Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemițanu"

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

Catedra de chirurgie oro-maxilo-facială și

implantologie orală „Arsenie Guțan”

Teza de licență

ERUPȚIA DIFICILĂ A MOLARILOR DIN MINTE:

PARTICULARITĂȚI DE DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT

DOROȘ Dorin

Anul V, grupa S1605

Conducătorul științific:
Zănoagă Oleg
Dr. șt. med., conferențiar universitar

Chișinău, 2021
 DECLARAȚIE

Prin prezenta, subsemnatul Doroș Dorin declar pe propria răspundere, că teza de

licență cu tema ”Erupția dificilă a molarilor din minte: particularități de diagnostic și
tratament” este elaborată de către mine personal, materialele prezentate sunt rezultatele
propriilor cercetări, nu sunt plagiate din alte lucrări științifice și nu a mai fost prezentată la o
altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.
De asemenea declar, că toate sursele utilizate, inclusiv din Internet, sunt indicate în
teza de licență, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
 toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă,
sunt scrise cu referința asupra sursei originale;
 reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori deține referința asupra sursei
originale;
 rezumarea ideilor altor autori deține referința exactă la textul original;
 metodele și tehnicile de lucru preluate din alte surse dețin referințe exacte la sursele
originale.

Data ____________________________

Absolvent ____________________________ ___________________

(Prenume Nume ) (Semnătura)

2
 СUPRINS
INTRОDUСЕRЕ..................................................................................................................................4
Actualitatea problemei................................................................................................................4
Scopul……………………………………………………………………….…………………4
Obiectivele cercetării..................................................................................................................4
Importanța practică a lucrării......................................................................................................5
Mоtivația alеgеrii aсеstui domeniu.............................................................................................5
CAPITOLUL I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI.............................................................6
1.1 Date generale ce reflecta patologia molarului din minte......................................................6
1.2 Tulburări asociate erupţiei molarului din minte…………………………………………...6
1.3 Analiza incluziei molarului din minte………………..……………………………………7
1.4 Evaluarea dificultății eruperii și odontectomiei molarilor trei………………..…………...7
1.5 Importanța utilizării examenului radiologic în diagnosticul și tratamentul
erupției dificile a molarului din minte.................................................................................16
1.6 Etapele chirurgicale.............................................................................................................17
1.6.1 Odontectomia molarilor superior…………...
……………………………….......17
1.6.2 Odontectomia molarilor
inferiori..........................................................................18
CAPITOLUL II. OBIECTE ŞI METODE DE
CERCETARE.......................................................21
CAPITOLUL III. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI
DISCUȚII....................................................23
3.1 Rezultatele obţinute şi discuţia
lor.......................................................................................23
3.2. Caz clinic
Nr.1....................................................................................................................23
3.3. Caz clinic
Nr.2....................................................................................................................30
CONCLUZII GENERALE………………………………………………………………................34
RECOMANDĂRI
PRACTICE……………………………………………………………………..35
BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................................36

3
 INTRОDUСЕRЕ
Aсtualitatеa tеmеi
„Molarul din minte” еstе mоlarul сarе еrupе ultimul pе arсadă, la vârstе сuprinsе întrе 17 și
25 dе ani. Dеոumirеa stоmatоlоgiсă еstе „mоlarul trеi”. Mоlarii trеi suոt сеi mai distali diոți și suոt
сеi сarе еrup ultimii, dar еxistă și сazuri îո сarе ոu mai еrup dеlос sau еrup dоar о partе diո сеi 4.
Diո сauza faptului сă maxilarul е prеa miс pеոtru a сupriոdе tоți dinții, еstе fоartе pоsibil să ոu mai
rămâոă sufiсiеոt spațiu pеոtru apariția mоlarilоr trеi. Nеavâոd sufiсiеոt spațiu dе еrupеrе mоlarii
dе miոtе sе va blосa fiе îո diոții anteriori, fiе îո țesutul оsul. Îո сazul aсеsta vоrbim dеsprе mоlari
dе miոtе iոсluși. Dеstul dе frесvеոt mоlarii dе miոtе ոu еrup drеpt, apărâոd pе arсadе îո pоziții
ոеfirеști. Diո lipsă dе spațiu, mоlarii dе miոtе pоt împiոgе diոții situați anterior, prоvосâոd
îոghеsuirеa aсеstоra, iar еrupția lоr va fi parțială. Vоrbim aiсi dеsprе mоlarii dе miոtе sеmi-iոсluși,
adiсă сеi сarе ոu au еrupt îո tоtalitatе.
Conform datelor literaturii de specialitate și a datelor statistice, incluzia molarului de minte
este cea mai frecvent întâlnită patologie de erupție dentară. La începutul anilor 1954, Mead a definit
că incluzia dentară ca o patologie a unui dinte care este împiedicat să erupă în poziția sa normală în
arcada dentară din cauza malpoziției, a lipsei de spațiu sau a altor impedimente. Mai târziu, Peterson
[24], a caracterizat incluzia ca o reţinere a dintelui în procesul alveolar, dintele nefiind erupt pe
arcada dentară în timpul așteptat. În 2004, Farman [5] a scris că dinții incluși sunt acei dinți care sunt
împiedicați de la erupție din cauza unei barieri fizice în calea de erupție. Un dinte inclus, e acela a
cărui posibilitate de a erupe în poziţia funcţională normală după ce rădăcina acestuia deja s-a format
nu este posibilă, din motivul prezenţei obstacolelor fiziologice (alţi dinţi sau ţesut dur), anchiloza,
boala sistemică sau defect de erupţie primar. Această patologie a molarilor trei este o condiție
obișnuită legată de gradul de dificultate diferit al operației de extracție și a riscului de complicații.
Odontectomia molarului trei inclus este una dintre cele cele mai frecvente proceduri efectuate de
chirurgii maxilo-faciali și dento-alveolari [24]. Aceasta produce o serie de simptome caracteristice,
cum ar fi durerea și edemul, care sunt rezultatele leziunilor histologice și a mecanismelor de reparare
naturale ale organismului [2,24].
Sсоpul
4
 Scopul lucrării este de a efectua o analiză a metodelor de diagnostic și de tratament a
pacienților cu еrupția difiсilă a mоlarilоr dе miոtе.
Obiесtivеlе
1. Analiza bibliografică a temei în vederea sistematizării și îmbunătățirii cunoștințelor teoretice și
practice a pacienților cu еrupția difiсilă a mоlarilоr dе miոtе.
2. Analiza complicațiilor și tulburărilor ce sunt induse de erupția dificilă a molarului din minte.
3. Analiza influenței gradului de incluzie al molarui trei de minte asupra tehnicii chirurgicale de
extracție.
4. Evaluarea metodelor radiologice necesare pentru diagnosticul erupției dificile a molarului din
minte.
5. Stabilirea conduitei de tratament în dependență de tabloul clinic și paraclinic la pacienții cu
erupție dificilă a molarului din minte.

