Paul Hazard, Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea, Univers, București, 1981
fericirea noastra; ca dimre toate artele, singurele impor-
Oh Happiness! Our Being's End and Aim!
Good. Ploeasure. Ease. Content! \Vate'er thy Name! ::-
Aceste invoea~ii, aproape incanta~ii, VOl' reveni ade·sea;
aeeste cuvinte, pe care Pope Ie rueune~tein Ess~y on Man. c:a
printr-un 'strigat de ohemare ~i ~arora Ie ~~auga toate.'poslbl~
lurile VOl'fi mereu reluate, anahzate, defmlte. Oamenn acelel
vremi nu s-au temut de zeii gelo~i, care se minie dnd muri-
torii pronunta cl1vinte nesabuite. Dimpotri'va, ei strigau .ca
doreau partea lor de fericire, ca 0 VOl'avea, ca 0 aveau deJ~'
Reflexions sur Ie Bonheur, Epttre sur Ie Bonheur, Sur la vze
hetzreuse, Systeme du vrai Bonheur, Essai sur Ie Bonh~u.r" Dell.a
felicita, L' arte di essere felici, Discorso sulla f~lzczta, D.ze
GlUckseligkeit, Versuch tiber die Kr1nst stets frohlzch zu sezn,
Ueber die menschliche 'GlUckseligkeit, Of Happiness: iata
ceta ce in diverse limbi, au indraznit s.a inscrie ca titlu al
car~ilor' lor. Cum aceasta 'descoperire, dupa ce-i fericise pe
indivizi, avea ~~ foloseasca popoarelor, ei ii extind 'binefa-
cerea; Traite de la socihe civile et du moyen de se rendre
heHreux en contribuant au bonheur des personnes avec qui
on 'uit, Des causes du bonheur public, De la Felicite publi-
que, Della pubblic~ felicita, ~a felic~t~ lub~lica,. R~giona-
menti ... riguardantz la pubblzca felzczta. Rzflesszonz suUa
pubblica felicita. Of National Felicity. P~r:tru a ave~ l.a
indemina cele mai bune tratate despre fencll'e, au alcatUlt
o antologie pe care au intitulat-o; Templul Fericirii. Fru-
mosul templu era acolo, pe colina fericita; Bucuria statea
in fata u~ii ~i invita oamenii sa inceapa in sHqit marea
sarbatoare a vietii.
o alta eml1la~ie cuprindea spiritek Se intreceal1 in a
eri rica, dar se int'receau ~i ,in a repeta ca dimre to'~te. ade-
varurile, singurele importante sint cele care contnbUle la
", 0 fericire! Tel si scop al fiintei noastre! I Billie. Placere.
Bucurie. Multumire, ~i 'oricare-ar fi numele tau!
tante sint cele care contJibuie la fericirea no astra ; ca fiIo-
sofia se reducea la mijloacele eficiente de' a ne face ferici~i ;
~ica, in sf6:Ti~it,nu exi'sta decit 0 si'ngura datorie, ;liCeeade
a fi fericit. Cautarea fericirii era inserata in poenie, Graalul
vremuri:lor nei. Heil.vetius, he,tadt sa crevina Apolilo al
Frantei, cerea sfat lui Voltaire; ~i cum Voltaire ii raspun-
dea ca pentru a scrie versuri frumoase. era nevoie mai intii
de un subiect £rumos, el cauta ~i nu gasea altul mai demn
decit acesta; fencirea lui proprie ; ~i fericirea genl1lui uman.
