RY
NOTE BIBLIOGRAFICE
ION GHEȚIE, începuturile scrisului în limba
română. Contribuții filologice și lingvis­
tice, București, Editura Academiei R. S.
România, 1974, 210 p.
împrejurările care au determinat apari­
ția primelor texte scrise în limba română
(traduceri de cărți religioase, acte și scrisori
particulare sau oficiale, manuscrise sau tipă­
rituri) continuă să preocupe pe cercetători,
fapt explicabil prin importanța acestui eve­
niment în istoria culturii românești.
După lucrarea lui P. P. Panaitescu,
Începuturile și biruința scrisului în limba
română (București, 1965), în care autorul
încerca să demonstreze că apariția scrisului
în limba română nu se explică prin influențe
străine, ci ea reprezintă rezultatul dezvol­
tării culturale a societății românești, Ion
UN
Gheție reia întreaga discuție și își propune,
în recentul volum Începuturile scrisului în
limba română, să reexamineze datele lin­
gvistice, filologice și culturale ale problemei.
L
Volumul reunește o serie de contribuții
filologice și lingvistice ; el se deschide printr-un
RA
studiu asupra Vechimii scrierii chirilice româ­
nești (p. 9 — 20), unde se aduc unele corec­
tări părerii lui Ion Bogdan, căruia îi datorăm,
NT
după cum se știe, prima încercare de a stabili
epoca de început a scrierii românești.
Interesante sînt și precizările referitoare
ia începuturile scrierii românești cu litere
CE
latine (O știre din 1453 a lui Flavio Biondo
și începuturile scrierii românești cu litere
latine, p. 21 — 29), care pornesc de la mențiu­
nea istoricului italian Flavio Biondo despre
I/
locuitorii din părțile Dunării, al căror grai
avea ,,o mireasmă de limbă latină țărănească
S
și puțin gramaticală” (p. 21).
Următoarele contribuții se referă la tex­
IA
tele rotacizante și la tipăriturile coresiene.
Dintre acestea, demne de relevat, pentru
discernămîntul critic de care dă dovadă
U
autorul și pentru prudența ipotezelor însu­
șite, ni se par studiile Textele rotacizante și
BC
originile scrisului literar românesc. Chestiuni
RA
de metodă (p.44 —97) și Raportul dintre textele
rotacizante și tipăriturile coresiene (p.UO—138).
LI B
în general, aceste contribuții au caracte­
rul unor cercetări preliminare unei viitoare
sinteze. Autorul urmărește, în primul
rînd, o prezentare cît mai complexă,
în spirit critic, a rezultatelor cercetărilor
Y
anterioare consacrate problemelor funda­
mentale ale celei mai vechi epoci a literaturii
T
române; după cum singur mărturisește, el
SI
nu încearcă să aducă întotdeauna soluții
definitive într-un domeniu atît de contro­
versat, ci, mai ales, pune problemele, semna­
ER
lează dificultățile rezolvării lor, subliniază
caracterul lacunar al informațiilor, insistă
asupra necesităților precizărilor de ordin
teoretic și metodologic.
IV
în sfîrșit, cercetarea textelor bilingve este
abordată în studiile Considerații filologice
și lingvistice asupra Evangheliarului slavo-
român de la Sibiu (p. 139 — 171) și Cu privire
la textele slavone cu traducere românească
intercalată din secolele al XVI-lea și al
XVII-lea (p. 196-201).
Lectura volumului lui Ion Gheție suge­
rează cititorului actual complexitatea facto­
rilor care au contribuit la ivirea scrisului
în limba română, dificultățile legate de data­
rea, localizarea și filiația acestor texte.
Așa cum am arătat-o și cu alt prilej,
apariția scrisului în limba română se poate
explica prin factori interni, adică ca urmare
a stadiului de dezvoltare a societății româ­
nești din epoca respectivă; însă pentru tra­
ducerea cărților religioase în românește,
act revoluționar la vremea lui, este necesar
să ne raportăm și la anumiți factori externi,
în funcție de textul respectiv și de regiunea
în care a fost tradus. Elucidarea unor astfel
de probleme nu e posibilă decît prin exa­
minarea critică — pentru fiecare text — a
tuturor datelor de care dispune cercetătorul.
Din acest punct de vedere, contribuțiile filo­
logice și lingvistice ale lui Ion Gheție ne par
nu numai utile, ci și necesare.
B. Gazacu