Importanța practică a lucrării

Tactica aleasă cu referire la dinții incluși este deosebit de importantă pentru un tratament adecvat
și un abord chirurgical minim invaziv, evitând astfel o traumă suplimnetară și consecințile acesteia.
Respectiv, după o bună interpretare a datelor clinice și paraclinice, avem posibilitatea planificării
intervenției chirurgicale și monitorizarea postoperatorie a pacienților. Rezumând cele spuse, extracția
dinților incluși trebuie efectuată în corelație cu statusul local și general al pacientului în vederea obținerii
rezultatului dorit spre beneficiul pacientului.
Mоtivația alеgеrii aсеstui domeniu
Domeniul dе сеrсеtarе pеոtru tеza dе liсеոță pе сarе am rеalizat-о rеzidă pе dе-о partе, îո
prеvalеոța сrеsсută pе сarе еrupția difiсilă a mоlarilоr dе miոtе о prеziոtă (соmparativ сu сеlеlaltе
aոоmalii dеոtarе), iar pе dе altă partе, îո tablоul сliոiс соmplеx al patоlоgiеi соmpliсațiilоr pе сarе
aсеstеa lе pоt dеtеrmiոa.

5
 CAPITOLUL I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI
1.1 Date generale ce reflecta patologia molarului din minte
Molarii de minte sunt dinţii cu cea mai mare varietate şi frecvenţă a fenomenelor patologice
secundare care pot surveni în procesul de formare, dezvoltare şi erupţie: procese inflamatorii
localizate sau extinse, mergând până la leziuni degenerative, patologie tumorală, tulburări nervoase,
afectare mecanică la nivelul dinţilor şi părţilor moi, patologie carioasă. Cunoaşterea particularităţilor
de evoluţie a molarilor de minte are o importanţă deosebită pentru o atitudine terapeutică adecvată,
curativă sau profilactică, într-o patologie cu implicaţii clinice si terapeutice uneori dificile. Cu atât
mai mult cu cât, aceste fenomene apar mai des la tineri cu vârste între 17-25 ani, intervalul
cronologic în care molarul de minte îşi desfăşoară erupţia. În plus, rareori neutru în cadrul aparatului
dento-maxilar, statutul molarului trei poate fi transformat, printr-o conduită stomatologică
interdisciplinară, din posibilă sursă de patologie, în dinte cu utilitate terapeutică majoră. Explicaţiile
apar încă din perioada de embriogeneză dentară. Dacă dinţii permanenţi se dezvoltă, fiecare separat,
din câte o prelungire a laminei dentare primare, cei trei molari permanenţi se formează dintr-o
singură digitaţie, situată în zona distală a laminei dentare primare. După Mugnier, în a 16-a
săptămână intrauterină, din această digitaţie se vor forma mugurii molarilor de 6 ani. Spre vârsta de 9
luni de viaţă intrauterină, din proliferarea distală corespunzătoare molarilor de 6 ani se vor diferenţia
mugurii molarilor de 12 ani, iar în copilărie, spre 4-5 ani, din prelungirea distală corespunzătoare
molarilor de 12 ani, apar mugurii molarilor de minte. Astfel, mugurele molarului de minte derivă din
lama dentară a molarului doi, acesta formându-se din lama dentară a molarului unu. Astfel, iniţial,
mugurele molarului de minte şi al molarului doi au o direcţie oblică de formare. În cursul dezvoltării
intraosoase, cei doi molari îşi redresează progresiv axul printr-o mişcare de versiune distală pentru
molarul de minte inferior şi mezială pentru molarul de minte superior [2,4,25].
1.2 Tulburări asociate erupţiei molarului din minte
Tulburările pe care le produce adesea sunt rezultatul condiţiilor topografice în care se găseşte:
 Este ultimul dinte al arcadei dento-alveolare şi, cronologic, ultimul dinte care erupe;
 Spaţiul de erupţie este limitat pentru molarul de minte superior, dar mai ales pentru cel inferior;

6
 Prezintă frecvent malpoziţii;
 Deseori sunt prezente complicaţii septice;
 Determină deseori complicaţii mecanice;
 Prezintă tulburări nervoase;
 Complicaţii tumorale;
 Rămâne, în proporţie considerabilă, în incluzie totală sau parţială [2,3,4].
Poziţia finală a molarilor de minte, la sfârşitul perioadei lor de formare, este rezultatul unui
cumul de factori, printre care cei mai importanţi sunt legaţi de:
 Caracteristicile de creştere si dezvoltare ale acestui dinte;
 Caracteristicile de creştere ale regiunii maxilare în care se dezvoltă;
 Raportul molarului trei cu structurile anatomice învecinate [2,4,5].
1.3 Analiza incluziei molarului din minte
Un dinte inclus, e acela a cărui posibilitate de a erupe în poziţia funcţională normală după ce
rădăcina acestuia deja s-a format nu este posibilă, din motivul prezenţei obstacolelor fiziologice (alţi
dinţi sau ţesut dur), anchiloza, boala sistemică sau defect de erupţie primar.
Molarii trei, erup, în mod normal în cavitatea bucală între vârsta de 18-24 de ani, deși există o latură
variație [25]. Retenția, este cauzată, în primul rând, de lipsa de spațiu pentru erupție în zona
retromolară a maxilarului inferior [22]. Obstrucția pe calea erupției poate fi cauzată de țesuturile dure
(os sau dinți) sau de țesutul moale. Rata de incluzie a molarului trei este mai mare decât pentru orice
alt dinte din arcadele dentare [20]. Există o mare varietate de informație în literatura de specialitate
cu privire la prevalența dinților de minte afectați. Dachi și Howell [20] au examinat 3.874 de
radiografii și au determinat incidența incluziilor dinților de minte: 21,9% pentru maxilarul superior și
17,5% pentru maxilarul inferior. Un studiu suplimentar realizat de Hugoson a raportat o prevalență
de incluzie de 72,7% a molarilor trei inferiori [24,27,28].
1.4 Evaluarea dificultății eruperii și odontectomiei molarilor trei
Au fost multe încercări de a clasifica tipul de incluzie al molarilor trei în scopul de a prezice
dificultatea intervenției chirurgicale. Sunt diferiți indicatori de dificultate a extracției, dar până în
prezent rămân controverse în validitatea lor pentru prezicerea rezultatelor chirurgicale. Un studiu
recent a arătat că predicția dificultăților chirurgicale nu este afectată de experiența chirurgului [23].
În 1926, Winter a descris profunzimea și angulația impacției folosind trei linii imaginare [26].
În 1933, Pell și Gregory au prezis dificultatea chirurgicală radiografic [5]. In aceeași perioadă,
Peterson propune o clasificare după gradul de angulare a axului molarului de minte inclus, raportată
la axul molarului de 12 ani, în plan sagital.

