BOALA CORONARIANĂ.

INDICAȚII PENTRU TRATAMENT

CHIRURGICAL. ANATOMIA
ARTERELOR CORONARE. GREFE
UTILIZATE PENTRU
REVASCULARIZAREA
MIOCARDULUI.
Russu Ivan
grupa 1830
BOALA CORONARIANĂ

Reprezintă un grup de boli ce include: angina stabilă, angina instabilă, infarctul miocardic și
decesul cardiac subit. Se încadrează din grupul bolilor cardiovasculare, fiind cel mai frecvent
tip al acestora.
Un simptom comun este durerea în piept sau disconfortul ce s-ar putea resimți în umăr, braț,
spate, gât sau maxilar. Ocazional, poate fi resimțit ca un fenomen de arsuri în capul pieptului.
De obicei, simptomele apar în timpul exercițiilor sau stresului emoțional, durează mai puțin de
câteva minute, iar persoana se simte mai bine după odihnă. Ar mai putea apărea și dificultăți în
respirație, iar uneori nu sunt prezente simptome. Primul semn este, de obicei, un atac de cord.
Alte complicații includ insuficiența cardiacă sau bătăile neregulate ale inimii.
CAUZE ȘI DIAGNOZĂ

Factorii de risc includ, printre altele: tensiune arterială crescută, fumatul, diabetul, lipsa de
exercițiu, obezitatea, colesterolul ridicat, dieta precară și alcoolul în exces. Alte riscuri
includ depresia. Mecanismul de bază implică arterioscleroza a arterelor inimii. Un număr de
teste ar putea ajuta diagnosticarea, printre altele, aflându-se: electrocardiograma, testarea
stresului cardiac, și angiograma coronariană.
 REVASCULARIZAREA MIOCARDICĂ
REVASCULARIZAREA MIOCARDICĂ Dacă în cazul sindroamele coronariene acute rolul revascularizării
miocardice în reducerea mortalităţii este cert demonstrat, problema revascularizării pacienţilor constituie încă un
subiect de dezbatere. Majoritatea metaanalizelor nu au arătat un beneficiu pe mortalitate al revascularizării
Modalitatea de revascularizare (intervenţională sau chirurgicală) este aleasă în funcţie de riscul periprocedural, de
probabilitatea de succes a procedurii (care depinde de factorii tehnici şi de posibilitatea abordării leziunilor prin
angioplastie percutană sau by-pass aorto-coronarian), de riscul restenozei sau a ocluziei de graft, de posibilitatea de
a efectua o revascularizare completă, de prezenţa diabetului şi, nu în ultimul rând, de experienţa locală privind
fiecare dintre aceste proceduri, precum şi de preferinţa pacienţilor. Conform ultimului ghid de revascularizare
miocardică al Societăţii Europene de Cardiologie, , revascularizarea este de luat în calcul în două situaţii: -
imposibilitatea controlului simptomatologiei anginoase cu tratament medical maximal; - leziuni coronariene care
implică un grad crescut de risc în cazul unui eveniment acut aterotrombotic: stenoză semnificativă de trunchi comun
sau de arteră descendentă anterioară proximal, boală bi- sau tricoronariană cu afectarea funcţiei sistolice globale a
VS, ischemie demonstrabilă ce interesează mai mult de 10% din masa VS.
ANATOMIA ARTERELOR CORONARE
 Grefarea bypass-ului arterei coronare poate fi efectuată prin
patru metode:

• Intervenție tradițională - Pacientul, prin intermediul unor canule, este conectat la o mașină inimă-plămân , după care inima este
oprită printr-o soluție cardioplegică, pentru a fi apoi repornită la finalizarea intervenției.
• Chirurgia bătăilor inimii - inima pacientului continuă să bată în timpul operației. Această metodă prezintă un risc mai mic
pentru pacienții de anumite tipuri.
• MIDCABS - ( Chirurgie de by-pass coronarian direct minim invaziv ). Această metodă implică accesul la inimă printr-o incizie
de 8-10 cm făcută în spațiul intercostal 4 sau 5 al hemitoraxului anterior stâng. Pentru bypass, se utilizează artera mamară
internă stângă, care este cel mai important vas pentru revascularizarea miocardului infarctat. Particularitatea MIDCABS, pe
lângă minimizarea accesului toracic (sternotomia nu este necesară cu reducerea consecventă a durerii în perioada
postoperatorie), constă în posibilitatea de a interveni chiar și cu o inimă care bate.
• Anestezie epidurală - În perioade foarte recente, au fost efectuate intervenții de acest tip la pacienții sub anestezie epidurală ,
care a deschis noi perspective, deoarece, în special la pacienții vârstnici, sunt evitate riscurile anesteziei generale .
PENTRU OCOLIRE, SUNT UTILIZATE
URMĂTOARELE:
• Saphenous - Un segment al venei safene este preluat din piciorul pacientului și utilizat pentru a efectua
ocoliri. Acest tip de intervenție (practicată în principal în trecut) are o durată limitată. După aproximativ zece
ani, 60-65% din ocoliri sunt obstrucționate din cauza diferenței de dimensiune între venă și arteră.
• Artera toracică internă - Artera toracică internă (sau mamară) are o utilizare mai mare astăzi în ocoliri.
Această metodă are o durată mai lungă (după zece ani 95% din ocoliri sunt în stare excelentă). De asemenea,
este mai puțin invaziv, deoarece artera mamară nu este deplasată.
• Artera radială - Dacă perfuzia antebrațului este asigurată de alte artere și alte vase nu sunt utilizabile pentru
intervenții chirurgicale, această arteră este uneori utilizată.
• Tehnici recente - Pentru a crește eficacitatea intervenției, sunt testate și utilizate metode foarte recente, cum ar
fi grefele arteriale, Y arterială și utilizarea arterei gastroepiploice drepte [2] .
CAZ CLINIC

Pacient M., 66 de ani, internat în secția cardiologie a IMSP SCM „Sfânta Treime” pe
20.09.2022, investigat ECG, EcoCG, marcherii injuriei miocitare, stresului oxidativ și
coagulării. Rezultate. Subiectiv: dureri retrosternale constrictive în repaus, care nu cedează
la nitroglicerină, dispnee inspiratorie, palpitații, vertij, fatigatigabilitate; Obiectiv: TA 90/50
mmHg, Pl – 200 b/min. Anamnestic: infarct miocardic vechi (2004), HTA gr. II. Paraclinic:
troponina I - pozitivă, CFC-MB - 52 mmol/l, colesterol total – 6,2 mmol/l, protrombina –
61%, ECG: Flutter atrial, forma neregulată – 2:1-3:1; FCC 240 b/min. AEC deviată spre
stânga. Bloc anterior stâng al fasciculului Hiss. Dereglări de repolarizare în regiunea
anterioară a VS.
CONCLUZII.

• La pacientul M., 66 de ani, cu antecedente de infarct miocardic se dezvoltă un IMA

anterior cu supradenivelare a segmentului ST complicat cu flutter atrial și bloc anterior
stâng al fasciculului Hiss.