Marele Paradox Al Generațiilor

Marele Paradox Al Veacurilor
Proprietate literară 1937, 1941

Toate drepturile rezervate
V.T HOUTEFF
Cu dorinţa de a ajunge la toate minţile care caută

adevărul, care doresc să scape de drumul care conduce
la distrugerea atât a corpului cât şi a sufletului, acest
tratat este distribuit necondiţionat atâta timp cât există.
TRATATUL 2
Tipărit în anul 2011
ASOCIAȚIA UNIVERSALĂ DE PUBLICAȚII

Calle Suspiro 13, Tabernas, Almeria CP: 04200
Spania
Email: asociacionpublicadora1930@gmail.com
Tel: +34-643-083-478
2
INTRODUCERE
Nevoia De Cercetare
„Dumnezeu are lumină preţioasă pentru poporul
Său… . Când se prezintă o lumină nouă bisericii, este
periculos să vă mențineți departe de ea. A condamna
ceea ce voi nu ați ascultat și nu ați înțeles nu va înălța
înțelepciunea voastră în ochii celor care sunt sinceri în
cercetarea adevărului. Şi a vorbi cu dispreţ despre cei
pe care Dumnezeu i-a trimis cu o solie de adevăr este
nechibzuinţă şi nebunie… .”
„…pentru că Dumnezeu va glorifica Cuvântul

Său pentru-ca să apară într-o formă cum niciodată mai
înainte nu l-am văzut… Lumina va veni la fiecare
cercetător zelos al adevărului, așa cum a venit și la
Natanael... Ar trebui să se dea libertatea pentru o
cercetare deschisă a adevărului, pentru ca fiecare să
cunoască pentru el însuşi care este adevărul.”
„Dacă ajunge o solie pe care n-o înţelegeţi,

străduiţi- vă să ascultaţi argumentele pe care solul le
expune… pentru că poziţia voastră nu va fi slăbită prin
contactul cu eroarea… . Nici unul dintre aceia care îşi
imaginează că ştie totul, nu este prea bătrân sau prea
inteligent pentru a învăţa de la cei mai umili soli ai
Dumnezeului celui viu.”
Testimonies On Sabbath School Work, pp.
60-66.
Aşa cum fiecare eveniment important, în legătură

cu Biserica este precedat de o solie, şi aşa cum fiecare
3
eveniment a fost prezis de către profeţi, este important
pentru fiecare să ne dăm seama de
Nevoia Profeţiilor.
În analele Bisericii creştine niciodată nu a
avut loc o cernere asemănătoare cu cea care crește în
mod rapid ca rezultat al circulării seriilor de cărţi şi
tratate din „Toiagul Păstorului” în toate rangurile şi
rândurile denominaţiunii Adventiste de Ziua a Şaptea.
Aceasta prezintă o problemă unică şi surprinzătoare pe
care înţelepciunea omenească este total neputincioasă
de a o rezolva. Atunci în această nevoie, trebuie să
căutăm înţelepciunea Divină. Atât conflictul cât şi
rezolvarea sa trebuie să fie aflat în profeţii. De aceea
să acceptăm cu bucurie provocarea: „Aşa vorbeşte
Domnul, Sfântul lui Israel, şi Făcătorul tău: „Vrea
cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi
poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea
mâinilor Mele?” (Isaia 45,11).
Numai atunci când Biserica se va găsi pe ea însăşi

înrădăcinată în reciful propriei sale nebunii, cu valurile
sălbatice ale pedepsei divine lovind peste marginile
sale este în poziția de a realiza pericolul său înfricoșător
și nevoia sa de toate. Şi numai atunci când va fi în
pericol şi alarmată, poate că s-ar trezi la absoluta nevoie
de a avea darul profeţiei – nevoia cea mai imperativă
în starea ei actuală. „Nu, Domnul Dumnezeu nu face
nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi
prooroci.” (Amos 3,7). „Umblaţi şi după darurile
duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi. …dar cine
prooroceşte, zideşte sufleteşte
4
Biserica.” (1Cor.14,1.4) „Căci mărturia lui Isus este
duhul proorociei.” (Apocalips 19,10). Prin urmare, dacă
ea nu se trezeşte acum, la faptul că atunci: „Când nu este
nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;”
(Proverbe 29, 18), atunci nu o va face niciodată.
Pentru a scoate în evidenţă importanţa darurilor Duhului,

Pavel spune: „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii,
prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi
învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea
lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,”
(Efeseni 4,11.12). „Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică,
întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători;
apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul
tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în
felurite limbi.” (1Cor. 12,28).
Dar în timp ce majoritatea acestor daruri, în mod special
darul limbilor şi cârmuirilor, sunt căutate cu zel de către
biserici, cel care a fost dispreţuit de către iudei – darul
„profeţiei” – este în totalitate respins de aproape toată
creştinătatea. De aceea spiritul care a instigat la
omorârea profeţilor din vechime prin mâinile
conducătorilor iudei, efectiv, încă face aceeaşi clasă de
lucrare distructivă prin intermediul religiei organizate.
Iudeii, în timp ce atribuiau laudă şi onoare profeţilor care

au fost omorâţi de către strămoșii lor, respingeau pe
profeţii în viaţă, aducându-şi asupra lor trista declaraţie a
Învăţătorului:
„Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi
zidiţi mormintele proorocilor,
5
împodobiţi gropile celor neprihăniţi, şi ziceţi:
Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am
fi unit cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.”
(Matei 23,29.30)
Creştinii de azi care dispreţuiesc darul profeţiei şi

neagă autoritatea Scripturilor Vechiului Testament în
dispensațiunea Evangheliei, în felul acesta resping pe
toţi profeţii, chiar dacă în acelaşi timp, cu buzele îi
recunosc ca slujitori ai lui Dumnezeu. În felul acesta ei
zidesc şi adoră mormintele profeţilor aşa cum o
făceau iudeii dar, când sunt încercaţi, ei, la fel, vor fi
găsiți ca fiind mincinoşi. Simpla mărturisire a buzelor
de a crede în toată Biblia este mai rău decât a nu
mărturisi nimic şi răul este dublu atunci când cei ce
mărturisesc în acelaşi timp învaţă că toate poruncile şi
regulamentele, toate avertizările şi condamnările se
aplică numai pentru Iudeii din vechime în timp ce tot
harul aparţine bisericii creştine!
Urmând acest curs, au fost conduşi atât de departe

pervertind darurile încât aşa numitul lor dar al limbilor
nu este nimic ci o lipsă de sens, şi nu este mai mult darul
biblic decât este duminica zi de sabat „sfinţită”. La fel
este pervertit darul cârmuirilor, care este degenerat într-o
instituţie de prerogative, formalităţi, câştiguri şi lucruri
asemănătoare, acestea fiind invenţiile lor pentru a obţine
beneficii, nu sunt cu adevărat, în starea lor decăzută,
nimic, ci agenţii care într-adevăr luptă împotriva
Adevărului şi neutralizează evlavia bisericii.
6
În această stare de lucruri: cei mai buni dintre aşa zişii
creştini de astăzi par a fi mai buni decât cei mai răi iudei
de ieri? „De aceea, Oh Biserica lui Dumnezeu:
„Trezeşte-te, trezește-te!” „Nu stingeţi Duhul. Nu
dispreţuiţi proorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile, şi
păstraţi ce este bun.” (1Tes. 5,19-21). „Dezleagă-ţi
legăturile de la gât, fiica, roabă a Sionului!”
(Isaia 52,2).
Fiindcă darul profeţiei este, conform Scripturilor, al

doilea în ordinea darurilor bisericii, şi darul cârmuirilor
şi al diferitelor limbi sunt ultimele, în mod evident,
atunci, aceia care dispreţuiesc darul profeţiei dar scot în
evidenţă darul cârmuirilor şi darul limbilor, trag carul din
spate şi merg în direcţia greşită. Acestora Hristos le
spune: „ Şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi
gol.”
(Apocalips 3,17).
„Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi

păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca
zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.”
(Isaia 1,18).
Această stare subliniază problema actuală a

bisericii, care împreună cu rezultatul ei este prezentat
în mod figurat însimbolismul profetic al lui Zaharia,
7
8
Paradoxul
„Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că patru

care ieşeau dintre doi munţi; şi munţii erau de aramă. La
carul dintâi erau nişte cai roşii, la al doilea car cai negri,
la al treilea car cai albi, şi la al patrulea car cai bălţaţi şi
murgi. Am luat cuvântul, şi am zis îngerului, care vorbea
cu mine: „Ce înseamnă aceştia, domnul meu?” Îngerul
mi-a răspuns: “Aceştia sunt cele patru vânturi ale
cerurilor, care ies din locul în care stăteau înaintea
Domnului întregului pământ”. Caii cei negri, înhămaţi la
unul din care, s-au îndreptat spre ţara de la miazănoapte,
şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s-au îndreptat spre
ţara de miazăzi. Cei murgi au ieşit şi ei şi au cerut să
meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceţi-
vă de cutreieraţi pământul!” Si au cutreierat pământul. El
m-a chemat, şi mi-a zis: „Iată că cei ce se îndreaptă spre
ţara de miazănoapte fac să se mai potolească mânia Mea
în ţara de la miazănoapte.”
(Zaharia 6,1-
8 KJV).
Aceste versete conţin una dintre cele mai
extraordinare şi importante profeţii grafice înregistrate
în Sfânta Scriptură, şi adevărata sa interpretare aduce o
descoperire pătrunzătoare pentru suflet şi de o mare
importanţă în istoria bisericii. Primul simbol pe care îl
vom analiza este:
9
„Munţii de Aramă”.
Cei doi munţi fiindcă sunt compuşi din aramă, nici cea
mai mică particulă din ei nu poate să fie distrusă şi dusă
de curenţi şi de vânt. Indiferent ce s-ar întâmpla, munţii
vor rămâne nemişcaţi. Şi cum aceşti doi munţi sunt
simbolul bisericii lui Dumnezeu: (aşa cum se vede în
Scriptură: „Aşa vorbeşte Domnul: „Ierusalimul se va
chema: „Cetatea cea credincioasă, „şi muntele Domnului
oştirilor se va chema:
„Muntele cel sfânt.” (Zaharia 8,3), de aceea ei trebuie să
reprezinte biserica într-un timp când ea este capabilă de a
rezista la furtună – când ea va fi într-un loc curat şi
propriu pentru locuinţa Sfintei Sale Prezenţe, cea care
după cum arată munții, este o puternică fortăreaţă pentru
sfinţii săi, un loc de
„adăpost împotriva vântului, şi ca un loc de scăpare
împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat,
ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.”
(Isaia 32,2). Dar „Cel ce se dedă la înşelăciune” spune
Domnul
„nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta
înaintea mea.” (Psalmi 101,7).
Faptele stabilite până aici arată casa lui
Dumnezeu în două secţiuni diferite, pentru că El are o
singură biserică în orice timp. De aceea, valea dintre
cei doi munţi (spaţiul de unde ies carele), reprezintă
perioada de timp între cele două biserici – organizaţii
sfinte reprezentate de către munţi.
Acest fundament solid promite o structură sigură

a adevărului care cuprinde istoria bisericii culminând
10
într-o lecţie de adevăr prezent, cu consecinţe
importante pentru fiecare.
Numai dacă se descoperă acest adevăr putem să
ştim că interpretarea noastră este inspirată în mod
Divin, nu „privat” şi că va suporta orice probă biblică.
Urmărind acest scop,ajungem acum să analizăm
Timpul de Existenţă Actuală al Acestor Munţi.
Când Israelul din vechime a ieşit din Egipt, „Domnul

mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca sa-i
călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca
sa- i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.”
„…şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui
Israel.” (Exod 13,21; Numeri 9,17); Dar câţiva ani după
ce mişcarea israelită a intrat în „ţara făgăduinţei”,
Dumnezeu şi-a retras prezenţa Sa personală din mijlocul
lor, din cauza marelui lor păcat de care au refuzat să se
pocăiască.
„Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor

împăratul Haldeilor,… . Au ars Casa lui Dumnezeu,
au dărâmat zidurile Ierusalimului, au pus foc tuturor
caselor lui şi au nimicit toate lucrurile scumpe. Pe cei
ce au scăpat de sabie, Nebucadneţar i-a dus prinşi la
Babilon. Ei i-au fost supuşi, lui şi fiilor lui, până la
stăpânirea împărăţiei Perşilor.”
(2Cronici 36,17.19.20).
11
Dacă nu ar fi pentru faptul că un incident
asemănător a avut loc în era creştină, poate ar
trebui să concluzionăm fără să mergem mai încolo
de că cei „doi munţi” de „aramă” sunt simbolul a
două secţiuni ale bisericii din timpul Vechiului
Testament. Dar fiindcă Evul Întunecat, începând cu
538 D.C. până în 1798 D.C. (Daniel 7,25;
Apocalips 12,6.14) împarte Muntele Cel Sfânt al
lui Dumnezeu în două părţi diferite, ne vedem
obligaţi a demonstra dintr-un alt unghi timpul la
care se aplică aceşti „munţi de aramă” simbolici.
Această profeţie simbolică niciodată nu a

fost înţeleasă de nici un popor, şi niciodată nu a
putut să se împlinească fără să fie descoperită;
(pentru că atunci adevărul său nu ar fi fost util
pentru popor în trecut şi folositor numai pe
jumătate pentru noi acum). Atunci în mod
necesar, împlinirea ei este încă în viitor, într-un
timp al ultimei părţi a erei creştine.
Metalul din care sunt compuşi „munţii”

trebuie să reprezinte ceea ce va forma ceea ce ei
reprezintă. În mod explicit, „arama” trebuie să
reveleze poporul care va compune două secţiuni
sfinte ale bisericii creştine.
În al doilea capitol din Daniel, patru imperii