Eral1 aproape vremurile dnd Oromaze, zeul binelui, avea
sa termine printr-o victorie decisiva lupta eu Ariman, zeul
raului : Oromaze insu~i 0 anunta ;
Cau,tarea ferioir1i em pusa in romane: III 1759, Samuel
Johnson, cel rezonabil ~i in~elept, incredin~a aventura erou-
lui sauRasselas, fiul imparatului Abisiniei. Rasselas, in con-
formitate cu legea ~arii ~i a~teptind ca ordinul de succesiune
sa-l cherne la putere, era inchis intr-o vale fara comunicare
cu lumea. Nimic nu-i lipsea din ce-ar fi trebuit sa-l satis-
faca, ~i totu~i starea lui i se parea insuportahila. Cudnd
puse la cale sa paraseasca inchisoarea sa atit de perfecta;
evada, vizita ,sate1e ~i 'o>ra~eile)p'le'ca la CaiTO, O'ra'~unde se
infrunta Occidentul cu Orientul, ~i unde gase~ti exemplul
tuturor condi~iilor; intra chiar in Piramide, care ascl1nd
poate secretul intelepciunii antice, ~i repeta, cu 0 voce din
ce in ce mai putin hotar1ta pe ma;sura ce eX'Periell'~elesale
11 decep~i6nau ; Surely happiness is somewhere to be found,
exista desigur un loc in care se gase~te fericirea ... - In 1766,
Wieland 11 zamislea pe Ag;;tthon : ~i acesta strabatea diferite
regiuni din Grecia antica, .intrebind pe profani ~i pe in~e-
lep~i, pe CUl1t'ezane~i pe a'9ceti: ,s'Pune~i-mi, a,~i gaisiJt feri-
'irea ? Unde este fericirea ?
Ei visau. De cealalta parte a liniei, intre patruzeci ~i
incizeci de grade latitudine, se intindea un regat de vis.
apitala~lui, Leliopolis, era construita din piatra cu nuante
de jasp la fel df frumoasa ca marmura; iama casele erau
 impodobite cu stofe ~i covoare ; vara, cu pinze pictate, mai
u~oare ~i in culori mai vii dedt muselinele ~i indienele ; lam-
briurile erau acoperite cu un lac mai perfect dedt cel de
China. Satele erau bogate ~i populate; paminturile, culti-
vate cu tot atita grija ca ~i gradinile noastre, produceau
ccle mai bogate recolte din lume. Gaseai acolo munti de
diamante ~i mari cantitati de pietre pretioase, rubine, sma-
ralde, topaze; rlurile duceau aur in nisipul lor, iar marea
tainuia perle, ambra, corali. Nimic nu egala verdele arbo-
rilor, al paji~tilor, al peluzelor; gardurile vii erau ele insele
<l!COIperite cu flon de un <colOriitfara 'seaman, care par-
fumau aerJl. Legumele ~i fructele erau excelente, vinurile
delicioase, ~i numeroase erau fintinile cu apa' limpede.' Un
cer senin, un aer sanatos, 0 cErna blinda, mai prietenoasa
~i mai putin schimbatoare ca a noastra, reu~eau sa-i faca pe
locuiooni demni de a'C'(jstfrumos nume, felicienii. 1
Ei se eliberau prin gindire. Plecau pe urmele Iui Robin-
,son, pe v;alul'i.llene'sigure; se expuneau 1a aven~uri, ~i la
pericolele marii ; se dezlantuia 0 furtuna care scufunda nava.
rnsa naufragiatul gasea intotdeaunp. 0 plaja unde sa acosteze,
o natura miloasa, 0 vale fenila, vinat, fru.cte; avea 0 so-
tie cu el, sau 0 intilnea in aventura: atunci cuplul forma
din nou 0 s06e'tate, a ca'Jreiintelepciune fa,cea ,de ru~ine
vechea Europa. $i asta se intimpla in insula Felsenburg,
undeva in Utopia; sau intr-o insula inca ~i mai !ciificil de
atins care se numea Die glilckseligste' Insul auf der ganzen
Welt. 'oder das Land der Zufriedenheit: Insula cea mai feri-
cita din lumea intreaga, 'Sau tara mu1tumirii. Toti, doc,tii ~i
frivolii, initiatii ~i profanii, tinerii ~i femeile ~i batrinii, erau
cUlpr,in~ide ace'ea~i sete. rn anU'l 1757, la v;a-fl~ovia,GoIe-
giuI Nobililor, ca sa dea familiilor 0 idee despre inaltul grad
de perfeqillIne ad S'tUldiiIorsa:le,s'cotea in puhliICzece oratori
imberbi, care vorbeau Despre fericirea omului tn aceasta
viata. rn saloanele pariziene se inlocuia 'Hana tinutului Iu-
birii cu cea a Fervcilrii;, la teatru S'eputea vedea jUclndu-se
1 (Marquis de Lassay), Relation du royaume des Feliciens,
peuples qui habitent dans les Terres Australes ..., 1727.
