CONTRAINDICAȚ IILE ÎN UTILIZAREA PREPARATELOR

VASOCONSTRICIVE Ș I ALTERNATIVELE ÎN
CHIRURGIA DENTO-ALVEOLARĂ

Autor: Gafton Adriana,

medic rezident chirurgie dento-alveolară anul I

Chișină u, 2022
Universitatea de Stat de Medicină şi
Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din
Republica Moldova este o instituţie
performantă şi competitivă la nivel
european în instruirea universitară,
postuniversitară şi de formare
continuă în domeniul medical și
farmaceutic, în cercetarea ştiinţifică
şi în prestarea serviciilor medicale şi
farmaceutice, fiind orientată spre
calitate, excelenţă şi colaborare.

2
 Cuprins
1) Date generale;
2) Catecolamine: adrenalina și noradrenalina;
3) Adrenalina/Noradrenalina;
4) Efectele locale ale catecolaminelor;
5) Farmaconicentica;
6) Contraindicații și precauții;
7) Alternative de vasoconstrictori;
8) Bibliografie.
3
  Majoritatea anestezicelor locale au un oarecare efect
vasodilatator, care are ca rezultat o absorbţie rapidă a
anestezicului În circulaţie, diminuâ nd durata
efectului anestezic local şi crescâ nd concentraţia
plasmatică a substanţei anestezice.
Date  Din acest motiv, majoritatea preparatelor anestezice
locale conţin un agent vasoconstrictor, care permite:
generale • o resorbţie mai lentă a anestezicului în circulaţie;
• efect anestezic local cu potenţă şi durată semnificativ
crescute;
• risc mai scă zut de toxicitate sistemică ;
• diminuarea sâ ngeră rii locale.

4
Catecolamine: • Catecolaminele - adrenalina şi noradrenalina sunt
substanţe de tip monoamină , avâ nd în mod obişnuit rol
adrenalina şi de hormoni "de stress" şi de neurotransmiţă tori.
• Adrenalina este o monoamină simpatomimetică
noradrenalina derivată din fenilalanină şi tirozină .

5
Catecolamine: adrenalina
şi noradrenalina
• Noradrenalina este un derivat de tirozină
rezultată din dopamină . Catecolaminele
endogene sunt secretate de medulosuprarenală ,
în special în situaţii de stress sau efort, crescâ nd
aportul de oxigen şi glucoză în creier şi
musculatura striată , cu limitarea temporară a
fluxului sanguin la nivelul tubului digestiv sau la
nivel cutanat. Adrenalina sau noradrenalina
exogenă are aceleaşi efecte.

6
 Adrenalina/Noradrenalina
• Adrenalina este cel mai eficient
vasoconstrictor folosit în soluţiile
anestezice locale. Se prezintă sub formă
de sare hidrosolubilă , în concentraţii de
1:50.000 pâ nă la 1:200.000, fiind
necesară şi adă ugarea unui conservant
de tip bisulfit.
• Noradrenalina are efecte
similare, dar prezintă o serie de
dezavantaje, unele generale cum
ar fi hipertensiunea arterială
marcată , altele ce privesc
anestezia locală şi se referă la o
vasoconstricţie la locul injectă rii
mult mai redusă .

• Rata risc/beneficiu pentru noradrenalină este de

9 ori mai mare decâ t pentru adrenalină .
7
 • Adrenalina şi noradrenalina au efect
vasoconstrictor la locul injectă rii, prin
stimularea receptorilor din pereţii
arteriolari. Constricţia sfincterelor
precapilare este cea responsabilă
Efectele locale pentru limitarea fluxului sanguin la
ale nivelul locului de injectare, inducâ nd o
catecolaminelor hemostază rapidă şi eficientă .
Totodată , vasoconstricţia reduce rata
de absorbţie a anestezicului În fluxul
sanguin, ceea ce induce o putere
anestezică mai mare şi un efect mai
îndelungat.
8
 Farmacocinetica
• După injectarea în teritoriul oro-maxilo-facial de anestezic
local cu vasoconstrictor, peak-ul plasmatic apare la 10-20 de
minute. Majoritatea catecolaminelor sunt absorbite şi
redistribuite, fiind ulterior inactivate de catechol-o-
metiltransferază (prezentă în majoritatea ţesuturilor).
Eliminarea metaboliţilor se face la nivel renal.