sunt simbolizate printr-un chip mare metalic de
12
aur, argint, aramă şi fier - o profeţie foarte bine
înţeleasă despre Babilon, Medo- Persia, Grecia şi
Roma.
Aurul, fiind primul ca valoare în ordinea
metalelor, este unicul adaptat pentru a simboliza
primul imperiu după potop. Argintul, al doilea în
valoare după aur, este metalul numărul doi, şi
simbolizează cu exactitate al doilea imperiu, Medo-
Persia. În timp ce arama, fiind al treilea după aur, în
mod sigur simbolizează al treilea imperiu, (Grecia) şi,
prin urmare are valoarea numerică de trei.
Atunci „munţii”, fiind de aramă, denotă că
bisericasimbolizată de ei, este în perioada numărul trei.
Şi faptul că există o a treia perioadă, presupune două
perioade anterioare, făcând în total, trei diviziuni
mari de timp – prima: de lacreaţiune până la potop;
– a doua: de la potop până la crucificarea lui Hristos; –
şi a treia: de la crucificare până la cea de a doua
venire. De aceea, era creştină este cea la care se aplică
„munţii de aramă” în mod simbolic.
Atunci, neapărat, primul dintre cei doi „munţi”
este simbolul bisericii creştine, plină de Duhul Sfânt,
care a existat înainte de 538 D.C., şi ultimul, al bisericii
creştine într-un anume timp după 1798 D.C. când va fi,
aşa cum era biserica creştină primară, aptă pentru
locuinţa sfântă a lui Dumnezeu, aşa cum este descrisă în
următoarele scrieri: „Nenorocito, bătuto de furtună, şi
nemângâiato!... . Îţi voi fac ferestrele de agate și porţile
de rubine… . Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi
mare va fi propăşirea fiilor tăi.” (Isaia 54,11-13KJV)
Aceasta nu poate fi, aşa cum gândesc unii, un simbol
13
al Sfintei Cetăţi, care „coboară din ceruri de la
Dumnezeu” (Apocalips 21,2), pentru că cetatea cerească
are porţi „de mărgăritar” (Apocalips 21,21), în timp ce
porţile descrise de Isaia sunt de „rubine” De aceea, acest
limbaj simbolic poate să descrie numai poporul care va
forma casa spirituală a lui Dumnezeu. (vezi: Efeseni
2,20-22). Toate „pietrele” sale sunt de „culori frumoase”
: toți sunt bijuterii preţioase. Nu gunoaie, nici „neghină”,
nici credincioși „căldicei” nu vor fi în oştile sale; nici nu
vor putea exista pentru că, aşa cum se poate vedea cu
uşurinţă prin „temelii” sunt simbolizați fondatorii; prin
„ferestre” (vezi versiunea King James) prin care intră
lumina, profeții sau văzătorii ei vii și prin „porțile de
rubine” „străjerii” săi, care vor lăsa să intre numai pe
aceia care vor avea dreptul să intre, şi vor lăsa afară pe
ceilalţi. Şi „ocolul de nestemate” sunt membrii care
împodobesc casa. În mod clar, atunci, numai aceia „care
vor fi salvaţi” vor face parte din ea.
„Vei fi întărită prin neprihănire. Izgoneşte neliniştea,

căci n-ai nimic de temut, şi spaima, căci nu se va apropia
de tine. Dacă se urzesc uneltiri, nu vin de la Mine;
oricine se va uni împotriva ta va cădea sub puterea ta”.
…şi pe orice limbă care se va ridica la judecată
împotriva ta, o vei osândi...”
(Isaia 54,14.15.17)
Această biserică prezisă în mod simbolic nu poate să

fie Împărăţia pe „Noul Pământ”, pentru că acolo nu vor
14
exista păcătoşi care să se unească împotriva ei, în timp ce
împotriva acestei biserici se unesc cei păcătoşi, aceia pe
care ea îi va
„condamna”. Şi dacă ea îi va condamna, atunci ei nu
sunt condamnaţi înainte de a se uni împotriva ei.
„Îmbrăcată în armura neprihănirii lui Hristos, biserica va
intra în lupta ei finală. „Frumoasă ca luna, curată ca
soarele, şi cumplită ca o oştire sub steagurile ei” (Cânt.
cânt. 6,10), ea trebuie să meargă în toată lumea,
biruitoare şi ca să biruiască.”
Profeţi şi Regi pag. 725
„Îmbrăcată în totul cu armătura luminii şi a neprihănirii

ea păşeşte acum în lupta ei finală. Zgura, materialul
netrebnic, va fi consumat, iar influenţa adevărului dă
mărturie lumii despre caracterul ei sfinţitor şi nobil.”
Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei

pag.engl. 17
„Porţile tale vor sta veşnic deschise, nu vor fi închise nici

zi nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăţia
neamurilor, şi împăraţii lor cu alaiul lor. Căci neamul şi
împărăţia care nu-ţi vor sluji, vor pieri, şi neamurile
acelea vor fi în totul nimicite.”
(Isaia 60,11.12).
Biserica descrisă în aceste pasaje, fără îndoială, nu

estebiserica în starea ei laodiceeană –
„nici rece nici în clocot”, şi pe punctul aproape să fie
15
vărsată. (Apocalips 3,16). Şi fiindcă munţii simbolici de
aramă, amândoi sunt asemănători, fără deosebiri între ei,
de aceea cel de-al doilea „munte”, apropiata biserică a
lui Dumnezeu, nu va avea mai puţină putere şi puritate
decât ceea ce a caracterizat primul „munte”, biserica
creştină primară din care un fragment se poate vedea din
următoarele texte:
„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreuna în acelaşi loc.

Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, … şi în ziua aceea, la
numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de
suflete. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea
întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la
numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.”
(Fapte 2,1.4. 41.47).
„Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu

nevastă-sa Safira, şi a oprit o parte din preţ… . Petru i-a
zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să
minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul
moşioarei? Anania, când a auzit cuvintele acestea, a
căzut jos, şi şi-a dat sufletul…. Cam după trei ceasuri, a
intrat şi nevastă-sa,… . Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-
aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului?”. Ea a
căzut îndată la picioarele lui, şi şi-a dat sufletul…”
Fapte 5,1-3.5.7.9.10.
16
Există vreo comparaţie între biserica descrisă în
Fapte şi cea din timpul prezent? Unde este puterea
Duhului Sfânt în biserica de astăzi? În biserica primară
toţi erau plini de EL (Duhul Sfânt)! Unde citim despre
apostoli că încercau să ridice ţinte financiare? Dar de
câte ori am auzit că mulţi dintre cei care sunt aduşi la
biserică azi, pleacă din nou! Şi cât de puţini din cei care
rămân sunt cu adevărat convertiţi Adevărului! De ce o
asemenea pierdere dezastruoasă, o asemenea pierdere
jalnică? Şi de ce atâta neghină sufocând grâul? Isus
spune: „Dar, pe când dormeau oamenii, a venit
vrăjmaşul lui, a semănat neghina între grâu, şi a plecat.”
(Matei 13,25); De ce? În mod sigur pentru că străjerii
de pe zidurile Sionului dorm.
(vezi Mărturii pentru Comunitate vol.5pag. engl.235 ).
Aruncând lumină asupra acestei stări, Spiritul Profetic

spune: „Ce amăgire mai mare poate veni asupra minţii
oamenilor decât încrederea că sunt în regulă, când ei sunt
total greşiţi! Solia Martorului Credincios îi găseşte pe cei
din poporul lui Dumnezeu într-o jalnică amăgire, şi, cu
toate acestea, sinceri în amăgirea lor. Ei nu ştiu că starea
lor este deplorabilă în ochii lui Dumnezeu. În timp ce
laodiceenii se înşeală singuri că se află într-o stare
spirituală înălţată, solia Martorului Credincios le
spulberă siguranţa prin denunţare înfricoşătoare a
adevăratei lor condiţii de orbire spirituală, sărăcie şi
nevrednicie. Mărturia, aşa severă şi usturătoare cum este,
nu poate fi o greşeală, căci Martorul Credincios este
Acela care vorbeşte, iar
17
mărturia Sa trebuie să fie corectă.”
(Mărturii pentru comunitate vol. 3 pag.engl.
252.253)
În sunete de trâmbiţă, toate aceste fapte atât de
evidente, declară că biserica în starea ei actuală, atât
de diferită de biserica creştină primară, nu poate, din
această cauză, să fie ilustrată prin acelaşi simbol cu ea.
Deci, fiindcă biserica de astăzi este atât de departe de a
fi ca cea primară, aşa cum este întunerecul faţă de
lumină, sfânta biserică a lui Dumnezeu simbolizată de
cel de-al doilea munte de aramă, deocamdată trebuie
să fie în viitor. Prin urmare să dăm slavă lui Dumnezeu
pentru că acum este la dispoziţia noastră slava
Bisericii Biruitoare!
Când va ajunge biserica să fie cu adevărat
locuinţa lui Dumnezeu? Prin forţe omeneşti este atât
de imposibil a realiza o asemenea schimbare precum
secarea oceanului. Numai Dumnezeu o poate face. Dar
când EL o va face, cu adevărat va face o lucrare de
curăţire:
„Îi vântur cu lopata,” spune El „la porţile ţării; îi lipsesc
de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s-au abătut de la
căile lor.” (Ieremia 15,7).
„Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu
desăvârşire aria, si Îşi va strânge grâul în grânar; dar
pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”(Matei
3,12).
„Şi am văzut că Dumnezeu Îşi ascute sabia în ceruri
pentru a-i nimici. O, ce bine ar fi
18
dacă fiecare creştin în starea de căldicel şi-ar daseama de
lucrarea de curăţire pe care Dumnezeu este pe punctul de
a o face în rândul celor care susţin că fac parte din
poporul Său!” (Mărturii pentru Comunitate vol.1
pag.engl.190).
„Dumnezeu va lucra pentru lămurirea comunităţii Sale.
Eu vă spun adevărul, că Domnul este în perspectivă să se
întoarcă şi să răstoarne instituţiile care sunt numite cu
Numele Lui.
Chiar curând se va începe acest proces de lămurire; nu
pot spune timpul exact, dar totuşi nu va mai dura mult
timp până atunci. Acela, care are lopata în mâna Sa, va
curăţa templul Său de murdăria sa morală. El va curăţa în
totul aria Sa.” (Mărturii pentru Pastori și Slujitorii
Evangheliei pag.engl.373).
„Timpul a sosit, când trebuie făcute cele mai serioase şi
mai puternice eforturi pentru a scoate comunitatea din
mocirla şi murdăria care i-a şters curăţenia.” (Idem
pag.450).
Fraţii mei, nu spuneţi: „Vedeniile pe care le are el nu
sunt aproape să se împlinească, si prooroceşte pentru
vremuri depărtate!” pentru-că „Se apropie zilele, şi toate
vedeniile se vor împlini!” (Ezechiel 12, 27.23.u.p.). „De
dragostea Sionului nu voi tăcea,” spune Domnul „de
dragostea Ierusalimului nu voi înceta, până nu se va arăta
mântuirea lui, lumina soarelui şi izbăvirea lui, ca o
făclie, care s-aprinde.” (Isaia 62,1).
„Dar zilele purificării bisericii se grăbesc foarte.
Dumnezeu va avea un popor curat şi credincios. În
marea cernere care va avea loc în curând,
19
vom fi mult mai capabili să măsurăm tăria lui Israel.
… Aceia care s-au încrezut în intelect, în geniu sau talent
nu vor sta atunci în fruntea membrilor bisericii.”
Mărturii pentru Comunitate vol.5 pag.engl.80
Biserica Este Absolut Reprezentată

De Către Munţi
Chiar dacă timpul acestei solemne lucrări – o
temă de o importanţă supremă pentru Biserica lui
Dumnezeu în acest ceas critic – este în mod clar
stabilit în Biblie şi în Spiritul Profetic, cu toate acestea,
în mod ironic, este un subiect la care puţini se gândesc
şi la fel este foarte puţin înţeles de către oameni în
ceea ce privește biserica. De aceea la acest punct vom
cerceta mai mult despre el.
La cererea Inspiraţiei profetul Isaia a scris: „Căci cu foc
Îşi aduce Domnul la îndeplinire judecăţile, şi cu sabia
Lui pedepseşte pe oricine; şi cei ucişi de Domnul vor fi
mulţi la număr… . Şi voi trimite la neamuri pe cei ce vor
scăpa … Vor aduce pe toţi fraţii voştri … într-un vas
curat, la Casa Domnului.” (Isaia 66,16.19.20).
Observaţi că aceste cuvinte profetice spun că aceia

care „scapă” fiind între „cei ucişi de Domnul” vor fi
„trimişi” la neamuri. Şi că ei „vor vesti slava Mea printre
neamuri. Şi… vor aduce pe toţi fraţii voştri din mijlocul
tuturor neamurilor.”
20
Aşa cum această mare lucrare mondială de strângere
nu poate fi făcută după terminarea timpului de har, nu
trebuie să lăsaţi ca vrăjmaşul să vă înşele „cu cuvinte
plăcute şi cuvântări frumoase”. Arătaţi-i că el nu poate
să explice aceste pasaje inspirate sub o altă formă, și să
rămână în armonie cu ceea ce Domnul a spus în
scrierile precedente precum şi în următoarea declaraţie
din Spiritul Profetic:
„În timp ce judecata de cercetare se continuă în cer,

