Colocviu

 Barocul muzical a fost un curent din muzica clasică europeană ce s-a

manifestat aproximativ între anii 1600 și 1750.
  Termenul de "baroc" derivă din cuvântul portughez barroco ce înseamnă
"perlă deformată" sau perla neșlefuită.
 Johann Sebastian Bach a fost un compozitor german și organist din perioada
barocă , născut pe data de 21 martie 1685 în Eisenach și a decedat pe data de
28 iulie 1750 în Leipzig.
 În timpul vieții a fost cunoscut ca fiind un virtuoz al clavecinului, organist și
constructor de orgi. Astăzi, este recunoscut ca fiind unul din cei mai
importanți compozitori ai tuturor timpurilor, mai ales pentru Concertele
brandenburgice, Clavecinul bine temperat, Missa în si minor, și
numeroase alte capodopere ale muzicii bisericești și instrumentale.
 Bach a scris și lucrări cu caracter pedagogic pentru instrumente cu clape –
Cărticica pianului, Suitele franceze, Invențiuni, Clavecinul bine
temperat (2 cărți, fiecare formată din 24 de preludii și fugi).
 Preludiul și Fuga în Mi major, nr. 9 din caietul 2, BWV 878, aparține
perioadei barocului. A fost compusă în anul 1740 și publicată în anul 1866.
 Preludiul are ca element de agogică indicația Lento moderato.
 Acest preludiu are 2 diviziuni principale, separate de o bara dublă.
 În prima divizie, în măsurile 1-5 sunt prezentate cele 3 voci care alcatuiesc
acordul tonicii din Mi major.
 Măsurile 5-7 pregătesc o cadență perfectă la dominanta, Si major.
 Dezvoltarea pornește în tonalitatea Si major ajungând până la fa diez minor
în măsurile 10-17.
 În măsurile 18-24 apare o cadență perfectă in Si major
 A doua divizie, începe cu o transpunere la dominantă, Si major.
 În măsurile 25-32 se face o trecere la do diez minor, terminând cu o cadență
perfectă.
 În măsurile 32-54 are loc o trecere scurtă la relativa mino ră după care se
revine la tonica, Mi major.
 Secvență descendentă ( măsurile 37-40)
 Coda și Cadența finală sunt scrise pe tonica, Mi major.
 Preludiul este alcătuit din 4 teme contrastante între ele, tema fiind imitativă.
 Măsura binară, bazată pe șaisprezecimi.
 Cele 2 divizii sunt aproape egale.
 Prima codă este pe dominantă iar a 2a pe tonică.
 Tema a 4a a fost concepută în mod evident pentru a juca un rol important în
unificarea mișcării.
 Prima dizivie a preludiului are numeroase indicații de piano dolce spre
deosebire de a 2a care este in forte.

 Tema fugii debutează în Mi major cu subiectul la vocea a 4a (măsurile 1-2)

 Răspunsul se realizează la vocea 3a la dominanta Si major (măsurile 2-4)
 Imediat, în măsurile 4-5, tema este preluată de către vocea 2, în Mi major
 Vocea 1 își face simțită prezența, anunțând tema în Si major.
 În măsurile 7-9 se realizează modulații de la Mi major la Si major
 În măsurile 9-11 se realizează un moment de Stretto, subiectul fiind la vocea
3a in Mi major
 În măsurile 12-16 se realizează diverse modulații de la Mi major la fa diez
minor si do diez minor
 Tema trece la vocea a 2a și imediat are loc un al 2lea moment de Stretto Si
major
 Al 3lea Stretto, măsurile 20-21, în fa diez minor
 În măsurile 22-26 se realizează o modulație la do diez minor.
 Ultimul moment de Stretto este realizat în măsurile 35-38 în Mi major
 Ultima expoziție a temei este realizată de către vocea 4a, finalizând cu o
cadență pe tonica, Mi major
 Reexpoziția este una completă, toate vocile iau parte la ea.
 În fugă sunt prezente numeroase nuanțe debutând în piano si culminând pe
momente de ff. Apar deseori indicații de cresc. și decresc.
 Ritmica este binară, masura fiind Allabreve.