eventualele obiecte luate de la faţa
locului (pietricele, frunze, conuri) pot alcătui un jurnal de călătorie, care va fi răsfoit din când
în când de copii.
Preşcolarii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii
întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acţiune negativă a noastră, oricât de insignificantă ar
fi, poate să afecteze în mod distructiv natura. Activităţile de educaţie ecologică trebuie să se
desfăşoare într-o atmosferă relaxantă, unde interesul şi comunicarea să încurajeze initiaţivele,
dar şi opțiunile fiecăruia. Prin exploatarea situaţiilor de viaţă corespunzătoare, prin
desfăşurarea unor activităţi instructiv-educative, în care informaţiile nu sunt doar transmise de-
a gata, ci sunt şi rodul gândirii critice a preşcolarilor, și mai ales prin joc, copiii ajung să
recunoască, să înţeleagă şi să iubească natura, să-i pătrundă tainele şi să o protejeze.
Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate; şcolară, extraşcolară,
activităţi ştiinţifie, literare , artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt
diversificate: observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări,
drumeţii, excursii, vizionări de emisiuni TV, concursuri.

87
 Prin educaţie ecologică, copiii trebuie să dobândească cunoştinţe, atitudini şi motivaţii
pentru a acţiona individual şi în echipă la soluţionarea problemelor care ţin de protecţia
mediului înconjurător. Prin educaţie ecologică se cultivă dragostea şi respectul elevilor pentru
lumea înconjurătoare, se formează atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de
protecţie a mediului şi se cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.

Bibliografie:
• Cosmovici, Andrei, Cozma, Teodor – ,,Psihopedagogie’’, Iaşi, Ed. Spiru Haret, 1995.
• Mohan, Gheorghe, Ardelean, A., – ,,Ecologie şi protecţia mediului’’, Bucureşti,
Ed. „Scaiul”, 1993.
• Cuciinic, Constanţa – ,,Natura – prietena mea’’, Ed. Aramis, 2003
• Opris, Tudor – Mica Enciclopedie pentru Tineret’’, Bucureşti, Ed. Forum, 1998.
• Ana Maria Benedek-Sîrbu – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu - Îndrumar pentru
educația ecologică în gădinițe, Asociația pentru Protecția Animalelor și a Naturii
ANIMAL LIFE Sibiu, 2016

88
 Poveste științifică

Lupul

Profesor Radu Valerica

Grădinița ,,Dumbrava Minunată” Tecuci

Sunt Canis lupus din familia Canidaelor. Sunt un animal protejat în Europa,
deoarece mă puteți întâlni destul de rar, din cauza vânatului exagerat.
Am lungimea de 130 cm și greutatea de 70 kg și semăn mult cu un câine. Culoarea
blănii mele poate varia de la gri închis până la gri brun și chiar albă, în zona polară. Mă
recunoașteți ușor după pata neagră de pe spate, ochii galbeni și nuanța albicioasă din jurul
botului.

În România trăiesc în Munții Carpați, în Delta Dunării, în haită, cu lupoaica și puii

mei, cățelandri sau lupani. Mă adăpostesc în vizuină căptușită cu frunze, mușchi și păr.
Sunt carnivor, dar la nevoie și omnivor. Mănânc insecte, rozătoare dar și animale
mari ca: cerbi, mistreți, urși, bivoli, măgari, iepuri, oi, capre etc. Sunt numit sanitarul naturii,
adică necrofag, fiindcă mănânc animalele bolnave sau leșurile lor. Am simțurile foarte bine
dezvoltate, în special auzul, mirosul și văzul.
Sunt curajos, inteligent, vânător talentat, agil și rapid. Vânez în general noaptea și
pot alerga cu 60km/oră.
Se spune despre mine că am putere cât un om și minte cât șapte!

89
 Demult, am fost simbolul dacilor. În timpul luptelor, prin capul de lup cu gura
deschisă trecea aerul care scotea un zgomot asemănător urletului lupilor și-i speria de moarte
pe duşmani iar luptătorilor le dădea curaj.
Din povești mă știți că sunt fioros, în realitate sunt un timid și foarte rar atac oamenii, doar
când mă simt amenințat.
Când mă întâlniți, rămâneți calmi, nu fugiți, ci mergeți încet cu spatele, continuând să
mă priviți.
În cazul în care continui să mă apropii de voi, arătându-mă chiar agresiv, comportați-
vă și voi agresiv, dacă este necesar, aruncați în mine, cu obiecte, cu pietre etc. Faceți
zgomote! Nu mă deranjați acolo unde știți că este casa mea și nu lăsați în urma voastră
alimente sau gunoaie, iar câinii ce vă însoțesc, țineți-i în lesă!

90
 Noi nu avem decât un singur Pământ!

Ed. Rău Aurelia

Grădinița P.P.,, Prichindel” Tecuci

PĂMÂNTUL este planeta care găzduieşte VIAŢA şi o poartă în zborul lui

intergalactic. Când spunem “Pământ” spunem “ACASĂ” şi acest lucru ne obligă să îl preţuim
şi să îl protejăm, în limita posibilităţilor noastre, de orice pericol care l-ar putea ameninţa de
oriunde. Lucrarea noastră pune în evidenţă doar câteva din aceste pericole şi lansează un mic
semnal de alarmă pentru necesitatea de a proteja bunul nostru cel mai de preţ, care este
VIAŢA şi planeta Pãmânt, care este Leagănul Vieţii. Pământul este în pericol pentru că noi
oamenii nu îl preţuim aşa cum se cuvine. Zilnic,prin poluarea pe care o producem, atragem
catastrofe naturale şi dezechilibre climatice cu urmãri deosebit de grave. Nu putem rămâne
indiferenţi sau să privim pasivi cum se degradează Natura şi calitatea vieţii pe Pământ ci
trebuie să acţionăm fiecare pentru diminuarea poluării de orice fel

A) Unele pericole care ameninţă sănătatea Pământului şi calitatea Vieţii pe

Pământ.

a) Schimbări ale climei pe Pământ.

Meteorologii prevăd că iernile friguroase ar putea să dispară complet, până în 2080,

locul lor fiind luat de veri călduroase şi lungi, însoţite de secete şi inundaţii. Acum iernile cu
temperaturi foarte scăzute afectează traficul rutier, aerian şi maritim producând mari pagube.
La fel produc pagube mari şi iernile cu zăpezi neobişnuit de abundente: localităţi izolate,
poduri, case şi maşini avariate, lipsa proviziilor şi a drumurilor de acces. Prin defrişarea
pădurilor în mod necontrolat, abuziv şi haotic se poate favoriza apariţia unor inundaţii
catastrofale, adică acoperirea temporară cu apă a unor localităţi, drumuri, căi ferate, terenuri
agricole. Deseori acestea sunt însoţite cu pierderea de vieţi omeneşti

b) Erupţiile solare, încălzirea globală şi efectul de seră .

Viaţa a apărut pe Pământ datorită Soarelui. Acest astru a stat ca simbol al Divinităţii
începând cu cele mai vechi religii şi tot el va fi cel care va sfârşi viaţa pe Pământ. El este
responsabil pentru modificările climatice. Erupţiile solare, acele explozii uriaşe de energie
care apar câteodată la suprafaţa Soarelui, au luat în ultimii ani o amploare fără precedent iar
undele electromagnetice perturbă comunicaţiile prin satelit şi unele aparate electronice şi
produc valuri de căldură. Încălzirea globală este fenomenul de creştere a temperaturilor medii
înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum şi a oceanelor. Cauza
principală a încălzirii globale este creşterea concentraţiei de CO2 în atmosferă. Această
creştere este cauzata de dezvoltarea industriala ,de defrişarea masiva a pădurilor şi provoacă
efectul de seră şi epuizarea stratului de ozon. Încălzirea globală a influenţat distribuţia faunei
la nivel planetar. Efectul de seră este cauzat de cantităţile mari de dioxid de carbon şi alte
gaze poluante care dau posibilitate razelor ultraviolete să treacă foarte uşor, ajungând la
suprafaţa solului, transformându-se în energie termică, însă nu permit căldurii să scape,
precum geamurile de sticlă dintr-o seră şi astfel creşte temperatura.

91
 c) Găurile din stratul de ozon.Rolul stratului de ozon este acela de a proteja
Pãmântul de razele ultraviolete ale Soarelui. Dacă tot ozonul ar fi în formă pură atunci ar
exista un strat doar de 3 mm în jurul Pământului. Subţierea stratului de ozon pune în pericol
existenţa omenirii ca atare. d) Topirea gheţarilor. Gheţarii din opt regiuni glaciare se află la
cel mai scăzut nivel în privinţa suprafeţei şi a masei, din ultimii 5.000 de ani.Creşterea
temperaturii mediului (incălzirea globală) va conduce la topirea calotelor glaciare, la ridicarea
nivelului mărilor şi oceanelor, la producerea unor inundaţii extinse la nivelul ţãrmurilor
(inundarea oraşlor) , invazii de insecte, foamete şi furtuni violente.

e) Pericolul unui tsunami. Fenomenul numit tsunami este în general urmarea unui
seism: apa deplasată brusc de mişcările crustei, poate produce valuri cu o înălţime de 30
m.Ele sunt foarte periculoase pentru populaţia din regiunile de pe coastele oceanelor.
Oamenii de ştiinţă încearcă să prevadă producerea lor, pentru a le limita consecinţele.

f) Poluarea produsă de locuitorii planetei (asupra apei, aerului, solului) prin

răspândirea necontrolatã a deşeurilor menajere, a celor care nu sunt biodegradabile (plastic,
metale, sticlă, polietilenă, textile). Aceste deşeuri murdăresc, sufocă şi urâţesc mediul în care
trăim.

g) Incendiile - accidentale sau cele provocate sunt alte pericole grave pentru
vieţuitoarele planetei Pământ. Incendiile sunt distructive şi se datorează în principiu
neglijenţei oamenilor.Trebuie să încetăm a mai spune că „nu este vina mea pentru tot răul
care se întâmplă în lume”! Este vina fiecăruia dintre noi, deoarece trăim într-o cumplită
ignoranţă faţă de educaţie pentru protejarea naturii. Mişcările ecologice nu găsesc mereu
cheia problemelor.Cheia spre o lume a siguranţei şi a abundenţei depinde de noi, de
încurajarea valorilor morale, care pun semnul egal între om şi natură. Nu putem schimba mult
într-o zi! Insă, putem schimba câte puţin, puţin şi bine! Putem da dovadă de grijă şi
compasiune, pentru oamenii de azi, pentru copiii de mâine.

B) Activităţi organizate cu copiii pentru colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor .

O sarcină de ordin moral ce revine educatorului este aceea de a-şi educa copiii să
preţuiască, să iubească şi să ocrotească NATURA. Poate face aceasta prin lecţii dar şi prin
activităţi extracurriculare.

Natura = Educaţie pentru a înţelege ce se întâmplă pe Pământ;

Natura = Educaţie pentru a oferi instrumentele ce protejează generaţia următoare.

Educaţia pentru protecţia mediului poate urma câteva direcţii prioritare:

- cultivarea la elevi a unei atitudini pozitive, de respect pentru mediul în care trăim;

- înţelegerea necesitãţii economisirii apei şi determinarea unui comportament

responsabil, ecologic privind consumul de apă;

- responsabilizarea elevilor pentu colectarea selectivă, valorificarea şi reciclarea

deşeurilor;

92
 - stimularea creativităţii, dezvoltarea simţului artistic şi practic al elevilor prin
ateliere de creaţie;

Deoarece articolele din material plastic (pungi, farfurii, tacâmuri, pahare, dopuri,
recipiente de la produse lactate) nu sunt biodegradabile, colectarea lor selectivă şi depozitarea
în containere face ca mediul înconjurător să poată „respira” şi să fie curat şi frumos.