… în mijlocul poporului lui Dumnezeu trebuie să se
producă o lucrare deosebită de curăţire, de îndepărtare a
păcatelor. … Atunci, biserica pe care Domnul, la
venirea Sa, o va lua la Sine va fi „o biserică slăvită, fără
pată sau zbârcitură, sau altceva de felul acesta” (Efes.
5,27). Atunci ea va arăta „ca zorile, frumoasă ca luna,
curată ca soarele şi cumplită ca nişte oşti sub steagurile
lor” (Cânt. Cânt. 6,10).” Tragedia Veacurilor pag.engl.
425
Această declaraţie din Spiritul Profetic, la fel
indică în mod clar că, curăţirea va avea loc înainte de
închiderea harului, sau „în timp ce judecata de
cercetare se continuă în cer”, şi că atunci biserica,
curată şi fără pată va merge în toatălumea învingătoare
şi pentru a învinge. Profeţi şi Regi pag.engl.725
Frate şi soră, nu te ridica împotriva acestei solii
de eliberare, mărind în felul acesta rândurile
vrăjmaşului, cel care a semănat neghina în biserică, şi
care încearcă să o menţină acolo, pentru că el ştie
21
că fiind biserica curăţită, puterea sa va fi
sfărâmată, şi barierele pe care el le-a ridicat împotriva
ei vor fi rupte în bucăți. Cu adevărat, „Să nu ne
aşteptăm niciodată ca, atunci când Domnul are o
lumină pentru poporul Său, Satana să stea liniştit, calm
şi să nu facă nici un efort pentru a-i împiedica să o
primească. El va lucra asupra minţii pentru a trezi
neîncredere, gelozie şi necredinţă.”
Mărturii vol.5 pag.engl.728
Din dovezile prezentate, faptul remarcat arată că
purificarea are loc înainte ca lucrarea evangheliei să se
termine în orice parte din lume: pentru-că cei care
„scapă” de măcel sunt trimişi „să aducă pe toţi fraţii
lor dintre toate neamurile, ca dar Domnului.” Atunci în
mod necesar, îndeplinirea acestei „lucrări speciale de
curăţire” precede începerea „Marii Strigări.”
Concluziva şi dubla dovadă pentru aceasta este
că Spiritul Profetic declară că:
„Adevăratul popor al lui Dumnezeu, care are pe
inimă spiritul lucrării Domnului …vor fi întotdeauna
pentru înfruntarea credincioasă şi fără ocol a
păcatelor … mai ales către închiderea lucrării pentru
biserică, în timpul de sigilare a celor o sută patruzeci şi
patru de mii … .” Această lucrare specială de curăţire
şi „sigilare a servilor lui Dumnezeu, este aceeaşi care a
fost arătată lui Ezechiel în viziune.” Mărturii pentru
Comunitate vol.3 pag. 266; Mărturii pentru Pastori și
Slujitorii Evangheliei pag.engl.445
Viziunea lui Ezechiel descoperă că aceia, „care suspină
şi gem din pricina tuturor urâciunilor, care se săvârşesc
22
acolo”, (în biserică) sunt însemnaţi, sau sigilaţi, şi că
oamenii cu „uneltele de nimicire” atunci omoară pe
„bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei” care
nu au semnul. De aceea, curăţirea bisericii este o
despărţire a păcătoşilor de adevăratul popor al lui
Dumnezeu. La timpul împlinirii ei, într-un viitor
apropiat, cei 144. 000 primesc semnul sau sigiliul, scapă
de măcel, vor fi „slujitori ai lui Dumnezeu”, şi merg la
toate neamurile pentru a termina lucrarea. Aceasta face
din ei „cel dintâi rod” dintre cei vii care vor fi strămutați,
şi „toţi fraţii lor” pe care ei îi aduc („marea gloată” din
Apocalipsa 7,9), cel de-al doilea rod dintre cei vii care
vor fi strămutați: pentru-că unde nu există cel de-al
doilea rod, nu poate exista nici cel dintâi. (Pentru mai
multă lumină cu privire la această temă, citiţi tratatul
nr.1: Pre „Al unsprezecelea ceas” Extra!).
Fraţilor, trebuie să „gemem şi să strigăm” (vezi
versiunea King James) împotriva păcatelor care se fac în
biserică; nu împotriva mesajului care trebuie să ne
sigileze pentru strămutare şi care ne face un popor
absolut simbolizat prin munţii de aramă. Gemetele şi
suspinele tale pentru urâciunile care se fac „acolo”, te
face bun de a fi ales pentru
„semn”, dar dacă tu încerci să acoperi urâciunile, vei
cădea sub instrumentele de nimicire ale îngerilor.
Biserica va fi purificată şi curăţită şi aptă pentru a fi
locuinţa lui Dumnezeu. Sub nici o altă formă nu poate fi
identificată ca fiind „munţii de aramă”
23
simbolul rezistenţei.
Aceasta este biserica care „va intra în conflictul ei final”,
şi împotriva căreia balaurul va fi
„mâniat”: pentru că „femeia” simbolică şi „sămânţa ei”,
ca un trup păzesc poruncile lui Dumnezeu şi „au
mărturia lui Isus Hristos”. (Apocalips 12,17).
Fiindcă am lămurit în mod complet prima parte a

simbolismului din Zaharia, acum să dăm atenţie la:
Valea Dintre Cei Doi Munţi
Fiind stabilit în mod solid adevărul că biserica

creştină primară este simbolizată de unul dintre cei doi
„munţi de aramă”, şi că biserica care va termina lucrarea
evangheliei, de către celălalt, atunci reiese în mod logic
că valea dintre cei doimunţi, de unde ies carele, trebuie
să fie simbolul perioadei de la o biserică la cealaltă.
Atunci, următorul simbol pentru sunt
Cele Patru Cară.
Profetul Zaharia spune: „În ziua aceea, va sta scris până

şi pe zurgălăii cailor: „Sfinţiţi Domnului!” (Zaharia
14,20). Ca simbol pentru a ilustra diferite lecţii, caii sunt
folosiţi în mod proeminent în Scriptură, fiind în fiecare
caz perfect adaptaţi, desigur, circumstanţei sau situaţiei.
În legătură cu aceasta caii reprezintă oameni, pentru că
sunetul
„zurgălăilor” lor este: „Sfinţiţi
24
Domnului”; de aici reiese că „acțiunile sporadice și
întâmplătoare ale unora care se declară a fi creștini este
bine ilustrată prin munca unor cai puternici dar
neantrenați. Când unul trage înainte, altul trage înapoi.”
Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei
pag.engl. 489,490.
De aceea, aceşti „cai” simbolici fiecare reprezintă

diferite clase de oameni în legătură cu biserica. Şi
datorită faptului că fiecare grup conduce un car, ei pot
indica numai o clasă de lideri ai bisericii. Prin urmare,
carele trebuie sub o anumită formă să reprezinte pe
membrii bisericii, cei pe care caii simbolici îi conduc. Ba
mai mult, la întrebarea lui Zaharia,
„Ce înseamnă aceştia, domnul meu?” Îngerul mi-a
răspuns: „Aceştia sunt cele patru vânturi ale cerurilor,
care ies din locul în care stăteau înaintea Domnului
întregului pământ”. (Zaharia 6,4.5). De aici reiese că
aceste simboluri reprezintă mesaje venite din cer şi duse
de către biserică la întreg pământul. Şi fiindcă simbolul
se defineşte pe el însuşi, aceasta răspunde la întrebarea:
De Ce Carele Un Simbol Al Unei Biserici?
Biserica lui Dumnezeu este simbolizată în Scriptură prin

diferite obiecte pământeşti. De exemplu: „În ziua
aceea,”spune Domnul, „voi face din Ierusalim o piatră
grea pentru toate popoarele. Toţi cei ce o vor ridica, vor
fi vătămaţi” (Zaharia 12,3). „Vei fi o cunună
strălucitoare în mâna Domnului.”
25
(Isaia 62,3). „Şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici.”
(Apocalips 1,20).
Acelaşi obiect nu poate caracteriza în mod
perfect biserica sub diferite stări şi circumstanţe sau
relaţii. De exemplu, pe de o parte biserica care a dat
naştere lui Hristos (Apocalips 12,1.2) nu poate fi
reprezentată în mod corespunzător de către un car, ci
dimpotrivă numai de o femeie, în timp ce de cealaltă
parte biserica cu care Dumnezeu va sfărâma naţiunile,
nu poate fi în mod adecvat asemănată printr-o femeie,
ci cu o „piatră” (Daniel 2,45), sau cu un
„ciocan” (Ieremia 51,20). Pentru biserică în lucrarea ei
de a salva suflete, simbolul cel mai adecvat este un
„car” şi pentru conducerea ei, în mod natural „caii”.
În acest simbolism pe care îl avem în faţa noastră,
sunt patru cară de identificat, de aceia trebuie să-l
examinăm pe fiecare în parte, începând cu:
Carul Dintâi
Ordinea consecutivă a carelor indică o serie de
evenimente ale evangheliei. „La carul dintâi erau nişte
cai roşii.” Spiritul Profetic ne confirmă culoarea roşie ca
reprezentând vărsarea de sânge: „În timp ce călătoream,
am întâlnit un grup … Am observat ceva roşu, ca o
margine a veşmintelor lor; … L-am întrebat pe Isus cine
erau. Mi-a răspuns că erau martirii care
fuseseră ucişi din pricina Lui.” (Experiențe și Viziuni
pag.engl. 18.19). Tivul roşu de la hainele acestui grup
este emblema martirajului, atunci, fără îndoială,
culoarea roşie a „cailor” denotă martirajul liderilor
bisericii înainte de538 D.C.
26
În răspunsul la întrebarea lui Zaharia, cu privire la cine
erau caii şi unde mergeau, îngerul a răspuns: „Caii cei
negri, înhămaţi la unul din care, s-au îndreptat spre ţara
de la miazănoapte, şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi
s-au îndreptat spre ţara de miazăzi. Cei murgi au ieşit şi
ei şi au cerut să meargă să cutreiere pământul.” (Zaharia
6,6.7 KJV). Chiar dacă răspunsul îngerului descoperă
respectivele direcţii unde s-au dus caii negri, albi, bălţaţi
şi murgi (vezi traducerea King James) nu face nici cea
mai vagă menţiune despre caii roşii (versiunea King
James), întărind în felul acesta concluzia că, caii roşii au
fost martirizaţi, şi nu au mers nicăieri în ceea ce priveşte
destinația lor finală. Fiind clarificate acestea, pasul
nostru următor, în mod logic, este de a identifica
Cel De-al Doilea Car
„La al doilea car (erau) cai negri.” În general,

semnificaţia simbolică pentru „negru” este robie. Aşa
cum martirajul bisericii creştine primare a fost urmat
de Evul Întunecat al religiei, începând din 538 D.C.
până în 1798 D.C., este foarte evident că acest car cu
cai negri reprezintă biserica şi conducătorii ei în timpul
acestei lungi perioade profetice în robia Romei
Eclesiastice. Acest fapt se deduce din explicaţia
îngerului
27
despre destinația cailor: „Caii cei negri,” a spus „…s-au
îndreptat spre ţara de la miazănoapte” Şi „ţara de la
miazănoapte” este termenul biblic pentru vechiul
Babilon, aşa cum se vede pe scurt din următoarele
scrieri:
„… aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că aduc de la

miazănoapte… pe Nebucadneţar, împăratul
Babilonului.” (Ezechiel 26,7). Din nou: când Iudeii se
întorceau din Babilon la Ierusalim, Dumnezeu a vorbit
prin mijlocul profetului său Zaharia, spunând: „Fugiţi,
fugiţi din ţara de la miazănoapte!” (Zaharia 2,6),
identificând Babilonul ca fiind
„ţara de la miazănoapte” (Nord). Dar cum noi încercăm
să înţelegem împlinirea profeţiei în era Noului
Testament, ţara de la miazănoapte (Nord), în acest caz,
trebuie să fie Babilonul antitipic – Roma creştinizată – în
care poporul lui Dumnezeu a fost dus în timpul perioadei
Noului Testament. Acest adevăr limpede despre al doilea
car ne conduce să examinăm
Al Treilea Car.
„La al treilea car erau cai albi”. Fiindcă negru

semnifică robie, atunci alb, fiind culoarea opusă
negrului, trebuie să denote libertate. Prin urmare, caii
cei albi cu carul lor trebuie să fie simbolul bisericii
după perioada celor 1260 de ani ai tiraniei romane.
Îngerul a spus lui Zaharia „cei albi au mers după” caii
cei negri, spre ţara de miazănoapte (Nord). De aceea
carul cu caii albi
28
reprezintă o biserică liberă, ducând un mesaj din
ceruri la ţara de miazănoapte (Nord), cu puţin după
1798 D.C., în timpul de libertate. Singurul mesaj
înregistrat în istorie este al Mişcării Milerite, despre
care citim:
„Lui William Miller şi colaboratorilor săi le-a fost
dat să predice avertizarea în America. Această ţară a
devenit centrul marii mişcări advente. … De acolo,
scrierile lui Miller şi ale colaboratorilor săi au fost
duse în ţări depărtate. Pretutindeni în lume unde au
pătruns misionarii a fost dusă vestea bună a grabnicei
reveniri a lui Hristos.”Tragedia Veacurilor pag.engl.
368.
Dar chiar dacă „caii cei albi” au mers spre ţara de
miazănoapte (Nord)”, Mileriţii, sau „Prima mişcare
Adventistă”, nu a fost ca răspuns chemării „Ieşiţi din ea
poporul Meu”. Aceasta devine mai clar prin propriile
cuvinte ale lui Miller:
„În toate lucrările mele”, spunea Miller,
„niciodată n- am avut dorinţa sau gândul să acord
vreun interes deosebit uneia dintre denominaţiunile
existente sau să avantajez pe una în detrimentul
celeilalte. M-am gândit la binele tuturor”. Tragedia
Veacurilor pag.engl. 375
Concluzia pentru această descoperire este: „Iată că cei ce
se îndreaptă spre ţara de miazănoapte au făcut să tacă
Spiritul Meu”. (Zaharia 6,8). După ce mesajul de
avertizare al mişcării Milerite a fost respins de către
biserici, în împlinirea cuvintelor: „au făcut să tacă Duhul
Meu în ţara de la miazănoapte ”. (vezi traducerea King
James)
29
Dumnezeu şi-a retras Spiritul de la ei, şi ca dovadă
pentru aceasta, „al doilea înger” a spus: „a căzut
Babilonul”. (Apocalips 14,8). Lanţul anterior de fapte
care înconjoară primele trei „cară” simbolice, arată că
seria de evenimente ale evangheliei s-au terminat cu
mişcarea Millerită, în 1844 D.C. Şi faptul adiţional că,
culoarea „albă” a „cailor” la fel denotă puritate, arată că
„al treilea car” este simbolul bisericii, care dintre toate
cele şapte biserici este singura care este albă, fără
condamnare – biserica Filadelfia. (Apocalips 3,7).
Cuvântul lui Dumnezeu este plin de semnificaţii;

nepătrunsa sa profunditate şi adevăr, ca şi valurile care
lovesc mereu ţărmul, udând ţărmul vieţii cu undele sale
necurmate, din care unul arată faptul că biserica
Millerită, fiind numită
„Filadelfia” nu a fost simplă întâmplare. Numele,
însemnând
„dragoste frăţească”, a fost desemnat în mod divin, şi în
toată era creştină nu va fi găsită nici o altă biserică ca şi
Milleriţii – singura care nu are vina de a expulza pe fraţii
săi pentru ascultarea mesajului lui Dumnezeu, sau de a
restrânge libertatea lor religioasă pentru a cerceta pentru
ei înşişi orice adevăr prezentat. De aceea, numai aceasta
este liberă de vina şi condamnarea subliniată în acuzaţia
Domnului:
30
„Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, care vă temeţi de
Cuvântul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, care vă urăsc şi vă
izgonesc din pricina Numelui Meu: „Să-Şi arate Domnul
slava, ca să vă vedem bucuria!” –
Dar ei vor rămânea de ruşine!” (Isaia 66,5).
Aceştia, condamnaţi de către ceruri pentru faptul de a
se pune judecători pe ei înşişi, nici ei nu au intrat, iar
pe cei ce voiau să intre, i-au împiedicat să intre. (Luca
11,52). Repetăm: Milleriţii, sau „Prima Mişcare
Adventistă”, fiind singurii care niciodată nu au dat
afară pe nici unul din fraţii lor, este prin urmare
singura biserică care poate fi reprezentată de către
carul cu caii albi şi singura care merită numele de
„Filadelfia” – „dragoste frăţească”.
Toate cele şapte biserici antitipice (Apocalipsa 2

