CHIRURGIA

DENTOALVEOLARĂ LA
PACIENȚII CU AFECTARE
ATEROSCLEROTICĂ A
ARTERELOR CAROTIDE
DIACONU ALEXANDRU
DEFINIȚIE
Ateroscleroza este un proces natural prin care pe pereții
arterelor din corp se depun plăci de aterom (formate din produși
sangvini, calciu, grăsimi). Ateroscleroza afectează inclusiv
arterele carotide. Atunci când sunt stenozate (îngustate de
plăcile de aterom), carotidele nu mai transportă suficient sânge
cu oxigen și nutrienți către creier.
Printre factorii de risc pentru
boala carotidiană se numără:
• Hipertensiunea arterială: presiunea în exces slăbește pereții arterelor.
• Tabagismul: Nicotina irită membrana interioară a arterelor, iar produșii
din tutun ajunși în sânge se depun pe pereții acestora.
• Diabetul: persoanele care suferă de diabet au probleme cu
metabolizarea grăsimilor, astfel că acestea se depun mai ușor pe
pereții arterelor.
• Nivel crescut de colesterol și trigliceride în sânge: când aceste
substanțe sunt în exces în sânge, se depun pe pereții arterelor.
• Istoricul familial: dacă aveți rude de gradul 1 care au suferit un AVC
sau care suferă de ateroscleroză, șansele să dezvoltați boala sunt mai
mari.
• Vârsta: odată cu trecerea timpului, arterele devin mai puțin flexibile și
mai predispuse la îngustare.
 TRATAMENT
Scopul tratării bolii carotidiene este acela de a preveni producerea unui accident vascular cerebral. În
funcție de gradul de îngustare al arterelor carotide, tratamentul poate fi:
• Schimbări în stilul de viață: anumite obiceiuri sănătoase pot încetini procesul de ateroscleroză. Se
recomandă renunțarea la fumat, scăderea în greutate, o dietă sănătoasă, reducerea consumului de sare
și activitatea fizică regulată.
• Tratament medicamentos: medicamente care reglează tensiunea arterială și reduc nivelul de colesterol
din sânge sau medicamente anti-coagulante, pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge.
• Tratament chirurgical: (Endarterectomie) se face prin incizie la nivelul arterei carotide si îndepărtarea
placii de aterom responsabila de stenoza din artera carotidă.
• Angioplastia carotidiană cu stent: este o metodă minim-invazivă potrivită chiar și în cazul persoanelor la
care intervenția chirurgicală prezintă prea multe riscuri. Prin intermediul unui cateter introdus în artera
femurală, este înaintat până la nivelul arterei carotide un stent care dilată zona îngustată.
Deși poate fi ținută sub control prin stil de viață sănătos și medicamente, atunci când stenozele carotidiene
sunt semnificative, se impune tratamentul chirurgical sau minim-invaziv.
 Scopul principal al tratamentului este de a preveni AVC.

ENDARTERECTOMIE ANGIOPLASTIE STENT

PACIENTUL CU ATEROSCLEROZĂ CAROTIDIANĂ
ADMINISTREAZĂ ANTICOAGULANTE!
 CLASA Se recomandă să nu se întrerupă anticoagulantul oral pentru majoritatea
MEDICAMENTELOR DENUMIREA intervențiilor minore (inclusiv extracții dentare și în cazul intervențiilor în care
sîngerarea este ușor de controlat).

Intervențiile chirurgicale majore necesită un INR <1,5.

La pacienții cu proteze mecanice se recomandă oprirea anticoagulantului oral
înaintea intervențiilor chirurgicale cu trecerea pe heparina nefracționată.

Heparina nefracționată este singura heparină aprobată la pacienții cu proteze

mecanice. Administrarea intravenoasă este preferată.

Utilizarea ca punte preoperatorie a heparinelor cu masa moleculară

joasă,subcutanat poate fi considerată o alternativă la heparina nefracționată.
Acestea trebuie administrate de 2 ori pe zi în doze terapeutice adaptate la masa
corporală.

Anticoagularea eficientă trebuie reluată cît mai repede posibil postoperator în

funcție de riscul hemoragic și menținută pînă cînd INR- ul atinge nivelul terapeutic.
PACIENTUL CU ATEROSCLEROZĂ CAROTIDIANĂ
ADMINISTREAZĂ ANTICOAGULANTE!
Pe o ortopantomografie, calcificarea
arterei carotide (CAC) poate apărea
ca o leziune radioopacă, care este fie
rotunjită, fie nodulară. CAC-urile se
prezintă cel mai adesea între
vertebrele C3 și C4. Ele pot fi
localizate pe o parte sau pot apărea
bilateral. Un articol spunea:
„Radiografiile panoramice ne pot
ajuta să detectăm CAC la pacienții
cu sau fără alți factori de risc
asociați.” Aceasta înseamnă că
medicii stomatologi pot fi primii
care descoperă un diagnostic
potential de ateroscleroza la
pacientii lor.
Imaginea ateromului poate fi
vizibilă radiografic într-o zonă de
aproximativ 2,5 cm posterior față
de unghiul mandibulei, adiacent
spațiului dintre vertebrele C3 și C4.

În timp ce ateroamele pot fi

identificate pe o imagine
panoramică, ele sunt și mai
identificabile pe un CBCT datorită
nivelului lor ridicat de detaliu. În
ceea ce privește CBCT-ul, un articol
spunea: „Calcificările mici sunt mai
ușor de identificat pe o scanare
CBCT decât radiografiile PAN sau
intraorale”.
În calitate de chirurgi dento-alveolari, suntem obligași să atragem atenția nu numai la sănătatea
cavității bucale, dar și la legătura dintre sănătatea orală și cea sistemică. Înțelegem că multe boli și
tulburări sistemice au o relație bidirecțională cu cavitatea bucală. Toate istoricele de sănătate ale
pacienților noștri sunt importante, dar când luăm în considerare riscul pacientului nostru pentru
boala carotidă, cei care au antecedente de boală carotidă, hipertensiune arterială, pacienții care iau
medicamente pentru colesterol și diabet ar trebui să ne avertizeze să fim atenți la potențiale zone
de radioopacitate di zona vertebrelor C3-C4 pe ortopantomografii.