În cadrul atelierelor de creaţie şi educaţie ecologică am confecţionat materiale

didactice artizanale din deşeuri refolosibile astfel: - pahare de plastic: am confectionat omul
de zăpadă, ratusca ,vaza pentru flori;

- dopuri din plastic pentru diferite jocuri de constructii, aplicatii:covorase,struguri,

suport pentru cescute,floarea,curcubeul;

- pet-uri de la apa,suc, bere) se folosesc pentru a confectiona suporturi pentru

creioane, pentru servetele,vaze ,etc;

- hârtie şi cartoane – pentru desene, colaje;

- deşeuri menajere (de la legume, fructe şi de la vegetale din grădină) sunt

colectate selectiv pentru a fi făcute compost.

c)Promovarea prin artă a educaţiei pentru un mediu curat, frumos şi sănătos. Nu

avem decât un singur Pământ ! Sănătatea Pământului este şi sănătatea noastră.Orice ar fi, în
consecinţă depinde de noi oamenii cum vom şti în viitor să ocrotim sănătatea Planetei
Albastre care ne poartă în zbor printre constelaţii şi ne oferă: LUMINĂ şi CULOARE!

Bibliografie:

1. Revista „Steaua Nordului” nr.1, Liceul Tehnologic Repedea, nr.1, anul apariţiei
2013 -2014

2. Revista „Poieniţa Muntelui” Şcoala Gimnazialã nr.4 (Luhei”), loc. Poienile de sub
Munte, Maramureş nr.1/ 20017 şi nr.2/ 2018, ISSN 2559 - 1800

93
 ACTIVITĂȚILE OUTDOOR ȊN GRĂDINIȚĂ - MIJLOACE ȘI MODALITĂȚI
DE REALIZARE

Prof. Ȋnv. Preșc. Sabău Corina Mirela

Grădinița cu P.P.,Prichindeii veseli’’ Huedin, jud. Cluj

Astǎzi, mai mult ca oricând, omul simte nevoia sǎ iasǎ în naturǎ. Prizonier al oraşului,
el încearcǎ sǎ descopere tainele naturii. Natura nu este şi nici nu poate fi proprietatea cuiva. Ea
este şi trebuie sǎ fie în egalǎ mǎsurǎ, a tuturor, atât a a celor ce avem şansa sǎ trǎim acum, cât
şi a urmaşilor noştri, a generaţiilor urmǎtoare.
Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei,
copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, ştiinţele educaţiei noastrǎ se orientează
din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură. Este motivul pentru care de câţiva ani a apărut
conceptul de activitate outdoor, ca alternativă pentru educaţia formală, tradiţională. Există mai
multe accepţiuni pentru termenul de ,,outdoor’’, cea mai simplă fiind aceea de activitate în aer
liber, în afara spaţiului instituţional al şcolii.
Prin participarea sistematică la activităţile outdoor, copiii au prilejul de a percepe
procesele şi fenomenele din realitatea înconjurătoare. Dornici de a cunoaşte, de a şti, de a
investiga, de a vedea cu ochii minţii frumuseţea naturii, ȋncercăm să ȋi sensibilizăm prin
organizarea cât mai multor plimbări, drumeţii, popasuri şi excursii ecologice. Plimbările şi
excursiile îi pun pe copii în contact direct cu natura, le cultivă spiritul cognitiv, le satisfac
curiozitatea epistemică şi le cultivă sentimentul de ocrotire şi protejare a mediului înconjurător.
Ele constituie o modalitate preţioasă de educaţie ecologică deoarece copiii văd plantele şi
animalele în mediul lor de viaţă, percep natura în toată varietatea ei, cu bogăţia de culori,
imagini şi sunete. Astfel ei învaţă să se poarte cu grijă şi blândeţe cu micile făpturi, să nu le
strivească, să nu le chinuiască, învaţă să se apropie de ele, să fie prietenii lor, să le ajute, să le
ocrotească, deasemenea învaţă să protejeze unele specii care sunt pe cale de dispariție.
De-a lungul activităţii didactice am constatat că în faţa frumuseţilor naturii, copilul îşi
deschide sufletul, devenind deodată mai sincer, mai curat. În plimbările noastre prin natură, am
oferit copiilor posibilitatea de a observa anumite manifestări din viaţa plantelor şi animalelor,
a păsărilor şi a gâzelor. Am observat împreună surâsul gingaş al unei flori de primăvară, veselia
unei păsărele ce cânta nestingherită pe o ramură, truda şi harnicia unei furnicuţe, bucuria unui
copac ce întinereşte cu fiecare mugur, cu fiecare frunză. I-am sfătuit să nu rupă ramurile unui

94
pom, deoarece are şi el suflet şi-l doare, să nu distrugă cuibul unei păsări, sǎ asculte-n taină
susurul izvoarelor, păstrând vie şi curată muzica suavă a undelor. Le-am cultivat în suflet, cu
multă dragoste şi grijă, sentimentul de respect faţă de plante, faţă de micile vieţuitoare, faţă de
natură. Cu prilejul plimbărilor în poiana de la marginea oraşului le-am atras atenţia copiilor
asupra unor aspecte de distrugere a mediului: copaci tăiaţi, cu tulpina scrijelită, resturi
menajere, iarba arsă, deşeuri de hârtie, sticle sparte şi ambalaje de plastic aruncate la
întâmplare. Pentru a nu proceda astfel şi a întări comportamentele pozitive, de fiecare dată când
am mers cu copiii la iarbă verde, am adunat toate resturile gustării pe care am luat-o şi am
controlat dacă totul este curat, aşa cum am găsit înainte de popasul nostru. Pentru a crea o
legătură mai strânsă între copii şi elementele naturii, le-am sugerat să-şi aleagă câte un copac
pe care să-l ocrotească (să strângă gunoiul din jur, să înlăture uscăturile sau să pună firimituri
pentru păsărele) şi pe a cărui evoluţie să o urmărească de câte ori vom merge în poiană. În
timpul traseului, copiii au avut posibilitatea să observe frumuseţea străzilor decorate cu peluze
de flori şi amenajarea ecologică a parcurilor. În preajma plantelor şi mai cu seamă a plantelor
cu flori, copiii dobândesc pentru lumea lor interioară gingăşie, admiraţie, sentimente de ocrotire
şi frumuseţe a întregului, armonia formelor şi a culorilor, grija faţă de frumuseţe şi fragilitate.
În spiritul educaţiei ecologice, cea mai eficientă la vîrstele mici, plantele cu flori au fost
observate, descrise şi admirate în mediul lor natural. Fidelitatea în observare şi interiorizarea
ambianţei elementelor naturii, este deosebit de mare la preşcolari şi cu bună conservare în
procesul memorării. De aceea, contactul permanent al copiilor cu natura vie se transformă în
premisa de bază a formãrii lor ecologice, favorizată şi de interesul, interogaţiile permanente ale
acestora. Copiii care au învăţat să admire frumuseţea unei pajişti înflorite, să asculte cântecul
păsărelelor, sunetul greierelui sau al broaştelor, clipocitul unui izvoraş, vor deveni prietenii
naturii şi protectorii ei.
Îngrijirea plantelor din curtea grădiniţei, plantarea de pomi şi flori, păstrarea curăţeniei
la locul de joacă şi în curtea grădiniţei au fost foarte importante în formarea comportamentelor
socio-ecologice adecvate educaţiei pentru îngrijirea şi ocrotirea mediului înconjurător. Copiii
au participat la îngrijirea unui pom sau a unor rondouri de flori din curtea grădiniţei sau de
acasă. În anotimpul toamna au strâns frunzele uscate, iarna au strâns zăpada în jurul pomilor
pentru a-i proteja de îngheţ, iar primăvara au curăţat pomii de crengile uscate şi i-au văruit
pentru a-i proteja de dăunători (gândaci, larve care distrug scoarţa copacilor).
Prin activităţile cu caracter practic „Aranjamente şi expoziţii florale”, „Săptămâna
micilor ecologişti”, „Frumuseţe şi culoare” s-au consolidat informaţiile ecologice primite în
activităţile pe domenii experiențiale şi li s-au format copiilor atitudini pozitive faţă de mediu,

95
 ce vor fi aplicate în viaţa de zi cu zi. Experienţele efectuate la colţul ecologic din clasă i-au pus
pe copii în situaţia de a fi participanți activi la evoluţia vieţii cotidiene. Copiii au semănat
seminţe, le-au creeat condiţii optime de viaţă (apă, aer, căldură, lumină – elemente
indispensabile vieţii ), au urmărit primele încolţiri, apariţia mlădiţelor, a primelor frunzuliţe şi
flori, apoi au efectuat primele operaţii de îngrijire (plivit, rărit, stropit, săpat recoltat),
formându-şi deprinderi de comportament ecologic adecvat faţă de plante. Astfel, ei au observat
spontan evoluţia dezvoltării plantei şi şi-au îmbogăţit totodată cunoştinţele cu o serie de cuvinte
cu conţinut ecologic, realizând astfel o însuşire conştientă intra şi interdisciplinară .
Prin participarea directă la acţiuni în natură, copiii au fost determinați să înţeleagă, să
cunoască, să perceapă prin toate simţurile efectul naturii asupra corpului uman.
Frumuseţea naturii i-a sensibilizat pe copii, î-a apropiat de plante şi vieţuitoare, î-a
îndemnat să iubească şi să preţuiască frumosul. Totul depinde însă de modalităţile şi mijloacele
folosite în activităţile desfăşurate cu preşcolarii, de imaginaţia şi voinţa noastră, de pregătirea
în acest domeniu al cunoaşterii universului. Dacă modelăm sufletul copiilor din cea mai fragedă
vârstă în spiritul ocrotirii şi protejării mediului ambiant, faţă de planeta pe care trăim, mai târziu
acest lucru se va realiza cu uşurinţă şi succes. Rezultatele muncii noastre în acest domeniu, se
verifică în timp, deoarece copiii, oamenii naturii de mâine, vor fructifica ceea ce au primit în
copilărie de la noi, potrivit temperamentului şi sensibilităţii sufleteşti a fiecăruia. Pregătirea
copiilor în grădiniţă, nu înseamnă numai dobândirea de către aceştia a unor cunoştinţe,
priceperi şi deprinderi, ci şi formarea unei conduite ecologice care presupune acţiuni practice
concrete pentru conservarea, gospodărirea şi protecţia mediului înconjurător.
O mare însemnătate a importanţei activităţilor outdoor rezidă în faptul că prin acestea
se reuşeşte cultivarea unei atitudini active de ocrotire a naturii şi de protejare a mediului
înconjurător, a unei conduite ecologice în relaţiile copiilor cu natura şi mediul. Astfel,
preşcolarii exersează deprinderile de îngrijire şi ocrotire a mediului înconjurător, educând
atitudinea pozitivă faţă de natură şi în acelaşi timp stimulând curiozitatea pentru investigarea
acesteia.

BIBLIOGRAFIE:
1. Geamănă, A.N., Pentru Earth Voice Romania – 3R –Material didactic alternativ, destinat
activităţilor de educaţie ecologică, Ed. Nelmaco, Bucureşti, 2004;
2. Primăria Cătunele, Manual de educație outdoor 2012-2013;
3. Revista Învăţământul Preşcolar nr. 1-2 / 2006 şi nr. 1 /2007.