şi 3) au început bine dar mai târziu sau mai devreme
Satana a avut succes aducând în mijlocul fiecăreia în
succesiune un potop de agenţii satanice (în mod
figurativ, „neghina”) cu aspect de pretinşi credincioşi
ai Adevărului. Aceasta s-a întâmplat mai ales cu
conducerea prin intermediul căreia el a putut abate
biserici întregi. Şi de fiecare dată când unii membri
care au refuzat să urmeze conducerea omenească în
locul lui Hristos, au fost daţi afară. Cu adevărat,
întotdeauna când Dumnezeu a trimis o solie bisericii
Sale, conducerea, în loc de a fi de partea solului să
ajute pentru ca solia să ajungă la popor, s-au revoltat
împotriva lui, împiedicând calea, aproape ca o unitate,
pentru ca solia să nu ajungă la popor. Arătând cum
conducerea a încercat să pună stingătorul pe
31
„Prima Solie Adventistă” , şi cum ei au persecutat
pe laicii care au riscat să asculte predica lui Miller,
istoria bisericii spune:
„Dar când slujitorii şi conducătorii religiei au
început să fie ostili învăţăturii advente, dorind să pună
capăt oricărei agitaţii cu privire la acest subiect, nu
numai că i s- au împotrivit de la amvon, dar le-au
interzis şi membrilor privilegiul de a participa la
predicile unde se prezenta a doua venire sau chiar să
vorbească despre nădejdea lor în adunările bisericii.”
„…Au fost totuşi, comparativ, puţini slujitori care au
primit această solie; de aceea ea a fost încredinţată în
mare măsură credincioşilor laici umili. Fermierii îşi
părăseau câmpurile, mecanicii îşi lăsau sculele,
negustorii îşi părăseau mărfurile, iar specialiştii
renunţau la poziţiile lor; şi cu toate acestea, numărul
lucrătorilor era mic, în comparaţie cu lucrarea ce
trebuia împlinită.”
Tragedia Veacurilor pag.engl.376; 368.
„Lucrarea nu s-a întemeiat pe înţelepciunea şi pe
pregătirea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Nu
cei mai talentaţi, ci cei mai umili şi devotaţi au fost
printre primii care au auzit şi au luat aminte la
chemare….Aceia care mai înainte fuseseră în fruntea
lucrării au fost printre cei din urmă care s-au alăturat
ei.” (Tragedia Veacurilor pag.engl.402).
„Faptul că solia era, într-o mare măsură, predicată
de laici a fost folosit ca argument împotriva ei. Ca şi în
vechime, mărturia lămurită a Cuvântului lui
Dumnezeu a fost întâmpinată cu întrebarea: „A crezut
vreunul din conducători sau farisei?”… „Mulţimile,
32
încrezându-se orbeşte în pastorii lor, au refuzat să
asculte avertizarea; Şi alţii, deşi convinşi de adevăr, nu
îndrăzneau să-l mărturisească spre a nu fi „scoşi afară
din sinagogă”. (Idem pag.380)
„…Adevăraţii urmaşi ai lui Hristos… nu aşteaptă
ca adevărul să devină popular. Fiind convinşi de
datoria lor, ei primesc de bunăvoie crucea.” – (Idem
pag.460). „Cei cu inima împărţită şi superficiali nu s-
au mai putut sprijini pe credinţa fraţilor.(Idem
pag.395). „În loc să pună la îndoială şi să critice ceea
ce nu înţeleg, să ia seama mai degrabă la lumina care
străluceşte deja asupra lor şi vor primi o lumină mai
mare”. (Idem pag.528).
„Totdeauna a existat o categorie de oameni care
mărturisesc că sunt evlavioşi, dar care, în loc să
înainteze în cunoaşterea adevărului, îşi fac o religie din
căutarea greşelilor de caracter sau ale credinţei la aceia
pe care nu-i agreează. Aceştia sunt mâna dreaptă a lui
Satana.” Tragedia Veacurilor pag. 519
„Toţi aceia care caută cârlige de care să-şi agaţe
îndoielile le vor găsi. Iar aceia care refuză să
primească şi să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, până
când orice obiecţie a fost îndepărtată şi până când nu
mai este nici o ocazie de îndoială, nu vor veni
niciodată la lumină”. Tragedia Veacurilor pag.527
Dintre toate „cele şapte biserici” (Apocalipsa 2 şi
3), doar biserica „Filadelfia” (Millerită), nu a urmat
aceste practici satanice. Întotdeauna credincioasă lui
Dumnezeu, a ajuns la destinația prescrisă în 1844
33
încheind astfel scurtul dar imaculatul său drum.
Trăind întreaga sa viaţă sub supravegherea personală
a fondatorului ei, niciodată nu a fost remodelată. Fiind
fără condamnare, aşa cum este în mod perfect
ilustrată de către al treilea „car” şi
„caii” săi „albi”, el iese în relief în mod viguros spre
următoarea mişcare, reprezentată prin:
Al Patrulea Car.
Fiindcă primele trei „cară” cuprind istoria bisericii până
în 1844 D.C., cel de-al patrulea trebuie să reprezinte o
biserică ulterioară – care succede celei Millerite, sau
bisericii Filadelfia. Ultima dintre cele „şapte biserici”,
biserica
„laodiceenilor”, de aceea, inevitabil aceasta este cea
simbolizată de către al patrulea „car”.
În mijlocul confuziei multisectare care se extinde

în tot creştinismul în timpul prezent, poate să pară
dificil a separa pe laodiceeni de restul. Dar marele
Proiectant al tipurilor şi simbolurilor, Acela care
priveşte sfârşitul de la început, a arătat în mod precis
care va fi starea şi lucrarea ultimei biserici dintre cele
şapte, de aceea, prin Cuvântul Său, putem alege
această biserică dintre mulţimea de biserici, şi să o
punem ca un far, luminând în ceasul cel mai întunecos
al nopţii.
Dar chiar când Satana a făcut eforturi determinate

pentru a aplica rău numele „Filadelfia”, şi să o întunece
la vedere şisă o facă să treacă neobservată,
în felul acesta el a confundat
34
Numele Ultimului Car
Aşa cum numele de „Filadelfia” se potriveşte numai unei
biserici, şi numai la unul dintre cară, aşa numele
„Laodicean” în mod logic poate să se potrivească numai
la unul dintre cară şi numai la o denominaţiune.
Cuvântul însuşi provine din cuvântul grec, Lego-dikean,
care înseamnă „declarând judecată”. După evenimentul
bisericii Filadelfia, trebuie să fie, de aceea, o biserică
care „declară o judecată”. Şi este un fapt istoric că în
1844 D.C., însăşi anul când mişcarea Milerită a ajuns în
cele din urmă la direcţia stabilită, o nouă mişcare,
denominaţiunea Adventistă de Ziua a Şaptea, a ieşit
proclamând: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă,
căci a venit ceasul judecăţii Lui” (Apocalips 14,7).
În pofida raportului de neinvidiat al bisericii Laodiceei ,

fondatoarea acestei mişcări deosebită de fondatorii altor
mişcări, în mod onest declară în Mărturii vol. 3 pag. 252:
„Solia către biserica laodiceenilor este o acuzaţie
înspăimântătoare şi se aplică poporului lui Dumnezeu
din timpul de acum” – Adventiştii de Ziua a Şaptea.
Proclamând judecata, de asemenea pentru că se află în
nenorocita stare descrisă, biserica Adventistă de Ziua a
Şaptea, este singura care în mod corect poate fi numită
„Laodicea” – Proclamând Judecata. Ce perfectă potrivire
între descriere şi stare!
35
„Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu
toţii Numele Lui!” „căci Ţi s-a mărit faima prin
împlinirea făgăduinţelor Tale”. (Psalmi 34,3 ; 138,2).
Fiindcă ambele: cel de-al treilea car şi biserica Filadelfia

au fost identificate ca reprezentante a Mişcării Millerite,
şi de asemenea fiindcă biserica Laodiceea a fost
identificată ca reprezentant al Mişcării Adventiste de
Ziua a Şaptea, atunci incontestabil survine că „al patrulea
car”, ultimul dintre cară, este simbolul bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea – Laodiceea.
Acum, dacă această aplicaţie a „carului” este

greşită, simpla şi pozitiva probă este, desigur, că
aceasta nu poate fi făcută pentru ca să se potrivească
Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, dar dacă este
corectă, atunci, prin aceeaşi probă, aceasta nu se poate
face în mod adecvat pentru ca să se potrivească altei
biserici ci numai la biserica Adventistă: Pentru că
simbolurile divine sunt trasate în mod perfect pentru ca
să se potrivească numai unui singur obiect. De aceea,
proba finală a interpretării date aici, este concluzia
părţii paradoxalea simbolismului –
Caii Bălţaţi (Gri) şi O Dublă Conducere.
Şi în „al patrulea car” au fost „cai bălţaţi(gri) şi murgi”

(KJV). Partea anormală a acestei profeţii simbolice este,
în mod evident, că al patrulea car, spre deosebire de
ceilalţi trei, are o dublă pereche de cai.
36
Dar cel mai mult atrage atenţia la întregul simbolism
faptul paradoxal că „cei bălţaţi (gri) s-au îndreptat spre
ţara de miazăzi (Sud), şi „Cei murgi(vezi traducerea
King James) au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să
cutreiere pământul.” (Zaharia 6,6.7). Cei bălţaţi (gri) s-au
îndreptat într-o direcţie, şi cei murgi (cafeniu închis) în
altă direcţie, şi cu toate acestea ambii trag acelaşi car!
În mod evident, de aceea, această împrejurare

ciudată trebuie să aibă o lecţie singulară de adevăr
prezent, de o mare importanţă pentru biserica lui
Dumnezeu la ora actuală, când viziunea a fost deschisă
şi adevărul descoperit, în timpul în care biserica se
confruntă cu o problemă atât de stranie şi încurcată
încât înţelepciunea umană nu este în stare să o rezolve.
Diferitele perechi de cai prinse la cel de-al

patrulea car, fiecare trăgând în direcţii diferite una de
cealaltă, nu arată că există numai o dublă conducere
în biserica Laodiceană, ci la fel că una se opune
celeilalte în caracter şi în planuri. Fiind stranie această
situație, cei înţelepţi o vor examina bine. Deoarece
Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit, şi pentru că
simbolismul descrie perfect controversa care se
împlineşte în faţa ochilor lor, ei vor apuca cu dârzenie
adevărul.
Acum pentru explicaţia părţii culminante şi

enigmatice a acestui simbolism, trebuie să mergem la
raportul din trecut şi la cel prezent despre biserica
Laodiceea.
37
Fiindcă mesajul pentru fiecare biserică este adresat
„îngerului” care este în slujba sfeşnicului, (biserica
Apocalipsa 1,20), Ioan a fost instruit: „Îngerului Bisericii
din Laodicea scrie-i”. (Apocalips 3,14). Dar acest
„înger” nu poate fi un înger ceresc, pentru că el este găsit
cu lipsuri: „nici rece, nici în clocot”, ci „ticălos,
nenorocit, sărac, orb şi gol”
„şi nu ştie”. (Apocalips 3,16.17). Şi ce altceva mai poate
fi acest înger dacă nu un înger pământesc căruia i s-a
încredinţat
„sfeşnicul”? În mod clar, atunci, el şi robul „pe care l-a
pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea
hrana la vremea hotărâtă?” (Matei 24, 45) ambii, sunt
identici, reprezentând în mod clar pe conducătorii
bisericii, nu pe membrii simpli.
Oricine are o cunoaştere rezonabilă a Scripturilor, ar

trebui să ştie că Dumnezeu nu poate termina lucrarea Sa
pe pământ cu o conducere „ticălos, nenorocit, sărac, orb,
şi gol;” şi ceea ce este şi mai rău, este că nici măcar nu
cunoaşte starea sa. Cei care scuză copleşitoarea răutate în
toate părţile, nu sunt adevăratul popor al lui Dumnezeu;
ci sunt „neghină”, sămânţa răului.
„Solia pe care Dumnezeu o trimite prin servii

Săi”, spune Spiritul Profetic „va fi batjocorită şi luat în
râs de către păstorii necredincioşi, care calcă cu
picioarele lor hrana şi nutreţul, dând turmei ca hrană
ceea ce ei aumurdărit”.
38
„Vai de voi păstorilor care distrugeţi şi risipiţi
oile păşunii Mele! - spune Domnul”. (Review and
Herald, iunie 25, 1901).
Ţinând seama de acest fapt trist, Dumnezeu trebuie
să aibă o a doua conducere pentru a termina grandioasa
Sa lucrare de la începutul lumii. Despre aceşti al doilea
grup de slujitori, citim: „Şi am văzut un alt înger, care se
suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea
Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei
patru îngeri,… zicând: “Nu vătămaţi pământul, nici
marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea
slujitorilor Dumnezeului nostru!” „Şi în gura lor nu s-a
găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de
domnie al lui Dumnezeu”. (Apocalips 7,2.3; 14,5).
Astfel, prin mărturie şi simbol, Cuvântul lui Dumnezeu
prezintă două clase diferite de „slujitori” – unii
„căldicei” şi alţii „fără vină”.
Această temă este atât de importantă încât

Spiritul Profetic ne dă lumină chiar şi în alt aspect al
său:
„Dar zilele purificãrii bisericii se grăbesc foarte.