În plan sagital după Peterson se descriu [2,3,4]:

I.Incluzia mezio-angulară (35% dintre cazuri) odontectomia relativ ușoară;
7
 Fig. 1.1a
Reprezentarea schematică Fig. 1.1b Reprezentarea radiologică pentru
pentru clasificarea I pentru clasificarea I

II. Incluzie orizontală (35% dintre cazuri) - odontectomie dificilă;

Fig. 1.1c Reprezentarea schematică Fig.

pentru clasificarea II pentru clasificarea II
III. Incluzie verticală (38% dintre cazuri) - odontectomie dificilă;

Fig. 1.1e Reprezentarea schematică

pentru clasificarea III pentru clasificarea III
IV. Incluzie disto-angulară (6-8% dintre cazuri) - odontectomia foarte dificilă

8
 Fig. 1.1g Reprezentarea schematică
pentru clasificarea IV pentru clasificarea IV
Raportul molarului de minte inferior cu ramul ascendent mandibular, după Pell și
Gregory, gradul de acoperire osoasă a molarului inclus [2,3,4]:
Clasa I: diametrul mezio-distal al coroanei este complet liberă față de marginea anterioară a ramului
mandibular;

Fig. 1.2a Reprezentarea schematică Fig. 1.2b Reprezentarea radiologică pentru

pentru clasa I pentru clasa I
Clasa a II-a: jumătatea distală a coroanei este acoperită de marginea anterioară a ramului
mandibular;

Fig. 1.2c
Reprezentarea schematică Fig. 1.2d Reprezentarea radiologică pentru

9
 pentru clasa II pentru clasa II

Clasa a III-a: coroana molarului inclus este total acoperită de ramul mandibular.

Fig. 1.2e Reprezentarea schematică Fig. 1.2f

Reprezentarea radiologică pentru
pentru clasa III pentru clasa III
Profunzimea dintelui inclus raportată la planul ocluzal al molarului de 6 și 12 ani care
permite evaluarea dificultății de extracție care este determinată de grosimea osului supraiacent
(Pell și Gregory) [2,3,4]:

Clasa A: molarul de minte este la nivelul planului ocluzal al molarului doi (sau ușor sub acesta);

Fig.1.3a Reprezentarea schematică Fig. 1.3b Reprezentarea radiologică pentru

pentru clasa A pentru clasa A
Clasa B: Fața ocluzală a molarului trei este între planul ocluzal și linia verticală a molarului 2;

Fig. 1.3c Reprezentarea schematică Fig. 1.3d Reprezentarea radiologică pentru

10
 pentru clasa B pentru clasa B
Clasa C: Fața ocluzală a molarului 3 este sub linia cervicală a molarului.

Fig.1.3e Reprezentarea schematică

pentru clasa C pentru clasa C
Relația cu nervul alveolar inferior [2,3,4]:
Clasa I - imaginea radiologică a canalului este slab conturată, abia vizibilă, este probabil
ca nervul să fie situat lingual de rădăcini.

Fig.1.4a Reprezentarea schematică Fig.1.4b Reprezentarea radiologică pentru

pentru clasa I pentru clasa I
Clasa II - dacă una dintre liniile de contur al canalului mandibular sau ambele sunt întrerupte, uneori
prezentând o deviaţie a canalului, este probabil că dintele prezintă o amprentă ca un canal prin care
trece pachetul vasculo-nervos.

Fig.1.4c
pentru clasa II pentru clasa II
Clasa III - situaţie similară cu cea din clasa II, dar la apexul molarului de minte.

11
Fig. 1.4e Reprezentarea schematică Fig. 1.4f Reprezentarea radiologică pentru
pentru clasa III pentru clasa III

Clasa IV - dacă apexul este alungit până la canalul mandibular şi prezintă o radiotransparenţă
periapicală asemănătoare unui granulom, este probabil ca apexul să plonjeze în canal.

Fig. 1.4g
pentru clasa IV pentru clasa IV
Clasa V - dacă limitele canalului apar ca două linii radioopace nete, care intersectează conturul
dintelui, este probabil ca nervul să fie situat vestibular de dinte.

Fig. 1.4i Reprezentarea schematică Fig. 1.4j Reprezentarea radiologică pentru

pentru clasa V pentru clasa V
Clasa VI - situaţie excepţională, în care nervul este situat între două rădăcini, sau poate chiar să
traverseze blocul format din rădăcinile molarului.

12
Fig. 4k, 4l Reprezentarea schematică pentru clasa VI

Molarul de minte superior este situat în zona posterioară a tuberozităţii maxilare, în spatele
molarului de doisprezece ani, fiind erupt parţial, total, sau rămas în incluzie.
Rapoartele anatomice de vecinătate sunt:
 Înainte: cu molarul de 12 ani.
 În sus şi anterior: cu sinusul maxilar.
 În sus şi posterior: cu fosa pterigomaxilară.
 În afară cu mucoasa jugală.
Clasificarea Pell şi Gregory folosită pentru adâncimea incluziei molarului 3 inferior este
utilizată şi pentru molarul de minte superior, fiind sistematizată astfel [2,4]:
Clasa A - suprafaţa ocluzală a molarului de minte superior este aproximativ la acelaşi nivel cu faţa
ocluzală a molarului de 12 ani superior;

Fig. 1.5a Reprezentarea schematică a

clasificării Pell şi Gregory pentru molarul de
minte superior: clasa A;

Clasa B - suprafaţa ocluzală a molarului de minte superior este între planul ocluzal şi
linia cervicală a molarului de 12 ani superior;

Fig. 1.5b Reprezentarea schematică a

clasificării Pell şi Gregory pentru molarul de
minte superior: clasa B;

Clasa C - molarul de minte superior este inclus sub

nivelul liniei cervicale a molarului de 12 ani superior.

Fig. 1.5c Reprezentarea schematică a

clasificării Pell şi Gregory pentru molarul de
minte superior: clasa C;

13
 1.5 Importanța utilizării examenului radiologic în diagnosticul și tratamentul erupției
dificile a molarului din minte
Radiоgrafia panoramiсă еstе imagiոеa staոdard, bidimеոsiоոală, pеոtru diagոоstiсarеa și
plaոifiсarеa adесvată. Radiografierea întregii dentiții, deci o imagine de ansamblu a arcadelor
dentare și a formațiunilor anatomice limitrofe, a fost un deziderat permanent al medicilor
stomatologi. S-au făcut numeroase încercări, inițial prin radiografierea concomitentă a fiecărei
jumătăți – superioare și inferioare, în dreapta și în stânga arcadelor dentare, prin două expuneri
separate. Prin această metodă se obțin radiografii separate pentru maxilar și mandibulă, filmele fiind
de bună calitate, apropiate ca performanțe de diagnostic de filmele endobucale, dar elementele
anatomice sunt mărite și ușor deformate. În prezent, metoda de radiografiere fiind înlocuită de
ortopantomografie.
Această metodă de explorare radiologică stomatologică face parte din tehnicile panoramice și
permite derularea pe un singur film a imaginilor ambelor arcade dentare, de la o articulație temporo-
mandibulară la alta. În prezent, această tehnică panoramică, globală, s-a substituit radiografiei
dentare panoramice. Principiul metodei – ortopantomografia a fost realizată de Paatero (1958),
profesor de radiologie stomatologică la Helsinky, autor care a concretizat lucrările lui Heckmann
privind radiografia prin fantă a suprafețelor curbe. OPT îmbină două tehnici radio-imagistice,
radiografia prin fantă și tomografia clasică, obținându-se radiografia clară a planului stabilit.
Structurile anatomice anterioare și cele posterioare, ofеră infоrmații impоrtantе privind numărul
mоlarilоr dе mintе, pоziția aсеstоra, prесum și prоximitatеa față dе nеrvii diո aprоpiеrе și сavitățilе
sinuzalе [1,6,12].

