Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, București

SACRUL CONLOCUITOR
POSIBILITĂȚI DE REINTERPRETARE MORFOLOGICĂ
ÎN PROIECTAREA ANSAMBLURILOR MĂNĂSTIREȘTI
PORNIND DE LA ANALIZA CHILIEI CONTEMPORANE
DIN MĂNĂSTIRILE ORTODOXE AUTOHTONE

Doctorand: arh. Ioana Baltaga (Despa)

Îndrumător științific: prof. dr. arh. Augustin Ioan

București
Septembrie 2019
Cuprins
CUVÂNT ÎNAINTE.......................................................................................................4
STRUCTURA LUCRĂRII.............................................................................................6
1. Rezumatul capitolelor...........................................................................................6
2. Metodologia........................................................................................................11
2.1 Lămuriri asupra orientărilor alese...........................................................11
2.2 Metode de abordare a subiectului...........................................................13
3. Stadiul la zi al cercetării......................................................................................17
3.1 Texte critice și teoretice folositoare pentru studiul chiliei şi a cinului
monahal...........................................................................................................................17
3.2 Texte critice și teoretice dedicate temei monahismului ortodox
românesc.........................................................................................................................18
3.3 Texte critice și teoretice privitoare la spațiul sacru................................19
3.4 Alte texte ajutătoare................................................................................19
CAPITOLUL I – CUVINTE CHEIE............................................................................23
1. Monahul.............................................................................................................23
2. Mănăstirea...........................................................................................................39
3. Biserica (spațiul sacru)........................................................................................47
4. Chilia (spațiul privat monahal)..........................................................................50
5. Mireanul/laicul...................................................................................................53
6. Concluzii............................................................................................................56
CAPITOLUL II – DESCRIEREA CHILIEI MONAHALE..........................................58
1. Instrumente.........................................................................................................58
1.1 Chestionarul și alte întrebări ajutătoare.................................................58
1.2 Scurtă prezentare a așezămintelor cu rol de studiu de caz.....................63
1.3 Studiu privitor la diferențele care pot exista între monahi și monahii....69
2. Abordarea în cadrul ansamblului mănăstiresc....................................................72

2
 2.1 Mănăstirea Cernica (jud. Ilfov)....................................................................72
2.2 Mănăstirea Ciocanu (jud. Argeș).................................................................75
2.3 Mănăstirea Ciorogârla (jud. Ilfov)..............................................................78
2.4 Mănăstirea Nămăiești (jud. Argeș)..............................................................81
2.5 Mănăstirile „Sfântul Pantelimon” și „Sfântul Fanurie” (jud. Teleorman)...86
2.6 Mănăstirea „Sfânta Treime” (jud. Teleorman).............................................95
3. Aplecare asupra chiliei cu ajutorul tuturor studiilor de caz..............................100
3.1 Din răspunsurile participanților la studiu..............................................107
3.2 Tabel chilii........................................................................................113
4. Concluzii...........................................................................................................123
CAPITOLUL III – PERSPECTIVA ASUPRA CHILIEI DIN INTERIORUL
CINULUI CĂLUGĂRESC........................................................................................124
1. Din experiența generală a Sfinților Părinți........................................................124
2. Din învățăturile Cuviosului Paisie Aghioritul...................................................129
3. Chiliile Sfântului Serafim de Sarov..................................................................134
CAPITOLUL IV – ARHONDARICUL.....................................................................138
1. Scurtă introducere.............................................................................................138
2. Abordarea în cadrul ansamblului mănăstiresc: mănăstirile Cernica, Nămăiești,
„Sfântul Pantelimon”....................................................................................................139
3. Aplecare asupra arhondaricului cu ajutorul tuturor studiilor de caz.................141
4. Concluzii...........................................................................................................146
CAPITOLUL V – CONCLUZII.................................................................................149
CUVÂNT DE ÎNCHEIERE........................................................................................154
NOTE............................................................................................................................156
ADDENDA...................................................................................................................167
1. Schițare a portretului monahului.......................................................................167
1.1 Tipurile de monahi...............................................................................167
1.2 Îndemnul la călugărie...........................................................................167
1.3 Motivele orientării către viața mănăstirească.......................................168
1.4 Asemănarea cu ostașul.........................................................................169
1.5 Primirea în mănăstire...........................................................................170