Dumnezeu va avea un popor curat şi credincios. …
Aceia care s-au încrezut în intelect, în geniu sau talent
nu vor sta atunci în fruntea membrilor bisericii.”
(Mărturii vol.5 pag. 80).
Faptul că, conferinţele noastre acordă licenţă

pastorală numai la absolvenţii de colegiu, arată că ei se
încred în înţelepciunea omenească –
39
înţelepciune pe care Dumnezeu nu o poate
folosi mai mult acum, decât atunci când Moise a
demonstrat-o. Şi faptul că ei au urmat acest curs
neînţelept, timp de ani, este o altă dovadă de
netăgăduit în faptul că clerul în timpul prezent include
oameni pe care Dumnezeu nu-i poate folosi, nu numai
pentru că sunt independenţi de El, ci la fel pentru că
împotriva voinţei Domnului au menţinut în afara
lucrării pe aceia, pecare El îi poate folosi.
„Acum eu vreau să spun, Dumnezeu nu a pus nici

o putere regească în rândurile noastre pentru a controla
aceasta sau cealaltă ramură a lucrării. Lucrarea a fost
limitată în mare măsură prin eforturile care se fac
pentru a controla fiecare ramură. Aici este o vie
prezentând locurile sale neroditoare care nu sunt
lucrate. Şi dacă cineva va începe să lucreze aceste
locuri în numele Domnului, dacă nu obţine
permisiunea oamenilor dintr-un cerc de autoritate, nu
va primi ajutor. Dumnezeu doreşte ca lucrătorii Săi să
aibă ajutor. Dacă o sută ar începe o misiune în
câmpurile sărace, strigând la Dumnezeu, El va
deschide calea în faţa lor”.
„Permiteți-mi să vă spun că dacă inima

dumneavoastră este în lucrare, şi aveţi credinţă în
Dumnezeu, nu trebuie să depindeţi de permisiunea
niciunui pastor sau oricăror alți oameni: Dacă
dumneavoastră veţi merge în numele Domnului, pe o
cale umilă făcând tot ceea ce puteţi pentru a învăţa
adevărul, Dumnezeu vă va apăra”.
40
„Dacă lucrarea nu ar fi fost atât de limitată de către
un impediment aici, şi un impediment dincolo, şi
altă piedică pe de altă parte, ar fi avansat în
maiestatea sa. Ar fi avansat slab la început; „Dar
Dumnezeul cerurilor trăieşte”. (Review and Herald,
aprilie 16, 1901)
Până când Pavel nu a părăsit toată încrederea în
înţelepciunea omenească, socotind-o pierdere pentru
Hristos, Dumnezeu nu a putut să înalţe lucrarea Sa
puternică. „Cât despre mine, fraţilor,” spune marele
apostol „când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc
taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune
strălucită”. (1 Corinteni 2,1). Dar spre deosebire de
umilul Pavel, marii oameni din biserică astăzi „sunt
mulţumiţi de ei înşişi, independenţi de Dumnezeu şi El
nu-i poate folosi. …Chemarea la această mare şi solemnă
lucrare a fost” din 1844 „adresată oamenilor învăţaţi şi în
poziţii de răspundere; dacă aceştia ar fi fost mici în ochii
lor şi s-ar fi încrezut pe deplin în Domnul, El i-ar fi
onorat ca purtători ai stindardului în triumful biruinţei.
Dar ei s-au depărtat de Dumnezeu, s-au supus influenţei
lumii şi Domnul i-a lepădat”. Mărturii vol. 5 pag. 80.82
Dar „Dumnezeu are slujitori credincioşi care, în
timpul zguduirii, în timpul de probă, vor fi scoşi la
iveală. Acum sunt ascunse suflete preţioase, care nu şi-
au plecat genunchii înaintea lui Baal. Ei n-au avut
lumina care a strălucit asupra ta atât de puternic. Dar,
sub un exterior neatrăgător şi necioplit, poate fi
descoperită cea mai curată strălucire a unui caracter
creştin”. Mărturii vol.5 pag. 80. 81
41
Astfel în armonia lor perfectă şi reciprocă, Biblia şi
Spiritul Profetic încă odată se înalţă unul pe celălalt, şi
clarifică paradoxul celui de-al patrulea car – cu dublul
său atelaj de cai, fiecare dintre ei, aşa cum arată culorile
şi ţintele lor, sunt opuse în caracter, principiu şi ţintă;
fiecare dintre ei reclamând dreptul la car. Încercând să-l
menţină în ţara de miazăzi (Sud) (Egipt) unde orbeşte ei
„se bizuiesc pe drojdiile lor” cei bălţaţi (gri),
conducerea din capul carului,
„zic în inima lor: „Domnul nu va face nici bine nici rău!”
De aceea „Averile lor vor fi de jaf, şi casele lor vor fi
pustiite;” (Ţefania 1,12.13). În timp ce caii puternici
(cafenii), conducerea care este în spatele celor bălţaţi, se
străduiesc să meargă să cutreiere pământul.
Cei dintâi (bălţaţi) spun: „Domnul… este prea milostiv

pentru a aduce asupra oamenilor judecăţile Lui” prin
împlinirea lui Ezechiel 9 asupra lor, în timp ce ceilalţi
suspină şi gem” (gem şi strigă – traducerea King James)
„pentru urâciunile care se fac în mijlocul ei” (biserica).
Astfel în timp ce în spatele cailor bălţaţi (gri), există un
strigăt al vizitei lui Dumnezeu, în faţa celor cafenii
(puternici) este strigătul de „pace şi siguranţă” este
strigătul oamenilor care nu-şi vor mai ridica niciodată
glasul asemenea unei trâmbiţe, pentru a
arăta poporului lui Dumnezeu nelegiuirea lor şi

casei lui Iacob, păcatele lor. Aceşti câini muţi, care nu
latră,” zice fondatoarea bisericii „sunt aceia care vor
simţi
42
răzbunarea cea dreaptă a unui Dumnezeu ofensat.
Bărbaţi, fecioare şi copii, vor pieri cu toţii împreună”.
Mărturii vol.5 pag. engl.211
De aceea în timp ce pe de-o parte, vedem eşecul
cailor bălţaţi (gri), pentru a menţine controlul carului
(biserica) prin neglijarea datoriei lor, pe de cealaltă
parte, profetică şi în mod real vedem pe caii cei murgi
(puternici) pregătindu-se pentru aintra în posesia carului
la timpul stabilit; sau, cum îngerul, vorbind în timpul
profetic trecut, i-a explicat: Ei „au cerut să meargă să
cutreiere pământul.” (Zaharia 6,7).
Diferiţi la culoare, cele două grupe sunt simbolul
a două clase de slujitori diferite în caracter. Prima
clasă (cei bălţaţi – gri) sunt a „oamenilor învăţaţi şi în
poziţii de răspundere;” dar „Ei sunt mulţumiţi de ei
înşişi, independenţi de Dumnezeu şi El nu-i poate
folosi.” Ultimii, murgii, aceia pe care „Dumnezeu…
va înălţa şi va înflăcăra în mijlocul nostru” sunt „aceia
care sunt învăţaţi mai degrabă prin ungerea de către
Duhul Sfânt decât printr-o instruire exterioară în
instituţii ştiinţifice…. Dumnezeu va demonstra faptul
că El nu este dependent de muritori învăţaţi şi
importanţi în ochii lor.” Mărturii vol. 5 pag.engl. 80.
82
Ba mai mult, această ultimă clasă, are „strălucirea
pură a unui caracter autentic creştin,” „dar, el poate să
fie sub un exterior necioplit și neatrăgător” fără a fi
poleiţi cu aşa zisa, „înalta educaţie”. „Dumnezeu va
folosi oameni pentruîmplinirea
43
planului Său, pe care unii dintre fraţii lor i-ar
respinge ca fiind incapabili de a fi angajaţi în lucrare”
Review and Herald, februarie 9, 1885
„Şi Eu însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele din
toate ţările, în care le-am izgonit; le voi aduce înapoi în
păşunea lor, şi vor creşte şi se vor înmulţi. Voi pune
peste ele păstori care le vor paşte; nu le va mai fi teamă,
nici groază, şi nu va mai lipsi nici una din ele, zice
Domnul”. (Ieremia 23, 3. 4).
Chiar dacă aceşti slujitori ai lui Dumnezeu, care
vor fi scoşi la iveală în timpul purificării bisericii, „n-
au avut lumina care a strălucit.. atât de puternic”,
asupra celorlalţi, cu toate acestea se spune despre ei:
„Cel mai slab şi cel mai ezitant din biserică va fi atunci
ca David - hotărât să facă ceva… Atunci, biserica
lui Dumnezeu va apărea
„frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca
nişte oşti sub steagurile lor”. „Ea trebuie să meargă în
toată lumea, biruitoare şi ca să biruiască.” Mărturii
vol. 5. pag. 81. 82;-- Profeţi şi Regi pag. engl.725
Unde altundeva în tot crestinismul cu exceptia

denominatiunii de Ziua a Saptea (Biserica Adventiste
Laodiceea), se poate găsi împlinirea istoriei profetice a
bisericii descoperită în acest studiu? Dacă această
alarmantă descoperire a adevărului prezent, clară şi
adevărată ca şi conflictul între bine şi rău, nu ajunge
până la inima Laodiceenilor atunci nimic nu o mai
poate atinge vreodată.
Oh, frate şi soră, nu fiţi înşelat: Dacă aceasta

44
nu ajunge la inima
dumneavoastră acum la timpul potrivit pentru a vă salva
de răul care va veni, cu siguranţă vă va surprinde, când
va veni, dar atunci numai pentru a vă distruge, nu pentru
a vă salva. Aşa că nu mai staţi cu caii bălţaţi (gri) în
Egipt, pentru că dacă faceți asta veţi pieri acolo cu ei în
timp ce
Caii Murgi Vor Duce Carul În Ţara Făgăduinţei.
Văzând cum carul este tras de către ambele

grupuri, fiecare trăgând în direcţii diferite unul de
celălalt, în mod evident ambii nu pot câştiga fără să
rupă carul în două, lăsându-l astfel ruinat şi ne-
folosibil. De aceea, unei perechi (de cai) sau celeilalte
trebuie să le fie tăiate ştreangurile. Şi faptul că cei
murgi („caii puternici” Zaharia 6,3 vezi versiunea King
James) sunt cei care merg „să cutreiere pământul”, în
timp ce bălţaţii (gri) rămân în Egipt, arată că doar cei
murgi (cafenii) vor poseda carul şi îl vor duce din
Egipt în ţarafăgăduinţei.
Chiar dacă această remarcabilă simbolistică

profetică, acum descoperită în mod complet, era numai
o altă profeţie necunoscută atunci când „Toiagul
Păstorului” vol. 1 a fost publicat şi trimis la
denominaţiunea Adventistă de Ziua a Şaptea în 1930,
totuşi mesajul său important pentru Laodiceea
(declarând că profeţia din capitolul nouă din Ezechiel
este pe punctul de a se împlini şi că cei care rămân
(scapă) de
„măcel” vor forma conducerea bisericii viitoare)
45
tragedia avertizării în acest paradox singular
descoperit aici, a fost anticipat. Astfel vedem că
chiar de la început, Toiagul Păstorului, proiectând o
viziune anticipată a aceleiaşi
probleme critice care se găseşte în avertizare –
paradoxul descoperit aici, a fost publicat într-o
claritate precedentă a profeţiei din Zaharia. Şi în mod
reciproc această notabilă predicare nu face numai ca
Cuvântul lui Dumnezeu să apară mai minunat ca până
acum, ci la fel susţine mesajul Toiagul Păstorului şi
descoperă rezultatul tulburătoarei dificultăţi din faţa
noastră, aşa cum niciodată nu s-a întâmplat în istoria
bisericii.
Deşi conducătorii denominaţiunii A.Z.Ş. sunt
hotărâți să scoată afară din biserică pe toţi aceia care
cred în mesajul Toiagul Păstorului, ei încearcă să facă
să pară că susţinătorii Toiagului scot ei înşişi pe
ceilalți. Totuşi, adevărul paradoxal arată că ei trebuie
să posede „carul”, şi refuzul de a lăsa biserica
demonstrează în realitate certitudinea că numai caii
murgi (cafenii) vor duce carul la destinaţie – „să
cutreiere pământul”.
Descoperirea acestei avertizări - paradoxale la fel
arată că Dumnezeu controlează Scripturile, şi le aduce
la lumină exact la timpul în care poporul Său are
nevoie să ştie ce cale să aleagă. Şi acum fiindcă am
găsit calea, să facem ce au făcut apostolii, să rămânem
în biserică până când ni se va spune:
46
„Mergeţi şi cutreieraţi pământul”. Astfel făcându-ne
partea noastră, se va spune despre noi: „împăraţii
oştirilor fug, fug, şi cea care rămâne acasă, (biserică)
împarte prada.
Pe când voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile
porumbelului sunt acoperite de argint, şi penele lui sunt
de un galben auriu”. Psami 68:12,13
Aşa că, în timp ce caii cei murgi (cafenii) se pregătesc
pentru a „cutreiera pământul”, cei bălţaţi (gri) se
străduiesc să-i dea afară pe caii murgi (cafenii) departe
de car şi să-i ţină în
Ţara De Miazăzi (Sudică).
Pentru a determina semnificaţia antitipică a „ţării de

miazăzi” (Sud), să consultăm Apocalipsa: „Voi da celor
doi martori ai mei sa proorocească, îmbrăcaţi în saci, o
mie două sute şaizeci de zile. Când îşi vor isprăvi
mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adânc, va face
război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. Şi trupurile lor
moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în
înţeles duhovnicesc, se cheamă
„Sodoma” şi „Egipt”, unde a fost răstignit şi Domnul
lor.”
(Apocalips 11,3.7.8).
„Cei doi martori” spune Spiritul Profetic