4. Vodă Claudiu ,,Din secretele naturii şi ale lumii inconjurătoare“, Editura didactică şi
pedagogică Bucureşti 1996.

96
 Educaţia ecologică nu are vârstă

Prof. Samoilă Gabriela

Grădiniţa cu P.P. Nr. 39 Galaţi

Motto: „Învăţaţii pe copiii voştri, ceea ce i-am ȋnvăţat şi noi pe ai noştri: că

pământul este mama noastră. Tot ceea ce i se ȋntâmplă pământului ajunge să li se
ȋntâmple şi copiilor acestui pământ.” (Sioux Seattle)
Problema mediului ȋnconjurător este una globală şi ar trebui să fie conştientizată nu
numai de către agenţiile de monitorizare a calităţii mediului, ci şi de oamenii de rând care nu
au neapărat cunoştinţe de specialitate ȋn domeniu. Astefel, educaţia ecologică este un proces
menit să sensibilizeze oamenii, să-i facă mai conştienţi şi preocupaţi de problemele mediului
ȋnconjurător. Scopul final al educaţiei ecologice este acelaşi ȋn ȋnteaga lume: de a forma o
mentalitate sănătoasă vis-a vis de calitatea mediului ȋn care trăim. Acest deziderat poate fi
ȋndeplinit cu succes dacă educaţia pentru mediu este iniţiată ȋncă din primii ani de viaţă, când
copilul este la grădiniţă. Marele biolog Emil Pora afirma că „este momentul să-i ȋnvăţăm pe
copii de ce trebuie protejată natura”. Astăzi, când asistăm la cel mai vertiginos amestec al
omului ȋn natură, se impune educarea ȋn spirit ecologic a tinerii generaţii, deoarece „copiii sunt
mesaje vii pe care le trimitem către vremuri pe care noi nu le vom mai trăi”.
Trăim ȋntr-o lume ȋn care omul a modoficat natura, i-a stricat echilibrul. Natura trebuie
respectată, un respect care i se cuvine, pentru că reprezintă viaţa. „Natura poate să-ţi slujească
de carte, de profesor, de povăţuitor. Nu ȋnchideţi această mare carte de ȋnvăţături
ȋnţelepte!” (G. Simion). Adesea, oamenii uită că natura este aceea care satisface direct sau
indirect cea mai mare parte a nevoilor vitale. Abundenţa şi varietatea darurilor sale au dat
naştere credinţei că natura este imprevizibilă şi că omul poate dispune fără limită de resursele
ei. Modificările aduse de expansiunea societăţii umane au de cele mai multe ori un caracter
distructiv, multe fiind ireversibile pentru că produc perturbări ȋn sistemele ecologice şi
deteriorează echilibrul natural.
Intervenţia omului ȋn natură provoacă uneori traumatisme care determină dispariţia
unor plante şi animale valoroase ducând la dezvoltarea ȋn ecosistemele naturale a unor specii
inferioare uşor adapatbile, dar puţin folositoare omului. Cel mai important fenomen ȋl
constituie ȋnsă ruperea echilibrului ecologic şi a ritmului ciclului biogeochimic, procese cu

97
profunde implicaţii asupra naturii şi a omului. De aceea, conservarea şi stabilirea echilibrului
dinamic al biosferei este o datorie imperioasă a omului modern.
Educaţia cu privire la mediu trebuie să dezvolte la nivelul ȋntregii umanităţi o atitudine
de responsabilitate ȋn folosirea şi conservarea resurselor naturale. În acest scop, grădiniţei/şcolii
ȋi revine un rol tot mai important ȋn educarea tinerii generaţii, căreia trebuie să i se imprime o
gândire ecologică. Educarea ȋn acest sens trebuie să ȋnceapă din copilărie şi să fie continuată
pe tot parcursul vieţii. Primele forme de educaţie, ȋn materie de mediu ȋnconjurător, ȋncepe ȋn
anii de grădiniţă. Educatoarele trebuie să-i sensibilizeze pe copii cu privire la frumuseţile
naturii, dezvoltându-le gustul de a descoperi adevărurile care se petrec ȋn jurul lor.
Procesul educaţional are drept sarcină să sublinieze faptul că, ȋn contextul actual, nu
este vorba să conservăm natura ȋn dauna omului, ci să se asigure, ȋn primul rând bunăstarea
omenirii. În această privinţă cunoştinţele ecologice constituie un element din ce ȋn ce mai
important ȋn explicarea politicii de protecţie a mediului ȋnconjurător. Această situaţie are asupra
educaţiei ȋn materie de mediu rezonanţe, care duc la cunoaşterea gravităţii pericolelor existente,
la ȋnţelegerea locului omului ȋn biosferă şi la ȋndatoririle ce decurg din acesta. Este momentul
ȋn care distrugerea şi dezordinea trebuie să cedeze locul gospodăririi raţionale.
Rolul educatorilor constă tocmai ȋn arătarea pericolelor care derivă din degradarea
mediului, unul din obiectivele vizate fiind acela de a face populaţia să ia cunoştinţă de aceasta,
fără a crea o stare de teamă.
O educaţie ȋn materie de protecţia mediului ȋnconjutător este inseparabilă de un concept
global: trebuie ca toţi cetăţenii să ȋnţeleagă că nu există decât o singură biosferă, care este bunul
comun al ȋntregii omeniri. În acelaşi timp trebuie insistat asupra problemelor locale, pentru
care fiecare cetăţean să aibă conştiinţa unui „mediu personal”, pe care să-l iubească şi să-l
utilizeze raţional.
„Ecologia este o tulburătoare poveste de dragoste dintre om şi natură. Dar şi un
legământ”, afirma Toma George maiorescu, care s-a remarcat prin dragostea pentru natură, nu
numai ca izvor de trainică gândire, dar mai ales ca susţinere ȋn viaţa fiecărui om. Orice copil
poate deveni prieten al naturii dacă o respectă şi participă la refacerea ei. Natura are nevoie de
prieteni, iar noi educatoarele prin educaţia pe care o facem copiilor avem datoria morală să
insuflăm cu toată puterea, prin argumente puternice, dragostea pentru natură cu tot ceea ce ea
ne oferă măreţ ori simplu, bogat sau modest.
Învăţându-i pe copii să iubească natura, nu numai că le dăm viaţa ȋntreagă o ȋndrumare
nouă, veşnic senină a minţii şi sufletului lor, dar le oferim posibilitatea de a cunoaşte că planta
e o fiinţă şi că ceea ce pare neȋnsufleţit, un munte, un râu, poate avea influenţă asupra omului.

98
 Prin activităţile desfăşurate ȋn grădiniţă, mai ales la grupa mare-nivel II, pentru că au
dobândit o serie de cunoştinţe despre mediul apropiat şi au ȋnceput să cunoască mijlocit sau
nemijlocit mediul natural, mi-am propus să urmăresc anumite obiective care au caracter
ecologic, nu numai de cunoaştere, cum ar fi:
• conştientizarea şi responsabilizarea faţă de problemele mediului ȋnconjurător, ȋncepând
cu mediul şi spaţiul ambiental;
• capacitatea de a observa şi descrie grupe de plante şi animale existente ȋn mediul
cunoscut sau mai ȋndepărtat de copii;
• capacitaea de a realiza experimente simple ȋn scop orientativ şi deductiv;
• capacitatea de documentare prin ascultare, intuiţie şi observare;
• capacitatea de a realiza conexiuni ȋntre cunoştinţele ȋnsuşite prin diverse tematici
derulate;
• propunerea şi aplicarea de soluţii pentru cunoaşterea şi protejarea mediului
ȋnconjurător.
Toate aceste obiective pornesc de la principiul apropierii copiilor de natură ȋn
scopulcreării de convingeri şi conduite necesare ȋn conservarea naturii şi a mediului ambiant.
Modalităţile de realizare a obiectivelor enunţate sunt următoarele:
▪ observarea sistematică a elementelor din mediul apropiat, mai ȋntâi, apoi din medii mai
puţin cunoscute, făcând comparaţie ȋntre elementele pozitive şi cele negative ȋntâlnite;
▪ implicarea părinţilor, a copiilor de la alte grupe, a şcolarilor ȋn acţiuni de ȋngrijire şi
ocrotire a plantelor şi animalelor;
▪ cunoaşterea vieţii păsărilor şi protejarea acestora ȋn timpul iernii;
▪ ȋngrijirea spaţiului din interiorul şi ȋmprejurimile grădiniţei, cunoaşterea prin plimbări
şi excursii şi a altor elemente din mediul natural;
▪ sesizarea efectelor benefice sau distructive ale omului ȋn armonia naturii.
Aceste aspecte le-am urmărit cu preşcolarii de la grupa mare, ȋn activităţile cu conţinut
ecologic, făcându-i pe copii să ȋnţeleagă că ȋn natură totul este folositor şi că trebuie să o
ocrotescă şi să o iubească. Am ȋncercat să le insuflu respect pentru natură şi să le formez
deprinderi de protejare a mediului ȋnconjurător.
În acest sens am iniţiat cu copiii grupei mari proiectul tematic „Micii ecologişti”, prin
intermediul căruia copiii au ajuns să cunoască mai bine natura şi să ȋnţeleagă binefacerile ei,
dat şi o serie de cerinţe care trebuie respectate. Am apelat la conţinutul unor texte epice sau

99
lirice cu conţinut ştiinţific care au constituit punctul de plecare pentru discutarea unor probleme
de mediu: „Lacrima unui fir de iarbă” de G.M.Zamfirescu.
Curtea grădiniţei, presărată de cele mai multe ori cu resturi vegetale, peturi, cartoane
aruncate la ȋntâmplare atât de la locatarii blocurilor din vecinătate, cât şi de copiii neglijenţi,
care nu iubesc curăţenia şi sănătatea mediului ȋnconjurător, ne-a determinat să participăm cu
seriozitate la derularea acestui proiect. Am purtat discuţii cu copiii şi am hotărât că ȋmpreună
cu preşcolarii de la celelalte grupe mari să lucreze cu seriozitate pentru a face curtea grădiniţei
să strălucească de curăţenie. În realizarea demersului am fost ajutaţi de părinţi care au adus
unelte de lucru, saci menajeri şi mănuşi ecologice cu care să colecteze gunoaiele. Am luat
legătura cu doamna doctor, care are ȋn subordine uitatea noastră, şi care a răspuns cu plăcere
solicitării mele de a le explica preşcolarilor pericolul ȋmbolnăvirii cu diverşi microbi datorată
jocurilor din preajma pubelelor pentru colectarea gunoiului menajer.
Am derulat, de asemenea, şi proiectul educaţional cu tematică ecologică „Florile ȋmi
sunt surori”, pornind de la o hartă comună a proiectelor tematice de educare ȋn spirit ecologic.
Activităţile din sala de grupă şi din natură, pe care le-am realizat cu copiii, pentru
studierea florei sau faunei au fost orientate spre o abordare ecologică aplicativă care să
conducă, printre altele, la „stimularea motivaţiei pentru protecţia naturii şi valorificarea
acesteia ȋn formarea unor convingeri şi comportamente adecvate, de ocrotire şi protecţie
a mediului ȋnconjurător”. Această abordare ecologică a presupus:
• evidenţierea rolului plantelor ȋn natură şi viaţa omului;
• prezentarea unor situaţii problemă om-natură şi precizarea modalităţilor de remediere
a dezechilibrelor ecologice cauzate de unele acţiuni umane;
• precizarea diverselor surse de poluare şi a efectelor acestora asupra vegetaţiei;
• utilizarea cunoştinţelor ȋnsuşite ȋn timpul activităţilor de observare pentru manifestarea
unei atitudini responsabile faţă de natură;
• găsirea de soluţii plauzibile pentru protecţia şi ocrotirea mediului.
Curiozitatea manifestată de copii, ȋn cadrul acestui proiect, i-a făcut pe micii ecologişti
să pătrundă tainele naturii, să sesizeze interdependenţa şi cauzalitatea fenomenelor, ȋnvăţând
astfel să exploreze lumea ȋnconjurătoare, să o analizeze, să pună ȋntrebări şi să-şi exprime opinii
şi stări sufleteşti.
Cele mai uimitoare achiziţii şi care au avut un impact major ȋn formarea cunoştinţelor,
dar mai ales ȋn stabilirea unor comportamente ecologice, le-au avut plimbările şi excursiile ȋn
natură.