3
 1.6 Ritualul tunderii în monahism.............................................................171
1.7 Rânduieli..............................................................................................174
1.7.1 Îmbrăcămintea..........................................................................174
1.7.2 Rugăciunea...............................................................................177
1.7.3 Cititul și lucrul..........................................................................178
1.7.4 Masa/postul...............................................................................180
1.7.5 Privegherea și somnul...............................................................181
1.8 Exteriorul mănăstirii............................................................................181
1.9 Treptele în monahism..........................................................................182
1.10 Spiritualitatea monahismului românesc...............................................184
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................187
BIBLIOGRAFIE WEB...............................................................................................192
SURSA ILUSTRAȚIILOR.........................................................................................193

4
 Lucrarea este dedicată arhitecților implicați în proiecătrea ansamblurilor mănăstirești, dar
și a clădirilor religioase în general, abordarea subiectului mizând pe studierea chiliei monahale –
obiectiv încă necercetat din acest unghi până în prezent și prin intermediul căruia se deschide, de
fapt, un nou unghi de privire asupra întregului ansamblu monastic.
Așadar, servind acestui scop, cercetarea chiliei se va face în paralel cu studiul
necesităților cinului monahal, ca prim beneficiar al lucrărilor. Totodată, aceasta va constitui
punct de pornire pentru aflarea unui şir de informaţii care să cuprindă în înţelesul lor întreg
așezământul, prinzând în mersul studiului său, dar numai până la un anumit punct şi arhondaricul
mănăstiresc (casa de primire a oaspeţilor), beneficiul constând în observarea perspectivei
călugărești asupra anumitor aspecte privitoare la locuinţele mirenilor şi nu numai.
Astfel, reformulând asupra dedicării lucrării de față, cele mai multe foloase vor fi aduse
proiectării aşezămintelor mănăstireşti (existente/viitoare) şi chiar al arhitecturii religioase în
general, dar atingând în diferite măsuri şi anumite subiecte ce s-ar putea dovedi folositoare
arhitecturii laice, dacă pentru constucțiile civile se va urmări o asemenea înclinare.
În ceea ce privește orientarea pentru studiu către latura ortodoxă a creștinismului, primul
argument se referă la dedicarea în Rasarit a bisericilor lui Iisus-Omul, fapt ce a facut ca
importanța smereniei în procesul de întâlnire cu divinitatea să se traducă la nivel de arhitectură
printr-un cuceritor limbaj al simplității și modestiei.
Un alt criteriu important de orientare a fost și cel al statorniciei, monahismul ortodox rămânând
sub aceeași formă de-alungul veacurilor, comparativ cu ramificarea sa în mai multe ordine 1 în
cazul catolicismului.

1
Între anii 500 și 530, Sfântul Benedict de Nursia compune Regula (Regula Magistri) inspirat fiind de
scrierile Sfântului Ioan Casian, ale Fericitului Augustin și, bineînțeles, de regulille lăsate de întemeietorul
monahismului chinovit – Sfântul Pahomie –, dar și de cele ale Sfântului Vasile. Față de monahismul primar căruia
tradiția răsăriteană i-a ramas fidel – fără a acorda atenție deosebită vreunei Reguli anume, ci tratându-le pe toate în
mod egal –, în Occident, Regula Sfântului Benedict de Nursia (căreia Benedict de Aninae i-a adăugat câteva note în
plus) a căpătat în urma celor stabilite în cadrul Conciliului de la Aachen din 816, un caracter aproape juridic. Mai
apoi, mișcarea de reformă ce a marcat viața apuseană în secolele IX-X a condus la reînnoirea monahismului atât prin
înființarea de noi mănăstiri benedictine, cât și prin apariția mai multor ordine călugărești.
Astfel, în ordine cronologică, ordinele monahale catolice sunt: benedictinii, cartusienii, benedict inii
cistercieni, ordinul trappiștilor, ordinele mendicante (cerșetoare) ale franciscanilor și clariselor, dominicanilor,
carmeliților și augustinienilor-eremirți, ordinul monahal augustinian și cel al premonstratensilor (ambele născute din
canonicii regulari), ordinele monahale militare sau cavalerești: ioaniții, templierii și teutonii la care, în Evul Mediu,
s-au alăturat peste 20 de ordine militare regionale, iezuiții, capucinii, ursulinele (ordin exclusiv feminin), teatinii
(ordin exclusiv masculin).
Cu exceptia ordinelor cavalerești care, în cazul celor regionale aveau și reprezentanți din rândurile femeilor
și care nu mai există în prezent, toate celelalte activează și astăzi, majoritatea, în afară de ursuline și de ordinele
alcătuite exclusiv din preoți, având ramuri atât masculine, cât și feminine. În lume există astăzi peste 40.000 de

