METODE DE PREDARE-INVATARE FOLOSITE IN STUDIUL RELiGIEi

I. Metode de comunicare i asimilare a cuno 77

tintelor .............
1.1. Metodc de comunicare.ora!ia ......................................... 77
1.1.1.Metode expozitive ..::-:.............................................. 78
1.1.1.1. Povestirea .......................................................... 78
1.1.1.2. Dcscrierea ......................................................... 81
1.1.1.3. Explica\ia .......................................................... 84
1.1 .1.4. Argumentarea .................................................... 86
1.1.1.5. Prelegerea .......................................................... 90
1.1.1.6. Expunerea cu oponent ....................................... 91
1.1.2. Mctode interogative ................................................. 9I
1.1.2.1. Conversatia ....................................................... 92
a. Convcrsa\ia catehctica ................................. 96
b. Conversa\ia euristica ................................... 96
c. Dczbaterea sau discu\ia colectiva ................ 98
1.1.2.2. Problematizarea ................................................. 98
1.2. Metode de COQ1U!1ica1e_:,crisa ........................................ I 03
1.2.1. Lcctura ..................................................................... I 04
1.2.1.1. Lcctura explicativa .......:.................................... I 04
1.2.1.2. Luarca notitclor ................................................. I 06
1.2.1.3. Studiul individual .............................................. I 06
1.2.1.4. Efectuarea activitatii suplimentare .................... I 07
1.2.2. Lectura i interpretarea textului biblic ..................... 108
1.2.3. Referatul ....·............................................................... I 15
1.2.4. Eseul ......................................................................... I 16
2. Metode de cunoa tere a realita\ii religioase ......................... I 18
2.1. Observarea directa a rcalita\ii religioase ....................... 118
2.2. Studiul i interpretarea simbolurilor ............................. I 19
2.3. Analiza documcntelor ................................................... 123
7
 2.4. Studiul de CSJZ ................................................................

2.5. Exemplul ..........................................................:............

2.6. Rugaciunea ....................................................................

2.7. Medita\ia rcligioasa .......................................................

2.8. Deprinderile morale ......................................................

2.9. Cultul divin ...................................................................

2.9. l. Cele apte Laude biserice ti .....................................

2.9.2. Sfiinta Liturghie .......................................................

2.9.3. Sfintcle Taine ...........................................................

2.9.4. Ciintarea religioasa ................:..................................

3. Mctode fundamcntate pc ac\iunq .........................................

3. l. Jocul didactic ...........:.'.......:·:..........................................

3.2. Dramatizarea .................................................................

3.3. Exerci\iul moral ............................................................

3.4. Metoda indrumarii tcoretice i practice ........................

CEI PATRU EVANGHELISTI

 Radu Cerghizan

Marcu
In Noul Testament (Filimon, 24) mentionat sub numele de Ioan-Marcu.
Dupa Faptele Apostolilor (12,12) Marcu ar fi fost fiul lui Maria, in casa careia
din Ierusalim (Coenaculum) s-a constituit primul nucleu iudeo-crestin. In
cladirea Coenaculum a avut loc Cina cea de taina a lui Isus cu cei 12 apostoli
si tot aici s-ar fi refugiat si ascuns 11 apostoli (fara Iuda-Iskariot) dupa
prinderea lui Isus. In Coenaculum Isus a aparut apostolilor si dupa Inviere. Cei
12 apostoli (Matias in locul lui Iuda-Iskariot) s-ar fi gasit in aceasta casa la
data Pogorârii Sf.Spirit (Rusalii). Se presupune ca tânarul Marcu l-ar fi întâlnit
si ascultat de mai multe ori pe Isus. Unii cred ca nu este exclus ca Marcu sa
fie acel aderent (nedenumit) din Noul Testament caruia i s-ar fi smuls tunica in
timpul violentei arestari a lui Isus. Prin unchiul sau Barnabas, l-ar fi cunoscut
pe Pavel si ar fi intrat in anturajul acestuia, însotindu-l in câteva calatorii
misionare. Neputând face fata tempoului de mars a lui Pavel prin Asia Mica,
s-ar fi reîntors la Ierusalim, intrând in anturajul lui Petru. Marcu ar fi fost unul
din colaboratorii cei mai apropiati ai lui Petru la Roma. De aici, presupunerea
ca el ar fi fost atât translatorul lui Petru, cât si autorul Evangheliei lui Marcu,
evanghelie aparuta in jurul anului 70 d.C. Potrivit unei legende, Marcu ar fi
intemeiat o comunitate iudeo-crestina la Alexandria in Egipt, unde ar fi murit
martirizat. Presupusele sale ramasite pamântesti ar fi fost duse de catre o
grupa de negustori crestini in anul 829 la Venetia, oras care l-a ales drept
patron spiritual si unde leul, simbolul lui Marcu, este omniprezent. Ar fi
înmormântat in basilica San Marco din Venetia. Evanghelia lui Marcu este nu
numai prima evanghelie (redactata cam la 35-40 ani dupa rastignirea lui Isus),
ci si cea mai scurta.