„reprezintă Scripturile Vechiului şi Noului
Testament... şi-au continuatmărturia
47
în toată perioada celor 1260 de ani… Perioada în
care cei doi martori urmau să proorocească în saci s-a
încheiat în anul 1798… Anul 1793 a fost acela în
care
decretul care desfiinţa religia creştină şi respingea
Biblia(sau ucidea pe cei doi martori)”. a fost trecut
prin Convenţia Naţională a Franţei.” (Tragedia
Veacurilor pag. 267. 268. 287)
De aceea, fiindcă guvernul ateu francez în 1793 este

denumit de Scriptură „Sodoma” şi “Egipt”, unde a fost
răstignit şi Domnul lor”, vechiul Egipt „ţara de miazăzi
(Sud), - este simbolul lumii noastre prezente în general,
unde
„unde a fost răstignit şi Domnul lor”. Prin urmare, chiar
dacă
„caii negri şi cei albi” au mers „în ţara de miazănoapte”
(Nord) (creştinismul), „caii bălţaţi” (gri) au mers „în ţara
de miazăzi” (Sud) (lumea).
În remarcabila însufleţire a acestei faze particulare a

profeţiei, denominaţiunea Adventistă de Ziua a Şaptea,
după decepţia din 1844 , a ieşit în împlinirea următoarei
însărcinări divine: „Trebuie să prooroceşti din nou cu
privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi”.
(Apocalips 10,11). Astfel, „cuvântul proorociei făcut şi
mai tare”, susţinut în detalii de către istoria bisericii,
stabileşte faptul că mesajul denominaţiunii Adventiste de
Ziua a Şaptea s-a dat lumii – Egipt. Iată pericolul celui
de-al „patrulea car” (A.Z.Ş.), nu este de a merge în
Babilon, ci dimpotrivă, în Egipt.
48
În confirmarea întărită a acestui clar şi alarmant fapt
profetic, Spiritul Profetic spune: „Sunt plină de tristeţe
când mă gândesc la starea noastră, ca popor…Biserica
şi-a
întors spatele şi n-a mai urmat pe Domnul Hristos,
conducătorul ei, şi se retrage în mod sigur spre Egipt. Şi
cu toate acestea, puţini sunt alarmaţi sau surprinşi de
lipsa lor de putere spirituală”. ( Mărturii vol. 5
pag.217)
Dar unii cu obiceiul născocit al struţului, de a-şi
ascunde capul pentru a nu vedea pericolul, strigă de
sub nisip, ca şi cum „nu este pericol. Această mişcare
va triumfa”. Dar cea mai bună dovadă că marele
obiectiv al mişcării Adventiste de Ziua a Şaptea se află
în cel mai mare pericol de a cădea, este interesul
profund arătat de către preşedintele conferinţei
Generale, într-un discurs publicat în revista Review
and Herald, octombrie 14, 1937, pe care-l vom
menţiona parţial cum urmează:
„Declar în mod solemn că există puteri şi
influenţe la lucru care, dacă nu se opresc ne vor face
atât de nepregătiţi pentru a doua venire a lui Hristos
precum era Israel de la prima Sa venire. Să nu greșim
cu privire la aceasta. Eu văd aceste influenţe lucrând.
Spiritul de Saducheism lucrează ca şi drojdia, şi
doresc să ridic vocea încă în rugăminţi fierbinţi pentru
ca voi să vă puteţi lua răspunderea ca uşa să fie închisă
împotriva acestor interpuneri… Vă invit pe toţi să vă
uniţi în luptă împotriva spiritului de Saducheism,
spiritului de conformare cu lumea, spiritul care dacă i
se va permite
49
va distruge şi va schimba, în mod complet spiritul
şi scopul acestei mişcări… De asemenea îmi vine
această întrebare: Noi suntem în apărarea acestor mari
principii ale adevărului pe care Dumnezeu ni le-a
încredinţat, permiţând
ca mantia să cadă de pe umerii noştri proprii pe umerii
altora? Vom permite ca alţii să ocupe locurile noastre
şi să cheme lumea la o reformă cu privire la unele
dintre aceste linii?
„Obiectivul Mişcării În Balanţă”
„Cred că ar trebui să ne înviorăm cu putere.

Acesta nu este un timp obişnuit. Aceste timpuri cer
ceva neobişnuit. Doresc să mă opresc aici în faţa
dumneavoastră astăzi ca unul care crede, şi care crede
profund, serios şi cu înflăcărare, că toate planurile şi
obiectivele acestei mişcări astăzi sunt în balanţă. Este
partea noastră să punem talgerul balanţei de partea
corectă…
„Vă spun, prietenii mei, cu toată seriozitatea, că

azi mulţi dintre tinerii noştri sunt confuzi şi credinţa
lor este slăbită prin ceea ce văd şi aud. Nu ştiaţi
aceasta? Nu este adevărat? Poate fi un adevăr
infailibil, dar mulţi dintre tineriinoştri în ziua de azi nu
cred în Spiritul Profetic din cauza inconsistenţei pe
care ei o văd în viaţa acelora care ar trebui să fie
conducătorii lor. Dacă dorim ca tinerii să creadă,
trebuie să le dăm exemplu în credinţă şi practică.”
50
„Cred că a sosit timpul când a da un exemplu
corect trebuie să fie o provocare pentru tot poporul
nostru. Nu este bine ca să pozăm în faţa lumii într-o
anume lumină şi după
aceea să acomodăm cursul şi planul nostru conform cu
altă politică. Oh, Dumnezeu să ne poată ajuta să ne
întoarcem la simplitate şi credinţă, la ascultarea şi
practica corectă. Majoritatea poporului nostru
cunoaşte normele aşa cum învaţă Spiritul Profetic, şi
atunci când ne văd violându-le prin practica noastră,
îşi pierd credinţa, nu numai în Mărturii, ci la fel şi în
conducerea noastră. Să fim conducători conştienţi. Să
practicăm ceea ce predicăm...”
„Nu atacurile vrăjmaşului sunt lucrul de care să

ne temem. Nu, lucrul de care mă tem este propria
noastră deviere de la direcţia adevărată. Acesta este
cel mai dificil lucru cu care să ne luptăm...”
„Suntem poporul cu ceea mai mare nevoie pe

pământ. Prietenii mei, avem nevoie să se facă ceva
extraordinar pentru noi. O mare procesiune înaintează
spre împărăţie. Conducem noi eforturile lui Dumnezeu
în direcţia corectă?”
„Ameninţaţi De Asemănarea Cu Lumea”

„Cred că spiritul societăţii, spiritul lumesc, a
venit în multe forme între noi. Nu doresc să gândiţi că
sunt descurajat cu privire la perspectiva noastră. Nu,
mulţumesc lui Dumnezeu, eu ştiu că această Mişcare
va avansa biruitoare şi
51
victorioasă. Cu toate acestea eu simt că ar fi o
neglijenţă din partea mea dacă nu aş arăta unele
semne de pericol de-a
lungul drumului, şi cărora eu cred că trebuie să le
acordămatenţie”.
„Doresc să repet că unii dintre părinţii noştri sunt
neliniştiţi încercând să păstreze credinţa fiilor şi
fiicelor lor, de unele lucruri, care se învaţă în unele
dintre sălile noastre de clasă. Ei vin ca să ne spună că
unii profesori de Biblie nu permit studenţilor să
citească din „Hristos Lumina Lumii” într-o clasă ce
învaţă viaţa lui Hristos. Unii vin şi spun că Spiritul
Profetic este discreditat în înţelegerea şi credinţa fiilor
şi fiicelor lor prin interpretările istorice pe care ei le
primesc, că aceste interpretări adesea au făcut să
discreditezedeclaraţiile clare ale Spiritului Profetic.”
„Există un alt lucru căruia cred că trebuie să-i
acordăm atenţie. Are de-a face cu viaţa socială şi
activităţile în instituţiile noastre educative. E nevoie ca
facultăţile să acorde mai multă grijă şi atenţie la unele
dintre aceste probleme. Cred că dezvoltăm în unele
centre educative, ale noastre o aristocraţie în
îmbrăcăminte cu care unii copii îi fac de ruşine pe
părinţii lor. Facultăţile permit copiilor să adopte un stil
de a se îmbrăca care stabilesc norma pentru toţi
studenţii, şi dacă ei nu se conformează, părinţii şi
studenţii sunt stânjeniţi. În mod frecvent aceasta
rezultă pur şi simplu într-o prezentare de modă
lumească şi acomodare cu lumea. Doresc să-mi ridic
vocea astăzi împotriva acestora şi fac un apel să opriţi
această tendinţă.” ***
52
„Foarte mulţi tineri astăzi sunt conduşi la o
conformitatelumească de către unii lideri care se unesc
ei înşişi la forma de distracţie şi plăcere lumească.
Prietenii mei, eu doresc ca tinerii noştri să poată fi
ţinuţi departe de aceste festivităţi de pe plajă şi paradă
de dezbrăcaţi, şi cinematografe sau teatre şi orice alt
loc nesigur unde nu trebuie să asiste dar unde sunt duşi
uneori de către liderii lor. Eu cred că este de datoria
fiecărui comitet al şcolii şi fiecare facultate educativă
să ia măsuri pentru a schimba aceste lucruri. Cât de
departe am putea merge în această problemă de
conformitate lumească? Ne-ar înşela cu spiritul de
compromis. Să nu fim ca acel popor din vechime
care au permis ca crezurile lor religioase să fie otrăvite
prin contactul cu lumea încât au fost incapabili de a
recunoaşte pe propriul Mesia când El a apărut.”
„Pionierii ar recunoaşte această Mişcare dacă astăzi ar

învia? Ar recunoaşte mişcarea ce ei au început-o în
această lume şi au înmânat-o succesorilor lor? Ar
recunoaşte-o cu adevărat? Pentru mine aceasta este o
întrebare provocatoare şi importantă. Unii ar putea
spune: „Oh, ei erau învechiţi! Ei erau demodaţi. Ei erau
cu totul rămaşi în urmă. Astăzi normele s-au schimbat”
Aceasta este o expresie favorită
53
pentru unii, dar eu nu o cred. Eu susţin că fiecare
normă corectă, adevărată şi proprie care a predominat
şi este bazată
pe Cuvântul lui Dumnezeu, este la fel de vitală astăzi
precum a fost întotdeauna. Nu sunt unul dintre cei care
sunt dispuşi să admită că normele s-au schimbat. Acest
argument sugerează că noi astăzi am coborât normele
şi este folosit numai de către cei care doresc să
coboare normele. În timp ce ne apropiem tot mai mult
de împărăţia lui Dumnezeu, ar trebui să avem norme
tot mai înalte”.
** *
„Dacă Isus ar fi prezent astăzi aici Ne-ar
recunoaşte? Cu adevărat pot să spun, l-am recunoaşte
noi pe El? Cu adevărat pot să spun, L-am recunoaşte
noi pe El? Oh! Sper că acele cărări ale corupţiei
lumeşti şi otrăvitoare să nu fi prins rădăcini până la
gradul ca Isus să nu ne recunoască! Mă simt foarte
solemn şi foarte serios când mă gândesc la aceste
lucruri”.
** *
„Prietenii mei, cu adevărat mă îngrijorează aceste
tendinţe şi sensul lor. Mărturisesc marea mea nelinişte
pentru aceasta. Aici suntem astăzi, un grup de lideri, şi
când vom ieşi din acest loc, unde ne vom întoarce?
Vom găsi mii de tineri de-ai noştri. Ne vom întoarce şi
vom continua să influenţăm şi să formăm vieţile miilor
de tineri, şi să-i conducem – Dar cum să-i conducem?
Şi unde să-i conducem?”
54
„Este Nevoie De O Redeşteptare”
„Ce ne-ar spune Isus astăzi dacă ar fi aici? Ar

începe curăţirea templelor din inimile noastre pentru a
scoate afară spiritul de saducheism, de materialism, şi
de conformare cu lumea? Eu cred că El ar face-o. Cred
că, ceea ce avem mai multă nevoie astăzi, ca şi grup
de educatori şi lideri, mai mult decât orice alt lucru,
este ceva ce nu poate veni nici dintr-un comitet de
rezoluţii, şi aceasta este o redeşteptare a evlaviei
primare. Facă Dumnezeu ca această convenţie să nu se
termine până când acest ceva va veni la noi – nu o
redeşteptare doar cu buzele. Ci o redeşteptare din
inimă şi-n viaţă, o schimbare de practici, o schimbare
care să ne ajute să fim loiali în obiectivele noastre în
această mare mişcare. Astăzi eu vă rog pe fiecare
dintre dumneavoastră să luaţi ochii de la lume şi să
alegeţi pe Mielul lui Dumnezeu care ia păcatele lumii.
Să vorbim mai mult despre ceea ce El este pentru
această mişcare decât o facem cu alte lucruri care
ocupă atât de mult timp şi conversaţie...” (Review and
Herald, vol. 114. nr. 41, octombrie 14, 1937, pag. 4-
6).
Oh! Din orice unghi am privi este teribil de
clar, faptul că, caii bălţaţi (gri) au dus carul spre
lume în loc să-l scoată din ea! Chiar şi Preşedintele
Conferinţei Generale îi roagă pe aceşti lideri amatori
de lume să-şi corecteze căile şi faptele lor (Ieremia
7,3). Dar chiar dacă nu-şi abandonează vechile cărări,
cu toate acestea sunt păstraţi de către
55
denominaţiune, chiar dacă continuă să conducă poporul
departe de Dumnezeu şi de Spiritul Profetic, şi
apropiindu-l de
lume şi influenţa ei corupătoare. Şi fiindcă ei dau afară
din biserică pe cei care se străduiesc să-i trezească pe
Laodiceeni, nu se va ridica la fel Preşedintele Conferinţei
Generale în eforturile sale pentru redeșteptare să se
trezească la ironica situaţie prezentă și în loc de a mai
susține pe aceşti lideri încăpăţânaţi, să-i înlăture, şi să-i
accepte din nou în frățietate pe cei care „gem şi strigă”
(traducerea King James)
Mărturii pentru Comunitate vol.5 pag. 210.
Şi în timp ce caii cei bălţaţi (gri) aduc această tragedie

asupra lor însăşi, lâncezind în „Ţara de miazăzi” (Sud),
căldicei şi satisfăcuţi cu achiziţiile lor; caii cei murgi
(cafenii)
„Cer să cutreiere pământul”, adică ei se pregătesc pentru
a merge, dar nu pot să meargă până nu l-i se va spune:
„Mergeţi şi cutreieraţi pământul”. În final, ei îl vor
cutreiera, demonstrând că ei sunt onoraţi de Dumnezeu
pentru a duce Stindardul Său în triumf la victorie.
În aceste circumstanţe limitate, se găseşte din nou