5
 De asemenea, printre celelalte popoare ortodoxe europene (grecii, popoarele balcanice,
slav-răsăritenii, georgienii), România se bucură la rându-i de un număr mare de așezăminte
închinate vieții călugărești începând cu sihăstriile din vechime și continuând cu obștile de astăzi.
De altfel, din cauza unei moșteniri cu multe lipsuri în ceea ce privește edificarea religioasă de
după Revoluție, specializarea arhitecților în acest domeniu se dovedește a fi o necesitate cât se
poate de actuală. În acest sens, în introducerea cărții Întoarcerea în spațiul sacru, profesorul dr.
arh. Augustin Ioan descrie problema construirii de noi biserici ortodoxe ca fiind una pe cât de
puțin teoretizată, pe atât de plină de exemple nepotrivite în practica de arhitectură. Motivația
acestor lacune este înfățișată și în Temenos (p 10-12) – lucrare a aceluiași autor –, aici
insistându-se pe crearea unei ramuri separate în cadrul profesei de arhitect, cu specializare în
domeniul lăcașurilor de cult.
Pentru reperarea studiilor de caz a fost necesară orientarea către una dintre cele șase
mitropolii ale țării.
Astfel, alegerea Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, deși deloc întamplatoare, s-a dovedit a avea
mai mult rolul unui reper geografic deoarece și astăzi mănăstirile au la stăreția lor, precum și
printre viețuitori, oameni proveniți din toate părțile românești, iar situația este una asemanatoare
în toate eparhiile2.
Această cea mai întinsă mitropolie ce cuprinde aproape o pătrime din teritoriul țării este totodată
și cea de la care creștinismul, implicit viața mănăstirească s-a răspândit pe întreg ținutul datorită
sosirii în părțile dobrogene, cu misiunea răspândirii Evangheliei a Sfântului Apostol Andrei. De
altfel, chiar dacă viața monahală din Țara Românească nu a fost ferită de urmările marilor
cutremure din 1977 și 1986 sau de consecințe ale unor reglementări politice potrivnice precum

benedictini, însa cei mai numeroși sunt călugării franciscani, aceștia rămânând cel mai mare ordin al Bisericii
Catolice.
2
În secolul al XVIII-lea, unii dintre tinerii transilvăneni călugăriți în așezăminte din Țara Românească și
Moldova s-au întors și au întemeiat mănăstiri, existand totodată și exemple de monahi moldoveni ajunși în
Transilvania ca dascăli, copiști ori pictori bisericești;
În secolul al XIX-lea, monahi din Transilvania au ajuns, din cauza persecuțiilor străine, să treaca în Țara
Romanească și Moldova; călugări din Bucovina care au mers în mănăstiri din Moldova liberă avand motive
similare; monahi basarabeni care au menținut în timpul ocupației ruse legătura cu Moldova liberă și cu vechiul regat.
Astăzi, așezămînțele sunt populate în mare măsura cu viețuitori veniți din alte județe decât cel în care ființeaza
mănăstirea de metanie (în care au fost tunși), județul Teleorman în care nu exista nici un așezământ până în 1996
avand în așezămînțele de pe cuprinsul său călugări proveniți din diverse zone ale țării (de exemplu, la mănăstirea
Sfânta Treime cu 6 viețuitori, maica stareță este din părțile Ardealului și majoritatea monahiilor din județul
Prahova).