Matei
Mai demult s-a crezut ca autorul Evangheliei lui Matei ar fi una si aceiasi
persoana cu apostolul Matei, parere intre timp abandonata. Matei-
Evanghelistul a fost probabil un evreu din Siria. A redactat evanghelia intre
anii 75-85 d.C. Aceasta evanghelie este de fapt numai o versiune adaugita
a Evangheliei lui Marcu, din care a copiat cca 9/10 (noua zecimi).
Luca
Crestin grec neevreu nascut in orasul Antiochia (Turcia), de meserie medic,
decedat probabil in Grecia. Autorul celei de a treia evanghelii, cât si a
continuarii acesteia (Faptele Apostolilor). Este amintit de doua ori in Noul
Testament, odata drept colaborator a lui Pavel (Filimon, 24) si a doua oara ca
medic neevreu (Coloseni 4,14). In Faptele Apostolilor Luca sustine ideile lui
Pavel, nu ale celor 12 apostoli. L-a insotit pe Pavel in multe calatorii, chiar si
la Roma. Dupa moartea lui Pavel, s-ar fi stabilit in Grecia, unde ar fi murit la
vârsta înaintata (peste 80 ani). Evanghelia lui Luca a fost redactata in jurul
anului 80 d.C. Luca nu l-a cunoscut personal pe Isus. In sec.4 relicvele sale
au fost depuse in Biserica Apostolilor din Constantinopol, de unde au fost
transferate mai târziu in Italia, la Padova, in basilica Santa Giustina. Dupa alti
autori ramasitele sale pamântesti s-ar gasi la Efes (Turcia). Luca a copiat cca
1/2 (jumatate) din Evanghelia lui Marcu.

Ioan
Dupa unii autori aceiasi persoana cu apostolul Ioan, dupa altii o persoana
diferita. Ar fi autorul celei de a patra evanghelii si a celor 3 scrisori
neotestamentare ale lui Ioan, nu insa a Apocalipsei lui Ioan. Nu se cunosc alte
amanunte biografice.

Marcu 2, 23–28; 3, 1–5

 Galerie foto (1)Evanghelia zilei

Data: 21 Mar, 2021

„În vremea aceea, pe când mergea Iisus într-o sâmbătă prin holdele de grâu, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să
smulgă spice. Și fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine? Iar Iisus le-a răspuns: Oare niciodată n-ați citit
ce a făcut David când a avut trebuință și a flămânzit, el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui
Abiatar arhiereul, și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoții, și a dat și
celor ce erau cu el? Și zicea lor: Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă. Astfel că Fiul Omului este
Domn și al sâmbetei. Și iarăși a intrat în sinagogă. Era acolo un om având mâna uscată. Și Îl pândeau pe Iisus, să vadă
dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Și a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc! Apoi a zis lor:
Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau. Atunci, privindu-i cu mânie
și întristându-Se de învârtoșarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Și a întins-o, iar mâna lui s-a făcut sănătoasă.”

Când întrerupem postul?

Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mânăstirești, Cartea a V-a, Cap. 23-26, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 57, pp. 177-
179

„Din dorința de a cunoaște învățăturile bătrânilor, am pornit din părțile Siriei spre Egipt, unde ne miram noi că eram primiți cu
atâta bucurie, încât nici o rânduială de postire nu mai era respectată până la ora stabilită pentru masă, așa cum ne
deprinsesem la mânăstirile din Palestina. Oriunde mergeam, regula zilnică de postire era întreruptă, în afară de miercuri și
vineri. Întrebându-i pentru ce se trece la ei cu atâta ușurință peste posturile zilnice, unul din bătrâni ne-a răspuns: «Postul
mă însoțește în tot timpul, iar pe voi, care curând veți pleca, nu vă voi putea ține necontenit cu mine. Postul, deși este
folositor și trebuincios, e totuși o ofrandă dăruită de bună voie, pe când îndeplinirea unei lucrări a dragostei este impusă de
învățătură ca o obligație. Prin urmare, primind în voi pe Hristos, trebuie să-L hrănesc (Matei 10, 40). Iar, după plecarea
voastră, voi putea să despăgubesc omenia, ce v-am arătat-o pentru El, printr-un post mai crâncen asupra mea». În
adevăr: Pot oare fiii Mirelui (Hristos) să fie triști, câtă vreme Mirele este cu ei (Matei 9, 15), însă după ce va fi plecat, atunci
vor putea posti în libertate. Pe când unul dintre bătrâni mă îndemna la masă să mai mănânc, iar eu îi spuneam că nu mai
pot, mi-a răspuns: «eu am întins de șase ori masa astăzi fraților în trecere și, ca să-l îndemn pe fiecare, am mâncat pe rând
cu toți, și încă mi-e foame, iar tu, mâncând acum de prima dată, mai spui că nu poți?». (...) Astfel, cu cât știu să renunțe fără
șovăială la posturile zilnice la sosirea fraților, cu o înfrânare, cu atât mai tare se pedepsesc, după plecarea acestora, pentru
mâncarea pe care și-au permis-o numai pentru ei. Așa de aspru plătesc ei prea puțina mâncare la care s-au dedat,
chinuindu-se mai crâncen și împuținându-și nu numai pâinea, dar chiar și somnul.”

