Viaa este ca o pies de teatru pe care merit s-o joci bine,

indiferent de spectatori! Asa definea Octavian Bibere viata. Totodata putem

sa privim viata si ca un roman pe care il incepem odata ce ne-am nascut si
se finalizeaza tot odata cu noi. De noi depinde evolutia actiunii, iar ca
regizori ai propriei scenete putem sa alegem punctul culminant. In aceast
teatru, noi putem avea diferite functii, astfel ca pe langa actor sau regizor,
putem sa fim si spectatori. Putem sa realizam o retrospectiva asupra a tot
cea ce a fost pana acum si sa ne intrebam : Oare merita continuat ? sau
Ce va urma ?
Afirmatia conform careia Viata, in general, e teatru curat este in
totalitate adevarata prin faptul ca noi suntem actorii principali ai
spectacolului intinutal Viata, avand ca regizor soarta care poate sa modifice
instant actiunea operei. Ca orice actor, trebuie sa ne stim replicile, iar daca
acest lucru nu se intampla, scena pe care am debutat la inceputul vietii va
rezulta ca un esec. Aici il pot lua ca exemplu pe Gavrilescu din nuvela La
tiganci. Un umil profesor de pian care isi castiga existenta prin orele de
antrenament pe care le ofera. Intr-o zi insa, viata lui s-a schimbat radical
intrand in casa de pe strada La tiganci, iar iesind a realizat ca nu a trecut
numai acea dupa-amiaza torida, ci mult mai mult. A ramas fara casa, fara
prieteni, practic neavand identitate. Finalul s-a dovedit a fi prielnic pentru
acesta, pierzandu-se in noapte alaturi de persoana iubita.
Fiind o piesa de teatru, nu poti sa iti repari greselile pe care le-ai
facut in trecut, raul continuandu-si cursul. In viata avem doua alegeri,
gresim sau nu, niciodata o cale de mijloc. Nu traim un basm pentru a putea
repeta evenimente si nici nu suntem atat de avansati incat sa calatorim in
trecut cu masina timpului. Un exemplu pentru aceasta afirmatie este un film
SF difuzat in preajma Craciunului care avea ca protagonisti doi copii care
erau nevoiti sa repete Ajunul Craciunului pana cand reuseau sa descopere ce
trebuie sa se intample de fapt in acea zi.
In concluzie, viata, in general, e teatru curat. Noi suntem cei care
alegem cum sa o jucam, cum sa ne comportam si cum sa o interpretam.
Spectator al acestui spectacol poate fi oricine. Acestia pot intervene in
decursul actului, schimband subiectul, insa, ca niste buni actori, trebuie sa
stim sa improvizam.