Fericitul, piesa filOisofid in tI1ei a,cte ~i in proza. Primre so-
cietatil~secrete exi,sta un Ordin all Fenci,rii, in wunariile ca-
ruia ,se'dn tau cuplete ca acesta :
L'ile de la Felicite
N'est pas une chimere;
C'est ou re'gne la volupte
Et de l'amour la mere;
Freres, courons, parcourons
Tous les flots de Cythere,
Et noll'Sla trouvemnJs. ,~
"Fericirea", scria d-na de Puisieux ,zugravind caracterele
contemporanilor ei, "este 0 bila dupa care alergam dnd se
,rostogole~te .~i pe care 0 impingem cu piciorul dnd se
~pre~e ... E~tl foarte obosit dnd te hotara~ti ~a
te o:dihne~ti
~l sa abandone.zi bila ..." Nu erai niciodata obosit, e de pa-
rere M?ntesqUleu: "Domnul de .Ma~penuis, ~are a crezut
v
toata vlata ~l care poate a dovedlt ca n-a fost deloc fericit
a publi'cat de curihd 0 mica Iuerare despre fenicire". '
E,poca era obsedata de dteva idei fixe. Ea nu contenea
sa Ie reia; revenea cu predileqie, 'la acelea~i formule, la
acelea~i dezvoItari, ca ~i cum' niciodata n-ar fi fost sigura
de a fi dovedit indeajuns, de a fi convins suficient. 0 vedem
aici intT-una din. atitudinile sale favarabile, ~i Intr-una din
pornirile sale. R:azboaiele nu incetau: razboi de succesiune
in Spania, razboi de succesiune in Austria, razboi de $apte
Ani; razboi in. Orientul Apropiat; razboi purtat pina in
America. Din dnd in dnd, ciuma ~i foametea faceau ra-
vagii in unele provineii ; se suferea pretutindeni, oeade obi-
cei. Totu~i Europa intelectuala voia sa se conving-a ca ea
traia in cea mai bunadintre lumi ; ~i doctrina optimismului
era marea ei sahare. 2 .
* InsuLa Feridni~ / Nu-i 0 himera . .I Elste acolo unde dom-
ne~te volupiJatea / $1 a ?ragostei mama; / Fnap, sa lalergam, sa
strabatem / Toate valunie Cytherei, / $i 0 yom ,gasi.
2 Despre optimismul lui Leibruiz IIi al lIui Pope, a se vedea
P-artea ~ III-a din lucrarea de f-ata, capitoIul al III-lea, Nature
et bonte.
 Este povestea eterna a unei eterne iluzii ...
- Nu. Exista epoci disperate. Exista epoci dureroase,
care n-ar indrazni sa afi~eze aceasta exigenta, penlil"u ca
le-ar parea bataie de joc ; epoci care au fost atlt de profund
lovite in piritul si in configuratia lor, inclt abia mai in-
draznesc sa cread~ in vrerpuri mai bune, ~i care ~tiu ca
p arta iq de intreaga mizerie a lum,ii. ~xista eP3c~ de c~e-
dinta, care, dupa ce au constatat mIz·ena noastra lremedla-:;
bila, i~i pun increderea intr-un Dincolo de la care a~teapta
dreptate : acestea pariaza pe infinit. .....