(Pr. Narcis Stupcanu)

Ioan 15, 1-7 (Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele)

 Galerie foto (1)Evanghelia zilei

Data: 19 Mar, 2021

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă
întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca și mai multă roadă să aducă. Acum voi sunteți
curați, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la
sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în
Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu 
puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și o adună și o aruncă în foc și
arde. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă.”

Cum să rămânem în Hristos

Metodiu de Olimp, Banchetul sau despre castitate, Discursul V: Thalusia, IV, Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 10, pp.
74-75

„Evident, se consacră cineva în întregime Domnului atunci când își ține atât trupul departe de împreunare, cât și sufletul
neîntinat de celelalte necuviințe. (...) Ce înseamnă să se consacre cineva întru totul Domnului? Înseamnă să-și deschidă
gura pentru unele (lucruri) și să o închidă pentru altele. De exemplu, o deschide pentru a interpreta Scripturile, pentru a
lăuda pe Dumnezeu după cuviință, dar o închide ca pe o «ușă», îi pune «pază» ca să nu vorbească ceva în zadar. (În felul
acesta) gura este castă și consacrată Domnului, iar «limba devine instrument al înțelepciunii» (cf. Psalmi 44, 2). Cu ea se
transcriu cuvintele pline de tâlc ale Scripturilor și se pune în lumină «legea duhului». Pentru Domnul, Cuvântul, cel ce
împlinește voia Tatălui, limba mea devine trestie de scris. Ea este curățită și-i stă la îndemână ca o trestie frumoasă, iar El
scrie cu ea lucruri mai frumoase decât poeții și prozatorii, care scot în evidență opinii omenești. Dacă îmi obișnuiesc ochii să
nu fie furați de frumusețea trupurilor, nici să se desfăteze de priveliști necuviincioase, ci să privească spre cele de sus, ochii
mei devin caști și consacrați Domnului. Dacă îmi astup urechile pentru vorbele rele și pentru șușoteli și le destup pentru
cuvântul lui Dumnezeu și frecventez pe cei înțelepți, îmi consacru și urechile Domnului. Dacă îmi îndepărtez mâinile de la
profitul rușinos, de la câștigul ilicit, de la excitarea simțurilor, mâinile mele se curăță pentru Dumnezeu. Dacă interzic pașilor
mei să meargă pe drumuri întortocheate și nu hoinăresc prin piețe și prin locurile unde mișună oamenii de nimic, ci caut să-
mi împlinesc poruncile, consacru Domnului și picioarele. Ce-mi mai rămâne, dacă îmi curăț și inima și consacru Domnului
toate gândurile mele? Nu gândesc nimic rău, nu cuget la nimic din cele lumești, mândria și mânia nu-și au locul în sufletul
meu și studiez legea Domnului ziua și noaptea. Aceasta înseamnă «a păstra castitatea, a face o mare juruință».”

(Pr. Narcis Stupcanu)

Matei 7, 7-11 (Rugăciunea de cerere)

 Galerie foto (1)Evanghelia zilei

Data: 18 Mar, 2021

„Zis-a Domnul: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar
celui care bate i se va deschide. Sau cine este omul acela dintre voi care, dacă îi va cere fiul său pâine, el îi va da piatră?
Sau dacă îi va cere pește, el îi va da șarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu atât mai mult
Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!”