9
 Contraindicaţii şi
precauţii
• Pacienţi cu afecţiuni cardiovasculare: efectul
sistemic al adrenalinei din anestezicele locale
este în primul râ nd cel asupra aparatului
cardiovascular.
• Efectele sunt dependente de doza
administrată - adrenalina induce
hipertensiune arterială (sistolică ) şi
tahicardie. Spre deosebire de adrenalină , în
cazul noradrenalinei efectul simpatomimetic
este mai semnificativ. Apare o vasoconstricţie
periferică generalizată şi o bradicardie prin
reflex compensator vagal, care determină
apariţia unei hipertensiuni arteriale marcate,
neînsoţită de tahicardie.

10
 • Pacienţii cu vasculopatii periferice şi cei cu hipertensiune arterială pot
Contraindicații prezenta un ră spuns local exagerat la administrarea de vasoconstrictor.
Preparatele cu vasoconstrictor vor fi de asemenea administrate cu
și precauții precauţie la pacienţii sub anestezie generală , deoarece pot induce
aritmii cardiace.

11
 Contraindicații și
precauții
• Pacienţi cu astm bronşic: se va
evita administrarea de adjuvanţi
catecolaminici la cei care au
prezentat bronhospasm în
antecedente, din cauza
conservanţilor de tip sulfit.
• Pacienţi diabetici: catecolaminele
au efect hiperglicemiant
semnificativ, fapt pentru care se
va evita pe câ t posibil anestezia
locală cu substanţe cu
vasoconstrictor.
12
Contraindicații și precauții
• Pacienţi alergici: deşi teoretic adrenalina are efect
antihistaminic, se va evita administrarea de anestezice
cu vasocorectiv la aceşti pa cienţi, datorită riscului
alergogen al conservantului bisulfit.

• Paciente gravide: adrenalina şi noradrenalina trebuie

evitate în primul trimestru de sarcină . De asemenea,
avâ nd în vedere efectul de contracţie a uterului gravid,
nu se administrează În ultimul trimestru de sarcină
(risc de declanşare a travaliului).

13
 Alternative de
vasoconstrictori
• Felipresina este un
vasoconstrictor local
noncatecolaminic, derivat de
vasopresină . Nu are efecte
directe de tip adrenergic
asupra miocardului, fapt
pentru care riscurile folosirii
felipresinei la pacienţii cu
afecţiuni cardiovasculare este
semnificativ redus.
14
 Alternative de
vasoconstrictori
• Felipresina are însă efect ocitocic, fiind
contraindicată la gravide. Este de obicei
folosită în combinaţie cu prilocaină 3%.
Doza maximă pentru bolnavii cu
afecțiuni cardiovasculare, de soluție
anestezică, este de 8,8 ml la care se
adaugă fenilpresină 1/2000000 deoarece
supradozajul produce vasoconstricție
coronariană și deci tahicardie. Această
cantitate este echivalentă cu 4 carpule. La
un adult să nătos – 13 ml de anestezie cu
adaos de 1/2000000 de fenilpresină .

15
 Alternative de
vasoconstrictori
Fenilefrina
Structura chimică este asemă nă toare
adrenalinei, la fel și proprietă țile acesteia:
acțiune simpatomimetică , este stabilă în soluție
și astfel o durată mai mare de acțiune, însă are o
activitate presoare mai scă zută . Este lipsită de
efecte cardiace sau efecte centrale averse,
toxicitate mică . Ca și vasoconstrictor nu
produce aritmii. Se utilizează concentrația de
1/2500, doza totală nu trebuie să depă șească 4
mg sau 10 ml soluție la un adult să nă tos
(respectiv o doză mai mică la un pacient
cardiovascular)

16
VĂ MULȚ UMESC PENTRU ATENȚ IE!

17