PEDAGOGUL ÎN SCRIERI

CLEMENT ALEXANDRINUL

Responsabili seminar:
Loredana-Elena DASCĂLU
Ioana-Bianca PAVEL

IAȘI-2020
 1. Date tehnice ale lucrării

Clement Alexandrinul ( 1982), Pedagogul în Scrieri, partea întâi, Editura Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București.

2. Date biografice și bibliografice

„Clement Alexandrinul, cu numele lui complet Titus Flavius Clement, s-a născut în Atena pe
la anul 150, din părinți păgâni și cu stare, care au dat talentatului lor copil o educație și instrucție
aleasă. Alexandria, al doilea oraș din imperiu ca importanță culturală și economică, i-a oferit
lui Clement, în afară de dascăl, bibliotecile și un mediu de cercetare și știință, în care se
încrucișau cultura greacă, cultura creștină-ortodoxă și eretică, în special gnostică-și cultura
iudaică, fermentată de gândirea lui Filon; un mediu potrivit pentru un tânăr de 30 de ani dornic
și setos de cunoaștere.” (Clement, 1982, pp. 8-9)

„Clement a sosit în Alexandria puțin înainte de 180, a fost elevul lui Panten zece ani, până în
190 când Panten și-l ia ajutor al său și în anul 200, la moartea dascălului său, acesta ia
conducerea școlii creștine din Alexandria. Din nefericire, Clement nu și-a putut cotinua multă
vreme lecțiile sale. În 202-203, persecuția lui Septimiu Sever l-a obligat să închidă școala și să
părăsească Alexandria. S-a refugiat în Capadocia, la fostul său elev Alexandru, care era episcop
al Cezareii Capadociei. Despre ultimii ani ai lui Clement avem puține știri și le datorăm lui
Alexandru, fostul său elev, care l-a găzduit pe Clement când a fost nevoit să plece din
Alexandria. Știrile sunt în două scrisori ale lui Alexandru, păstrate de Eusebiu al Cezareei în
Istoria Bisericească. Una, din 211, o scrisoare irenică adresată de Alexandru, pe când era
episcop al Cezareii Capadociei, Bisericii din Alexandria cu prilejul alegerii lui Asclepiade ca
episcop al acestei Biserici. A doua scrisoare este din 215 sau 216, adresată lui Origen, pe când
Alexandru era episcop al Ierusalimului. În această scrisoare, Alexandru vorbește de Clement ca
unul care nu murise de mult. Deci Clement a murit nu mult înainte de 215.” (Clement, 1982, p.
9)

„ Clement Alexandrinul este primul gânditor creștin care a lăsat o lucrare de pedagogie
sistematică, din care s-a alimentat tradiția creștină privind educația. Principala lucrare cu
caracter educativ este Pedagoul, ce face parte dintr-o proiectată trilogie din care nu realizează
decât două cărți.” (Cucoș, 2017, p. 64)

3. Structura lucrării
Principala lucrare cu caracter educativ a lui Clement Alexandrinul, Pedagogul, este realizată
din două cărți, prima carte fiind alcătuită din XIII capitole iar cea de-a doua carte fiind alcatuită
din XII capitole.
 Capitolele cărții întâi
I. Ce făgăduiește Pedagogul.
II. Din pricina păcatelor noastre, Pedagogul ia conducerea vieții noastre.
III. Pedagogul este iubitor de oameni.
 Capitolele cărții a doua
I. Cum trebuie să ne purtăm față de mâncări.
II. Cum trebuie să ne purtăm față de băutură.
III. Nu trebuie să ne străduim să avem mobilă luxoasă.

