In numele Tatalui ......

Distinşi dascăli, iubiţi elevi, dragi părinţi,

După o vacanţă frumoasă şi plăcută, ne aflăm astăzi la începutul unui nou

an şcolar, cu o semnificaţie deosebită pentru cei care îi trec pragul cuprinşi de
dorinţa cunoaşterii şi a acumulării de cât mai multe cunoştinţe folositoare pentru
viaţa de zi cu zi. Trăim astăzi cu toţii un moment emoţionant şi special pe care
fiecare dintre cei prezenţi îl experimentează unic în felul său.

Un nou an şcolar înseamnă pentru cei mai mici, încercaţi de o stare

necunoscută, a noutăţii şi a ineditului o primă legătură cu cartea, o primă treaptă
urcată pe acest drum de lumină, iar pentru cei din clasele următoare, înnodând
firul rupt al şcolii, noi trepte ce-i înalţă an de an spre strălucirea culturii, ştiinţei
şi cunoaşterii în general, prin care îşi conturează personalitatea, valoarea şi
utilitatea, atât pentru ei, cât şi pentru semeni.

Să nu uitaţi, iubiţi elevi, că aveţi ajutor şi sprijin pentru acest urcuş în

primul rând pe părinţii voştri, care vă ocrotesc şi vă învaţă multe lucruri
folositoare, pe lângă ce vă oferă cartea şi şcoala; de asemenea, pe dascălii voştri,
pe care să îi ascultaţi ca pe proprii părinţi, căci munca lor stă la temelia formării
voastre şi ea vine nu numai din obligaţie profesională şi din ştiinţa lor, ci şi din
bucuria determinată de constatarea că cele împărtăşite cu dragoste, pasiune şi
râvnă de către ei, au avut ecou în sufletele şi minţile voastre. Ascultaţi-i cu
atenţie, ataşaţi-vă sufleteşte de ei, încât, în şcoală, împreună, să constituiţi o altă
familie, o comuniune de suflet şi de sfinţenie, crescând ca nişte mlădiţe
sănătoase, puternice, pentru a fi folositori atât Patriei, precum şi Bisericii, pentru
a putea urma cuvântul Mântuitorului: "Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă
de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu
sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele."(Ioan XVI,4-5)

Să nu uitaţi de sfătuitorii voştri sufleteşti, care, cu duhul blândeţii şi al Sfintelor

Scripturi, vă îndeamnă să fiţi ascultători, buni, drepţi, cinstiţi, cu spirit de
înţelegere faţă de colegi, faţă de aproapele, ca astfel să realizăm înţelegerea
dintre oameni, propovăduită de Biserică. Dacă uneori vă simţiţi constrânşi de
rigorile şcolii, de exigenţele dascălilor voştri şi de cerinţele părinţilor, să nu
uitaţi că Evanghelia nu obligă, ci sfătuieşte, zicând: "Cine are urechi de auzit, să
audă"(MateiXI,15).
Fiţi, aşadar, deschişi spre tot ce este bun, frumos, înălţător, folositor, spre
îndemnul către fapta bună şi lucrul temeinic făcut, plăcut oamenilor şi lui
Dumnezeu, pentru că numai aşa vă veţi împlini ca oameni desăvârşiţi, veţi fi
bucuria şi mângâierea părinţilor voştri, mândria dascălilor, care prin voi îşi
legitimează misiunea şi veţi putea deveni cetăţenii responsabili de mâine, ai
ţării, ai Europei şi ai lumii.

Împărtăşindu-vă dragostea noastră părintească, vă dorim tuturor un nou an

şcolar bun şi plin de realizări pe măsura muncii şi a aşteptărilor, rugând pe
Milostivul Dumnezeu, Izvorul Iubirii şi al Înţelepciunii, să binecuvânteze pe toţi
elevii, învăţătorii, profesorii şi părinţii, ca împreună să se bucure de lumina vie
şi creatoare a educaţiei care cultivă demnitatea umană şi comuniunea frăţească
în societatea de azi marcată în acelaşi timp de secularizare şi de individualism.

Iubiți elevi,

Nu doar educatorii au o responsabilitate ci și fiecare din voi pentru că încă din

fragedă pruncie e bine să întelegeți că aveți un rol în lume și că lumea are nevoie
de voi în diversele domenii, științe, arte și specializări pe care vreți să le urmați.
Lumea însă nu are nevoie de oameni mediocri și nici superficiali ci dimpotrivă
de tineri destoinici gata să preia frâiele lumii atunci când vremea o va cere.

Primul pas pe care părintește vă îndemnăm să îl faceți pentru a obține acest

deziderat este acela de a vă disciplina timpul și mai ales acel timp pe care nu îl
veți mai recupera pierzându-l în activități ce nu vă hrănesc mintea, intelectul și
sufletul ci dimpotrivă vă aruncă în brațele superficialității promovate mai ales de
tot ceea ce înseamnă consumul excesiv de ”social-media” sau alte produse
online care în loc să zidească distrug și ocupă un spațiu și un timp care ar trebui
dedicat cu predilecție educației și auto-educației.

Dragi părinți,
Profesorul Nicolae Moisescu nota că: ”Cel dintâi scop al unei școli ar
trebui sa fie educația umană, adică înălțarea, mobilizarea firii omenești; înălțare
înseamnă că omul trece de la frică la curaj, de la lene la muncă, de la furie la
stăpânirea de sine, de la minciună la adevăr.”
Școala însă nu începe și nici nu se termină atunci când clopoțelul anunță
începerea sau sfârșitul cursurilor, ea este un proces continuu în care părintele are
un rol covârșitor de așezare a copilului pe drumul bun și corect, pentru că ceeea
ce se învață la școală se sedimentează în familie. Bunele maniere,
comportamentul, atitudinea față de viață și lume sunt elemente esențiale ce
trebuie sădite, alimentate și consolidate mai ales acasă. Cu atât mai mult în
familiile creștine, principiile de viață sănătoasă și sfântă în acord cu învățăturile
evangheliei trebuie să fie acelea care să conducă felul în care copiii cresc și se
dezvoltă. Amin!