RELATIA DINTRE ALEXANDRU LAPUSNEANUL SI

DOAMNA RUXANDA
Personajele secundare din nuvela istorica a lui Negruzzi sunt caracterizate in antiteza cu
protagonistul, evidentiind astfel trasaturile acestuia. Doamna Ruxanda, sotia voievodului, ilustreaza
conditia femeii medievale de rang inalt. Viata ei a fost afectata de luptele pentru putere politica. Familia
din care provenea a fost ucisa in aceste lupte politice. Lapusneanul s-a folosit de ea pentru a-si
consolida imaginea de voievod legitim, intrucat ea era nepoata lui Stefan cel Mare, caruia poporul ii
pastreaza si astazi o amintire sfanta.
Doamna Ruxanda este caracterizata indirect prin fapte, comportament, replici si prin relatia cu
protagonistul. Se pune accent pe portretul moral al personajului. Principalele trasaturi care o definesc
sunt bunatatea, delicatetea, devotamentul fata de familie. Viata a facut-o sa devina trista si tanjitoare.
Ea este foarte afectata de suferinta familiilor boieresti impotriva carora Lapusneanul se arata peste
masura de violent. Impresionata si speriata de amenintarile unei vaduve, ea incearca sa il convinga pe
voievod sa inceteze cu omorurile, dar reactia lui este peste masura de brutala, barbatul stapanindu-si cu
greu impulsul de a o ucide.
O alta scena reprezentativa pentru evolutia relatiei dintre cele doua personaje este cea in care
Lapusneanul o cheama sa ii arate piramida pe care a alcatuit-o din capetele insangerate ale boierilor
ucisi la ospat. El pretinde cu cinism ca face acest lucru pentru a o lecui de frica, iar cand femeia lesina,
comenteaza cu dispret, parand ca nu ii intelege reactia: Muierea tot muiere... in loc sa se bucure, ea se
sparie.
In finalul nuvelei, doamna Ruxanda este manipulata de catre boieri si de catre mitropolit pentru
a face un gest teribil, peste puterile ei, otravindu-si barbatul. Femeia nu are de ales, crede ca numai
astfel isi poate apara fiul de cruzimea tatalui amenintator. Mitropolitul o asigura cu viclenie ca
Dumnezeu ii va ierta pacatul uciderii.
In concluzie, cele doua personaje, apartinand aceleiasi clase sociale, se diferentiaza net prin fire
si comportament. Antiteza constituie un procedeu literar romantic.
Consider ca relatia dintre cele doua personaje ilustreaza soarta dramatica a femeii medievale de
rang inalt, ea neavand posibilitatea de a fi fericita in plan personal, in contextul luptelor pentru putere
politica ce au caracterizat Evul Mediu romanesc.