-Referat -

Legislația și dreptul în imperiul bizantin de la Teodosie al

II-lea la Justinian

Pr.prof.Univ.dr.:Dorinel Dani Student: Băițan Alexandru Ionuț

Baia mare 2020

 Pentru a conduce pe oameni, Legea divina nu era de ajuns, ori Justinian a
fost moştenitorul unei situaţii juridice destul de confuze. Cele câteva date
menţionate mai sus marcheaza cu siguranta politica externă a lui Justinian, dar
au mai putina greutate faţă de opera juridica realizata în vremea sa. Cu alte
cuvinte Corpus Juris Civilis este incoronarea şi punere la punct definitiva a
lucrărilor anterioare. Datorita imperfectiunilor întâlnite în Codexul Teodosian, a
abundentei legislative din vremea Împăraţilor din a doua jumatate a secolului al
V-lea (Leon, Zenon, Anastasius) se impunea o opera de sinteza. Pentru
realizarea acestei lucrări Justinian a avut concursul unor juristi de seama, intre
care amintim pe Trebonian. Totul a inceput la 13 februarie 528, atunci când
Justinian numeste o comisie formata din 7 membri, în frunte cu Trebonian,
având misiunea de a reuni intr-un cod toate constitutiile (legile) imperiale în
vigoare, de la Hadrian (117-138) şi până în secolul al VI-lea, eliminând
elementele care nu mai corespundeau cerintelor timpului. Comisia trebuia sa
utilizeze Codexul Teodosian precum şi culegerile particulare alcătuite în timpul
lui Diocleţian : Codex Gregorianus şi Codex Hermogenianus. Demersul lui
Justinian s-a concretizat pe 7 aprilie 529, când lucrarea intitulata Codex
Justinianus a fost gata. La 15 decembrie 530, împăratul numeste o noua comisie
formata din 16 membri, pusa sub conducerea aceluia şi Trebonian cu misiunea
de a codifica lucrările de interpretarea legilor (jurisprudenta) juristilor romani
din secolele II-III. După trei ani lucrarea a fost gata şi publicata la 16 decembrie
533 sub numele de Pandecte sau Digeste. La 21 noiembrie 533 a apărut o alta
lucrare intitulata Institutiones, realizata din insarcinarea lui Justinian de către
Teofil şi Dorotei, profesori la scolile de drept din Constantinopol şi Beyruth,
precum şi de consacratul Trebonian. Lucrarea era de fapt un manual elementar
de drept, pus la indemana studentilor în drept şi care prezenta un material
selectionat din Codex Justinianus şi Digeste, fiind împărţit în 4 carti. numărul
mare de legi promulgate de Justinian în cursul celor 5 ani scur şi de la apariţia
lui Codex Justinianus (529) a impus publicarea unei noi editii inbogatite a
Codexului amintit şi care va apare sub numele de Codex repetitae
praeselectionis la 16 noiembrie 534, în 12 carti. Legile promulgate intre anii
535-565 au purtat numele de Novellae, adică legi noi în număr de 154 şi
redactate în marea lor majoritate în limba greaca. Unele dintre aceste legi făceau
referire şi la teritoriul tarii noastre, dandu-ne informaţii despre viaţa politica şi
religioasă din acesta zona a Imperiului. Astfel Novela a XI-a ne vorbeste de
arhiepiscopia Iustiniana Prima, intemeiata de Justinian în anul 535 şi care avea
în subordine doua episcopii din Banat, Lederata şi Recidiva. Toate lucrările
juridice publicate pe vremea lui Justinian au primit din partea juristilor
Universităţii din Bologna, incepând cu secolul al XII-lea, denumirea de Corpus
Juris Civilis. Cel care adesea este numit "ultimul împărat roman" şi "primul
bazileu bizantin", a rămas în istorie şi prin numeroasele sale initiative
legislative. atât faimosul sau cod de legi, cât şi Digeste, Institutiones sau
Novelele, reflectau de fapt visul unei ordini universale creştine şi romane.
Fragmente intregi din aceasta 64 legislaţie tratau despre Biserica, despre
disciplina şi morala, accentuând concepţia bizantină şi medievala asupra
Bisericii şi societăţii. Chiar dacă principalele directii ale acestei legislatii
urmareau principii stabilite deja din vremea lui Constantin cel Mare şi Teodosie
I, contributia lui Justinian rămâne profunda. Nenumaratele sectiuni ale Codului
sau vorbeau despre proprietatea bisericeasca, despre datoriile clerului, despre
drepturile episcopale în cadrul societăţii, despre disciplina calugarilor sau despre
măsurile care trebuiau luate impotriva ereticilor. La rândul lor Novelele 6 şi 123
reprezinta un fel de constitutie a Bisericii Imperiale. Intemeiate esential pe
legislatia canonica existenta promulgata la Sinoadele Ecumenice, aceste texte
depaseau cadrul strict şi legiferau în domenii despre care sinoadele nu aminteau
nimic. De exemplu Justinian interzicea hirotonia ca episcop a celor care aveau
sotii sau copii sau formula faimosul sistem al "pentarhiei", conform căruia
Biserica Universala trebuia condusa de 5 patriarhi: Roma, Constantinopol,
Alexandria, Antiohia şi Ierusalimul. Sistemul nu a funcţionat în mod real
niciodata, schisma monofizita eliminând de la inceput influenta Alexandriei şi
Antiohiei; rezulta mai degrabă o suprematie de facto a Constantinopolului în
Orient şi o autoritate redusă a celorlalte patriarhate ortodoxe.