proba siguranţei Toiagului, pentru că de la început, a
proclamat că mesajul celor trei îngeri nu poate merge
până la marginile pământului până după împlinirea lui
Ezechiel 9 şi după revărsarea Duhului Sfânt, aşa cum
se descrie în Ioel 2,28 – timpul în care Domnul în mod
profetic a spus „Duceţi-vă”.
56
Dacă liderii actuali, cei care sunt reprezentaţi prin, „caii
bălţaţi” (gri) ar fi acordat atenţie la „chemarea pentru
reformă”, şi „dacă aceştia ar fi fost mici în ochii lor”
spune Spiritul Profetic „şi s-ar fi încrezut pe deplin în
Domnul, El i-ar fi onorat ca purtători ai stindardului în
triumful biruinţei. Dar ei s-au depărtat de Dumnezeu, s-
au supus influenţei lumii şi Domnul i-a lepădat”.
(Mărturii vol.5 pag. 82). „Dar, fiindcă eşti căldicel, nici
rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”.
(Apocalips 3,16).
Atunci ei vor căuta acest „ulei de rezervă”, dar iată că va

fi destul de târziu pentru ca să profite de oricare dintre
răspunsurile la întrebările lor înfricoşătoare: „Suntem
noi... permiţând ca mantia să cadă de pe umerii noştri pe
umerii altora? Vom permite ca alţii să ia locurile noastre,
pentru a chema lumea la o reformă...?”
Pentru a fi siguri, „această mişcare” (car) este
destinat pentru ca să avanseze biruitor, dar numai în
spatele conduceriicailor cafenii (puternici).
Lanţul de fapte conectate aici cu privire la starea

bisericii sunt atât de solid făurite în profeţie şi istorie,
încât nimeni nu-l poate rupe. Fără îndoială fiecare
verigă profetică este atât de clară încât chiar şi
Preşedintele Conferinţei Generale este alarmat. Încă în
pofida acestui fapt, serva Domnului prezice că
„lumina care va lumina pământul cu slava sa, va fi
numită o lumină falsă, de către aceia care refuză să
umble în slava sa crescândă”.
Review and Herald, mai 27, 1890.
57
„În manifestarea puterii care va lumina pământul cu
slava sa, ei vor vedea numai ceva care în orbirea lor ei
cred că este ceva periculos, ceva care va stârni temerile
lor, şi se vor întări pe ei înşişi pentru a i se împotrivi.
Pentru că Domnul nu lucrează conform aşteptărilor şi
ideilor lor, se vor opune lucrării. Ei spun: „De ce nu am
cunoaşte Duhul lui Dumnezeu, când am fost atâţia ani în
lucrare?” --Şcoala de pregătire Biblică, 1907.
Retipărit în Review and Herald, noiembrie 7, 1918
„Când Domnul are o lumină pentru poporul Său, Satana

să stea liniştit, calm şi să nu facă nici un efort pentru a-i
împiedica să o primească. El va lucra asupra minţii
pentru a trezi neîncredere, gelozie şi necredinţă. Să fim
atenţi ca nu cumva să respingem, să refuzăm lumina pe
care Dumnezeu ne-o trimite, pentru faptul că ea nu vine
într-un fel în care să ne placă. Să nu îndepărtăm
binecuvântările lui Dumnezeu de la noi pentru că nu ştim
timpul cercetării noastre. Dacă sunt unii care nu văd şi
nu primesc lumina pentru ei, aceştia să nu stea în calea
altora. Să nu se spună despre acest popor foarte favorizat
ceea ce se spunea despre iudei atunci când vestea cea
bună a Împărăţiei le-a fost vestită: „Nici voi nu intraţi în
ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre”.
Mărturii vol.5. pag. 728
58
Prin toate aceste lucruri, le amintim fraţilor noştri
conducători, a fost exact ceea ce s-a întâmplat în
nemilosul fel de a fi tratat, acordat mesajului din
1888, când a fost: „nesocotită, combătută, luată în
râs şi lepădată” şi „aceasta a fost denunţată, că ar
duce la entuziasm şi fanatism”. (Mărturii pentru
Pastori și Slujitorii Evangheliei pag.engl. 468). Fie ca
această experienţă să nu se mai repete niciodată.
Totuşi în mod trist Spiritul Profetic spune:
„Lumina care va lumina pământul cu slava sa va
fi numită o lumină falsă… Noi vă implorăm pe voi
care vă împotriviţi luminii adevărului, să se dea la
o parte din calea poporului lui Dumnezeu. Lăsaţi ca
lumina trimisă din ceruri să strălucească asupra lor cu
raze clare şi intense. Dumnezeu îi face răspunzători pe
aceia la care lumina a venit, pentru ca să o folosească.
Cei care nudoresc să asculte vor fi răspunzători, pentru
adevărul care a fost la îndemâna lor, dar ei au
dispreţuit ocaziile şi privilegiile lor”.
Review and Herald, mai 27, 1890
Pentru ca nimic să nu fie lăsat nefăcut pentru a

vă avertiza de această teribilă dezamăgire care va avea
loc, vă adresăm încă un alt apel
Către Fraţii Conducători.
Iubiţi fraţi:
Încă odată cerem, chiar dacă dispreţuiţi originea

rugăminţii, să faceţi o cercetare
59
completă a mesajului care a venit la
dumneavoastră în numele Domnului, pentru ca să
nu repetaţi istoria Iudeilor.
Pentru că dintre toţi oamenii, dumneavoastră veţi
înţelege în modul cel mai viu teribilul pericol de a vă
închide ochii şi urechile voastre, chiar dacă ar fi
numai cuvintele unui sărac „pescar”.
Dacă nu vă veţi pocăi de atitudinea actuală faţă de
mesaj, „şi rugaţi pe Dumnezeu să vă ierte gândirea
inimii voastre”, numai atunci, aşa de adevărat precum
ochii dumneavoastră citesc acum aceste cuvinte, direcţia
dumneavoastră eronată va aduce peste dumneavoastră, şi
în timp foarte scurt, împlinirea acelei teribile ameninţări
a Martorului Credincios: „Pentru că zici: „Sunt bogat, m-
am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, (adevăr sau
profeţi) „am să te vărs din gura Mea”.
Fraţilor, vă amintim că: „Nici o mândrie nu este atât

de primejdioasă, ca mândria spirituală”.
(Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei
pag.eng.109).
Pentru a vă feri ca mesajul să vă găsească absorbiți de

automulţumire de sine a realizărilor voastre spirituale,
Domnul vă avertizează cu milă: „că nu eşti nici rece, nici
în clocot;” adică, căldicel, satisfăcut. „O, dacă ai fi rece
sau în clocot!” , nu satisfăcut, -- având nevoie de toate în
loc de a simţi că nu aveţi nevoie de nimic. Atunci prin
acţiunile voastre nu veţi spune: „Sunt bogat, m-am
îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, nici adevăr, nici
profeţi, -- ci a-ți ști
60
„că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”.
Fraţilor, fie ca aceste cuvinte dezamăgitoare să vă
deschidă ochii, pentru ca să vă puteţi vedea pe voi înşivă
aşa cum sunteţi, şi atunci n-o să „ţi se vadă ruşinea
goliciunii tale”. Făgăduinţa nu greşeşte: „să-ţi ungi
ochii” cu „doftorie”
„şi să vezi”. Rugăciunile noastre sunt pentru ca să nu
eşuaţi, pentru că vă iubim.
Amintiţi-vă, că chiar dacă Domnul în marea Sa

milă va chemat din întuneric ca să umblaţi în lumina
Sa minunată, cu toate acestea dacă nu umblaţi în ea,
lumina voastră se va preface în întuneric şi bogăţia
voastră în pradă de război.
Domnul spune: „Te-am înmulţit cu zecile de mii” ca

iarba de pe câmp. Şi ai crescut, te-ai făcut mare, ai ajuns
de o frumuseţe desăvârşită; ţi s-au rotunjit ţâţele, ţi-a
crescut părul. Dar erai tot goală, goală de tot”. (Ezechiel
16,7). Dar fiindcă: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia,
pe care-i iubesc. Fii plin de râvna dar, şi pocăieşte-te!”
(Apocalips 3,19). Sau „De aceea Îmi voi lua iarăşi înapoi
grâul la vremea lui, şi mustul la vremea lui, şi îmi voi
ridica iarăşi de la ea lâna şi inul pe care i le dădusem ca
să-i acopere goliciunea.” (Osea 2,9).
Aveţi grijă, fraţilor, şi să nu fie ca prin pornirile voastre

îndărătnice să cădeţi în dis-graţia (mânia) lui Dumnezeu
şi (vorbind în diferite forme de aceste profeţii
corelative), să vă lepede şi să vă lase goi, şi să nu spună
„am să te vărs din
61
gura mea”. Atunci veţi fi „în clocot”, dar fără nici
unfolos, pentru că va fi pentru totdeauna prea târziu
pentru a vă
schimba, şi, deşi ca Esau veţi plânge cu amar,
Dumnezeu nuvă va auzi.
Iudeii, ne-fiind mai cinstiți în înşelătoria lor decât

sunteţi dumneavoastră, cel puţin au dat ascultare lui
Hristos, în timp ce dumneavoastră nu aţi fost aşa de
drepţi. Cu toate că Inspiraţia vă semnalează ca fiind
„orbi” şi în „îngrozitoare amăgire” (Mărturii pentru
Comunitate vol.3 pag.254), dumneavoastră, vă puneţi
pe dumneavoastră înşivă ca şi călăuze spirituale
înţelepte, chiar dacă cereţi ca Inspiraţia să încline la
deciziile voastre cu privire la ce ar trebui adus şi ce nu
ar trebui să se aducă în faţa poporului lui Dumnezeu.
Comportamentul dumneavoastră este atât de
nechibzuit ca şi criticile vechilor cărturari şi farisei
împotriva învăţăturii lui Hristos.
Atitudinea dumneavoastră de fiecare dată mai
provocatoare cu privire la descoperirile prezente din
Cuvântul lui Dumnezeu, strigă: „Cine este Domnul, ca
să ascult de glasul Lui, şi să las pe Israel să plece?” Eu
nu cunosc pe Domnul, şi nu voi lăsa pe Israel să
plece”. (Exod 5,2).
Sfatul Domnului este: „O lumină preţioasă trebuie
să strălucească din Cuvântul lui Dumnezeu şi să nu
îndrăznească cineva să spună ce lucru trebuie sau ce
lucru nu trebuie să fie prezentat poporului în mesajele
de luminare pe care El le trimite, astfel stingând Duhul
lui Dumnezeu. Oricare ar fi poziția sa de autoritate,
62
nimeni nu are dreptul de a împiedica ca lumina să
ajungă la popor”. Testimonies on Sabbath School
Work p. 65. „Dumnezeu înţelege exact ceea ce spune.”
(Mărturii vol.5 pag. 365).
„Oameni … din cauza egoismului…doboară la
pământ chiar pe aceia pe care Dumnezeu îi foloseşte să
difuzeze lumina pe care El le-a dat-o…Iscusinţa lui
Satana este exercitată …la restrângerea libertăţii
religioase… Organizaţii …vor lucra sub îndrumarea
lui Satana pentru a aduce oameni sub controlul
oamenilor, iar frauda şi şiretenia vor lua înfăţişarea
râvnei pentru adevăr şi pentru înaintarea Împărăţiei lui
Dumnezeu…oamenii devin chiar conducători în
practici rele; asemenea oameni îşi asumă exercitarea
prerogativelor lui Dumnezeu - ei se încumetă să facă
ceea ce nici Dumnezeu Însuşi nu face, adică să caute
să stăpânească mintea oamenilor. În felul acesta ei o
iau pe urmele romanismului…orice plan sau precept
care aduce instrumentele omeneşti ale lui Dumnezeu
subcontrolul unor minţi omeneşti, toate acestea slăbesc
credinţa în Dumnezeu şi separă sufletul de El….dar
Dumnezeu ni le-a pus clar în faţă. El zice:
"Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se
sprijineşte pe un muritor"
Mărturii vol.7 pag. engl. 179. 180. 181. 178
Numindu-se pe ei înşişi oameni cu „experienţă”, spun:
„Dacă un frate are vreo lumină din Scriptură, să o aducă
la noi, şi dacă nu vedem lumină în ea, trebuie să fie
respinsă”. Dar, fraţilor, cum poţi să vezi lumină în ceva
fără să-l priveşti? Şi cum se pot discerne lucrurile
spirituale dacă nu îţi „ungi ochii cu doftorie pentru ochi
63
(adevăr descoperit), pentru ca să vezi?” Refuzând să faci
aceasta, cum să discerni
adevărul? De ce trebuie să renunţăm la mesajul
Toiagul Păstorului când dumneavoastră aţi eșuat în
mod complet să
demonstraţi că acesta este eroare? De ce dispreţuiţi
diamantele preţioase ale adevărului doar pentru că
majoritatea nu le pot deosebi de bijuteriile false?
Pentru mult timp aţi adresat cuvinte îndrăzneţe
împotriva tiraniei altora, dar acum ce este cu tirania
voastră? Voi ne învinovăţiţi că poziţia noastră „ne
pune în companie rea”. Dar nu vă daţi seama de ceea
ce spuneţi, şi că noi ne punem astăzi exact în aceeaşi
poziţie pe care Ioan Botezătorul o avea, Hristos,
Apostolii, Luther şi Miller în timpul trecut, şi aşa cum
au făcut-o pionierii denominaţiunii Adventiste de Ziua
a Şaptea; nu în poziţia pe care încercaţi să ne faceţi să
apărem – cea pe care oponenţii adevărului au ocupat-o
întotdeauna, şi prin care mii au fost împiedicaţi de la
binecuvântările cereşti. Fraţilor, demonstraţi- ne cu
adevărat că suntem într-o eroare, şi atunci veţi vedea
cât de repede vom schimba poziţia noastră.
Interesul nostru constant este ca să ascultaţi sfatul
Martorului Credincios şi să vă mărturisiţi sărăcia în
lucrurile spirituale, pentru ca El să nu pronunţe asupra
dumneavoastră teribilul vai: „Gemeţi, păstori, şi
strigaţi! Tăvăliţi-vă în cenuşă, povăţuitori ai turmelor!
Căci au venit zilele junghierii voastre. Vă voi zdrobi,
şi veţi cădea la pământ ca un vas de preţ.” (Ieremia
25,34), şi astfel să vă pierdeţi, atunci când: „După
aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii si
64
fiicele voastre vor prooroci,
bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea
vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna
Duhul
Meu, în zilele acelea.” (Ioel 2, 28. 29). Vorbind despre
acest timp, Spiritul Profetic declară: „Se făceau minuni
mari, cei bolnavi erau vindecaţi şi cei credincioşi erau
însoţiţi de semne şi minuni”. (Experiențe și Viziuni
pag.engl. 278).
O! Ce nechibzuinţă dezlănţuită şi pierdere pentru a urma
o direcţie eronată, şi a pierde într-un timp ca acesta, când
s-a acordat privilegiul de a alege ce este mai bun de a,
„sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia
cerurilor!” (Matei 8,11). Să dea Dumnezeu să nu lipsiţi.
Cu sinceritate al vostru, pentru un spirit umil şi o
fericită alegere,Al vostru prieten şi slujitor.
Deşi peste măsură de copleşit pentru ca fraţii

noştri conducători să-şi predea inimile la sfatul pe care
Domnul îl extinde, la fel suntem îngrijoraţi ca fraţii
laici şi ei să-şi predea inimile lor la sfatul Domnului.
Astfel, în mod imparţial, adresăm acum
Un Cuvânt Pentru Cei Aleşi