100
Excursiile constituie un mijloc didactic de cea mai mare importanţă pentru că oferă copiilor
posibilitatea să observe, să cerceteze şi să cunoască ȋn mod direct o mare varietate de aspecte
din natură, de ordin biologic sau geografic, despre mediul natural şi factorii de mediu. În acelaşi
timp excursiile contribuie la educarea şi dezvoltarea simţului estetic, trezesc dragostea şi
interesul pentru natură şi respectul pentru frumuseţile ei. Aceasta ajută la cunoaşterea spaţiului
geografic din imediata vecinătate a orizontului local.
În ȋncercarea de a realiza o conduită ecologică, le-am cerut copiilor să se transpună ȋn
situaţia părţii vătămate (supusă agresiunii umane), arătând faptul că plantele şi animalele sunt
fiinţe vii ca şi noi şi merită un „tratament” mai bun din partea noastră. Planta, ca orice organism
viu suferă dacă este rănită, i se fac crestături ȋn scoarţă, iar legarea copacilor cu sârmă poate
opri circulaţia sevei, ajungându-se la ȋmbolnăvirea şi uscarea lor.
Am precizat faptul că există plante indicatoare ale calităţii mediului, prezenţa anumitor
specii fiind corelată cu prezenţa sau absenţa anumitor factori poluanţi.
În urma observării acestor acţiuni negative ale omului asupra naturii, s-au purtat discuţii
asupra comportamentului pe care trebuie să-l avem nu numai atunci când avem ieşiri ȋn natură,
ci şi ȋn viaţa de zi cu zi. Apoi copiii au trebuit să arate cum se pot implica ȋn protejarea şi
ocrotirea mediului.
Ȋn aplicţiile din sala de grupă, ca urmare a activităţilor teoretice, copiii au realizat lucrări
plastice şi practice care au ilustrat modul ȋn care au perceput mesajul transmis de tema aleasă,
dar şi modalităţile proprii de abordare a acestora. La disciplina activităţi practice, lucrările
realizate cu materiale din natură sau cu materiale reciclabile, reprezintă adevărate opere de artă
şi constituie premisele realizării educaţiei ecologice.
Lucrările din diferite sortimente de hârtie, materiale textile sau material plastic sunt
foarte ȋndrăgite de copii şi pentru confecţionarea lor putem apela la sprijinul părinţilor care
intră cu plăcere ȋn jocul copiilor şi le sprijină acţiunile când sunt solicitaţi. Copiii valorifică ȋn
expoziţii sau ȋn cadrul serbărilor propriile lucrări (coşuleţe ecologice, flori montate ȋn vase
confecţionate/decorate de ei, costume de carnaval pentru serbare sau parada costumelor
ecologige).
Este necesară păstrarea unui mediu de viaţă nealterat, cât mai propice dezvoltării fiinţei
umane. Copiii trebuie convinşi că fără un mediu curat, nepoluat, viaţa omului nu este posibilă.
Mesaj: „Fă-ţi timp şi opreşte-te! Ascultă susurul apelor, zumzetul albinelor,
ciripitul păsărilor, foşnetul frunzelor şi mai fă-ţi timp şi gândeşte să laşi celor ce vin un
pământ curat”.

101
 BIBLIOGRAFIE:
1. ***** Ghid metodic de educaţie ecologică pentru ȋnvăţământul preşcolar
2. Berca, M, (2000), Ecologie generală şi protecţia mediului, Editura Ceres, Bucureşti
3. Dincă, E., (2008), Copiii şi natura-educaţie ecologică şi de protecţie a mediului,
Editura
Caba Educaţional, Bucureşti
4. Ionescu, Al.,Săhleanu, V., Bândiu, C., (1989), Protecţia mediului ȋnconjurător şi
educaţia
ecologică, Editura Ceres, Bucureşti

102
 MODALITATI DE REALIZARE A EDUCATIEI
ECOLOGICE IN GRADINITA

PROF. INV. PRESC.: SCARLAT IULIANA

G.P.P. NR. 3, SLATINA, SLATINA, OLT

“Nu pamantul apartine omului, ci omul apartine pamantului” (S. Seattle)

Realitatile zilelor noastre arata ca secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri
si transformari ale civilizatiei omenesti, dar si cele mai complexe si uneori nebanuite efecte
asupra vietii.
La acest sfarsit de secol si inceput de mileniu, lumea se afla in efervescenta.
Schimbarile care au avut loc si vor avea loc, creeaza, intr-o viziune optimista, sperante si
pentru remedierea fie si treptata a mediului inconjurator. In tumultul generalizat al
schimbarilor, trebuie sa tragem inca un semnal de alarma legat de mediul inconjurator si de
supravietuirea omului si a existentei vietii pe Terra.
“Mediul natural”, adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul si
subsolul si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin este imaginea cea
mai comuna pe care omul obisnuit si-o face atunci cand vorbeste despre mediul inconjurator.
O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza fiecare in parte un “ecosistem” care se
interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu in cautarea unui anumit echilibru.
Totalitatea factorilor naturali, determina conditii de viata pentru rengurile vegetale, animale si
pentru exponentul sau rational – omul, reprezentand mediul natural. In mediul natural
distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apa, substrat geologic, relief,
sol. Componentele biotice reprezinta viata, organismele ce le dezvolta pe fundalul sportului
ecologic. Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor depinzand atat de factori terestri, cat si
cosmici (radiatia solara de exemplu) ceea ce ne ajuta sa intelegem implicatiile care pot urma
unor modificari fie terestre, fie cosmice, sau ambele in acelas timp.
Timpul este ireversibil, iar viata fiecarui om numai una; asta daca nu cumva
numeroasele deja-vu-uri v-au strecurat suspiciunea unei vieti anterioare. Poate de aceea
fiecare dintre noi isi traieste viata preocupat de problemele individuale. Traim intr-o societate
in care interesul propriu primeaza. De cele mai multe ori, acaparati de grijile cotidiene uitam
ca Dumnezeu ne-a dat sansa de a trai o viata, iar pentru asta sanatatea primeaza.

103
 Aerul este motorul vietii animale, dar si vegetale, cu diferenta ca noi, oamenii, avem
nevoie de oxigen din aer, iar plantele de dioxid de carbon.
Padurile, vegetatia sunt sansa noastra, dar din pacate defrisarile sunt tot mai dese caci
lemnul este materie prima. O noua padure se reface in cativa ani, dar in acest timp cum vom
trai? Curiozitatea copilului de a cunoaste tot ceea ce il inconjoara, de a afla cat mai multe
despre natura, dar si cauza fenomenelor ce se petrec sub ochii lor, manifestata prin intrebari
ca: “de ce?”, “cum?”, am cautat s-o transform intr-o activitate intelectuala intensa. Locuind
intr-o zona poluata in mod special datorita uzinei ALRO, le-am explicat copiilor ca uneori
progresul duce la degradarea continua a mediului..
Copiii si natura – “Copiii invata bunatatea de la natura, iar rautatea de la oameni” (N.
Iorga). Gradinita este un loc unde se exercita o activitate modelatoare, ce se raporteaza la
stadiul de dezvoltare psiho-fizica caracteristica varstei prescolare.
In ultimul timp se acorda o mare importanta necesitatii educarii ecologice a copilului
in gradinita. Suntem chemati sa facem transferul de dragoste si respect pentru tot ce ne
inconjoara de la noi, adultii, spre cei mici si foarte mici acum, cand incepe drumul
cunoasterii.
Este momentul sa ne ocupam si de educatia ecologica asa cum ne ocupam de educatia
intelectuala, morala si estetica, sa-i invatam pe copii de ce si cum trebuie protejata natura.
Educatia ecologica se realizeaza prin urmatoarele obiective centrale:
- sa cunoasca fiintele din mediul inconjurator si caracteristicile acestora;
- cultivarea dragostei pentru Terra;
- constientizarea necesitatilor de a economisi apa, energia electrica, lemnul;
- formarea unui compartiment etic, civic si a deprinderilor de pastrare si iubire a naturii;
- educarea copiilor in sensul pastrarii sanatatii mediului natural in care traiesc;
- antrenarea lor in activitati de ingrijire a plantelor si sa se joace frumos cu ele.
Padurile alcatuiesc o bogatie imensa pentru Terra. Nu in zadar ele au fost numite
“comoara verde”, “aurul verde” sau “plamanii planetei”. Ele formeaza o asociatie de arbori
ocupand o intindere de teren mai mare, unde trebuie sa existe un echilibru biologic intre
vegetatie, fauna si celelalte componente.
Intre padure si celelalte elemente ale mediului exista o stransa legatura materializata
printr-un permanent schimb de energie si substanta. Padurile sunt adevarate “fabrici de
oxigen” pentru ca ele consuma dioxidul de carbon si elibereaza oxigenul. Padurea “strange” o
mare cantitate de apa in frunze, tulpina, radacini si sol. Dupa taierea padurilor se produc
efecte negative care constau in accelerarea eroziunii solului, scaderea ponderii cu care

104
padurea participa la producerea oxigenului in atmosfera, provocarea de inundatii, alunecari
de teren.
Prin convorbiri la tema “Sa salvam padurea!”, am aratat copiilor preocuparea
permanenta ce trebuie sa o aiba oamenii pentru depistarea surselor de poluare. Oamenii
trebuie sa ocroteasca padurea, bogatie de fructe, lemn, aer curat, sa ocroteasca deci acest
izvor de nestemate. Dupa plimbarile organizate in curtea gradinitei copiii au fost familiarizati
cu mediul inconjurator. Aici am purtat o discutie despre copaci: “Cum sunt copacii
primavara?”, “Unde au disparut crengile uscate?”, “Cum se inmultesc copacii?”, “Care este
rolul copacilor in mentinerea sanatatii oamenilor?”, “Cine ii distruge?”, “Cum ii protejam?”.
Copiii de azi sunt martorii oculari ai transformarii. Ca in toate domeniile de activitate, aspecte
noi le trezesc curiozitatea ce se manifesta prin multiple intrebari.
Copilul trebuie lasat sa descopere el insusi adevarul, sa-i cultivam interesul pentru
promovarea starii de sanatate in mediul inconjurator, sa-l educam in sprijinul ocrotirii si
protectiei mediului inconjurator.
“Sa privim inca o data pamantul acesta drag, pe care fosnesc plopii si canta ciocarlia
si sa-i aratam mai mult decat oricand dragostea noastra…. Sa-i privim muntii si pasarile in
noua lumina ce s-a deschis asupra lui si sa-l invaluim intr-o dragoste noua, mai adanca si mai
fierbinte.” (Geo Bogza)

Bibliografie:

• Apostol D. – “Nestiuta natura”, Bucuresti, Editura ”I. Creanga”, 1988.

• Bora E. – “Apararea mediului inconjurator”, Bucuresti, 1976.
• Revista invatamantului prescolar nr 1/1991.

105
 Educația ecologică în grădinița de copii

Sima Luminița, Grădinița cu P.N. Iazu, Iazu - Dâmbovița

„Natura și educația sunt asemănătoare, căci educația transformă omul și prin această
transformare creează natura.” DEMOCRIT
Scopul educație ecologice este un proces care îmbunătăţeste calitatea vieţii prin
asigurarea oamenilor cu modalităţile de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele
de mediu. Educaţia ecologică poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii,
valori şi angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de
a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.
La vârsta preșcolară putem realiza educaţia ecologică prin: activităţile de cunoaşterea
mediului (observări, lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri didactice), prin desene,
prin plimbări şi vizite, prin discuţii libere, spontane, prin activităţi practice în natură, prin
dramatizări şi scenete.
Un rol important deosebit îl au observările. Am urmărit ca prin activităţile de observare
să antrenez toţi copiii şi pe lângă sistematizarea cunoştinţelor despre părţile componente, mod
de viaţă, adăpost, foloase, la sfârşitul activităţii să discutăm despre modul în care putem proteja
natura. Permanent am apelat la experienţa de viaţă a copiilor, la modul în care au reacţionat în
diferite situaţii cum au avut grijă de animale, de plante. Le-am cerut să-mi dea exemple pozitive
şi negative de comportamente faţă de natură. Prin participarea activă a copiilor se realizează
reţinerea informaţiei ştiinţifice şi reţinerea unor scheme logice de acţiune şi gândire specifice
anumitor categorii de obiecte din mediul înconjurător şi orientarea pe baza lor, în situaţii noi.
Am observat plante şi animale aduse în grădiniță dar şi animale şi plante în mediul lor
natural. Am folosit observarea spontană, în curtea grădiniţei: melcul, buburuza, omida etc. dar
şi observarea în timp îndelungat a plantelor: stadiile prin care trece toporaşul până la înflorire,
păpădia, „ploaia de aur”, pomii fructiferi, toate aceste observări s-au desfăşurat în curtea
grădiniţei. Copiii au observat căderea frunzelor – toamna, copacul fără frunze – iarna,
înmugurirea, înflorirea pomului şi formarea fructelor – primăvara, coacerea fructelor – vara şi
culegerea fructelor – toamna. După aceste observări am putut desena „pomul” în cele patru
anotimpuri. Am sesizat că desenele erau cu atât mai precise cu cât observările erau mai dese şi
urmate de discuţii mai ample pe marginea celor observate.