Fericirea, a~a cum au ~onceput-o ratlOnah~tll dm se-
colu! al XVIII-lea, a avut trasaturi care i-au apartinut. in
exclusi1vitate.. Fericire imediata : astazi, imediat, erau cuvmte
care aveau important a ; ziua de miine parea tardiva pentr~
aceasta nelini~te; ziua de miine putea la rigoare sa adu5a
un complement, ziua de miine ar continu?, treaba inc~puta ;
insa ziua de miine n-a'f da semnalul unel transmutatll. Fe-
ricire care era mai putin un dar declt 0 cucerire; fericire
voluntara. Fericire in componentele careia nu trebuia sa
intre nici un element tragic; Beruhigung der Menschen:
omenirea sa se lini~teasca! sa inceteze nelini~ti:le, incertitu-
dinile.~i a~goasele ! Lini~titi-va. Si!3teti in~r:.o pHicuta ~aji~t~
ill'con),urata de bosohelJe, I1:.raversata,de ,pl!'l1a~ ~e a'rg1ll't ~l
care seamana cu gradinile din Eden: voi refuzatl s-o vedetl.
Un .parfum delicat se raspinde~te din flori: refuzati sa-l
simtiti. Vi se ofera crini stra1ucitori, fructe gustoase: re- u
fmatisa Je cuIe!g~ti. Daca va iln~re:ptati A'spr: vreo .t'!'fa ~e
trandafiri, faceri in a~a fel inclt sa f1ti zgmatl de spmn 1m ;
daca traversati un gazon, 0 faceti pentru a alerga dupa u~
~arpe care fuge. De ac~e~ susp~nati, va ~am~nt~ti, s~unetl
ca universul comploteaza Impotnva voastra ~l ca ar fl fost
mai bine sa nu va fi nascut niciodata. Nu sinteti decit un
nesatbuit, ~i va cauzari singur nenorocirea. 3 - Sau va place
sa evocari un strigoi, 0 inspaimintatoare zeita: :a e~te im~
bracata in negru, pielea ii este cutata de mii de EIdun, .tenu~
livid, ~ privirile ;pline de groaza. Este inarmata 'CU blce ~l
3 1. P. Uz, Lyrische Gedichte, 1749. Versuch ii.ber die Kunst
stets frohlich zu sein.
cu .scof'pioni. Ii <lJscuItatiglasUll: ea va sfatuie~tesa renun-
tap 1a fanmecele unei lumi in~eJatO'are, va spune ca bucuria
nu . es~e saarta spec,iei umane, ca ~v-ati nascut pentru a su-:-
f~n A~l pemru.a fl '?le~temat~ .ca_ v~ate fiin~e sufera pe
pammt. AtunCl, ceretl sa muntI. Insa nu ~titi oare oa Su-
I?erstitia va vorbe~te astfel, fiica a Nelini~tii, ~i care are ca
t·ete in c?,sa Teama ~i Grija ? Pamintul e prea frumos pentru
ca Prowdenta sa-I fli destin at sa fie un la'Ca'~ a1 durerii.
A refuza sa te bucuri de binefacerile pe care creatorul lu-
crurilor Ie-a pregatit pentm voi, inseamna a da dovaela de
ignoranta ~i de pelwersi,talJe.4
Nimic comun cu fericirea misticilor, care nu aspirau nici
mai mul t nici mai p'utin dee,it la a se con topi a'll Dumne-
zeu; cu fericirea unui Fenelon, care i~i simtea sufletul mai
sigur ~i mai simplu decit al unui copil, cind 11 int11nea pe
Tatal in gin dire ; cu fericirea unui Bossuet, cu placerea lui
de a se simti comand at de dogma ~i condus de Biserica, cu
certitudinea lui de a se numara intr-o zi printre ale~ii care
figureaza -la dreapta Tatalui; elL fericirea inteleptilor care
acceptau supunerea la lege ~i sperau 0 rasplat::l nesfiqita;
Cll fericirea oropsitilor cufundati in rugaciunea lor; cu beati-
tudinile... ..