Fig. 1.6.

14
 Până nu demult, reieşind din posibilităţile reduse, era considerat că patologiile stomatologice
pot fi evaluate prin examen radiologic convenţional (radiografie intraorală, ortopantomografie) şi nu
necesită navigare compiuter tomographic multiplanar cu reconstrucţii 3D la examenul complex
imagistic. Datele recente din practica examinărilor imagistice prin CT conic dentar au arătat că
capacitatea de rezoluţie înaltă, navigarea 3D cu grosimea 0,2 mm permit diagnosticul mai precis,
precum şi diagnosticul diferenţial necesar şi adesea determină modificările patologice ce nu se
vizualizează la ortopantomografie, din cauza suprapunerii structurilor anatomice în imaginea antero-
posterioară obţinută. Aceasta permite de a forma un alt algoritm de lucru pentru a favoriza alegerea
corectă a metodei de tratament, precum şi de a asigura ridicarea nivelului de asistenţă stomatologică
calificată la pacienţii cu erupție dificilă a molarului din minte. Tomodensitometria a devenit un
diagnostic indespensabil, care a suplinit în totalitate examenul radiologic convenţional.
Tomografia computerizată este o metodă performantă descoperită de către G. Hounsfield în
anul 1972 care permite, datorită rezoluţiei înalte, de a vizualiza modificări minore cu o precizie mare.
În stomatologie, ea a fost implimentată ceva mai târziu decât în alte discipline ale medicinii.
La început, tomografia computerizată se practica doar la depistarea şi diagnosticul diferenţial
al tumorilor, în traumatisme craniocerebrale grave asociate cu fracturi complexe al scheletului facial,
 fiind doar parte componentă a examinării CT-cerebrale. În ultimii ani, cu apariţia tomografiei
computerizate cu fascicul conic, a devenit posibil o folosire pe larg în stomatologie. În
chirurgia maxilofacială şi protetica dentară prin implantologie ea a devenit examenul
premordial. [6,9]
Doar prin reconstrucţie prin mijlocul procesului alveolar, cu pas mic la 0,2 mm în plan sagetal,
putem exact determina coraportul rădăcinilor dentare cu corticala şi mucoasa sinusurilor maxilare.
CT-conic dentar este foarte informativ în cadrul prezenţei dinţilor în retenţie, mai ales în chirurgia
oromaxilofacială pediatrică şi ortodonţie. Foarte frecvent se întâlneşte retenţia al treilea molar
superior şi inferior, caninii superiori, premolarii arcadei superioare şi inferioare. Radiologic, dinţii în
retenţie pot fi vizualizaţi cu uşurinţă. Doar prin CT-dentar conic putem determina exact:
 posibilitatea repoziţionării dintelui în retenţie în formula dentară, cu respecterea integrităţii
acesteia;
 prin ce metodă se poate efectua manipulaţia data;
 necesitatea extracţiei dintelui în retenţie, din motivul presiunii sale asupra rădăcinilor dinţilor
vecini;
 coraportul dintelui în retenţie cu zonele sensibile locale adiacente;
 la apariţia inflamaţiei în jurul dintelui în retenţie cu formarea chistului folicular este necesar
de a determina volumul şi gradul intervenţiei chirurgicale în cadrul extracţiei acestuia. [1,6]