4. Concepția pedagogică

„Clement Alexandrinul este primul gânditor creștin care a lăsat o lucrare de pedagogie
sistematică, din care s-a alimentat tradiția creștină privind educația. Idealul educației, în opinia
lui, rezidă în punerea în acord a voinței umane cu voința divină. Pentru aceasta, este nevoie de
depășirea a trei etape: convertirea, instruirea și desăvârșirea. Se înțelege că el acordă un loc
deosebit educației religioase, dar nu neglijează educația morală, intelectuală, estetică, fizică.
Principala lucrare cu caractere educativ, este Pedagogul, ce face parte dintr-o proiectată trilogie
din care nu realizează decât două cărți. Cei convertiți trebuie să fie educați pentru viața creștină.
Cuvântul este Pedagogul celor convertiți, iar aceștia sunt un fel de nou-născuți. În această
lucrare, cuvântul lui Dumnezeu este întruchipat de Pedagog. Dar cine este Pedagogul? El se
numește Hristos, răspunde Clement. El își mai dă numele și de păstor: „ Eu sunt un bun păstor”;
se face comparația dintre Pedagog și păstorii ce-și conduc turmele, căci și pedagogul își
conduce cu solicitudine copiii și, în general, tot ce este numit în chip alegoric turmă, oi.
„Pedagogul este deci, în mod natural, Logosul, căci el ne conduce pe noi, copiii, spre mântuire...
Cât privește pedagogia, aceasta este religia: ea este învățătura în serviciul lui Dumnezeu și, în
același timp, educația în vederea cunoașterii și a bunei formări care ne conduce spre cer.
„Pedagogia înseamnă educarea copiilor; se vede aceasta lămurită chiar din numele ei. Trebuie
însă, să vedem care sunt copiii, despre care Scriptura vorbește acoperit și ce pedagog trebuie
să le dăm. Copiii suntem noi. Scriptura ne laudă în multe locuri și în multe chipuri și ne dă în
chip alegoric felurite nume, pentru a arăta simplitatea credinței.” (Clement, 1982, p. 173)
Noțiunea de ˂˂pedagogie˃˃ cuprinde realități multiple: pedagogia pe care o presupune
conducerea și instruirea; pedagogia care dă orientarea și învățământul; în al treilea rând,
pedagogia în sensul formării primite, apoi pedagogia ca materie de predat, cum ar fi, de pildă,
preceptele. Cât despre pedagogia lui Dumnezeu, aceasta este indicarea căii drepte a adevărului
în vederea contemplării lui Dumnezeu, indicația unei sfinte conduite printr-o perseverență
eternă.

Idealul educației creștine îl constituie înscrierea omului pe drumul către Hristos, dobândirea
virtuții alimentată de atracția și suflul modelului suprem, mântuirea sufletului prin
răscumpărare, dar și prin educație sistematică. Educația creștină, după Clement, se vrea
universală, cuprinzând oameni de toate vârstele; modelul educației care se cere a fi întruchipat
îl reprezintă Iisus Hristos; scopul educației în spirit creștin presupune o viață aleasă. Mai
adăugăm faptul că educația este îndreptată atât asupra sufletului, cât și aspura trupului.” (
Cucoș, 2017, p. 65)

„ Subiectul educației, elementul activ și transforator, este constituit din Cuvântul lui Dumnezeu,
iar obiectul educației care suportă acțiunea sunt „ copiii”, oamenii aflați în stare de
cvasiinocență, permisivă la sedimentarea noilor învățături. Scopul educației constă în mântuirea
omului prin credință și săvârșirea faptelor bune.( Cucoș, 2017, p.65) „ Încetați cu lucrurile
voastre- cu vechile păcate- învățați să faceți bine”. ( Clement, 1982, p.200) În măsura în care
ascultăm cuvintele Pedagogului, avem șanse reale de a dobândi fericirea veșnică. „ Domnul
vrea pocăința păcătosului mai mult decît moartea lui”. (Clement, 1982, p.199)

„ Toate metodele întrebuinţate în educaţia creştină sunt izvorâte din dragostea lui Dumnezeu
faţă de făptura Sa, din dragostea păstorului faţă de păstoriţii săi şi mai ales din dragostea unui
tată iubitor pentru copiii săi dragi. Căci Pedagogul Hristos un singur lucru urmăreşte: mântuirea
omului. Iar pentru a realiza acest lucru, foloseşte şi ameninţările, dar şi sfaturile: prin ameninţări
îi îndepărtează pe oameni de păcate, iar prin sfaturi îi mântuieşte; iar dacă ameninţările şi
mustrările n-ar exista, nici mântuirea n-ar veni”. (Carmen Maria Bolocan, 2009, p.451)
„Drept modalitate de atingere a mântuirii este invocată facerea voii Tatălui. La Clement,
pedagogia se confundă cu însăși credința în Dumnezeu, este propedeutică și cale sigură de
ajungere la mântuire. Pedagogia este credința pioasă, este învățarea închinării către Dumnezeu
și creșterea pentru cunoașterea adevărului, este dreapta îndrumare care ne înalță la cer.
Pedagogia se poate defini în mai multe feluri. Pedagogia, după voința lui Dumnezeu, este
călăuza căutării adevărului pentru înțelegerea lui Dumnezeu, este deci o întipărire a faptelor
sfinte pentru veșnicie.” (Cucoș, 2017, p. 65).

