Reguli tipicale

În legătură cu articolul publicat în numărul trecut al revistei noastre, relativ la serviciul

bisericesc și provocat și de unii din frații noștri cântăreți, care mi s-au plâns că toate serviciile din
biserică, duminicale, cu polieleu și ordinare, le mai pricep, însă serviciul din sfântul și marele
post al Paștilor, fiind prea complicat, nu-l pricep aprope deloc, din care cauză, pe alocurea,
personalul bisericesc renunță chiar a-l săvârși.

Pentru aceasta am găsit de cuviință să dau câteva lămuriri, fraților, spre le a avea la
îndemână cu ocazia viitorului post al paștilor.

Maiu întâi trebuie știut, că în sfântul post al Paștilor peste săptămână se oficiază liturghia
zisă „Mai înainte sfințită”, adică a Sfîntului Grigorie Dialogul, și anume: În toate Miercurile și
Vinerile din primele șase săptămâni, apoi Luni, Marți și Miercuri în săptămâna Patimilor, cum și
în ziua de Sfântul Haralambie; la Aflarea Capului Sf. Ioan Botezătorul și la Sfinții patruzeci
Mucenici, bineînțeles când aceste sărbători vor cădea în postul Mare peste săptămână.

Iar în Duminecile postului, liturghia Sfântului Vasile.

Seara în loc de vecernie peste săptână se pune Pavecernița cea mare.

Iar pavecernița cea mică se pune întotdeauna Vineri seara.

Pavecernița cea Mare

Analogul fiind așezat în mijlocul 1, preotul dând binecuvântare, cântărețul răspunde, amin.
Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție, Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, de trei ori, cu
toată regula până după „Tată nostru”. Preotul, „Că a Ta este împărăția” , cântărețul amin, veniți
să ne închinăm de trei ori psalmul 69, după aceasta cântăm canonul cel mare de la triod pe glas al
6-lea zicând la fiecare tropar „Miluește-mă, Dumnezeule, miluește-mă”, după peazna a 6-a
îndată condacul „Suflete al meu” și urmează peazna 7 și a 8-a la care adaogă stihul, „Să lăudăm,
bine să cuvântăm,,,”Preotul glăsuiește, „Pre Născătoarea de Dumnezeu”, apoi cântărețul urmează
cu peazna noua, apoi imediat psalmul 4 după care cântă stihurile ”Cu noi este Dumnezeu”
asemănat cu prosomia „Fundul adâncului” apoi stihurile „Firea cea fără de trup a Heruvimilor”
asemenea cu podobia „Toată nădejdea”, Crezul, „Preasfântă Stăpână”, aceeași prosomie cu

1
Paracliesierul lovește în toaca de lemn odată și trage clopotul cel mare, cât ar zice „Tatăl nostru” în gând.
stihurile aflate în orologiu pomenind și hramul bisericei spre ex. Sfinte „Sfinte al lui Dumnezeu
(sau...)roagă-te pentru noi păcătoșii și ne miluiește. Apoi „Sfinte Dumnezeule” cu toată regula
până după „Tatăl nostru”. Preotul „Pentru rugăciunile” , cântărețul „„Doamne, Cela ce ne-ai
izbăvit pre noi” , „Veniți să ne închinăm” de trei ori, psalmii 50 și 101, Sfinte Dumnezeule cu
toată regula până după Tatăl nostru. Preotul „Că a Ta este împărăția, cântărețul „Amin” și cântă
troparele de umilință. Preotul trage dvera de la ușile împărătești. Cântărețul „Doamne miluiește”
de 40 de ori, mărire și acum, ceea ce ești mai cinstită, Întru numele Domnului binecuvintează,
părinte. Preotul, „Pentru rugăciunile Sfinților Părinților”, cântărețul urmează cu psalmii următori,
„Sfinte Dumnezeule” cu regula știută, Preotul „Că a Ta este împărăția”, cântărețul „amin” și
îndată cântă „Doamne al puterilor fii cu noi” pe glas 8, preotul cădește biserica, cântărețul
„mărire” „Doamne, de n-am avea pe sfinții Tăi rugători” , „Și acum”, „Multe sunt mulțimile
greșelilor noastre”. „Doamne miluiește” de patruzeci de ori, „Cela ce în toată vremea” ,
„Doamne miluiește” de trei ori, „Și acum...Ceea ce ești mai cinstită” , „Întru numele Domnului
binecuvintează, părinte”. Preotul : „Dumnezeule, milostivește pe noi” și „Doamne și
Stăpânul vieții mele” cu cele 12 metanii, „Sfinte Dumnezeule”, preotul „Că a Ta este împărăția” ,
cântărețul „amin”, „Doamne miluiește” de 12 ori și ridicându-se analogul din mijlocul bisericei,
cântărețul cu orologiul în mână trece la icoana Maicei Domnului unde se află un sfeșnic cu o
lumânare aprinsă și citește rar cu glas lin, asemănat ca la apostol, însă ceva mai repezicior,
rugăciunea „Nîntinată, nespurcată”, apoi mută sfeșnicul la icoana Mântuitorului și citește
rugăciunea „Și ne dă nouă, Stăpâne”, apoi iarăși trece la icoana Maicii Domnului și citește
„Preaslăvită pururea Fecioară”, apoi trece din nou la icoana Mântuitorului și zice „Nădejdea mea
este Tatăl, scăparea mea este Fiul” etc. Preotul deschizând ușile împărătești glăsuiește „Pace
tuturor”, „Capetele noastre Domnului să le plecăm”, și luând orologiul de la cântăreț citește în
genunchi cu capul descoperit rugăciunea „Stăpâne mult milostive”. Apoi sculându-se zice
ectenia pentru Rege, Episcop, etc., cântărețul răspunzând „Doamne miluiește” de câte trei ori.
După vosglasul preotului cântărețul cântă imediat idiomela „Pentru toți te rogi ceea ce ești bună”
pe glas al II-lea (aflată în orologiu la paraclisul Maicei Domnului) asemănat cu podobia „Când
pre lemn mort”.Aceasta se cântă numai Luni, iar marți și joi seara cântăm stihira „Junghierea Ta
cea fără dreptate, Christoase” pe glas I, iar miercuri seara cântăm însuși podobia „De frumusețea
fecioriei tale” aflată în octoih Duminecă la glasul al III-lea.
 În acest timp preotul face închinăciunile cuvenite și închee cu cuvintele: „Pentru
rugăciunile sfinților noștri” , cântărețul „amin”.

Se cuvine pentru respectul nostru către Dumnezeu, și evlavia noastră în calitate de

cântăreți și adevărați creștini; ca imediat după ultimul vosglas al preotului; să facem câte o
metanie spre sfântul altar și sărutând icoana Maicii Domnului să ne retragem în liniște când
plecăm din biserică.