Codul lui Iustinian (în latină Codex Justinianus) era prima din cele patru
colecţii de legi cunoscute astăzi sub numele de Corpus iuris civilis ("Colecţia de
drept civil"),o colecţie de lucrări fundamentale de jurisprudenţă alcătuită între
anii 529 şi 534 la porunca împăratului Iustinian I, care a avut o influenţă
durabilă asupra dezvoltării sistemului juridic din spaţiul european prin reformele
sale în domeniul dreptului, prin reunirea într-un sistem coerent a întregului drept
roman.

Codul lui Iustinian, alcătuit în limba latină, cuprindea

toate Constituţiile (constitutiones) imperiale (hotărâri imperiale cu forţă de lege),
începând din vremea împăratului Hadrian (sec. al II-lea). La alcătuirea acestui
cod, comisia de jurişti instituită de Iustinian pentru alcătuirea codului s-a folosit
de materialele incluse în Codul lui Teodosie (438 d.Hr.), Codul lui
Grigorie şi Codul lui Hermogene (sec. IV). Aceste coduri, a căror autoritate era
recunoscută, erau însă deja învechite pe vremea lui Iustinian. Codul lui Iustinian
a preluat de la acestea împărţirea documentelor pe titluri. "Corpus iuris civilis" a
fost alcătuit în cea mai mare parte sub conducerea lui Tribonian, un specialist în
drept de la curtea lui Iustinian şi a fost organizat în trei părţi, o a patra parte,
cuprinzând constituţiile mai recente (Novellae) fiindu-le adăugată ulterior:

1. "Codex Justinianus" (529) cuprindea toate constituţiile imperiale

începând cu domnia împăratului Hadrian. A avut ca surse atât
Codex Theodosianus cât şi alte culegeri de drept precum Codex
Gregorianus şi Codex Hermogenianus. Prima ediţie a lucrării nu s-
a păstrat. O a doua ediţie a Codului a fost emisă în 534.
 2. "Digestele" sau Pandectele (533) erau o compilaţie de comentarii
cu autoritate ale marilor jurişti romani din perioada clasică,
majoritatea din secolele II-III d.Hr. Multe din acestea aveau
autoritate în justiţie. Reforma lui Iustinian în acest domeniu viza
unificarea sistemului juridic şi eliminarea contradicţiilor din
sistemul juridic roman, adunând întreaga jurisprudenţă într-un
sistem legal coerent.
3. "Institutiones" (533) („Instituţiile”) erau un manual de drept
pentru uzul şcolilor de drept, pe modelul manualului celebrului
jurist roman Gaius. Cuprindea extrase din celelalte două culegeri,
cu legislaţia adusă la zi.
4. "Novellae" , constituţiile imperiale emise după 534, majoritatea în
limba greacă. Deşi editarea acestora într-un volum fusese
proiectată încă din vremea domniei lui Iustinian, noua culegere a
fost publicată după moartea lui Iustinian. Acestea au fost reunite de
un jurist bizantin, Atanasie din Emesa, în anii 572–577, într-o
colecţie pentru uzul juriştilor, Syntagma.

Cele patru colecţii de documente au fost reunite ulterior în ceea ce s-a

numit Corpus iuris civilis, care a influenţat profund dreptul canonic al
Bisericii apusene din Europa medievală, căci, potrivit dictonului, ecclesia
vivit lege romana — Biserica trăia potrivit dreptului roman. Ideea care se
regăseşte implicit în cod era că voinţa împăratului reprezenta autoritatea
supremă în toate. Iustinian legifera astfel controlul imperial asupra Bisericii,
atitudine care a avut o mare influenţă asupra dezvoltării ulterioare a Bisericii
din Imperiul Bizantin.

Codex Justinianus (Codul lui Iustinian) a fost prima lucrare a comisiei

juridice instituite de Iustinian. Aceasta a fost finalizată pe 7 aprilie 529.
Cuprinde constituţiile împăraţilor romani, de la Hadrian şi până la Iustinian
însuşi.

Bibliografie

1. Codul lui Justinian, https://ro.orthodoxwiki.org/Codul_lui_Iustinian

2. Curs de Bizantinologie, anul II semestrul 1.