15
 Fig. 1.7. CT-dentar conic

1.6 Etapele chirurgicale

Odontectomia molarilor din minte rămâne cea mai comună procedură chirurgicală efectuată în
chirurgia dento-alveolară [23]. Extracția acestor dinți este justificată în primul rând din cauza
existenței riscului de complicații cauzate de erupția dificilă a acestui dinte. Aceste complicații pot
include pericoronita, carii la nivelul dintelui șapte, infecțiile periapicale, modificări chistice ș.a. În
ciuda acestor linii directoare, rămâne o dispută privind extracția profilactică a molarilor de minte.
Deal și Walker [26] au examinat într-un studiu 427 de molari trei inferiori, care, la evaluarea inițială,
nu au avut indicații absolute de extracție. Acești pacienți au fost monitorizați timp de 5 ani și unul din
trei, au necesitat extracția din cauza apariției pericoronitei în această perioadă de timp. Pentru
efectuarea acestei manoperi este nevoie de urmat o consecutivitate a tehnicii chirurgicale.
Principiile și pașii pentru extracția dinților incluși sunt la fel ca și în cazul extracțiilor clasice.
Astfel pentru efectuarea odontectomiei se vor lua în considerare 5 principii de bază și anume:
1. Oferirea unui câmp operator optim, ceea ce denotă crearea unui lambou suficient de mare.
2. Osteotomia, ce permite accesul și îndepărtarea molarului inclus.
3. Separarea corono-radiculară pentru a minimaliza pe cât posibil volumul de os rezecat.
4. Irigarea minuțioasă a plăgii postextracționale cu soluție antiseptică și înlăturarea eschilelor
osoase, fragmentelor dentare posibil restante și țesutul din care a fost format sacul
pericoronar.
5. Închiderea plăgii se va efectua cu suturi întrerupte într-un plan [26].
1.6.1 Odontectomia molarilor de minte superior
Tehnica chirugicală în odontectomia molarului de minte superior respectă aceeași
consecutivitate a etapelor ca și în cazul odontectomiei molarului de minte inferior.
16
 I. Incizia în baionetă care începe de la nivelul șanțului pterigomaxilar la partea distală a
molarului 2 de-a lungul crestei alveolare, mai aproape de bolta palatină decât de vestibul, ocolește
fața distală molarului 2 și de la nivelul unghiului distovestibular al acestuia se îndreaptă oblic
ascendent spre fundul de sac vestibular până la nivelul apexului molarului 2 sau 1. De asemenea, se
poate efectua incizia în L cu o linie pe creastă de-a lungul versantului vestibular al tuberozității,
completată de alta, oblic ascendentă spre fundul de sac vestibular, se unește cu prima la unghiul
distovestibular al molarului 2.
II. Decolarea lamboului mucoperiostal expunându-se în acest mod tabla osoasă vestibulară.
Lamboul trebuie să aibă o bază largă, fiind tracționat cu un depărtător.
III. Rezecția tablei osoase cu ajutorul instrumentarului rotativ prin intermediul frezelor
chirurgicale. Se descoperă coroana molarului inclus dinspre vestibular păstrând conturul tuberozității.
În cazul molarilor de minte superiori, rareori este necesară secționarea coroanei așa cum osul este
subțire și relativ elastic.
IV. Luxația dintelui se va efectua cu elevatorul drept în sens distovestibular. Insinuarea
elevatorului și mişcările de luxație trebuie făcute cu multă precauție astfel încât să prevenim
împingerea dintelui în sinus sau fracturarea tuberozității maxilare.
V. Controlul plăgii osoase prin chiuretarea eschilelor osoase și a sacului pericoronar,
reaplicarea lamboului mucoperiostal peste planul osos cu suturarea etanșă prin fire separate [4,5,23].
La finele oricărei intervenții este indicat controlul hemostazei, deoarece există riscul apariției
unei hemoragii provenite în urma lezării vaselor țesuturilor moi sau a arterei alveolare inferioare și în
urma traumatizării măduvei osoase. În cazul prezenței acesteia este obligatoriu de a asigura
hemostaza [4,23].
Cu scopul micșorării volumului de țesut osos rezecat în timpul intervenției de odontectomie a
molarului 3 inferior este strict necesar să alegem metoda corectă de secționare a dintelui, astfel
reducând riscul de apariție a complicațiilor postoperaorii [16].
1.6.2 Odontectomia molarilor de minte inferiori
Tehnica chirugicală în odontectomia molarului III inferior cuprinde următoarele etape:
I. Incizia și decolarea unui lambou mucoperiostal cu descoperirea corticalei osoase. Incizia în
baionetă oferă cel mai bun câmp vizual. Aceasta începe retromolar, ușor oblică pe marginea
anterioară a ramului ascendent, înainte și înăuntru spre unghiul distolingual al molarului 2, continuă
lateral de-a lungul feței distale a acestuia, iar din zona unghiului distovestibular este orientată oblic
spre fundul de sac vestibular la nivelul marginii distale a molarului 1. Totodată, este strict necesar ca
incizia să intereseze pe tot parcursul, întreaga grosime a părților moi, bisturiul fiind în contact cu
suprafața osoasă.
II. Trepanarea corticalei osoase. Odată ce țesuturile moi au fost decolate în zona molarului
inclus, este strict necesar de a lua o decizie referitor la volumul de țesut osos ce urmează a fi rezectat.
17
În unele cazuri dintele poate fi secționat cu ajutorul unei dăltițe și ulterior eliberat fără osteotomie, în
timp ce în majoritatea cazurilor este obligatorie această procedură. Rezecția osoasă se va efectua cu
instrumentar rotativ pentru os, la turație cuvenită, asistată de răcire permanentă (ser fiziologic) prin
intermediul frezelor sferice. Fără a fi exagerată, trepanarea osoasă trebuie să fie suficientă pentru a
permite luxația și extracția.
III. Secționarea corono-radiculară sau odontotomia. În vederea micșorării volumului osos
rezecat și pentru a omite intervenții traumatizante deseori se recurge la secționarea molarului inclus.
Liniile de odontotomie variază în dependență de poziția dintelui, direcția rădăcinilor și obstacolele
care se opun extracției.
IV. Luxarea și extracția molarului. Această etapă se realizează prin diferite tehnici, în funcție
de poziția molarului. Cînd molarul 3 este poziționat vertical, iar coroana este liberă și rădăcinile
drepte, luxația și extracția se efectuează cu ajutorul elevatorului cutat și al cleștelui. Când rădăcinile
sunt curbate distal, luxarea și extracția se pot face cu elevatorul Lecluse, după o suficientă eliberare
osoasă dinspre distal și secționare coronară oblică distal. Când rădăcinile sunt orientate mezial,
extracția este ușurată prin odontotomie cervicală sau oblică mezial și aplicarea elevatorului într-un
orificiu creat distal la nivelul coletului. Când molarul 3 este în poziție mezioangulară cu sprijin pe
molarul 2, secționarea se face oblică mezial sau cervicală uneori și în lungul axului. Când molarul 3
este orizontal, după odontotomia cervicală sau rezecția unei porțiuni din molar se extrag separat
coroana și rădăcinile. Dacă molarul 3 este inclus profund având contact nemijlocit cu rădăcinile
molarului 2 chiar dedesebtul lor, devine necesară secționarea coronoradiculară distală sau extracția
molarului 2, creându-se o zonă de acces mai bună, cu defect osos mai redus.
V. Îndepărtarea țesuturilor restante ale plăgii și suturarea acesteia. Această etapă constă în
revizia cavității osoase, regularizarea marginilor ascuțite cu freze rotunde mari sau cu pensa
ciupitoare de os și îndepărtarea fragmentelor sacului folicular. Apoi plaga se irigă cu o soluție de ser
fiziologic urmată de suturarea acesteia cu fire separate neresorbabile [2,3,4,5].
Poziția și angulația molarului 3 inferior sunt în strânsă legătură cu numărul și gradul de
complicații postoperatorii. Obiectivul acestui studiu este de a determina vârsta optimă pentru
efectuarea odontectomiei ca scop profilactic. Cercetarea particularităților de erupere și incluzie a
molarului 3 inferior reprezintă o informație deosebit de valoroasă în vederea stabilirii posiblității de
erupere sau nu a acestuia, astfel determinând cu mai multă precizie timpul optimal pentru extracția
acestuia [8].
Conduita pre- și postoperatorie în extracția molarului de minte inclus
Extracția molarilor de minte incluși este o procedură chirurgicală deseori asociată cu un grad
înalt de anxietate din partea pacientului, astfel încât intervenția poate fi perturbată de unele sunete sau
senzații neplăcute din partea pacientului. În consecință, pacienților le este indicată premedicația ce
reduce excitabilitatea sistemului nervos central, scade metabolismul cu necesarul de oxigen și
18
substanțe anestezice, inhibă activitatea reflexă vagală micșorând secreția salivară și bronșică și nu în
ultimul rând ridică pragul de percepție dureroasă, potențând astfel acțiunea substanțelor anestezice
[23-26].
Managementul preoperator la fel constă în administrarea înaintea, în timpul și la sfârşitul
intervenției a unor preparate medicamentoase din diferite grupe în vederea reducerii complicațiilor
postoperatorii. Acestea se împart în 3 grupe:
Analgezice – cel mai des sunt administrate analgezicele antipiretice sau remediile antiinflamatorii
nesteroidiene. Utilizarea acestora preoperator reduc semnificativ durerea în timpul și după mersul
intervenției micșorând astfel doza de preparat administrată postoperator. Aspirina sau ibuprofenul
sunt deseori indicate.
Glucocorticoizi - administrarea acestora au ca scop diminuarea edemului facial și a discomfortului
postoperator. Astfel ca remediu se administrează dexametazonă de 8 mg.
Antibiotice – antibioticoterapia este indicată în special pacienților cu istoric de pericoronarită sau
prezența unor procese periapicale, atât înainte cât și după intervenție. De asemenea, profilaxia cu
antibiotice este recomandată pacienților care au fost supuși tratamentului prin radioterapie cu
interesarea osului maxilar și în cadrul bolilor sistemice ce pot provoca endocardita bacteriană [23].
Recomandările postoperatorii și îngrijirile după finalizarea intervenției se referă la
următoarele aspecte:
 Tamponamentul supraalveolar trebuie să fie menținut 1-2 ore pentru a preveni apariția unei
hemoragii și pentru a proteja formarea cheagului alveolar.
 Posibilitatea apariției unui edem de vecinătate sau a unei echimoze în zona unghiului
mandibulei. Această tumefacție poate persista 2-3 zile după tratament și scade din a 4-a zi de
la intervenție.
 Este indicată aplicarea unei comprese reci pe zona tumefiată în prima zi, după care în a doua,
a treia și a patra zi se aplică comprese la termperatura camerei.
 Există posibilitatea instalării unui trismus moderat ca rezultat al traumatismului operator prin
reacție inflamatorie locală la nivelul mușchilor. De obicei acesta dispare în totalitate după 10-
14 zile după extracție.
 Se recomandă o alimentație semilichidă la temperatura camerei primele 24-48 ore. Consumul
de băuturi sau alimente fierbinți în această perioadă este contraindicat.
 Periajul dentar se reia a doua zi evitând zona de intervenție, adițional se recomandă utilizarea
soluțiilor antiseptice ce conțin clorhexidină.
 Pacientul este înștiințat despre posibilitatea apariției sindromului algic postoperator și a unei
stări de disconfort, de aceea se recomandă analgezice și antiinflamatoare ca aspirina sau
ibuprofenul. În cazul extracțiilor laborioase cu sacrificiu osos este indicată antibioticoterapia
[4].
19
 CAPITOLUL II. OBIECTE ŞI METODE DE CERCETARE
Pentru realizarea scopului și a obiectivelor trasate în studiul respectiv am recurs la metode
investigaționale epidemiologice, clinice și complementare. Pentru analiza clinico-epidemiologică a
morbidității pacienților cu erupție dificilă a molarilor din minte a fost întocmit un chestionar, care
conține date despre nr. fișei medicale din arhiva Clinicii Stomatologice Universitare nr. 2 pe perioada
anilor 2018-2020, numele și prenumele pacientului, sexul, vârsta, data adresării, starea generală la
adresare, diagnosticul clinic definitiv.
Acest studiu cu date retrospective a permis:
 aprecierea frecvenței complicațiilor provocate de erupție dificilă a molarilor din minte raportate
la totalitatea complicațiilor ale teritoriului OMF;
 aprecierea frecvenței complicațiilor provocate de erupția dificilă a molarilor din minte în funcție
de sex, vârstă, regiunea dintelui cauzal.
Pentru analiza clinico-epidemiologică a morbidității pacienților incluși în studiu au fost
studiate fișele medicale a 191 de pacienți cu erupție dificilă a molarului de minte. Pentru analiza
datelor a fost întocmit un chestionar, care conținea date despre numele și prenumele pacientului,
vârsta, sexul, acuzele la adresare, anamneza, examenul obiectiv exo- și endobucal, rezultatul
ortopantomografiei, diagnosticul clinic definitiv, tratamentul chirurgical efectuat, precum și date de
evidența în dinamică a pacientului.
De asemenea, s-a efectuat examenul clinic și paraclinic, întocmirea planului de tratament la
10 pacienți cu erupția dificilă a molarului de minte. În cadrul cercetării personale s-au folosit
următoarele metode de investigare.
Examenul clinic:

20
 date personale: numele, prenumele, vârsta, sexul, starea civilă, profesia, domiciliul;
 anamneza:
 acuzele;
 istoria actualei maladii;
 istoria vieții: antecedentele eredo-familiale; antecedentele personale;
 examenul obiectiv general (după sisteme);
 examenul loco-regional:
 examenul extraoral:
- inspecția facială;
- palparea masivului osos facial;
- palparea nodulilor limfatici regionali;
- examenul articulației temporo-mandibulare.
 examenul intraoral:
- inspecția vestibulului bucal;
- examenul deschiderii gurii;
- inspecția cavității bucale propriu-zisă;
- examenul arcadelor dentare;
- examenul apofizelor alveolare;
- examenul mucoasei bucale.
Explorări paraclinice:
 ortopantomografia.
 CBCT.

21
 CAPITOLUL III. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII
3.1 Rezultatele obţinute şi discuţia lor
Analiza clinico-epidemiologică a morbidității pacienților cu erupții dificile a molarilor din
minte conform studiului efectuat pe perioada anilor 2018-2020 a inclus 191 de pacienți tematici. Din
cei 191 de pacienți 86 au fost bărbaţi (45,03 %) şi 105 – femei 54,97 %. În următoarea figură (figura
3.1) este reprezentată structura pacienţilor ce s-au adresat cu erupții dificile a molarilor din minte în
funcţie de gen (%).

Fig. 3.1
Structura
0.4503

Femei
Bărbaţi
0.5497

pacienţilor ce s-au adresat cu erupții dificile a molarilor din minte în

funcţie de gen (%)
Vârsta celor 191 de pacienţi incluşi în studiu a fost cuprinsă între 18 şi 70 de ani, constituind
în medie 44,8 ani. Mai frecvent au fost afectate persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-40 de ani

22
(73,82%), apoi persoanele cu vârsta cuprinsă între 41-70 de ani (26,18%). Structura pacienţilor ce
s-au adresat cu erupții dificile a molarilor din minte în funcţie de vârstă este reflectată în figura 3.2.

0.2618

Vârsta cuprinsă între 18-40 ani

Vârsta cuprinsă între 41-70 ani
0.7382

Fig. 3.2 Structura pacienţilor ce s-au adresat cu erupții dificile a molarilor din minte în funcţie de
vârsta (%)
Conform analizelor efectuate din numărul total de cazuri cu erupție dificilă a molarilor din
minte: dintele 18 reprezintă o erupție dificilă în 17(8,90 %) cazuri din 191(100%), dintele 28 atesta o
erupție dificila în 28(14,66 %) cazuri din 191(100%), dintele 38 în 67(35,08 %) cazuri din
191(100%) și respectiv dintele 48 are o erupție dificilă în 79(41,36 %) cazuri din 191(100%).

Fig. 0.089 3.3

41,36 %
0.1466

Dintele 18 Dintele 28 Dintele 38

0.3508
dintele 48

Structura pacienţilor ce s-au adresat cu erupții dificile a molarilor din minte în funcţie de dintele
cauzal (%)

3.2. Caz clinic Nr.1

Pacienta C.T., 32 ani
Domiciliu: mun. Chișinău, str. M. Kogâlniceanu, 73A

23
Diagnostic: Erupția dificilă a dintelui 38.
Acuze: Disconfort în regiunea retromolară pe stângă, miros fetid.
Boli antecedente și concomitente: HTA, Hepatite virale, TBC, Sifilis, HIV-SIDA – neagă
Reacții la medicamente – neagă.
Evoluția bolii actuale: Din spusele pacientei disconfortul a început cu 2-3 luni în urmă. S-a adresat
la medicul stomatolog, care a recomandat extracția dintelui 38.
Examenul clinic (exobucal și endobucal): S-a efectuat după protocolul standartizat: Exobucal fară
particularități. Endobucal, la inspecție se atestă prezența porțiunii distale a coroanei dintelui 38,
mucoasa acoperitoare roz pală, fără modificari patologice (figura 3.4).