Ce să cerem când ne rugăm

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LIV, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 211

„...să-l imităm cu toții pe dreptul Iacov! Noi cei din har să-i imităm pe cei de dinainte de lege! Să nu cerem de la Stăpân
lucruri pământești. De altfel, nici Dumnezeu nu așteaptă să-I aducem noi aminte, ci chiar dacă nu-I cerem, ne dăruiește cele
de trebuință. Că Dumnezeu răsare soarele peste răi și buni și plouă peste drepți și nedrepți (Matei 5, 45). Să avem
încredere în Cel Ce ne îndeamnă și ne spune: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga
vouă (Matei 6, 33). Vezi că este gata să ni le dea pe acelea ca adaos? Nu cere, dar, în primul loc pe acestea pe care ai să
le iei ca adaos, nici nu strica rânduiala, ci să căutăm pe acelea, așa cum ne-a poruncit Domnul în rugăciunea domnească,
ne-a dat canoane și hotare până unde se cuvine să mergem cu cererile noastre după cele pământești și ne-a poruncit să
rostim acele cuvinte, pline de multă filosofie: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi (Matei 6, 11), în loc de:
hrana zilnică. Așa s-a rugat dreptul Iacov, fără să fi auzit aceste cuvinte, și a spus: Dacă-mi va da Domnul pâine să mănânc
și haină să mă îmbrac. Să nu cerem dar de la Dumnezeu altceva din cele pământești decât hrana cea de toate zilele. Este
nevrednic să cerem de la un Stăpân așa de darnic, de la un Stăpân Care are atâta bogăție de putere, acelea care țin atât
cât ține viața aceasta, acelea care se schimbă și se prefac. Așa sunt toate cele omenești, fie bogăția, fie puterea, fie slava
omenească! Dimpotrivă, să cerem acelea ce dăinuiesc veșnic, acelea ce rămân, acelea care nu cunosc schimbare. Știindu-I
bunătatea Stăpânului, nici să nu-I vorbim de cele de aici, ci toată râvna noastră să o prefacem în dor de cele din ceruri.
Dacă El răsare soarele Lui peste răi și buni și plouă peste drepți și nedrepți, apoi cu atât mai mult nu va trece cu vederea pe
cei care se depărtează de răutate și fug de nedreptate, ci-i va învrednici de marea Lui purtare de grijă și-i va ajuta în
toate. Cunoscând, dar, pe acestea, iubiților, să nu punem la îndoială făgăduințele lui Dumnezeu, nici să facem fapte
potrivnice poruncilor Lui.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia X, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 129

„Dacă nu ni se împlinesc rugăciunile, să stăruim să ni se împlinească; dacă ni s-au împlinit, să stăruim tocmai pentru că ni s-
au împlinit.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)

Marcu 11, 22–26; Matei 7, 7–8 (Puterea credinței și a

rugăciunii)
Data: 17 Mar, 2021
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te
și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea
vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice
aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel
din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere
ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.”

Rugăciunea curată

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Întâia convorbire cu părintele Isaac, Cap. XXVI, 1-2, Cap. XXVII, în
Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 468-469

„Cine este în stare să arate pe deplin, cu oricâtă experiență ar fi înzestrat, deosebirile și înseși cauzele și originile
imboldurilor prin care mintea aprinsă și înflăcărată este îndemnată la rugăciuni curate și foarte fierbinți? Dintre ele vom
arăta, cu titlu de exemplu, câteva, pe cât voi putea să mi le amintesc acum, iluminat de Domnul. Uneori, cântând psalmi,
câte un verset din ele îmi este izvor de rugăciune arzătoare. Alteori cântarea fraților prin modulațiile ei îndeamnă sufletele
ascultătorilor la rugăciune încordată. Știm că și prestanța și gravitatea cântărețului de psalmi contribuie foarte mult la
încălzirea sufletească a celor prezenți. De asemenea, îndemnurile unui bărbat desăvâr-șit, sau convorbirile duhovnicești, î-
nalță adesea sufletele din starea de apăsare către rugăciuni foarte rodnice. Știm că și la moartea oricărui frate, sau a altei
persoane scumpe, suntem zguduiți, iar amintirea stării călduțe, ca și a nepăsării noastre, ne produce uneori o căldură
mântuitoare a spiritului. În acest chip nu se îndoiește nimeni că există nenumărate prilejuri care prin harul lui Dumnezeu
poate să ne trezească mințile din somnolență și să le scoată din starea călduță. Nu este ușor de cercetat cum sau în ce chip
ies aceste sentimente din încăperile tainice ale sufletului. Adesea, o bucurie de nespus, sau o înălțare duhovnicească, dă la
iveală roada unor sentimente foarte sănătoase, care se manifestă prin strigăte de mare bucurie, tresăltarea de mulțumire
pătrunzând și în chilia vecinului. Uneori însă, mintea se ascunde atât de bine în tainițele unei tăceri adânci, încât tot sunetul
vocii este oprit de o iluminație venită pe neașteptate, iar spiritul înmărmurit fie că poate să cuprindă înăuntru toate simțirile,
fie că le lasă libere și-și arată dorințele prin gemete care nu se pot exprima în cuvinte. Iar câteodată se umple de atâta
durere, încât n-o poate sfârși decât odată cu uscarea lacrimilor.”

(Pr. Narcis Stupcanu)