De beatitudini, senzatie a cerului, cei care ii inlocuiau
pe vechii rnae~tri nu se mai preocupau; 0 fericire terestra,
iata ce doreau. .
Fericirea lor er/l un anume mod de a se multumi cu po-
sitbilu:I, fara a preri'llde absOllul1ul; 0 fer.i1cire mediocra,
cale de mijloc, care excludea ci~tigul total, de teama unei
pierderi tatale ; actul oamenilor care intrau Iini~tit in posesia
bindacerilor pe care Ie descopereau cu trecerea fiecarei zile.
Eq Inca 0 fericire din calcul. Atita rau, de acord; dar ~i
a1:1ta bine: Or binele invinge. Ei procedau chiar la 0 ope-
ratie maternatica. Faceti suma avantajelor vietii, suma re-
Ielor inevitabile; scadeti pe-a doua din prima ~i yeti vedea
ca ave~i un beneficiu. De 0 parte, totalul punctelor fa,vora-
bile, multiplicate prin intensitate; de cealaIta, totalul punc-
telor defavorabile, multiplicate prin intensitate; dadi, la
sfiqitul zilei dv., ve~i afla di a~i avut treizeci ~i patru de
puncte de pUteere ~i optzeci de puncte de durere, socoteala
estle in avanuajul dv. ~i tre~u.ie sa ':.~ c,?n~ide:,a~isa:til~fax:urt.
5 mlta pl~cere; ~l 'ca suJenntele puternice, daca ne ranesc, ne
Era yorba despre 0 fenClre constrUlta. Sa-l pnVlm, a~a
cum se considera in oglinda sa, pe autorul Scrisorilor Per-
sane; sa profil!am mai pu~in de oeea ce el a schi~a't, ,ca toata
lumea de atunci, un Eseu despre Fericire, cJ:t de notele din
caietele lui intime; sa vedem modul in care stapine~te 0
existen~a pe care a reu~it-o atit de perfect. Voi pleca, i~i
spune in mod special Montesquieu, de la un dat pozitiv:
nu voi rivni la condi~ia Ingerilor ~i nu ma voi plinge ca
n-am obtinut-o ; ma voi mul~umi cu relativul. Acest prin-
cipiu fiind admis 0 data pentru totdeauna, constat ca tem-
peramentul joaca un mare rol in aceasta qiacere ; ~i asupra
aoestui punct sint bine orientat: "exista oameni care i~i
conserva sana tatea . prin purificare, prin singerare etc. Eu
insa n-am ca mod de a trai dedt sa tin dieta dupa ce fac
excese, sa dorm dupa ce am stat treaz ~i 'sa nu ma nelini~-
tesc nici din suparari, nici din placeri, nici din munca, nici
din trindavie". Sufletul sau se ata~eaza de tot ce-l incon-
joara; el este unul dintre acei care salura. cu egala bucurie
zorile care de~teapta ~i noaptea care adoarme; spunind ca-i
place mai mult la tara nu inseainna ca detesta Parisul; se
simte la fel de bine ~i pe meileagurile sale, unde nu vede decJ:t
copaci, ~i in marele ora~, in mijlocul acestei multimi de oa-
meni oare eg1alea:cani~mpUJ1 ma,rii. Aceasta bunastare vitala
trebuie totu~i exploatata cu abilitate, a~a cum fac saracii.
