ALEXANDRU LPUNEANUL

de Costache Negruzzi
nuvel istoric
"Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura romana.
Aceasta a fost publicata in primul numar al revistei "Dacia Literara" la Iasi, in 1840 si poate fi considerata un
promotor al perioadei pasoptiste, deoarece ilustreaza doua dintre cele patru idei formulate de Mihail
Kogalniceanu in articolul "Introductie". Aceste idei pun accent pe promovarea unei literaturi originale si
inspirarea din trecutul glorios al tarii.
Sursele de inspiratie ale prozatorului sunt de factura istorica. Costache Negruzzi urmareste
informatiile celor doi cronicari moldoveni, Grigore Ureche si Miron Costin, luand "Letopisetul Tarii
Moldovei" drept exemplu. Acesta preia din Letopiset primul si al patrulea motto, dar si unele secvente
precum existenta celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul in Moldova, casatoria acestuia cu
doamna Ruxanda, fiica lui Petru Rares, uciderea celor patruzeci si sapte de boieri sau otravirea domnitorului.
Textul se incadreaza in specia de nuvela deoarece este o specie a genului epic, in proza, cu o actiune
complexa si un fir narativ central in care personajul principal este puternic evidentiat.
In opinia mea, "Alexandru Lapusneanul" este o nuvela istorica pentru ca se inspira si trecutul istoric
al tarii si aceasta poate fi evidentiata prin tema, subiect, personaje si descrierea epocii.
(nu vad sensul opiniei tale aici !!!) Nu Ai descoperit tu ca textul e nuvela istorica pt a putea sa-ti dai
cu parerea.
Tema centrala este data de evocarea unei domnii zbuciumate din medievalitatea romaneasca, si
anume, intoarcerea lui Alexandru Lapusneanul pentru a doua sa domnie intre anii 1564 si 1569. Pe parcursul
actiunii se evidentiaza lupta dintre autoritatea domneasca si consecintele detinerii domniei de catre un
conducator tiran.
Titlul "Alexandru Lapusneanul" sugereaza, inca de la inceput, intentia autorului, si anume, aceea de a
scoate in relief figura impresionanta a domnitorului Alexandru Lapusneanu, personalitatea lui complexa si
controversata, un personaj bine individualizat, creat din lumini si umbre. Forma articulata a numelui reda
culoarea epocii.
Actiunea se desfasoara cronologic, iar secventele narative sunt prezentate prin inlantuire. Modurile de
expunere predominante sunt: dialogul, naratiunea si descrierea. Dialogul ajuta la caracterizarea personajelor,
la portretizarea acestora, naratiunea la relatarea intamplarilor, iar descrierea ajuta la conturarea epocii
respective.
Compozitional, nuvela este structurata pe patru capitole, fiecare cu un motto semnificativ: "Daca voi
nu ma vreti, eu va vreu" reprezentand cuvintele domnitorului, hotarat sa recapete tronul Moldovei; "Ai sa dai

sama, doamna" este replica vaduvei unui boier ucis de Lapusneanu, amenintare directa pentru doamna
Ruxanda, sotia domnitorului; "Capul lui Motoc vrem" devine raspunsul multimii asuprite, venita la Curtea
Domneasca petru a cere dreptate; "De ma voi scula ,pre multi am sa popesc si eu" reprezinta cuvintele de
amenintare ale lui Lapusneanu aflat pe patul de suferinta, dupa o criza in care ceruse sa fie calugarit.
Incipitul se remarca prin sobrietate si prezentarea evenimentelor care au determinat reintoarcerea
domnitorului, iar finalul se constituie cu o concluzie obiectiva, asteptata de cititor: "Acest fel fu sfarsitul lui
Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldaviei."
Indicii spatio-temporali sunt precizati exact pentru a putea oferi verosimilitate textului. Actiunea se
desfasoara in timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu in Moldova, intre 1564-1569, dupa
patru ani imbolnavirea domnitorului, moartea acestuia si inmormantarea la Manastirea Slatina. Spatiul este
restrans la Curtea domneasca, Mitropolia sau Cetatea Hotinului.
Din punctul de vedere al perspectivei narative, nuvela se remarca prin obiectivitate, naratiunea se
realizeaza la persoana a III-a, are o focalizare zero si viziune "dindarat". Naratorul este unul omniscient,
obiectiv si detasat de intamplari, exceptie facand interventia sa directa prin cateva epitete de caracterizare:
"tiran", "curtezan", "miselul boier".
Personajul principal, domnitorul Alexandru Lapusneanul, este un personaj romantic, exceptionl, care
actioneaza in situatii exceptionale ( uciderea celor 47 de boieri, pedepsirea lui Motoc, episodul otravirii).
Ca trasaturi morale, desprinse din prezentarea faptelor acestuia, putem spune ca acesta era viclean,
parsiv, dar si hotarat. Personajele il descriu in sens negativ ca fiind un tiran, chiar si doamna Ruxanda care nu
ii este alaturi.
Conflictele nuvelei sunt complexe si pun in lumina personalitatea puternica a personajului principal.
Principalul conflict, de natura exterioara, este de ordin politic: lupta pentru putere iscata intre domnitori si
boieri. Conflictul secundar, intre domnitor si Motoc (boierul care il tradase), particularizeaza dorinta de
razbunare a domnitorului, fiind anuntat inca din primul capitol si incheiat in capitolul al III-lea. Conflictul
social, intre boieri si popor, se limiteaza la revolta multimii din capitolul al III-lea. In proza romantica,
tensiunile exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza. Din acest punct de vedere, se poate vorbi
despre conflictul dintre Lapusneanu si doamna Ruxanda, evidentiat in capitolul al II-lea.
In ceea ce priveste limbajul prozei narative se remarca prezenta arhaismelor care ajuta la descrierea
perioadei secolului al XVI-lea: "spahii", "vornic", "spatar" , "junghi" etc, utilizarea regionalismelor "vreu" si
a expresiilor populare.
In concluzie, nuvela cu inspiratie istorica "Alexandru Lapusneanul" aduce in momentul aparitiei nu
un model de patriotism, ci un antimodel de conducator, ca un avertisment adresat contemporanilor intr-o
perioada de efervescenta revolutionara.