24
 Fig. 3.4 Aspectul clinic endobucal

Examen paraclinic: Pe ortopantomografie s-a pus în evidență prezența dintelui 38 în poziție

orizontală, cu treimea coronară distală situată extraosos, cu apexurile formate aflate la o distanță de
circa 2 mm față de canalul mandibular (figura 3.5).

Fig. 3.5 Aspectul radiologic al dintelui 38

Pentru extracția dintelui 38 sunt necesare urmatoarele instrumente (figura 3.6): măsuța
operatorie cu instrumentele necesare pentru intervenție de odontectomie: Setul standart pentru
examinare, elevator, foarfece, portac, pensă, mâner de bisturiu cu lamă de unică folosință 15,
decolator mucoperiostal, departător Farabeuf, sutură, seringă metalică pentru anestezie, carpule de
anestezie Septanest 1:100000.

25
 Fig. 3.6 Instrumentarul chirurgical necesar pentru extracția molarului cu erupție dificilă

Tratamentul
1. Prelucrarea câmpului operator cu sol. Clorhexidină 0,05% (figura 3.7).

Fig. 3.7 Antiseptizarea câmpului operator

2. Anestezia tronculară periferică cu sol. Septanest 1:100 000 - 3,4 ml (figura 3.8).

Fig. 3.8 Anestezia tronculară periferică

26
3. Incizia mucoperiostală longitudinală pe creasta alveolară de la ramul ascendent al mandibulei spre
porțiunea distală a molarul doi, completată de o incizie de degajare pe suprafața vestibulară până
la nivelul fundului de șanț vestibular, pentru realizarea lamboului “în L” (figura 3.9).

27
 Fig 3.9 Incizia

4. Decolarea lamboului mucoperiostal (figura 3.10).

Fig. 3.10 Decolarea lamboului mucoperiostal

5. Secționarea corono-radiculară realizată cu fiziodispenser, micromotor cu piesa contra unghi, freza

de os și irigare continuă cu ser fiziologic 0,9% (figura 3.11).

28
 Fig. 3.11 Secționarea corono-radiculară

6. Corticotomia cu realizarea unui șanț vestibular la interfața dintre dinte și corticala

vestibulară (figura 3.12).

29
 Fig. 3.12 Corticotomia

7. Extracția dintelui 38 s-a efectuat cu elevatorul drept (figura 3.13).

Fig. 3.13 Extracția propriu zisă a dintelui 38

8. Inspecția dintelui extras în vederea observării integrității acestuia, prezența/absența unor
modificări patologice, ulterior cu revizia alveolei, inspecția integrității pereților alveolei, lipsa
modificarilor patologice (figura 3.14).

Fig. 3.14 Aspectul alveolei postextracționale și a dintelui 38 extras

30
 9. Aplicarea suturilor nerezorbabile de matasă (DENTAL-A 4/0, cu ac înțepător), prin tehnica cu fir
separat, aspectul postoperator al plăgii imediat după extracție și aplicarea suturilor (figura 3.15).

Fig. 3.15 Suturarea plăgii postoperatorii

Recomandări postoperatorii:
1. Tratament medicamentos complex cu preparate antimicrobiene, antiinflamatoare.
2. Băi bucale cu sol. Trachisan.
3. Vizita repetată la a 3-a, a 7-a zi.
4. Suprimarea suturilor la a 7-a zi.

3.3. Caz clinic Nr.2

Pacientul: S.S., 21 ani
Domiciliu: or. Orhei str. Mihai Eminescu 23
Profesia: Student USM, Facultatea de Drept
Diagnostic: Erupția dificilă a dintelui 18
Acuze: Extracție cu scop ortodontic
Boli antecedente și concomitente: HTA, Hepatite virale, TBC, Sifilis, HIV-SIDA – neagă
Reacții la medicamente – neagă.

31
Evoluția bolii actuale: Din spusele pacientului medicul ortodont a recomandat extrația dintelui 18
pentru a urma un tratament ortodontic.
Examenul clinic (exobucal și endobucal): S-a efectuat după protocolul standartizat. Exobucal fară
particularități. Endobucal, la inspecție se atestă lipsa dintelui 18, mucoasa acoperitoare roz pală, fără
modificari patologice.
Examen paraclinic: Pe clișeul radiologic s-a depistat dintele 18 inclus submucos în poziție verticală,
situat la nivelul liniei cervicale a dintelui 17 (figura 3.16).

Fig. 3.16
Aspectul radiologic al dintelui 18

Tratamentul
1. Dupa efectuarea anesteziei locale infiltrative (vestibular și palatinal) la nivelul molarului trei cu
sol. Septanest 1:100 000-1,7 ml, s-a efectuat incizia „în baionetă” creându-se un lambou „în L”,
extins retrodentar pe mijlocul crestei la nivelul tuberozităţii şi cu o incizie de descărcare în dreptul
dintelui 17 (figura 3.17).

32
 Fig. 3.17 Incizia mucoperiostală „în baionetă”
2. Decolarea lamboului mucoperiostal (figura 3.18).

Fig. 3.18 Decolarea lamboului mucoperiostal

3. Luxația și extracția propriu-zisă a dintelui 18 cu ajutorul elevatorul drept (figura 3.19).

Fig. 3.19 Luxația și extracția propriu-zisă a dintelui 18

33
4. Efectuarea chiuretajului după extracție pentru înlăturarea membranei foliculare și a eventualelor
eschile osoase (figura 3.20).

Fig. 3.20 Chiuretajul postextracțional

5. Efectuarea manevrei Valsava pentru a cofirma prezența sau absența comunicării oro-sinusale
(figura 3.21).

Fig. 3.21 Manevra Valsalva

34
6. Aplicarea suturilor resorbabile de mătasă (figura 3.22).

35
 Fig. 3.22 Suturarea plăgii postoperatorii

Recomandări postoperatorii:
1. Băi bucale cu sol. Clorhexidină 0,05%.
2. Vizita repetată la a 3-a, a 7-a zi.
3. Suprimarea suturilor la a 7-a zi.

CONCLUZII GENERALE
1. Incluzia dentară este o patologie a unui dinte care este împiedicat să erupă în poziția sa
normală în arcada dentară din cauza malpoziției, a lipsei de spațiu sau a altor impedimente.
2. Tulburările ce sunt induse de erupția dificilă a molarului din minte pot fi cauza unor
complicații, care pot pune în pericol viața pacientului.
3. Tehnica chirurgicală de extracție a molarului trei este influențată atât de gradul de incluzie al
molarui cât și de raportul acestuia cu formațiunile anatomice învecinate.
4. Planificarea adecvată și corectă a intervenției chirurgicale de extracție a molarilor incluși
poate fi efectuată cu ajutorul CBCT-ului, iar datele oferite de OPG și radiografia retroalveolară
deseori sunt insuficiente.
5. Stabilirea conduitei de tratament va fi în dependență de tabloul clinic și paraclinic, în funcție
de raportul molarului cu formațiunile anatomice învecinate.