6
cele emise în vremea lui Cuza sau în perioada comunistă, această parte a țarii a găzduit alături de
Moldova o seama de monahi veniți aici în secolul al XIX-lea din Transilvania alipită Imperiului
Habsburgic3.
Tot în aceste locuri se mai pot întâlni și câteva din așezămintele de maici ce păstrează încă
tradiția viețuirii idioritmice: Pasărea, Țigănești (jud. Ilfov), Suzana, Zamfira (jud. Prahova),
Cotești (Vrancea), Nămăiești (Arges), foarte puține ca număr față de așezămintele cu viață de
obște.
Totodată, bucurându-se atât de mănăstiri cu vechime ce au avut de-alungul vremii continuitate în
ceea ce privește viața călugărească Negru-Vodă, Dealu, Curtea de Argeș, Radu Vodă, Antim,
Stavropoleos, Cernica, Pasărea (pomenita din nou), Căldărușani (Lungu, 2014: 183) –, dar și de
cazul particular al Episcopiei Alexandriei și Teleormanului4 care nu avea nici o mănăstire în anul
înființării (1996), iar până în 2016 număra deja 15, cuprinsul mitropoliei oferind spre cercetare și
așezăminte organizate pe terenuri și în clădiri dedicate în trecut unor cu totul alte funcțiuni.
Așadar, fără a fi urmărită prezentarea în secial a particularităților anumitor zone în ceea
ce privește aspectul chiliilor ci, din contră, dorind a insista pe diversa proveniență a viețuitorilor
din mănăstiri, aplecarea către Mitropolia Munteniei și Dobrogei are un scop orientativ, studiile
de caz reperate pe cuprinsul acestui teritoriu putând fi folosite pentru exemplificarea chiliilor din
întreaga țară.
Arhitectul, familiarizat în general cu proiectarea de construcții laice, așadar mai puțin
cunoscător al necesităților cinului monahal, fapt la care se adaugă și atitudinea rezervată a
monahilor în ceea ce privește implicarea în chestiunile de proiectare, poate fi tentat în a aborda
tema ansamblului mănăstiresc asemeni celor aparținând lumii laice, în acest fel aritectura
ajungând mai greu să poata constitui un sprijin în acest caz.
Astfel, pentru ca proiectantul să poată fi mai lesne vocea beneficiarului, s-a propus ca spațiul
chiliei să fie cercetat în paralel cu o caracterizare a celui care îl întrebuințează.

3
În urma acțiunilor întreprinse de generalul von Buccow (arderea sau dărâmarea a peste 170 de biserici,
majoritatea mănăstirești) trimis să innabuse rezistența ortodoxa ce se opunea măsurilor impuse de stăpânirea straină,
dar și luării în posesie a majoritații așezămintelor rămase de către Biserica Protestanta, o mare parte a monahilor a
fost nevoita să treacă în parțile Țării Românești și ale Moldovei. Printre aceștia s-au aflat călugări care au contribuit
semnificativ la ridicarea nivelului duhovnicesc din locurile în care au ajuns, ca starețul Gheorghe de la mănăstirile
Cernica și Căldărușani, aflate în județul Ilfov sau maica Susana Arșic care a întemeiat mănăstirea omonima din
județul Prahova ș.a.; pentru Moldova amintim de Sfântul Paisie Velicicovschi ce s-a stabilit împreună cu mai mulți
monahi la mănăstirea Secu din județul Neamț.