106
 Lecturile după imagini „Munci de primăvară”, „Parcul primăvara”, „Vara la mare”, „Cu
cortul la munte” şi convorbirile „Ce ştim despre primăvară?”, „Ce ştim despre florile de
primăvară?”, „Animalele din ţara noastră”, „Ce ştim despre animalele domestice?” au venit să
valorifice cunoştinţele însuşite în cadrul observărilor. Copiii au răspuns cu plăcere la întrebări
făcând permanent referire la experienţa lor de viaţă.
Prin activităţile de cunoaşterea mediului am urmărit cu precădere: să se familiarizeze cu
problemele de mediu, să-şi formeze deprinderi şi obişnuinţe necesare de cunoaştere, grijă,
descoperire şi protejare a naturii, să dobândească şi să-şi consolideze cunoştinţele despre
natură, să se antreneze în acţiuni sociale utile (îngrijirea plantelor, amenajarea grădinilor,
plantarea de pomi), să-şi formeze dorinţa şi deprinderea de a petrece timpul liber în mijlocul
naturii.
În activităţile extracurriculare mi-am propus următoarele teme:„Plimbare prin cartier”
(unde am avut ca obiective: să observe schimbările petrecute în natură în anotimpul toamna, să
colecteze materiale necesare pentru desfăşurarea unor activităţi practice, să protejeze mediul
înconjurător); „Unde se aruncă gunoiul?” (cu obiectivele: să cunoască modalitatea de ambalare
a gunoiului, să cunoască locul unde se pot arunca gunoaie, să ia atitudine faţă de cei care nu
respectă acest lucru); „Aer curat” – plimbare la Pădurea Verde (să cunoască importanţa
păstrării aerului curat, fără noxe, să cunoască soiuri de plante ce cresc în pădure, să ocrotească
şi să iubească pădurea); „Să cunoaştem animalele” – Vizită la Grădina Zoologică (să cunoască
specii de animale de la noi din ţară şi din alte ţări, să cunoască modul de hrănire, să iubească şi
să ocrotească animalele).
În cadrul activităţilor de educaţie ecologică am desfășurat cu copiii plimbări în aer liber
ori de câte ori a permis timpul şi de fiecare dată am fost alături de ei pentru a le arăta, îndruma
şi răspunde la întrebările puse în legătură cu mediul înconjurător.
Activităţile de educaţie ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate faţă de întreg
mediul şi problemele lui, ajută copiii să înţeleagă funcţionarea mediului, interacţiunea
oamenilor cu mediul şi despre cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu,copiii
dobândesc valori şi sentimente de grijă faţă de mediu; dobândesc să utilizeze cunoştinţele şi
abilităţile dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la
rezolvarea problemelor mediului.
Copiii se dezvoltă intelectual, emoţional, voliţional, moral prin activităţile ecologice
desfăşurate cu profesionalism.

107
 BIBLIOGRAFIE:

Mohan Gh., Ardelean A. — Ecologie şi protecţia mediului, Editura Scaiul, Bucureşti, 1993
Mohan Gh., Neacşu P. — Teorii, legi, ipoteze şi concepţii în biologie, Editura
Scaiul,Bucureşti, 1992.
Braus, Judy and David Wood — Educaţia de mediu în şcoli. Să creăm un program care
funcţionează! Washington, D.C.: Peace Corps ICE, August 1993 (Pământul e comoara noastră
– Manual de educaţie ecologică).

108
 Importanța educației ecologice în grădiniță

Ed. Stan Laura Marieta

Grădinița Voinicel, Toplița, Harghita

,,Copilul e și al nostru e și al tău și al meu, al tuturor,,- spunea psihologul Herman Alice.

Copilul de astăzi este adultul de mâine, care va construi la rândul lui viitorul copilului său,
societatea, deci nimănui nu-i poate fi indiferent cum se va dezvolta, cum va arăta viața lui.
Omul contemporan trebuie să știe că este parte indisolubilă a naturii. Trebuie să protejăm
natura, mediul în care trăim și în care vor trăi urmașii noștri. Încălcarea legilor ce guvernează
natura poate determina transformări ale căror urmări nefaste vor fi ireparabile. Trebuie să
educăm generația următoare în așa fel încât cunoștințele lor despre protecția mediului să-i
ajute să diminueze distrugerea ireparabilă a acesteia.

Credința noastră este educația ecologică a copiilor începe la naștere și se continuă la

vârsta de 3 ani, în grădiniță, unde se pun bazele educației. Din această cauză grădinița joacă
un rol determinant în formarea gândirii și spiritului ecologic. La intrarea în grădiniță, copiii
vin în contact cu mediul specific: sala de grupă, curtea grădiniței, educatoarele, colegii. Se
crează legături de prietenie, contacte directe și indirecte cu natura.

Programul grădiniței presupune activități în sala de grupă, jocuri în aer liber, plimbări,
excursii. În acest fel, copiii constată că pădurea nu e numai o mulțime de copaci, tufișuri și
plante, ci este adăpostul sigur al animalelor sălbatice. O mare parte din păsări își construiesc
cuiburile din coroana bogată a copacilor, în scorburi. Studiind în liniște viața pădurii ,
descoperim freamătul și totodată pacea acesteia. Încercăm să oferim o imagine cât mai
colorată și mai variată despre natură, despre posibilitățile oferite de aceasta. Păstrăm
curățenia mediului, observăm transformările naturii, efectuăm experimente și căutăm prieteni
în natură. Păsărelele se întorc constant la căsuțele amplasate de noi și la hrana pe care le-o
pregătim. Impresiile lăsate de experiența directă sunt mult mai puternice decât cele obținute
pe alte căi.

Să aducem copiii în natură! O plimbare, o excursie, observarea unei flori, ciripitul

păsărelelor nu pot fi înlocuite cu nimic. Măreția naturii se poate simți cu adevărat doar în
mijlocul ei: în pădure, pe malul râului, pe o pajiște. Noi, educatoarele, știm foarte bine că
preșcolarii preferă jocul și poveștile. Povestea este o activitate ,,serioasă,, și cea mai utilă. Să

109
povestim mult copiilor despre natură: despre semințe, despre picătura de apă, despre fluturi,
pomi și flori. Se poate povesti despre orice. Să-i punem și pe ei să povestească, identificarea
lor cu insecte, flori, etc. este cea mai bună cale pentru formarea unei atitudini ecologice.
Jucându-se și povestind, ei ,,învață,, lumea. Când observă, fac experimente, își însușesc
cunoștințe de bază despre natură, copiii se joacă. Se joacă cu comorile naturii pe care le
adună în timpul excursiilor, plimbărilor și care, păstrate corespunzător, constituie material
didactic pentru activitățile practice, artistico-plastice de-a lungul întregului an. În fiecare
anotimp găsim astfel de comori din care putem confecționa fel și fel de obiecte cu care ne
jucăm sau le valorificăm.

Din colecția realizată în timpul excursiilor putem alege jucării care provoacă bucuria
descoperirii, a cunoașterii, a rezolvării problemelor, copilul învață în mod spontan să se
orienteze, să înțeleagă, să observe.

Sarcina noastră permanentă este îmbogățirea cunoștințelor și experimentelor copilului,

evidențierea relațiilor cauză-efect, orientarea copilului spre o atitudine științifică aplicarea în
practică a cunoștințelor și deprinderilor însușite. Serbările noastre sunt legate de protecția
mediului și sunt menite să creeze relație de suflet între natură și copil. Pregătirea acestor
evenimente și serbările propriu zise oferă posibilitatea întâlnirii cu părinții și crearea unei
atmosfere familiale.

,,Să trăieşti în natură cu tot corpul, toate simţurile, toată curiozitatea, toată inteligenţa şi
pasiunea, constituie cheia reală a descoperirii mediului înconjurător şi o practică
pedagogică”.

Bibliografie:

1. Pistol Mădălina, Din Nicoleta, „Ecologie 5 – 7 ani”, Bucureşti, Editura Erc

Press, 2004, pag. 10;

2. Vidu Alexandra, Predeţeanu Maria Lucia, „Prietenii naturii” – Ecologie – cls. a

III a – a IV a, Bucureşti, Editura Erc Press, 2004, pag. 69, 70;

3. Vasile Bunescu, Eugenia Şincan, „Ghid practic pentru aplicarea programei de

educaţie moral – civică în învăţământul primar”, Bucureşti, Editura
Coresi, 1994, pag. 63 -74, 182.

110
 ÎNVĂȚĂM SĂ PROTEJĂM NATURA

Prof. Înv. Preșc. Stanciu Ramona, G.P.P. Lerești

„A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii
atât de ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii” afirma Eugen Pora.

În prezent omenirea se confruntă cu o serie de probleme globale, una din cele mai
importante fiind degradarea mediului înconjurător, ca rezultat al activității umane. Poluarea
aerului, apei și solurilor, distrugerea stratului de ozon, modificarea globală a climei, distrugerea
și fragmentarea habitatelor, dispariția speciilor, sunt câteva dintre probleme ecologice actuale
dar și de perspectivă, care prezintă un pericol major la adresa vieții pe Pământ.

Încă de la vârstă mică, copiii trebuie să înveţe şi să respecte legile naturii, ei fiind ajutaţi
să descifreze şi să-şi însuşească ABC-ul ecologiei, să înţeleagă necesitatea protecţiei mediului,
a ocrotirii naturii. Copiii trebuie învăţaţi cum să contribuie la refacerea naturii, menţinând
curăţenia şi îngrijind frumuseţile ei oriunde s-ar afla, să înţeleagă că ocrotind naturii se ocrotesc
pe ei înşişi.

Vârsta preșcolară este vârsta întrebărilor. Pe parcursul desfășurării activităților de

educație ecologică educatoarele se vor confrunta cu întrebări de genul: „de ce este iarba
verde?”, „unde pleacă berzele?” dar și „de ce să nu arunc gunoiul într-un singur loc”?Aceste
întrebări trădează un interes pentru realitatea mediului înconjurător, iar pentru o educație
ecologică eficientă trebuie să oferim copiilor răspunsurile pe care le cer, atât privitor la
fenomenele și procesele din natură, cât și la justificarea atitudinii și conduitei pe care dorim să
le-o dezvoltăm.

Curiozitatea, dorința de a imita adultul, răspunsul emoțional puternic sunt câteva dintre
caracteristicile vârstei preșcolare care facilitează educația ecologică în grădiniță.

Copiii vor fi încurajaţi să desfăşoare activităţi în aer liber (grădinărit, acţiuni de îngrijire
a parcurilor şi spatiilor verzi, excursii în natură), „experienţe” ce pot avea funcţii educative şi
recreative. Natura în sine oferă în orice anotimp şi pe orice vreme oportunităţi ample de învăţare
şi joacă. Dacă urmărim primele reacţii ale unui copil mic ajuns într-un parc, vom vedea ce
bucurie extraordinară şi sinceră manifestă el.

111
 Plimbările şi excursiile sunt importante şi aceste experienţe trebuie exploatate şi după
consumarea lor. Este bine ca la o zi sau două de la excursie copiii să rememoreze experiențele
trăite şi să discute despre ele, imagini, situaţii care le vin în minte, să răspundă la întrebări de
genul: „Ce ai descoperit? Ce ai simţit când ai pus mâna pe el/ea? Cum arăta? Se mişca? Sărea?
Se târa? Alerga?”