DeDumnezeu, Cei 144. 000!
Stimaţi Fraţi
Dumneavoastră care auziţi glasul Bunului Păstor,

şi pe care nu vă cunoaştem pe nume, ci numai prin
65
numărul aşteptat (144. 000) şi slujbă (slujitori credincioşi
ai lui Dumnezeu, împăraţi şi preoţi), la fiecare dintre
dumneavoastră vine solemna certitudine că timpul
sigilării este foarte scurt, şi finalul său este foarte
aproape. De aceea, frate şi soră, asiguraţi-vă de a primi
sigiliul lui Dumnezeu la timp; nu amânaţi întoarcerea la
căminul nostru în Eden.
„Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”
(Evrei 4,7). Cel care este de partea lui Dumnezeu, să nu
mai întârzie. Timpul a sosit pentru ca cei 144. 000 să
intre în linia planului lui Dumnezeu pentru a termina
lucrarea Sa şi a se pregăti pentru strămutare. Aşa spune
Domnul: „Cum îşi cercetează un păstor turma când este
în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu
oile, şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost
risipite în ziua plină de nori şi negură”. (Ezechiel 34,12).
„Domnul, Dumnezeul lor, îi va scăpa în ziua aceea, ca pe
turma poporului Său; căci ei sunt pietrele cununii
împărăteşti, care vor străluci în ţara Sa!” (Zaharia 9,16).
Grăbeşte-te frate şi soră, îndată să iei poziţie de
partea Domnului, pentru ca El să poată, prin „gemetele”
tale (pocăinţa) şi „strigăte” (tr. King James)
(proclamarea mesajului de sigilare), fără întârziere să te
scoată „la vedere” ca pe „slujitorii Dumnezeului nostru”;
tu care vei scăpa dintre „cei ucişi de Domnul” să fii
trimis la neamuri, pentru a aduce „pe toţi fraţii voştri …
din mijlocul tuturor neamurilor”. (Isaia 66, 16. 19. 20).
66
Studiaţi mesajul voi înşivă, şi nu permiteţi ca să
interfereze nici o fiinţă cu salvarea voastră. Fă-ţi propria
decizie independentă de vre-un om, şi cunoaşte în mod
personal că Dumnezeu te conduce aşa cum a făcut-o
atunci când ai venit să fii Adventist de Ziua a Şaptea. Nu
accepta nici preot nici prelat ca Dumnezeu al tău. „Nu
fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i
struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca sa nu se
apropie de tine”. (Psalmi 32,9). De ce ar trebui în drumul
dumneavoastră să cădeţi peste aceeaşi piedică care a
aruncat milioane cu capul înainte în infern? Ai grijă,
frate şi soră, şi evită calamitatea care se apropie, şi ajută-
i şi pe alţii ca să o evite de asemenea.
Şi pentru aceia care sunt surzi în ascultarea vocii Bunului

Păstor, „voi plânge în ascuns, pentru mândria voastră; mi
se vor topi ochii în lacrimi, pentru că turma Domnului va
fi dusă în robie.” (Ieremia 13,17). „De aceea, ascultaţi
hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului,
şi planurile, pe care le-a făcut împotriva locuitorilor.”
(Ieremia 49,20). „Nu mai este nici un loc de adăpost
pentru păstori! Nu mai este nici o scăpare pentru
povăţuitorii turmelor!” (Ieremia 25,35).
Acum marea noastră dorinţă şi speranţă este ca

fiecare dintre voi să comunice cu noi fără întârziere,
pentru-ca potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, împreună
să putem dezvolta un plan pentru „asediu”, şi într-o
asemenea formă să putem prezenta vrăjmaşului un
67
front unit. Atunci Dumnezeu va lucra; atunci barierele
care au fost ridicate împotriva adevărului şi împotriva
slujitorilor Săi, cei care vor fi „scoși la iveală”, vor cădea
ca zidurile Ierihonului! „Cine are urechi, să ascute ce
zice bisericilor Duhul”. (Apocalips 3,22).
Pentru dumneavoastră este „să vindec pe cei cu inima

zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de
război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al
Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să
mângâi pe toţi cei întristaţi;” (Isaia 61,1.2). Ce privilegiu
inegalabil! Să ferească Dumnezeu ca să-l piardă vreunul.
Cu sinceritate al vostru în încrederea

implicită înDumnezeu şi prin păşunea
verde pentru turma
Sa, al vostru prieten şi slujitor.
Post-scriptum: Beneficiaţi voi înşivă de publicaţiile care

conţin Adevărul Prezent, şi pregătiţi-vă pentru lucrare.
Fiţi dintre cei „înţelepţi” şi umpleţi „vasele” voastre cu
acest
„ulei” de rezervă pentru „candelele” voastre. Literatura
noastră descoperă pe deplin că „Se apropie zilele, si toate
vedeniile se vor împlini!” (Ezechiel 12,23). Adică,
viziunile profetului, cele care păreau pline de mistere,
acum au devenit clare.
Doisprezece tratate, până acuma, însumând 898

pagini, vor fi trimise fără vreun cost la aceia care le
vor solicita. Lacei care în mod recent solicită
68
literatură, seria va fi trimisă câte un număr odată
la interval de două săptămâni. Cei care trimit
comanda lor
însoţită de numele Membrilor Adventişti de Ziua a
Şaptea, pot, dacă specifică, să primească cele
douăsprezece tratateîmpreună.
„Primiţi mai degrabă învăţăturile mele decât argintul, şi

mai degrabă ştiinţa decât aurul scump.” (Proverbe
8,10).
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui, să nu vă împietriţi
inimile.”
Comandaţi acum.
69
INDICE BIBLIC
Zaharia
Exod Pagina 2:6.........................................................28
5:2........................................................62 6:1-8........................................................9
13:21.....................................................11 6:4,5......................................................25
Numeri 6:6, 7................................................27,37
9:17- 11 6:7.........................................................43
2 Cronici 6:8.........................................................29
13:17, 19, 20...........................................11 8:3.........................................................10
Psalmi 9;16.......................................................66
12:3.......................................................25
32:9.......................................................67 14:20.....................................................24
34:3.......................................................36 Matei
68:12, 13...............................................47 3:12.......................................................18
101:7.....................................................10 8:11.......................................................65
138:2.....................................................36 13:25....................................................17
Proverbe 23:29, 30.................................................6
8:10. 69 24:45......................................................38
29:18.......................................................5
Isaia Luca
1:18. 7
32:2.......................................................10 11:52.....................................................31
45:11.......................................................4 Fapte
52:2.........................................................7 2:1, 4, 41, 47.........................................16
54:11-13................................................13 5:1-3, 5, 7, 9,10.....................................16
54:14, 15, 17..........................................14 1 Corinteni
60:11, 12................................................15 2:1.........................................................41
61:1, 2...................................................68 12:28.......................................................5
62:1.......................................................19 14:1, 4.....................................................5
62:3.......................................................25 Efes
66:5.......................................................31 2:20-22..................................................14
66:16, 19, 20.................................... 66 4:11, 12...................................................5
Ieremia 1Tesaloniceni
7:3.................................................... 55 5:19-21...................................................7
13:17......................................................67 Evrei
15:7........................................................18 4:7.........................................................66
23:3, 4....................................................44 Apocalips
25:34......................................................64 1:20....................................................26, 38
25:35......................................................67
49:20......................................................67 2, 3......................................................31, 33
51:20......................................................26 3:14...........................................................38
Ezechiel 3:16......................................................16, 57
12:23.....................................................68 3:16, 17.................................................... 38
12:23, 27................................................19 3:17.............................................................7
16:7........................................................61 3:19............................................................61
26:7........................................................28 3:22............................................................68
34:12......................................................66 7:2, 3..........................................................39
Daniel 10:11..........................................................48
2:45. .............................................................26 11:3, 7, 8....................................................47
7:25........................................................12 12:1, 2........................................................26
Osea 12:6, 14......................................................12
2:9. ...............................................................61 12:17..........................................................24
Ioel 14:5............................................................39
2:23-28.....................................................8 14:7............................................................35
2:28........................................................56 14:8............................................................30
2:28, 29..................................................65 19:10............................................................5
Amos 21:2............................................................14
3:7................................................................... 4 21:21..........................................................14
Ţefania
1:12, 13..................................................42
70
Literatură gratuită disponibilă:
Tratatul 1 Pre al Unsprezecelea Ceas Extra

Tratatul 2 Marele Paradox al Generațiilor
Tratatul 3 Judecata și Secerișul
Tratatul 4 Ultimele Știri pentru Mama
Tratatul 5 Avertizarea Finală
Tratatul 6 De Ce Să Pierim
Tratatul 7 Marele Conflict Cu Privire La Toiagul
Păstorului
Tratatul 8 Muntele Sion La Ceasul Al Unsprezecelea
Tratatul 9 Iată Eu Fac Toate Lucrurile Noi
Tratatul 10 Semnul Lui Iona
Tratatul 11 Titlurile lui Dumnezeu Nu Sunt Limitate La
O Singură Limbă
Tratatul 12 Lumea Ieri Azi Mâine
Special Pentru Conferința Generală
Recrutatorul Casei Albe
Pana De Intrare
Toiagul Păstorului vol. 1 Ediția de Buzunar
Toate aceste broșuri sunt la dispoziția dumneavoastră

gratuit. Dacă doriți să le primiți, adresați-vă la
71

Marele Paradox Al Generațiilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marele Paradox Al Generațiilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marele Paradox Al Veacurilor

Proprietate literară 1937, 1941

Cu dorinţa de a ajunge la toate minţile care caută

ASOCIAȚIA UNIVERSALĂ DE PUBLICAȚII

„…pentru că Dumnezeu va glorifica Cuvântul

„Dacă ajunge o solie pe care n-o înţelegeţi,

Aşa cum fiecare eveniment important, în legătură

Numai atunci când Biserica se va găsi pe ea însăşi

Pentru a scoate în evidenţă importanţa darurilor Duhului,

Iudeii, în timp ce atribuiau laudă şi onoare profeţilor care

Creştinii de azi care dispreţuiesc darul profeţiei şi

Urmând acest curs, au fost conduşi atât de departe

Fiindcă darul profeţiei este, conform Scripturilor, al

„Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi

Această stare subliniază problema actuală a

„Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că patru

Acest fundament solid promite o structură sigură

Timpul de Existenţă Actuală al Acestor Munţi.

Când Israelul din vechime a ieşit din Egipt, „Domnul

„Atunci Domnul a făcut să se suie împotriva lor

Această profeţie simbolică niciodată nu a

Metalul din care sunt compuşi „munţii”

În al doilea capitol din Daniel, patru imperii

„Vei fi întărită prin neprihănire. Izgoneşte neliniştea,

Această biserică prezisă în mod simbolic nu poate să

„Îmbrăcată în totul cu armătura luminii şi a neprihănirii

Mărturii pentru Pastori și Slujitorii Evangheliei

„Porţile tale vor sta veşnic deschise, nu vor fi închise nici

Biserica descrisă în aceste pasaje, fără îndoială, nu

„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreuna în acelaşi loc.

„Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu

Aruncând lumină asupra acestei stări, Spiritul Profetic

Biserica Este Absolut Reprezentată

Observaţi că aceste cuvinte profetice spun că aceia

„În timp ce judecata de cercetare se continuă în cer,

Fiindcă am lămurit în mod complet prima parte a

Valea Dintre Cei Doi Munţi

Fiind stabilit în mod solid adevărul că biserica

Cele Patru Cară.

Profetul Zaharia spune: „În ziua aceea, va sta scris până

De aceea, aceşti „cai” simbolici fiecare reprezintă

De Ce Carele Un Simbol Al Unei Biserici?

Biserica lui Dumnezeu este simbolizată în Scriptură prin

Cel De-al Doilea Car

„La al doilea car (erau) cai negri.” În general,

„… aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că aduc de la

„La al treilea car erau cai albi”. Fiindcă negru

Cuvântul lui Dumnezeu este plin de semnificaţii;

Toate cele şapte biserici antitipice (Apocalipsa 2

În mijlocul confuziei multisectare care se extinde

Dar chiar când Satana a făcut eforturi determinate

În pofida raportului de neinvidiat al bisericii Laodiceei ,

Fiindcă ambele: cel de-al treilea car şi biserica Filadelfia

Acum, dacă această aplicaţie a „carului” este

Caii Bălţaţi (Gri) şi O Dublă Conducere.

Şi în „al patrulea car” au fost „cai bălţaţi(gri) şi murgi”

În mod evident, de aceea, această împrejurare

Diferitele perechi de cai prinse la cel de-al

Acum pentru explicaţia părţii culminante şi

Oricine are o cunoaştere rezonabilă a Scripturilor, ar

„Solia pe care Dumnezeu o trimite prin servii

Această temă este atât de importantă încât

„Dar zilele purificãrii bisericii se grăbesc foarte.