7
 Având acest scop, din parte a surselor bibliografice – în special cele care constau în
scrieri ale Sfinților Părinți, dar și altele consacrate temei monahismului românesc – s-a putut
desprinde atât modul în care este potrivit ca o chilie să se prezinte pentru a putea fi utilă celui pe
care îl găzduiește, cât și portretizarea cinului călugăresc cu observarea necesităților sale, iar prin
intermediul colaborării cu viețuitori ai mănăstirilor (vizite la fața locului, scrisori, e-mail-uri,
convorbiri telefonice) s-a putut desprinde situația existentă pe teren.
Dat fiind reperarea încă de la început a unei strânse legături între monah și chilie, aceasta
dovedindu-se a fi în același timp atât o extensie a personalității călugărești, cât și în postura de
mijlocitor între beneficiar și arhitect, a fost posibilă completarea datelor reieșite pe baza
portretizării cinului monahal cu un set de informații proprii limbajului arhitectural.
De asemenea, în cadrul capitolului destinat definirii cuvintelor cheie, ordinea prezentării acestora
nu este una întâmplătoare, ci alcătuită astfel încât să poată contribui la îmbogățirea percepției
asupra spațiului privat monahal, înaintea descrierii acestuia fiind deja tratat subiectul monahului,
mănăstirii și al bisericii (spațiului sacru).
Pentru sporirea înțelegerii asupra subiectului tratat vor fi folosite descrierile în paralel:
trecut/prezent, monahi/mireni, monahi obișnuiți, purtători ai schimei mici și schimonahii
purtători ai schimei celei mari, ortodoxie/catolicism.
În ceea ce privește colaborarea cu mănăstirile și schiturile din mitropolia dată, primul pas
a constat în întocmirea unui chestionar însoțit de o scrisoare de intenție și trimiterea lor prin
poștă/e-mail spre completare tuturor așezămintelor cuprinse, exceptându-le pe cele câteva ce
figurau ca fiind în curs de formare. După expedierea acestora, așezămintele cu care s-a putut lua
legătura prin mesaj telefonic au fost înștiințate asupra faptului că urmează să primească
chestionarul, astfel fiind stabilite și primele dialoguri cu monahii.
În baza acestui prim pas s-a putut forma o idee asupra disponibilității schiturilor și
mănăstirilor de a își lăsa studiate din punct de vedere arhitectural chiliile – cele mai intime dintre
spațiile aparținând vieții călugărești și nu numai (după cum se va arăta pe parcurs).
Așadar, părerile au fost împărțite, majoritatea celor cu care s-a putut comunica în această primă
fază arătându-se binevoitori în a contribui cu informații, însa, așa cum a pre-confirmat una dintre
comvorbiri, chestionarele ce urmau a fi completate în urma demersului descris aveau să fie în
număr foarte mic, raportat la cele aproximativ 210 expediate.

8
 Deși din partea mai multor așezăminte am primit confirmarea dorinței de a oferi ajutor
(așezămintele: Aninoasa, Bâldana, Brazi, Caraiman, Căldărușani, Cerbu, Cetățuia, Cocoș, Corbii
de Piatră, Cornu, Crasna, Crăsani, Dragoslavele, Goranu, Limanu Hagieni, Negru-Vodă,
Plumbuita, Robaia, „Sfântul Dionisie Exiguul”, „Sfântul Ioan Rusu” din județul Constanța,
„Sfântul Trifon”, Sihastru, Sitaru, Techirghiol, Topalu, Trotușanu, Țigănești, Zamfira), numărul
chestionarelor completate a fost de 18.
Astfel, precum sunt prezentate și mai sus, acestea sunt: mănăstirea Antim care a și răspuns cea
dintâi, tot din București mănăstirea Stavropoleos; din județul Ilfov mănăstirile Cernica,
Ciorogârla, Pasărea; din județul Prahova mănăstirile Brebu, Ghighiu și Parepa; din județul
Constanța Schitul „Prodromița”; din județul Argeș mănăstirile Ciocanu și Nămăiești; din județul
Călărași mănăstirea Radu-Negru; din județul Teleorman mănăstirile „Sfântul Fanurie”, „Sfântul
Pantelimon” și „Sfânta Treime”; din județul Giurgiu mănăstirile Comana și „Sfântul Ioan
Rusul” și din județul Tulcea mănăstirea „Izvorul Tămăduirii”.
Așadar, toate aceste așezăminte constituie în diferite măsuri studii de caz ale lucrării de față,
parte dintre ele, datorită reprezentativității unor anumite particularități accentuate cu prilejul
studiului, urmând a fi cercetate mai amănunțit, parte acordat unei încadrări de ansamblu.
În ceea ce privește conținutul chestionarului, în afara informațiilor cu caracter general și a
rubricii consacrate chiliei mănăstirești, o parte a acestuia a fost dedicata arhondaricului.
Prin cunoașterea amenajării acestei clădiri situate la mijlocul drumului dintre două lumi – laică și
monahală –, saltul de la spațiul privat călugăresc la cel mirenesc a putut deveni unul cu mult mai
lin, deopotrivă fiind indicat modul de raportare la exterior a cinului călugăresc, precum și
abordarea acestuia privitoar la amenajarea unui spațiu pentru mireni.
În afara tuturor acestor aspecte cuprinse în rubricile chestionarului, pentru așezămintele ce
îndeplinesc în lucrare rolul de studiu de caz s-a alcatuit în plus un set de întrebari menite să
lămurească mai amănunțit anumite aspecte ale cercetării, parte din ele fiind prezentate în cadrul
celui de al doilea capitol, imediat după prezentarea chestionarului.
Astfel, observarea nivelului disponibilității din partea așezămintelor mănăstirești de a
colabora pe baza chestiunilor date s-a dovedit a fi foarte utilă în ceea ce privește selectarea
studiilor de caz, fiecare întrebare în parte servind împreuna cu răspunsul ei la formarea
capitolelor lucrării și, alături de informațiile oferite de sursele bibliografice la conturarea
concluziilor finale ale cercetării.