În opinia mea, rolul educatorului este acela de a îndruma elevii spre săvârșirea lucrurilor bune
și folositoare fară să îi părăseasca atunci cand aceștia se află în nevoie „ După cum generalul
care conduce armata sa, se îngrijește de salvarea ostașilor lui, după cum căpitanul unei corăbii
cîrmuiește corabia lui, cu dorința de a salva pe călători, tot așa și Pedagogul, datorită puterii
de grijă pe care o are de noi, conduce pe copiii Săi spre o viețuire mântuitoare” (Clement,
1982, p. 197). „ Profesorul, pentru a putea să-şi atingă scopul, acela de a-l educa pe elev în toată
puterea cuvântului, trebuie să urmeze întocmai toate mijloacele pedagogice folosite de
Pedagogul Hristos. Orice elev are nevoie de modele şi cel mai bun model este profesorul pe
care îl vede zi de zi, ca mai apoi să fie convins să urmeze modelul nevăzut, Hristos. Iubirea este
un alt mijloc pedagogic, foarte important mai ales în crearea unor legături afective între profesor
şi elev, care acordă elevului încredere în sine. Şi acest mijloc îşi găseşte apogeul la Mântuitorul
Hristos, care a dat dovadă de cea mai înaltă iubire când s-a întrupat pentru păcatele noastre,
făcându-se om; şi mai ales prin jertfa sa pe cruce pentru a ne mântui pe toţi.” (Carmen Maria
Bolocan, 2009, p. 464).

În „CARTEA A DOUA” Clement dă sfaturi concrete despre „ Cum trebuie să ne purtăm față
de mîncări : Cei lacomi la mîncare n-au aflat că Dumnezeu i-a pregătit creaturii sale, adică
omului, hrană și băutură ca să trăiască, nu ca să se desfăteze.” , „ Cum trebuie să ne purtăm
la ospețe”, „ Cum trebuie să nepurtăm față de băutură” (Clement, 1982, p. 227). „După
Clement, râsul este admis, dar fără exagerare, seriozitatea fiind o cale mai sigură de a ajunge la
mântuire.” ( Cucoș, 2017, p, 65).

5. Citate reprezentative
1. ,,Cuvântul sfătuitor conduce toate faptele noastre, iar Cuvântul mângâietor vindecă
pasiunile noastre.
 Cuvântul este unul și același. Este în întregime în toate aceste acțiuni: smulge pe om
din închinarea la idoli în care a crescut și-l duce la mântuirea cea curată a credinței în
Dumnezeu. ”( Clement, 1982, p. 167)
2. ,,După cum cei bolnavi cu trupul au nevoie de doctor, tot așa și cei bolnavi cu sufletul
au nevoie de Pedagog; întâi ca să ne vindece patimile noastre, apoi să ne conducă la
Învățător, ca să ne pregătească sufletul curat și propriu pentru dobândirea cunoștinței
și să-l facă în stare să primească revelația Cuvântului.” (Clement, 1982, p. 168)

3. ,,Cuvântul pedagogie are multe înțelesuri. Este o pedagogie a celui ce este educat și
instruit; este o pedagogie a celui care educă și instruiește: în al treilea rând este însăși
pedagogia; în al patrulea rând cele ce se învață, de pildă poruncile, alcătuiesc iarăși
pedagogia. Pedagogia cea după Dumnezeu, însă, este calea în linie dreaptă spre adevăr
pentru contemplarea lui Dumnezeu și arătarea faptelor sfinte pentru o dăinuire
veșnică.” ( Clement, 1982, p. 196)

4. ,,Dar, mai mult decât pe celelalte existențe, Cuvântul va iubi, negreșit, pe om, ființa cea
mai frumoasă dintre toate creaturile, ființa iubitoare de Dumnezeu. Dumnezeu este deci
iubitor de om; Cuvântul este deci iubitor de om. Iar cel care iubește vrea să fie de folos
celui pe care îl iubește; cel care este de folos este negreșit mai bun decât cel care nu
este de folos; dar nimic nu este mai bun decât binele; deci binele este de folos.” (
Clement, 1982, p. 203)

5. ,,Pedagogul ne pregătește pentru o viață simplă, în care să ne fie îndestulătoare acelea

pe care le avem; ne pregătește să fim sprinteni și ușori, gata de o călătorie spre viața
cea fericită a veșniciei; ne învață ca fiecare din noi să fie propria lui comoară, că ne
spune Domnul: <<Nu vă îngrijiți de ziua de mâine>>.” ( Clement, 1982, p. 224)

6. Aplicația conținutului teoretic

7. Bibliografie
 Clement, Alexandrinul ( 1982), Pedagogul în Scrieri, partea întâi, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București.
 Cucoș, Constantin (2017) Istoria Pedagogiei, Idei și doctrine pedagogice fundamentale,
Editura Polirom, Iași.
 Bolocan, Carmen-Maria, Pedagogia lui Hristos reliefată de Clement Alexandrinul în
lucrarea Pedagogul
file:///C:/Users/Sergiu/Downloads/Pedagogia_lui_Hristos_in_lucrarea_Clemen.pdf