PATOLOGIA PERICARDULUI

1.Generalitati - Pericardita
Pericardul visceral este un strat fin de celule mezoteliale ce acopera miocardul epicardic sau
tesutul adipos. In contrast cu acesta, pericardul parietal este compus dintr-un strat de colagen, captusit
intern de mezoteliu, si pe suprafata externa de cantitati variabile de tesut adipos. Pericardul nu este
esential pentru viata, dar optimizeaza forma inimii, limiteaza dilatarea si miscarea excesiva a inimii si
este o bariera fata de infectiile pulmonare.
Pericarditele sunt inflamaii ale pericardului visceral i parietal de etiologie variat cu
acumularea n cavitatea pericardic a unui exudat fibrinos, sero-fibrinos sau purulent.
Etiologie. Pericarditele pot fi de etiologie infecioas sau ne-infecioas, sau pot fi idiopatice.
Cel mai frecvent, pericardita este secundar unei boli extracardiace (ex. diseminare direct de la o
infecie pulmonar adiacent), reprezint o component a bolii sistemice (ex. lupus), sau este
idiopatic.
Obinuit, tipul cel mai sever de pericardit, pericardita constrictiv, este idiopatic, sau este
datorata infiltrrii neoplazice, radioterapiei, traumei, sau bolilor esutului conjunctiv.
Tipuri morfo-clinice de pericardit, acut i cronic:
Pericardita acut este clasificat dup tipul morfologic de inflamaie:
Pericardit fibrinoas: Pericardita fibrinoas se caracterizeaz prin depozite fibrinoase
granulare care se produc dup depunerea pe suprafaa seroaselor a unui exudat fibrinos. Se
produce n circumstane diferite: RCA, IMA, uremie, lupus, etc
Pericardit sero-fibrinoas: Pericardita sero-fibrinoas rezult prin acumularea n cavitatea
pericardic a unui exudat seros bogat n fibrin i celule inflamatorii (cteva PMN, ly,
eozinofile) i sugereaz o P. Tbc, P. viral i P. de natur auto-imun
Pericardit purulent: Pericardita purulent este rezultatul acumulrii n cavitatea pericardic a
unui exudat purulent, care provine adesea de la infectia unui organ de vecintate (pneumonie)
Pericardit hemoragic: Pericardita hemoragic, rezult prin acumularea n cavitatea
pericardic a unui exudat hemoragic. Adesea, se produce n tumori pericardice primare sau
secundare (CBP, carcinom esofagian, limfoame). Lichidul pericardic de puncie conine celule
canceroase.

Pericardita cronic reprezint o sechel a pericarditelor acute rezultate prin organizarea
conjunctiv a exudatului neresorbit.
Pericardita cronic este o boal inflamatorie a pericardului cauzat de diferii ageni etiologici.
Se descriu dou forme principale de pericardit cronic: pericardita constrictiv i pericardita
constrictiv-exudativ.
Pericardita constrictiv este o ngroare fibroas a pericardului cu obliterarea sacului pericardic
i restricia umplerii diastolice. Are aceleai cauze ca i pericardita acut: idiopatic (42%), post-
iradiere (32%), post-chirurgical (11%), infecioas (6%), colagenoze (4%), neoplazic (3%), dializ
(2%), sarcoidoz (1%), etc.
Tabloul clinic este asimptomatic de obicei, dar uneori, pacientul poate prezenta creterea
presiunii venoase pulmonare (dispnee cu ortopnee), creterea presiunii venoase sistemice (jugulare
turgescente, exudat pleural, hepatomegalie, ascit i edeme periferice). Diagnosticul se bazeaz pe
ECG, radiografie pulmonar, echocardiografie i, de asemenea examen anatomopatologic.
Morfopatologic, se evideniaz dou subtipuri de pericardit cronic: forma adeziv (fibroz
pericardica i aderene pericardice) i forma constrictiv (ngroare fibroas a pericardului visceral
asociat cu calcificri, prezente n 50% din cazuri). Aceast form trebuie difereniat de
cardiomiopatia restrictiv.
Pericardita constrictiv-exudativ este o form de pericardit constrictiv asociata cu revarsat
pericardic, caracterizat clinic prin semne de tamponad cardiac rezistent la pericardocentez.
Exudatul pericardic este de 50-1000 ml, fiind produs de o parte din agenii etiologici descrii mai sus.
Tabloul clinic este dominat de tamponada cardiac iar examenul obiectiv evideniaz pulsul paradoxal.
Morfopatologic, exudatul pericardic poate fi seros, chilos sau hemoragic. Tratamentul const n
rezecia esutului fibros epicardic.
Boala actuala a pericardului. In opinia lui Gallagher PJ, pericardita este o problema clinica
importanta. In vederea unui diagnostic corect, review-le recente au subliniat necesitatea pentru o
evaluare clinica de acuratete, analiza atenta a modificarilor ecg. si ecocardiace.
Etiologia pericarditei este variata, incluzand malignitatea, tuberculoza si inflamatia ne-specifica.
De asemenea, bolile tesutului conjunctiv si IRC sunt cauze importante de pericardita. Majoritatea
pacientilor se vindeca, dar recaderea sau pericardita persistenta este o problema clinica dificila.
Aproximativ 15% din pacienti au evidente clinice de miocardita asociata.
In practica autopsica, tipurile cele mai obisnuite ale patologiei pericardice sunt:
- adeziunile fibroase ca o consecinta a IMA anterior sau chirurgiei cardiace
- extensia tumorilor pulmonare, in special mezoteliomului
- pericardita acuta focala la pacientii care decedeaza post infarct sau bypass
Aprecieri patologice biopsice si citopatologice. Gallagher PJ. apreciaza ca consecintele
patologice majore ale bolii pericardice sunt: revarsatul, tamponada, constrictia cu sau fara revarsat.
Daca patologistii sunt familiarizati cu tamponada cardiaca secundara IMA rupt sau ruperii unui
hematom disecant, cardiologii solicita ajutor in managementul pacientilor cu revarsate si depozite
neoplazice secundare in pericard. Oricare ar fi tipul revarsatelor pericardice, ele sunt tratate
conservator. Ele sunt drenate folosind un abord xifoid. Biopsiile pot fi luate in timpul toracoscopiei
sau interventiei chirurgicale. Trebuie exclusa malignitatea, pentru care, de rutina se utilizeaza
citokeratina la examenul IMH. Dupa estimarea gradului fibrozei anormale, ar trebui evaluata
densitatea si natura infiltratului inflamator.
In practica clinica, pericardita constrictiva trebuie sa fie diferentiata de CMR. In pericardita
constrictiva, pericardul fibrotic sau calcificat afecteaza umplerea ventriculara. In CMR, umplerea
ventriculara este afectata datorita compliantei miocardice cazute.

2. Aspecte particulare ale pericarditei la copil
La copil, pericardita virala, se produce obisnuit in miocardita virala si poate masca implicarea
miocardica.
De asemenea, revarsatele pericardice se pot dezvolta dupa utilizarea cateterelor venoase
centrale la sugarii prematuri. Varful cateterului poate face presiune pe peretele atrial, care este foarte
fin, cu exudare lichidiana prin perete in cavitatea pericardica, ceea ce poate cauza tamponada fatala
(Ashworth M.).
Febra reumatismala este neobisnuita sub varsta de 5 ani, si este exceptional de rara sub varsta
de 1 an.