9
 Referitor la atitudinea potrivit de adoptat față de informațiile primte, deoarece toți
monahii cu care s-a putut comunica în folosul studiului și-au manifestat dorința ca trimiterile
directe la autor să fie evitate pe cât posibil, s-a propus respectarea acestei rugăminți, pentru
informațiile de arhietctură menționându-se doar numele așezământului.
Rezumând, pentru a putea veni în sprijinul specialiștilor interesați de programul
arhitecturii mănăstirești se va constitui atât un portret al monahului, cât și o cercetare a chiliei
contemporane. Prin aplecarea așadar a studiului asupra beneficiarului, viitoarele proiecte se vor
putea plia cu o mai mare acuratețe necesităților acestuia, iar prin cercetarea studiilor de caz se va
putea foma o mică bază de informații, utilă în departajarea elementelor pozitive (de menținut în
proiectare) și a celor negative (de evitat pe viitor).
Totodată, observându-se strânsa relație în care monahul se află cu chilia pe care o întrebuințează
– prezența sa influentând interiorul acestui spațiu într-o foarte mare măsură –, realizarea unui
profil al cinului călugăresc își legitimează și mai mult importanța în cadrul studiului deoarece
înțelegerea multora dintre aspectele chiliei depinde de acest demers.

Capitolul I
În primul capitol vor fi prezentate cuvintele cheie operaționale: monah, mănăstire,
biserică (spațiu sacru), chilie (spațiu privat monahal) și mirean/laic.
Monahul
Cea mai importantă descriere, definire și încadrare a lucrării de față privește monahul.
Deoarece în cazul proiectării ansamblurilor mănăstirești, beneficiarii lucrărilor sunt
reprezentanții cinului călugăresc, cunoașterea amănunțită a rânduielilor de viață ale acestora este
esențială în corecta reperare a necesităților lor, nevoi cărora astfel să li se poată oferi, prin
intermediul proiectării de arhitectură, răspunsuri mai potrivite.
Așadar, avand la baza întregii lor existente – exterioare și launtrice – învățăturile Sfintei Scripturi
și pe cele ale Sfintei Tradiții (întreaga experiență lăsată generațiilor următoare de către Sfinții
Părinți), necesitățile lumii monahale pot diferi uneori fundamental față de cele ale lumii laice.
Realizarea unei portretizări cât mai fidele realității este necesară dintr-un dublu motiv:
cel amintit, al traducerii prin intermediul arhitecturii a unor răspunsuri adecvate necesităților
monahilor, dar și aprofundarea înțelegerii cu care va fi percepută ulterior chilia, spațiul acesteia
fiind indubitabil influențat de prezența monahului care îl întrebuințează.

