CATEHEZA IN TIMPUL SFINŢILOR APOSTOLI

Formaţi la “Şcoala Catehetică” a Mântuitorului Iisus Hristos, Sfinţii

Apostoli, ascultători poruncii Sale “Mergând, învăţaţi toate neamurile...” (Matei 28,19),

au continuat misiunea Sa catehetică, rânduind, totodată, episcopi, preoţi şi diaconi

etc., pentru împlinirea slujirii învăţătoreşti.

Factorul esenţial în demersul catehetic apostolic nu se leagă, însă, de o

anumită ştiinţă pedagogică, cu toate că ei erau înţelepţi prin firea lor şi înţelepţiţi

prin harul Sfântului Duh, ci de o neţărmurită dragoste faţă de Hristos şi

Evanghelia Sa, totodată faţă de cei cărora le făceau catehizare. Aşa se explică

râvna lor jertfelnică, ştiut fiind faptul că numai iubirea totală poate determina

sacrificiul. De aceea Sfinţii Apostoli, în slujba lor învăţătorească, s-au dus la moarte

ca la nuntă!

Sf. Ap. Pavel exprimă în mod admirabil acest temei al iubirii de Hristos,

ca mobil suprem al râvnei lor nelimitate: “Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui

Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte,

sau sabia? Precum este scris (în Ps. 43, 24, n. n.): “Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua,

socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere”... Căci nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici

stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi... nu vor putea să ne despartă pe noi de

dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru...” (Rom. 8, 35-39).

Înarmaţi cu această dragoste şi întăriţi cu puterea Sf. Duh, primit la

Cincizecime, Sfinţii Apostoli au cutreierat trei continente (Asia, Europa şi Africa),

propovăduind Evanghelia şi întemeind peste tot Biserici creştine. O dată cu

întemeierea Bisericilor, ei rânduiau episcopi şi preoţi, cărora le porunceau să

vegheze la păstrarea nealterată a învăţăturii evanghelice. Misiunea catehetică s-a

desfăşurat parte în scris (consemnată parţial în cele 27 de cărţi ale Noului

Testament), parte oral (consemnată sporadic în alte scrieri decât cele neo-

testamentare).

Scopul prioritar al catehezei apostolice era pregătirea “catehumenilor” pentru

Taina Sf. Botez.

Obiectul catehizării: cuvântul Domnului, Sfânta Evanghelie. Mărturisirea Sf.

Ap. Pavel este programativă, în acest sens, pentru toate timpurile, de altfel: “Căci nu

ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Hristos!” (II Cor. 4, 5).

Metodele şi formele catehizării erau adaptate corespunzător situaţiilor

concrete. Bunăoară, Sf. Ap. Pavel, în convorbirile catehetice cu iudeii folosea

argumente din Legea Veche, iar cu păgânii argumente raţionale (uneori filozofice),

intuitive etc., desprinse din viaţa, obiceiurile şi gândirea lor.

Învăţământul catehetic se desfăşura gradat, de cele mai multe ori inductiv (de

la simplu la complex) aşa cum mărturiseşte acelaşi Sf. Ap. Pavel, atunci când le scrie

corintenilor: “V-am hrănit cu lapte, iar nu cu bucate (tari, n.n.), căci încă nu eraţi în stare;

şi nici chiar acum nu sunteţi în stare, fiindcă sunteţi încă trupeşti...” (I Cor. 3, 2-3). Cu

acelaşi înţeles le scrie, de asemenea, conaţionalilor săi evrei: “Fiindcă voi, cei ce de

multă vreme ar fi trebuit să fiţi învăţători, încă mai aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe

întâiile gânguriri ale cuvintelor lui Dumnezeu; şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de

hrană tare. Căci tot cel ce se hrăneşte cu lapte e un nepriceput în cuvântul dreptăţii, fiindcă

e prunc; iar hrana tare e pentru cei desăvârşiţi, care prin obişnuinţă au simţurile deprinse să

deosebească binele şi răul” (5, 12-14).

2
 Râvna şi tactul pedagogic al Sf. Ap. Pavel se vădesc, de altfel, din propria-i

mărturisire, atunci când spune: “Tuturor toate m-am făcut, pentru ca-n orice chip să-i

mântuiesc...” (I Cor. 9, 22).

Metodele şi formele de catehizare ale Sf. Ap. Pavel, cunoscute mai bine

decât în cazul celorlalţi apostoli, datorită scrierilor neo- testamentare, sunt, de altfel,

emblematice pentru toţi apostolii şi ucenicii lor.

Toţi, fără excepţie, s-au făcut tuturor toate pentru a-şi împlini mandatul

încredinţat.