La plimbare sau în excursie pot fi luate o hârtie, un creion, un aparat de fotografiat. În

timpul excursiilor vor fi încurajați să nu rupă crengi, frunze, flori, doar pentru că sunt frumoase,
ori pentru a le mirosi o clipă, ci să le imortalizeze prin desen sau printr-o fotografie. Desenele,
fotografiile, eventualele obiecte luate de la faţa locului (pietricele, frunze, conuri) pot alcătui
un jurnal de călătorie, care va fi răsfoit din când în când de copii.

Pentru a putea răspunde copiilor, trebuie să-i învăţăm să observe cu mai multă atenţie
ceea ce se întâmplă în jurul lor, să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri, dar mai ales să
acţioneze conştient, fiindcă şi ei fac parte din marea carte a naturii. Preşcolarii trebuie să
realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar
fiecare acţiune negativă a noastră, oricât de insignificantă ar fi, poate să afecteze în mod
distructiv natura.

Uneori observăm în jurul nostru copii care, prin gesturi mici, dovedesc că sunt eco-
cetăţeni, mai buni decât adulţii. Situaţii în care un copil de 7-8 ani ridică o hârtie aruncată la
întâmplare de un adult şi o duce la coşul de gunoi, destul de îndepărtat, demonstrează că
educaţia ecologică realizată nu a fost în zadar. Iar educația copiilor se poate transmite și mai
departe, prin ei se pot sensibiliza și adulții, părinți sau alți membri ai comunității, în vederea
respectului și protejării naturii.

Pentru a conştientiza mai bine necesitatea protecţiei mediului, a ocrotirii vieţii în cele
mai variate forme ale sale, am organizat o serie de acţiuni cu copiii: Observări spontane,
observări pe termen lung; Plimbări, excursii, vizite în colaborare cu centru pentru protecţia
mediului; Lecturarea unor texte inspirate de fauna şi flora noastră; Expuneri de diapozitive;
Vizionarea unor emisiuni TV pe teme de educaţie ecologică. Formarea comportamentului
ecologic la preşcolari în cadrul activităţilor pe care le-am desfăşurat l-am realizat folosind
diferite mijloace prevăzute de programă: Lectură după imagini, convorbiri, lectura educatoarei;
Jocuri didactice, povestiri, scenete; Proiect de diafilme; Parada costumelor ecologice.

112
 În cadrul lecturii după imagini „Cum ocrotim natura?” am citit imaginea sub aspectele
de bază pozitive şi negative concluzionând grija faţă de natură, prin îndemnuri : Ocrotiţi natura!
Salvaţi pădurea! Nu lăsaţi resturi menajere! Nu aprindeţi focul în pădure!

Copiilor trebuie să li se explice rolul pe care îl are fiecare plantă, insectă, animal, ce
foloase aduce naturii, omului, care-i sunt duşmanii, cu ce se hrăneşte fiecare, de ce trebuie
ocrotită. Pentru a le arăta copiilor care sunt consecinţele comportării necorespunzătoare a
oamenilor faţă de natură, s-au organizat excursii şi plimbări în locuri unde degradarea mediului
era mai evidentă; astfel au văzut păduri defrişate, râuri poluate, flori rupte, deşeuri aruncate la
întâmplare etc. Deoarece impactul asupra copiilor, a acestor aspecte mai puţin plăcute, a fost
destul de mare, li s-au prezentat acestora câteva reguli de comportare în natură: - să ocrotească
şi să protejeze mediul, oriunde s-ar afla; - să păstreze liniştea când sunt în natură; - să respecte
indicatoarele şi traseele din păduri şi să le lase spre folosul altor turişti; - să nu facă foc în locuri
nepermise, deoarece acesta poate afecta vegetaţia. Pentru a reţine mai uşor aceste reguli, ele au
fost afişate (însoţite de imaginile corespunzătoare) în sala de grupă.

Cunoscând natura şi descifrându-i tainele sub îndrumarea educatoarei, copiii vor

înţelege importanţa acesteia şi necesitatea de a o păstra sănătoasă pentru ei şi pentru generaţiile
viitoare.

BIBLIOGRAFIE:

1.Ana Maria Benedek-Sîrbu, “Îndrumar pentru educația ecologică în grădinițe”, Universitatea

„Lucian Blaga”, Sibiu, 2010

2.Iacob Dana, Dezvoltarea atitudinii de ocrotire și conservare a mediului înconjurător în

grădiniță, 2010

3.Geamănă Nicoleta Adriana, Dima Maria, Zainea Dana, „Educaţia ecologică la vârsta
preşcolară”, Supliment al Revistei Învăţământ Preşcolar, C.N.I. Coresi, Bucureşti, 2008

4. Pârvu Constantin, „Ecologie generală”, Editura Tehnică, Bucureşti, 2001

5. * * * Programa activităţilor instructiv – educative în grădiniţa de copii, aprobată prin O.M.

nr. 4481/2000.

113
 Comoara din deșeuri
Parteneriat educativ cu comunitatea

Prof. Stela-Rodica Mustățea, Grădinița P.P. Nr.7, Mangalia, Constanța

Activităţile de dezvoltare comunitară contribuie la o dezvoltare armonioasă, socială,

economică şi ecologică a comunităţilor care astfel devin capabile să-şi identifice, să-şi
analizeze şi să-şi rezolve problemele cu care se confruntă, în calitate de parteneri activi şi
puternici ai activităţii educative la nivel local.
În acest context, rolurile grădiniței sunt: educarea copiilor care, mai tarziu, vor deveni
oameni cu o anumită conştiinţă a valorilor lor, capabili să-şi asume responsabilitatea propriei
existenţe și să se organizeze pentru a rezolva probleme de interes public, formarea conştiinţei
civice și dezvoltarea culturii. În grădiniță, cadrele didactice care își asumă aceste roluri sunt
facilitatori, mentori și modele pentru copii, dar şi pentru ceilalţi membri ai comunităţii și
acţioneaza ca lideri comunitari. Copiii devin astfel agenţi ai schimbării și modele pentru
părinţi.
Colaborarea gradiniței cu comunitatea în care funcţionează integrează două planuri de
acţiune:
➢ Grădiniţa recunoaşte valenţele formative pe care mediul socio-cultural din care provin
copii o exercită asupra acestora şi ţine cont în programele educaţionale, de toate experienţele
de cunoaştere şi de viaţă prilejuite de aceasta. Programele educaţioanale ale grădiniţei îşi
propun familiarizarea copiilor cu ambianţa culturală a spaţiului social căruia aceasta îi
aparţine.
➢ Al doilea plan al colaborării implică grădiniţa ca prestatoare de servicii către
comunitate, fiind primul segment al unui sistem de învăţământ care îşi propune pregătirea
indivizilor pentru o integrare socială activă.
Colaborarea dintre grădiniţă şi comunitate depinde de gradul de înţelegere al
necesităţii unor acţiuni şi decizii comune, precum şi de respectarea statutului fiecaruia prin
prisma rolului pe care îl are în dezvoltarea şi educarea copilului.
Pentru o colaborare eficientă cu comunitatea, grădiniţa:
- promovează educaţia care nu se limitează la copii şi la programele de învăţământ, ci
se extinde la programe educative desfăşurate în afara grădiniţei, destinate celorlalţi membrii
ai comunităţii;

114
 - foloseşte resursele materiale şi umane de care dispune pentru a oferi programe şi
servicii către toţi membrii comunităţii;
- atrage alţi parteneri (membrii ai comunitatii şi alte instituţii locale) pentru iniţierea
de acţiuni de intereres public sau pentru programe de educaţie a membrilor comunitatii;
Comunitatea presupune colaborarea mai multor instituţii (şcoala, primărie, biserica,
unitate sanitară, poliţie, agenţi economici), fiecare având un impact aparte asupra educaţiei
copilului. Între grădiniţă şi aceste instituţii se incheie un acord de parteneriat comunitar.
Grădiniţa noastră a desfășurat în parteneriat cu comunitatea proiectul “Comoara din
deșeuri”, având ca scop conştientizarea importanţei reintroducerii deşeurilor în circuitul
industrial.
Industrializarea şi dezvoltarea economică au antrenat uriaşe consumuri de resurse
naturale şi energie, iar realitatea dură este ca acestea nu sunt inepuizabile. Este necesară
responsabilizarea de la vârste mici şi prin implicarea împreună cu copii în diversele
demersuri educative putem oferi exemple şi modele ce pot transforma o comunitate pasivă
într-una organizată cu conştiinta civică responsabilă. Din colaborarea grădiniță - copil -
comunitate fiecare are de câştigat, dar cel mai important câştig îl reprezintă creşterea,
dezvoltarea şi educarea copiilor.
Educaţia privitoare la mediu, centrată pe promovarea unei culturi ecologice și pe
conștientizarea exploatării raţionale a resurselor naturii şi conservarea mediului ambiant, a
fost abordată unitar în cadrul grădiniței, urmărind drept scopuri: formarea, la copii, a bazelor
unei gândiri şi atitudini care să susțină un mediu natural propice vieţii și dezvoltarea
responsabilității faţă de ecosistem. Conştienti de aceste probleme ale lumii contemporane, am
raspuns pozitiv iniţiativei de a fi pateneri în derularea proiectului “Comoara din deșeuri”.
Înainte de iniţierea proiectului “Comoara din deșeuri”, am efectuat analiza SWOT
pentru a evalua necesitatea şi profitabilitatea acestui proiect.
Puncte tari:
▪ realizarea unei bune comunicări în domeniu şi înţelegerea riscurior privind poluarea;
▪ împlinirea sufletească că fac ceva important împreună şi pentru comunitate;
▪ se pun bazele unei gândiri şi atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice
vietii;
▪ realizarea unei imagini complexe asupra mediului înconjurator ca totalitate a factorilor
naturali şi a celor creaţi de om;
▪ cunoaşterea şi respectarea unor reguli şi reglementări privind protecţia mediului;
▪ conştientizarea omului ca el este cel care creeaza viitorul, modelează mediul.

115
 Puncte slabe:
▪ lipsa pubelelor de colectare selectivă a deşeurilor în unele zone ale oraşului;
▪ comportament necorespunzator asupra mediului;
▪ nepăsarea faţă de mediul care ne înconjoara a persoanelor din apropierea copilului;
▪ necunoaşterea normelor şi regulilor de comportare în vederea asigurarii protecţiei
mediului;
▪ demegogie, superficialitate în tratarea problemelor de mediu.
Oportunităţi:
▪ implementarea unui program de calitate şi diversificat pentru dezvoltarea educaţiei
ecologice;
▪ educarea noii generaţii în spiritul creeri unui mediu cât mai curat, protejarea mediului
existent, recondiţionarea acestuia;
▪ crearea unei culturi şi a unei conştiinte moral-civice superioare “self-protect”, de protecţie
proprie a naturii, vieţii;
▪ soluţionarea problemei deşeurilor şi a reciclării acestora pe plan local, începând cu
colectarea lor;
▪ folosirea banilor obtinuţi din reciclarea deşeurilor în scopul dezvoltării bazei materiale a
grădiniţei.
Ameninţări:
▪ lipsa de colaborare a societaţii civile, firme şi alte instituţii;
▪ slaba comunicare între părtile participante, o conştientizare scăzută;
▪ lipsa fondurilor alocate pentru iniţierea unor proiecte care au ca obiectiv protecţia
mediului;
▪ mentalitate retrogradă civică, considerand că este numai problema autorităţilor,
dezinteresul social, abandonarea activităţilor sş programelor, apariţia rutinei.

116
 SCHIŢĂ DE PARTENERIAT CU COMUNITATEA

Şcoala Primaria Biserica

▪ Va efectua vizite la gărdiniţă;
▪ Va organiza lecţii
demonstrative;
▪ Va participa la organizarea unor
spectacole, aniversări;
▪ Va oferi spaţiu pentru
organizarea unor expozii cu
lucrări artistico-plastice
▪ Va iniţia activiăţti în scopul
prezentării ofertei educaţionale.
▪ Va asigura condiţiile materiale
necesare desfăşurarii, în
parametrii optimi, al procesului
educaţional;
▪ Va participa la activităţile
grădiniţei;
▪ Va asigura echipamentele
necesare pentru acţiuni de
ecologizare a comunităţii;
▪ Va colaboara cu grădiniţa pentru
organizarea unor activităţi
culturale şi sportive.
▪ Va sprijini moral şi spiritual
comunitatea;
▪ Se va implica şi va coordona
acţiunile de caritate iniţiate la
nivelul comunitatii;
▪ Va iniţia activităţi comune
pentru copii, părinţi şi
membrii ai comunităţii.