10
Astfel, punctând îndeosebi pe ancorarea cercetării în perioada contemporană, deci cu mențiunea
că monahii ce fac obiectul descrierii sunt cei ai zilele noastre și despre care anume dintre ei se va
vorbi (cei din așezămintele din cadrul Bisericii Ortodoxe Române și care fac parte din schima
cea mică, obișnuită), vor fi descrise aspecte precum: chemarea către mănăstire, ritualul tunderii
în monahsim cu depunerea voturilor călugărești – castitatea, ascultarea și sărăcia –, rânduielile
urmate ș.a..
Mănăstirea
În ceea ce privește descrierea mănăstirilor, din nou foarte importantă va fi marcarea
precisă a celor care fac obiectului studiului, precum și referirea la contemporaneitate, devenirile
de ordin antropic/natural produse în timp făcând ca așezămintele – cu exceptia celor nou
edificate – să nu mai aibă același aspect ca în trecut.
Astfel, cu scopul înțelegerii tuturor transformărilor petrecute de-alungul vremii se va face
o scurtă trecere în revistă a principalelor momente istorice și calamități naturale împreună cu
consecințele avute asupra monahismului, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și până în prezent.
Apoi, în scopul unei mai bune înțelegeri asupra relaționărilor dintre diversele construcții și tipuri
spațiale, se va alcătui o prezentare a tuturor componentelor de ordin arhitectural ce alcătuiesc un
astfel de ansamblu, dar și o categorisire a lor după criteriul organizării la interor a vieții
călugărești. De asemenea, vor fi discutate aspecte privitoare la modul în care mănăstirea se
descoperă pe sine atât celor care viețuiesc la interiorul ei, cât și a mirenilor: ca liman și rai
pământesc, loc al vindecării sau fortăreață spirituală.
De asemenea, la fel cum monahul influentează spațiul chiliei sale, la fel și starețul are o foarte
mare importanță în ceea ce privește modul în care respectivul așezământ este perceput, ajungând
în mod indirect să aducă discrete modificări chiar și la interiorul spațiului chiliilor celor păstoriți
duhovnicește.
Biserica (spațiu sacru)
În ceea ce privește definirea bisericii ca spațiu sacru, în afara marcării importanței de
care se bucură în cadrul anasamblului monahal, a prezentării spațiilor componente și a modului
de ocupare a acestora de către credincioși, dar și a definirii spațiului sacru pe care îl reprezintă,
foarte importantă pentru lucrare se va dovedi relaționarea spațiului sacru al bisericii cu cel privat
al chiliei, acesta din urma fiind investit cu caracteristicile primului prin intermediul monahului.

11
 Chilia (spațiu privat monahal)
Fiind o extensie a personalității călugărești în general, chilia – ca spațiu privat monahal
– va avea în lucrare rolul de mijlocitor între monah și specialist, completând în limbaj
arhitectural ceea ce ar fi putut rămâne neînțeles prin intermediul etapei de portretizare a cinului
călugăresc.
Deoarece subiectul urmează a fi dezbătut pe larg în următoarele capitole, pentru definirea
acestui spațiu, pe lângă obișnuita încadrare în perioada contemporană, se va vorbi și despre:
orientarea studiului către chiliile în care locuiesc monahii schimei obișnuite, ci nu către cele
pustnicești, propunându-se de asemenea atât o comparație cu varianta sa din catolicism, cât și o
scurtă reflectare pe marginea întrebării „De ce anume este privat acest spațiu în cazul vieții
călugărești?”, cuvântul privat fiind sinonim și cu lipsit, nu numai cu intim.
Mireanul/laicul
În cele din urmă, dar având un rol important atât datorită comparațiilor cu ajutorul cărora
profilul monahului este mai bine realizat, cât și pentru că o parte dintre concluziile cercetării îl
pot interesa și îi sunt dedicate, mireanul va fi cel din urmă cercetat în suita cuvintelor cheie.
Mirenii cărora li se va face portretul vor cuprinde în mod general, pentru o mai simplă
posibilitățe de orientare, pe toți credincioșii care trăiesc în lume (opus deci traiului în mănăstire),
preoții de mir făcând parte dintr-o categorie aparte, a clerului, dar și ei fiind tot exteriori cinului
călugăresc. Această delimitare a fost necesară pentru că monahii care populează mănăstirile
studiate provin la rându-le dintre credincioșii ortodocși, dar și pentru că în textele de specialitate
referirile care se fac la mireni cuprind atât pe cei care merg în pelerinaje, pe oamenii care caută
luminare ori sprijin la mănăstire, pe cei care se străduiesc să ducă în lume o viață în conformitate
cu principiile creștinești, cât și pe cei care, dimpotrivă, s-au îndepărtat de menirea primită prin
Taina Botezului, cu specificarea că monahi, laici (termen cuprinzând aici întreaga lume) și clerici
au șanse egale de a se desăvârși duhovnicește și de a sluji lui Dumnezeu, fiecare din poziția în
care se află.
În sprijinul unei mai bune definiri se vor face și comparații între monah și mirean, scopul fiind
atât definirea celui din urmă, cât și întărirea unor informații privitoare la întâiul pomenit.
Capitolul II
Odată cu cel de-al doilea capitol va începe descrierea propriu-zisă a chiliei monahale. În
primul rând se va face descrierea ansamblului monahal din care aceasta face parte, în funcție de