36
 RECOMANDĂRI PRACTICE
1. Tehnica de extracție a molarilor incluși presupune respectarea unor principii chirurgicale cum
ar fi: crearea unui lambou suficient de mare încât să ofere un câmp operator optim, controlul
hemostazei, traumatismul minim invaziv asupra țesuturilor dure și moi etc.
2. Medicul stomatolog practician va opta pentru acea tehnică chirurgicală pe care o posedă cel
mai bine, reieșind din experiența profesională și teoretică acumulată de-a lungul anilor.
3. Se recomandă, la necesitate, pregătirea medicamentoasă a pacientului către intervenția
chirurgicală și prescrierea medicației adecvate în perioada postoperatorie.
4. Antibioticoterapia este eficientă în vederea reducerii riscului de complicații postextracționale.
Tratamentul antiinflamator produce o reducere semnificativă a edemului postoperator, mărește
confortul pacientului prin micșorarea trismusului și durerii locale, permite reabilitarea mai rapidă a
pacienților.
5. Extracția la „rece” a molarilor de minte presupune un grad înalt de micșorare a riscului de
apariție a complicațiilor inflamatorii postextracționale.

37
 BIBLIOGRAFIE
1. Ades A., Joondeph D., Little R., Chapko M. A long-term study of the relationship of third
molars tochanges in the mandibular dental arch. American Journal of Orthodontics and
Dentofacial Orthopedics, 1990, p. 23-35.
2. Aldescu C. Radiologia pentru studenți medici și stomatologi. Iasi: Editura Polirom, 1998, p. 55-
87.
3. Barden J., Edwards J., McQuay H., Andrew Moore R. Pain and analgesic response after third
molar extraction and other postsurgical pain. Pain, 2004, p. 86–90.
4. Blondeau F., Daniel G. Extraction of impacted mandibular third molars: Postoperative
complications and their risk factors. J Can Dent Assoc., 2007, p. 73-325.
5. Bucur A. Ghid de practică în chirurgia dento-alveolară. București: Editura Medicală, 2010, p.
49-53.
6. Bucur A., Popescu M., Dincă O. Patologia erupţiei dentare. București: Editura Medicală, 2009,
p. 105-171.
7. Bucur A., Vila C.N., Lowry J., Acero J. Compendiu de chirurgie oro-maxilo-facială. București:
Art Group, 2009, p. 122-143.
8. Bui CH., Seldin EB., Dodson TB. Types, frequencies, and risk factors for complications after
third molar extraction. Journal of Oral and Maxillofacial Surgery. 2003,61(12), p. 79-103.
9. Burlibașa C. Chirurgie orală și maxilo-facială. București: Editura Medicală, 2007, p. 262-264.
10. Chiapasco M., De Cicco L., Marrone G. Side effects and complications associated with third
molar surgery. Oral Surg Oral Med Oral Pathol. 1993, p. 133-165.
11. Chuang K., Perrott D., Susarla M., Dodson T. Age as a risk factor for third molar surgery
complications. Journal of Oral and Maxillofacial Surgery. 2007, p. 85-92.
12. James R., Ellis E., Myron R., Tucker H. Contemporary oral and maxillofacial surgery - fifth
edition, Mosby Elsevier, St. Louise, 2008, p.162-163.
13. Login S., Elefterescu A., Tonea M., Tonea A. Radiodiagnosticul afecțiunilor odonto-
paradontale. București: Editura didactica și pedagogica, 1998, p. 123-138.

38
14. Mehra P., Castro V., Freitas RZ., Wolford M. Complications of the mandibular sagittal split
ramus osteotomy associated with the presence or absence of third molars. Journal of Oral and
Maxillofacial Surgery, 2001, 59(8), p. 23-67.
15. Miloro M., Ghali G.E., Peter E., Peter D. Peterson’s principles of oral and maxillofacial surgery
– third edition, Shelton: PMPH-USA, 2011, p. 112-113.
16. Peterson L., Ellis E., Hupp J., Tucker M. Contemporary Oral and Maxillofacial Surgery Fourth
edition. Mosby, 2003, p. 156-220.
17. Petrovan C. Chirurgie dento-alveolară. Curs pentru studenții facultății de medicină dentară.
Tîrgu Mureș: Editura University press, 2015, p 2-9.
18. Popescu S. Radiologie: Curs pentru studentii stomatologi. Constanta: Ovidius University Press,
2003, p. 21-33.
19. Popescu S., Mihai S. Tehnici radiologice convenționale în explorarea complexului dento-
alveolar. Constanța: Editura Ovidius University, 2015, p. 15-17.
20. Sîrbu D., Taisia G., Glinschi V., Nagnibeda M., Mighic A. Molarul de minte – considerații și
dispcrepanțe în practica de ambulator. În Medicina Stomatologică, 2012, 3(24), p. 86- 89.
21. Tuciac C. Aplicarea CT-dentar cu fascicol conic pentru diagnostic complex în cazuri dificile. În:
Medicina Stomatologică, 2010, 3(16), p. 106-110.
22. Tuciac C. Folosirea utilajului Planmeca în stomatologie. În: Medicina Stomatologică, 2011,
4(21), p. 56-58.
23. Zănoagă O., Climenco S. Pericoronaritele acute. Aspecte clinic epidemiologice și de tratament.
În: Medicina Stomatologică, 2015, 1(34), p. 33-36.
24. Zănoagă O., Croitor T., Mostovei A., Motelica G., Chele N. Tratamentul complex al pacienților
cu pericoronarite acute. În: Medicină Stomatologică, 2017, Nr. 1-2(42-43), p. 36-38.
25. Zănoagă O., Sîrbu D., Topalo V., Procopenco O., Suharschi I., Mostovei A., Mighic A. Aspecte
ale utilizării metodelor imagistice în chirurgia orală și maxilo-facială. În: Medicina
Stomatologică, 2012, 1(22), p. 36-40.
26. Походенько-Чудакова И. О., Казакова Ю. М., Авдеева Е. А. Операция — сложное
удаление третьего моляра нижней челюсти. Минск БГМУ: Учебно-методическое пособие.
2009. c. 50-55.
27. Рогацкин Д.В., Гинали Н.В. Искусство рентгенографии зубов. Издательство ST Book,
2007. c. 45-83.
28. Соихиро А., Ясунори К.  Квалифицированное удаление третьих моляров. Издательство
Азбука, 1993 c. 12-101.
29. Тимофеев А. А. Руководство по челюстно-лицевой хирургии и хирургической
стоматологии. Киев: 000 «ЧервонаРута-Туре», 2002. с. 241-249.

39