Grădiniţa

▪ Va manifesta o atitudine primitoare, flexibilă

faţă de copii, părinţi şi alţi actori sociali;
▪ Va oferi o educaţie de calitate pentru toţi
copii grădiniţei;
▪ Va creea un mediu educaţional şi un climat
social favorabil invăţării;
▪ Se va arata deschisă şi primitoare faţă de toţi
membrii comunităţii, chiar dacă nu au copii
la grădiniţă;

Unitatea sanitară Poliţia Agenţii economici

▪ Se va implica permanent în ▪ Va sprijini cadrele didactice în ▪ Vor contribui la îmbunătăţirea

asiguararea condiţiilor de igienă
prevăzute de legislaţie;
▪ Va consilia familia în vederea
prevenirii unor boli şi accidente;
▪ Va ajuta cadrele didactice în
susţinerea unor activităţi şi
concursuri pe teme de sănătate.
susţinerea unor activităţi de condiţiilor materiale ale
educaţie rutieră. grădiniţei prin sponsorizări;
▪ Va participa la activităţile
cultural-artistice ale grădiniţei
şi vor fi invitaţi la anumite
activităţi;
▪ Vor promova imaginea
grădiniţei în diferite medii
sociale.

În concluzie, parteneriatul dintre grădiniţă şi comunitate poate fi eficient dacă există cel
putin trei căi de interacțiune:
• Prin mijloace de comunicare de la gradiniţă către comunitate şi dincolo de ea;

117
 • Prin crearea unui mediu în care copiii să demonstreze ce pot face ei pentru comunitate
şi să obţină respectul adulţilor;
• Prin oferirea posibilităţilor pentru membrii comunităţii de a se implica în activităţile
copiilor.

Bibliografie:
1. Cuciureanu, M. (2016), Educaţia altfel, Ed. Cartea Universitară, Bucureşti;
2. Pânișoară, O., Manolescu, M. (2019), Pedagogia invatamantului primar si
prescolar, Ed. Polirom, Iași.

118
 O VIAȚĂ MAI BUNĂ
Prof. Învăţ. Preşcolar Şerbănescu Mădălina-Adela, Grădinița Alice

„ Ocrotiţi pădurea, dragi copii!

Copacii suflet au-să ştiţi-şi-s vii.
Şi ramură şi mugure şi floare
De le rupe – şi pe copac îl doare
Sub frunzişul înfoiat, rotund,
Şoapte şi ecouri se ascund,
Ochiul viu al frunzei oglindeşte
Raza ce străbate ştrengăreşte.
E cu toţi prietenă pădurea,
Dar urăşte focul şi securea.
Cu miresme vântul încărcat
Aerul îl face mai curat
Păsări şi frunziş de desluşeşti,
Spun balade, doine şi poveşti.” ( Cântec pentru pădure de Maria Olteanu )
Educaţia ecologică este un proces care are scopul să îmbunătăţească calitatea vieţii prin
asigurarea oamenilor cu modalităţile de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele
de mediu.
Etimologic, cuvântul „ educaţie” provine din latinescul „ educo, educere”, termen care are
două semnificaţii:
- desemnează acţiunea de a scoate din, a ridica, a înălţa;
- indică acţiunea de a creşte, a îngriji, a hrăni.
Educaţia ecologică ajută oamenii să căştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi
angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pămăntului şi de a-şi
asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.
În grădiniţă se realizează educaţie ecologică prin activităţile de cunoaşterea mediului:
observări, lectura dupa imagini, convorbiri, povestiri, jocuri didactice, prin desene, plimbări şi
vizite, prin discuţii libere, spontane, prin activităţi practice în natură, prin dramatizări şi
scenete.
„Copilul trebuie lăsat să descopere el însuşi adevărul acţionănd în mod practic, deoarece
scopul şcolii este de a forma creatori, inventatori, şi nu de a forma indivizi care să repete ceea
ce au învăţat generaţiile precedente.” ( Jean Piaget )

119
 Prin activităţile de observare copiii sunt antrenaţi atăt prin sistematizarea cunoştinţelor
despre părţile componente, mod de viaţă, adăpost, foloase; cât şi prin discuţii despre modul
cum putem proteja natura.
Prin intermediul observărilor, copiii dobăndesc cunoştinţe despre fenomenele din natură
legate de succesiunea anotimpurilor: înmugurire frunze, înflorire flori plantate de ei, copacii
plantaţi de ei şi părinţi, căderea frunzelor, ploaia, ceaţa, îngheţarea apei, topirea zăpezilor; dar
si impactul pozitiv adus de oameni in decursul unui an.
Activităţile de educaţie ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate faţă de mediu, să
înţeleagă funcţionarea mediului, interacţiunea oamenilor cu mediul şi efectele asupra lui,
dobăndesc valori şi sentimente de grijă faţă de mediu.
Finalitatea activităţilor de educaţie ecologică constă în comportamentele dobăndite: de a fi
mai buni, sensibili, protectori, plini de solicitudine, să acţioneze disciplinat, responsabil.
„Mediul poate fi definit ca tot ceea ce se află în jurul nostru, vieţuitoarele şi obiectele. Este
aerul pe care-l respirăm, soarele care ne dă căldura, apa şi hrana care ne întreţin organismul,
reprezintă acoperişul deasupra capetelor noastre, plantele, animalele, pietrele şi răurile,
oceanele şi munţii, insulele îndepărtate, tot ce se poate vedea, simţi, mirosi, auzi sau
gusta.Reprezintă viaţa pentru noi, fără el nu am putea supravieţui.”
La activităţile practice, lucrările realizate cu materiale din natură şi cu materiale reciclabile
constituie realizarea educaţiei ecologice. Colajele din fructe şi seminţe, frunze, coajă de copac,
crenguţe, coji de nucă, ghinde, iarbă, flori, pene colorate, constituie discuţii despre: protecţia
plantelor şi animalelor din pădure şi a pădurii- aurul verde al planetei.
Prin reciclarea hârtiei în diferite lucrări practice vor fi conştienţi de importanţa atitudini
corecte faţă de mediu
O altă acţiune benefică pentru o atitudine pozitivă faţă de mediu este străngerea gunoaielor
menajere din parcul de lăngă grădiniţă, de responsabilitatea punerii gunoiului în zonele special
amenajate şi menţinerea curată a naturii.
„A înţelege natura, înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii atăt
de ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii.”( Eugen Pora )
Mediul înconjurător este spaţiul în care ne desfăşurăm activităţile zilnice şi trebuie să
învăţăm să îl păstrăm curat.Un mediu curat este esenţial pentru sănătatea umană şi
bunăstare.Reprezintă mediul natural care a fost transformat de oameni.Cuprinde relieful, apa,
aerul, vegetaţia şi solul, elemente asupra cărora a intervenit omul prin activităţile sale.
Prin activităţile ecologice din grădiniţă încercăm să avem o planetă mai curată şi sănătoasă.
Viitorul planetei stă în mâinile noastre! Viaţa unei educatoare trebuie să fie ca o sămânţă.
Menirea cadrelor didactice este dăruirea, multiplicarea binelui, a dragostei, a credinţei, a grijii
faţă de pămănt. „Cine seamănă vânt va culege furtună.”
Sădind în sufletele copiilor o sămânţă de bunătate, le va aduce în viitor toleranţă, atenţie
la cei din jur, la importanţa naturii, la menţinerea calităţii mediului.
„Pădurea e cel dintăi templu şi va fi cel din urmă refugiu al omenirii.” ( Al. Vlahuţă )

120
FORMAREA COMPORTAMENTULUI ECOLOGIC LA PREŞCOLARI

Prof. înv. preșcolar: VOICU Elena – Eleonora

Grădinița cu program prelungit TIC – PITIC, Mioveni

A înţelege natura, înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii atât
de ameninţată azi, înseamnă a contribuii la fericirea omenirii.
Eugen Pora
Încă de la vârsta preşcolară, educaţia ecologică are semnificaţia deprinderii unui
anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi mediul de viaţă care nu este numai al său, ci şi
al plantelor şi al animalelor, a tot ce există pe Pământ, iar copiii trebuie să conştientizeze şi să
exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu toţii şi pe care îl vor moşteni
generaţiile viitoare. Interesul şi dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor,
instinctive. În plus, comportamentele şi convingerile formate la o vârstă cât mai fragedă sunt
cele care se păstrează cel mai bine toată viaţa. Descoperind şi înţelegând tainele naturii, copiii
vor învăţa s-o iubească şi s-o ocrotească. Vor învăţa să îngrijească plantele, să ocrotească
animalele, să respecte mediul înconjurător. Prin exemplul lor vor putea arăta că planeta şi
omenirea pot fi salvate
Nivelul scăzut al conștientizării ecologice a oamenilor este unul dintre factorii crizei
de mediu. Educația pentru mediu ar trebui să înceapă cât mai devreme posibil, din primii ani
ai vieții unui copil, aceasta ar trebui dezvoltată și făcută atractivă pe niveluri consecutive de
școlarizare. Vârsta preșcolară este o etapă de extremă sensibilitate la fenomenele naturale și
mediul extern. Orice neglijare timpurie a educației ecologice, va fi dificil de compensat.
Poate deveni o barieră serioasă pentru eco-dezvoltare și în consecință, acestea pot avea
consecințe sociale și ecologice ireversibile.
Educația pentru protejarea mediului înconjurător în copilăria timpurie include
dezvoltarea unui sentiment de mirare; apreciere pentru frumusețea și misterul lumii naturale;
oportunități de a experimenta bucuria apropierii naturii; și respect pentru alte creaturi. De
asemenea include dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor și dezvoltarea interesului
și aprecierii pentru lumea din jurul nostru.

121
 Învățarea este mai mult decât un proces cognitiv, iar emoțiile joacă un rol deosebit de
important. Prin urmare, educatorii trebui să ofere oportunități pentru copii, să experimenteze
pacea, bucuria și fascinația cu natura pentru că aceste emoții stau la baza dezvoltării
cunoștințelor, abilităților și dispozițiilor (Gardner, 1999).
Contactul direct cu natura are loc de obicei în timpul plimbărilor organizate și excursii
sau observații de orice fel.
Există o mulțime de activități care pot fi făcute în locul de joacă sau într-un parc din
apropiere. Copiii pot ieși în aer liber pentru a afla despre plante, copaci, râuri, păsări și
insecte, dar și despre probleme de mediu precum poluarea, emisiile de gaze, consumul de
energie, reciclarea, utilizarea bună a apei și o serie întreagă de alte aspecte importante.
Schema logică de abordare a educaţiei ecologice prezintă câteva etape care descriu un
traseu formativ ce poate fi urmat de către orice cadru didactic, prin valorificarea atentă a
conţinutului şi metodologiei specifice disciplinei şi anume:
o Perceperea şi observarea naturii.
o Determinarea trăirii unor senzaţii şi sentimente şi conştientizarea copiilor asupra
acestora.
o Implicarea personală.
o Asumarea responsabilităţii.
o Alcătuirea unei strategii de acţiune.
În ceea ce priveşte alcătuirea unei strategii de acţiune sau de implementare a educaţiei
ecologice în activităţile instructiv educative din grădiniţă, aceasta se poate desfăşura fie prin
proiecte educaţionale, cât şi prin activităţi extracurriculare (vizite, plimbări, excursii, tabere),
prin activităţi optionale, activităţi frontale dirijate (observări, lecturi după imagini, jocuri
didactice, povestiri , memorizări convorbiri etc) şi prin intermediul jocurilor şi activităţilor
alese (jocuri de rol, jocuri de masă, jocuri de perspicacitate, jocuri de construcţii etc), iar în
cadrul programei existente a activităţilor din grădiniţă, la fiecare capitol se pot realiza şi
aspecte ale educaţiei ecologice.
Pentru a educa deprinderile de atitudine ecologică faţă de mediul înconjurător şi
natură, educatoarele ar trebui să stârnească dorinţa copiilor asupra următoarelor aspecte:
➢ Păstrarea curăţeniei în curtea grădiniţei, în parcuri, grădini, păduri cu diverse
prilejuri;
➢ Menţinerea integrităţii arborilor şi florilor;
➢ Întreţinerea spaţiilor verzi;