12
particularitățile avute, urmărind astfel: organizarea vieții călugărești (idioritmică, cu viața de sine
sau cenobitică, cu viață de obște), ocuparea (monahi sau monahii), abordarea arhitecturală,
importanța istorică și vechimea vieții călugărești, măsura în care așezământul este vizitat,
resursele materiale de care se bucură, situarea față de localități și proprietățile și drumurile
dimprejur, caracteristicile terenului și ale clădirilor (după caz).
Ulterior acestei încadrări, studiul se va apropia într-o și mai mare măsură de spațiul
chiliei, descrierea urmărind în general tiparul memoriului de arhitectură. Așadar, în afara celor
precizate anterior se vor specifica și următoarele: regimul de înălțime, dispunerea spațială
(spațiile care compun chilia sau, după caz, cărora aceasta li se alătură), alcătuirea constructivă,
finisaje, utilități și împrejmuire dar, foarte important, și elementele care utilează interiorul chiliei
precum mobilierul și obiectele auxiliare.
Astfel, cu scopul de a surprinde cât mai multe aspecte legate de chilia monahală,
caracteristicile urmărite vor împărți studiile de caz ale lucrării în două categorii, urmărind
concomitent atât o încadrare în linii generale, cât și una bazată pe detaliu.
Anterior tuturor acestor informații, în vederea sporirii înțelegerii asupra subiectului
dezbătut, vor fi prezentate instrumentele de lucru folosite în cazul cercetării de față –
chestionarul fiind primul dintre acestea –, dar și o scurtă trecere în revistă a eventualelor
diferențe dintre călugări și călugărițe sau exemple din răspunsurile oferite de așezămintele
monahale.
Capitolul III
Dacă în etapa mai sus descrisă s-a propus aboradarea subiectul spațiului privat călugăresc
din punct de vedere al caracteristicilor urbanistice și arhitecturale, în acest capitol urmează a fi
prezentată perspectiva din interior asupra chiliei, deci a monahilor însuși, acest demers
sprijinindu-se atât pe sursele bibliografice ale lucrării, cât și pe informațiilor reieșite din
dialogurile purtate cu viețuitori ai mănăstirilor la fața locului sau prin telefon. Pentru întregirea
perspectivei, la finalul capitolului vor fi prezentate chiliile unui mare nevoitor al ultimelor două
veacuri, Sfântul Serafim de Sarov, așa cum sunt prezentate în lucrarea arhimandritului Dosoftei
Morariu, Sfântul Serafim de Sarov. Viața, nevoințele și învățăturile.

13
 Capitolul IV
Pentru ca saltul de la spațiul privat monahal la cel laic să fie unul mai puțin abrupt în
vederea folosirii beneficiilor chiliei și în afara cadrului mănăstiresc, se propune și abordarea
subiectului arhondaricului – clădire în care sunt găzduiți oaspeții din exterior.
Astfel, observând măsura în care trăsăturile definitorii ale chiliei trec mai apoi în amenajarea
arhondaricurilor, posibilitățile de aplicare în viața laica vor putea fi reperate cu mai mare
ușurință. Întocmirea acestui capitol este similară celui de al doilea al lucrării, arhondaricul fiind
privit precum chilia, atât la o scară mai mare, cât și în detaliu.
Capitolul V
Deși ideile rezultate prin întocmirea diverselor studii sunt prezentate și pe parcursul tezei,
în cadrul acestui ultim capitol vor fi reunite cele mai importante concluzii ale cercetării. Astfel,
acestea vor privi necesitățile cinului monahal cu traducerea lor în arhitectură, relația dintre
spațiul privat monahal și spațiul sacru, câteva idei de soluții potrivite problemelor legate de
proiectare cu care se confruntă astăzi așezămintele ș.a..
Addenda
În addenda lucrării se va găsi un text menit să completeze portretul cinului monahal cu cu
câteva informații suplimentare.
Așadar, în vederea unei proiectări de arhitectură cât mai pliate necesităților beneficiarului –
monahul – și în măsura în care acest lucru poate fi realizat de către cineva exterior cinului, s-a
întocmit un text care să ofere o perspectivă mai detaliată asupra aspectelor legate de viețuirea
călugărească.

14