122
 ➢ Plantarea de pomi, de flori şi îngrijirea lor; adică să participe practic la
protejarea mediului.
Ocaziile prin intermediul cărora se pot forma copiilor o educaţie ecologică sunt
multiple. În toate activităţile de observare a unor plante şi animale, pe lângă sistmatizarea
cunoştinţelor despre părţile componente, se va orienta activitatea spre sensibilizarea copiilor
în a le îngriji şi ocroti pentru că şi acestea sunt fiinţe fragile, sensibile şi lipsite de orice
mijloc de apărare.
Prin observări ale florilor, legumelor etc. copiii văd şi înţeleg că aceste plante au
nevoie de aer, apă, caldură şi lumină, pentru a se menţine în viaţă, că rădăcina absoarbe apa şi
sărurile minerale, iar frunza prepară hrana plantei.
Cunoaşterea animalelor şi a mediului lor de viaţă sunt subiecte interesante pentru
copii. Înţelegerea comportamentului animalelor în scopul reglării comportamentului uman
faţă de ele constituie o cerinţă importantă.
Ideea de protecţie a animalelor, de apărare a lor faţă de intemperii şi faţă de acţunile
novice ale omului, ca şi relaţiile de prietenie posibilă între copii şi animale, constituie un fond
valoros, inepuizabil din punct de vedere educativ.
Dacă urmărim primele reacţii ale unui copil mic ajuns într-un parc, vom vedea ce
bucurie extraordinară şi sinceră manifestă el. Pentru că nu este încă „îndoctrinat” de nevoile
societăţii sau de utilitate, el poate vedea frumuseţea exact aşa cum este ea. Sunt imagini care
multor adulţi nu le mai spun nimic, dar care lui îi transmit foarte multe mesaje ale frumosului.
Şi atunci copilul începe să colecţioneze: beţişoare, pietricele, alune, conuri de brad sau pin,
floricele, scoici, etc. Această aplecare instinctivă spre frumos și spre natură trebuie încurajată
de adulți (părinți, educatoare, învățătoare), întrucât în actuala lume a tehnologiei și
consumului, ea se pierde foarte ușor. În prezent mulți copii din mediul urban nici nu mai
realizează că există natură. Din păcate, lucrurile nu diferă prea mult nici pentru cei din mediul
rural. Dorinţele, aspiraţiile, modul lor de a privi viaţa se leagă aproape exclusiv de oraş şi de
tehnologie. Dacă familia și grădinița și ulterior școala nu desfăşoară o activitate susţinută de
cultivare a frumosului sau de îndrăgire a naturii, valorile viitoare ale copilului vor fi unele
legate de consum. Adulții au datoria de a-i face pe copii să iubească natura. Indiferent cât de
„tehnici” ar fi, ei trebuie să le ofere o şansă de a cunoaşte natura. O plimbare prin parc, un
urcuş pe un deal, o excursie sunt tot atâtea posibilităţi de a intra în contact cu natura. O
experiență trăită în natură, nemijlocit, este foarte importantă pentru un copil, valorând mai
mult decât orice explicaţie, imagine colorată sau film.

123
 Plimbările şi excursiile sunt importante şi aceste experienţe trebuie exploatate şi după
consumarea lor. Este bine ca la o zi sau două de la excursie copiii să rememoreze
experiențele trăite şi să discute despre ele, imagini, situaţii care le vin în minte, să răspundă la
întrebări de genul: „Ce ai descoperit? Ce ai simţit când ai pus mâna pe el/ea? Cum arăta? Se
mişca? Sărea? Se târa? Alerga?”. La plimbare sau în excursie pot fi luate o hârtie, un creion,
un aparat de fotografiat. În timpul excursiilor vor fi încurajați să nu rupă crengi, frunze, flori,
doar pentru că sunt frumoase, ori pentru a le mirosi o clipă, ci să le imortalizeze prin desen
sau printr-o fotografie. Desenele, fotografiile, eventualele obiecte luate de la faţa locului
(pietricele, frunze, conuri) pot alcătui un jurnal de călătorie, care va fi răsfoit din când în când
de copii.
Formarea elementelor culturii ecologice la preșcolari presupune un proces complex,
care cere multă muncă, selectarea celor mai optime metode și forme specifice educației în
preșcolaritate, accentul fiind pus preponderent pe formarea deprinderilor şi a trăirilor
afective, decât pe obţinerea cunoştinţelor. Ori de câte ori este posibil, copiii trebuiesc puși în
situaţia de a acţiona, a reacţiona, de a manifesta atitudini. Copiii trebuie să ia parte la
activităţi în aer liber: grădinărit, excursii în natură, acţiuni de salubrizare şi altele.
Ocrotirea naturii, păstrarea echilibrelor biologice din ecosisteme trebuie să constituie
o preocupare a fiecărui om, începând încă de la vârste fragede. Copilul manifestă o
curiozitate senzorială în plină dezvoltare şi, dacă ştim să-i prelungim această curiozitate, ea
devine suportul dorinţei de cunoaştere.
Formarea elementelor culturii ecologice implică formarea unui sistem individualizat
de valori ecologice în corespundere cu tendințele noii societăți și care determină restabilirea
bunelor practici și maniere ce țin de protecția mediului. Formarea elementelor culturii
ecologice la preşcolari se axează pe o gândire şi atitudine centrată pe promovarea unui mediu
natural propice vieţii și dezvoltării spiritului de responsabilitate faţă de mediu. Elementele
culturii ecologice la copii trebuie formate din cea mai fragedă copilărie, stimulându-le
motivaţia de a studia de sine stătător natura. Utilizarea formelor și metodelor cât mai variate
în formarea culturii ecologice ajută copiii să devină inventivi, să găsească soluţii, să scoată la
iveală probleme, să exerseze imaginaţia pentru a da o mână de ajutor la rezolvarea
problemelor comunităţii.
În concluzie, putem spune că există diverse activităţi pentru o educaţie ecologică şi
prin toate activităţile şi acţiunile ce le desfăţurăm în grădiniţe , copiii îşi pot însuşi numeroase
noţiuni şi cunoştinte despre problematica ecologiei. Să luăm ca motto al activităţii noaste,
afirmaţia lui Piaget: „Copilul trebuie lăsat să descopere el însuşi adevărul acţionând în mod

124
practic, deoarece scopul şcolii este de a forma creatori, inventatori, şi nu de a forma indivizi
care să repete ceea ce au învăţat generaţiile precedente.” Aşadar scopul final al educaţiei
ecologice este acela de a-l face pe copil să cunoască, să-şi însuşească, să respecte normele şi
regulile de prevenire şi combatere a efectelor nedorite cauzate de unele fenomene naturale, de
protejare a mediului înconjurător, de menţinere a sănătăţii individuale şi colective şi să
înţeleagă necesitatea cultivării comportamentelor şi atudinilor de protecţie şi autoprotecţie în
raport cu natura.
Bibliografie:
 Pîrvu, C.,(1981), Îndrumător pentru cunoașterea mediului, Editura Didactica și
pedagogică, București ;
 Breben, S., (2008), Formare pentru viitor Educație pentru protecția mediului, Editura
Arves, București;
 Ciubotaru Melania, Educatia ecologica in gradinita, Editura CD Press, 2005.

125
 Educația ecologică în grădiniță
”Cinste lor, ecologiștilor!”

Zaharia Stela Adina

Grădinița PP 1 Pecica, Arad

Formarea unui comportament ecologic la preșcolari este o prioritate, pentru că aceștia

sunt viitorii locuitori ai Terrei și toți avem datoria de a păstra ceea ce am primit, pentru noi, și
pentru toți cei ce vor urma după noi. Este esențial să-i conștientizăm pe copii de importanța
protejării mediului înconjurător, de a le forma de mici deprinderi specifice păstrării acestuia,
de-ai împrieteni cu natura și de a le forma un comportament adecvat față de tot ceea ce îi
înconjoară.
Am desfășurat activități în cadrul ADE și nu numai, pe care le-am îmbinat cu
activități practice desfășurate în natură, copiii participând activ la acțiuni de ecologizare sub
sloganul; ”Cinste lor, cinste lor..ecologiștilor!”. Copiii au participat activ la lecții despre
importanța protejării pădurii, a copacilor, îngrijirea plantelor, selectarea gunoaielor, etc.
Este esențial ca de mici să învețe să aprecieze natura, să se bucure de ea, și să
perceapă ideea că aceasta trebuie protejată prin acțiunile mărunte ale fiecăruia, zi de zi,
pentru a ne putea bucura de ea, atât noi, cât și cei de după noi.

”Cinste lor, ecologiștilor!”

Natura-i casa noastră și-o iubim,
Deci mediul vrem să-l ocrotim!
Planeta noastră care ajutor
Acum e timpul ecologiștilor!
Deci vino și tu, alătură-te lor
Intră-n echipa ecologiștilor!
Implică-te, fii dar de ajutor
Ecologist deci fii - exemplu tuturor!
Căci ești de lăudat dacă-ai plantat
Astăzi o floare, mâine un copac
Gunoiu-ntotdeauna de l-ai selectat
Și tomberonul potrivit l-ai aruncat!

126
 Pădurea-i casa animalelor
Deci protejeaz-o în numele lor!
Căci ca și tine se vor întrista,
Copaci tăiați să vadă, nu uita!
Și un îndemn ți-aș da, și nu-l uita:
Ia bicicleta sprea a nu polua,
Iar prin pădure dacă o să mergi,
Nu arunca gunoi și nici nu rupe crengi!

127
 CUPRINS

Boghez Paula Irina ......................................................................................................................1

Bogorodea Luminița ...................................................................................................................3
Căliman Luminița .......................................................................................................................4
Chițu Alice Mirela, Costache Oana Maria..................................................................................7
Cocoiag Oana, Iancu Felicia .......................................................................................................9
Coteț Eugenia Iuliana ................................................................................................................12
Cunea Raluca ............................................................................................................................15
Danciu Renata .......................................................................................................................... 18
Dascălu Mihaela........................................................................................................................ 22
Dincă Iulia Mădălina................................................................................................................. 25
Duplea Lia..................................................................................................................................27
Grădinița cu P.P. Prichindel Tecuci ..........................................................................................29
Ioniță Ștefania-Georgiana .........................................................................................................44
Lare Claudia Elena....................................................................................................................46
LavricMariana...........................................................................................................................51
Lificiu Anișoara ........................................................................................................................55
Lupescu Daniela Claudia ..........................................................................................................68
Manea Bălășica ......................................................................................................................... 71
Marin Diana Gabriela ...............................................................................................................75
Mirițescu Daniela .....................................................................................................................77
Muṣat Florina Roxana ..............................................................................................................80
Mutu Nicoleta ..........................................................................................................................84
Olariu Mihaela ..........................................................................................................................86
Radu Valerica............................................................................................................................89
Rău Aurelia ............................................................................................................................... 91
Sabău Corina Mirela .................................................................................................................94
Samoilă Gabriela ...................................................................................................................... 97
Scarlat Iuliana ..........................................................................................................................103
Sima Luminița......................................................................................................................... 106
Stan Laura Marieta.................................................................................................................. 109
Stanciu Ramona ...................................................................................................................... 111

128
Stela-Rodica Mustățea ...........................................................................................................11 4
Şerbănescu Mădălina Adela ..................................................................................................119
Voicu Elena-Eleonora ............................................................................................................121
Zaharia Stela Adina ................................................................................................................126

129