A~a cum banutii adunati sfiqesc prin a deveni monede de
aur ~i argint, tot a~a clipele de mici placeri ajung sa consti-
tuie 0 avere convenabila. Sa nu ne vaitam de greutatile
noa5rtre ;sa ne ginidim, mai cUrll1ld,ca ele ne due la pl~cerile
5 W.ollaston, Religion of nature delineated, 1722. Ebauche de
la religion nature lIe, tradusa din- engleza. La Hay€, 1765. Sectiu-
nea a U':"a.De la f€licite. Nota p. 110: "Trebuie ne<liparat data 0
idee d€spre comparetia p.e care autonul Q face intre gradele de
pIa-cere ~i de durere ~i nwnere, pentru ca astfel citiJtoc'lllva intra
mai u~or in cele mai abstracte propozitii din aceasta sectiune,
in care autorul face mereu alu:aie la aritmetica" , .
etc.
n-?astr~ ; va inter.zic. sa puneti un pusrnic sa posteasea, fara
A
sa .dap l.n ac~la~l t~mp un gust nou legumelor sale. Sa ne
m~lugm,shm ca .suf~nntel~ moderate nu sint lipsite de 0 anu-
preoc~l?a. P~ sc~r~, sa ne punem tntr-o astfel de dispozitie
A
de SPl~lt mslt sa mtelegem cit din ceea ce este in favoarea
n9astra d~pa~e~te ceea ce este impot~iva noastra. Sa ne adap-
tam ~a Vlata; nu e ea aJceea, nU-la~a, car,e se adapteaza
~a .n01 ? . Si9-tem Ian;ati intr-o partida care dureaza cJ:t noi
~~~lI:e; tuc~torul abil p~s~az.a c}n~ ji v:.invcafti pr~aste ; cind
~l v~n cartl .bu~e, prof!la ~l. cl~~lga PIna Ia urma partida;
m tlmJ? ce Jusato~ul ;tmgacl plerde mtotdeauna.
F~nClreav f~cuta dm Usdlciune: cite psihologii au fost
atun~l ase~an<l;toare cu a sa! Se fabrica un amestec de in-
gredlente dlf~nte upentru a ~nIocui deliciile pure ~i bucuriiIe
SllipraOm~?e~tl.PlClJoereaera Introdusa ai1cireabilitMa : pentru
c~ ac~asta ma~e e~oare pe s~coteala sa? De ce-a alungat-o ?
~u el~ oare .II:. flrea noa~tra? Voluptate, farmec al vietii ...
~'H1maI ~<:.llatlCl1puteau sar~i gaseasca bucl!ria in privatiuni,
l~ sufe~'1l15elecorp?rale, in ascetism: veselia face din noi
m~te zel, lar austemtatea nil~tediavoE. 6
Sollt'auch ich durch Gram und Leid
Meinen Leib verzehren,
Und des Lebens, Frohligkeir
Weil i<:h lebe, ennbehren ? 7':-
Moa~tea, moart~a .irJjsa'~l,ye?uie sa-~i pial'da Infati~a:rea in-
g:ozlto~re care~l este. atnbUlta de obicei; mortile prea se-
noas: Sl~~ de dls~retUlt~ din cauza afectarii care Ie insote~te ;
ad.evaratll oamem man sint aceia care au ~tiur muri glu.
mmd.8
. 6 Frederic al II-lea catre V{)ltaire, Remusberg 27 septem-
b ne 1737. '
. 7* De ce-.?r trebui, ~i eu, sa-mi corusum / trupul rprin doliu
prm sufennta ?l De ce-ar trebui, in viata, / sa ma privez d~
buc~na de a tral ? Hagedorr;, Di~ Jugend, 1730.
A.-F.-B. Deslandes, Reflexwns sur les grands hommes qui
sont morts en plaisantant, 1712.

In acest amestec intra sanatatea ; nu 0 rugaciune pentru
suportarea bolilor, ci precautii pentru a Ie preintimpina.
Nici 0 avere cinstita~, daca ar fi· posibil. Toate avantajele
materiale ale civilizatiei: caci Inca nu s-a ajuns la confort,
dar se Incepea sa se puna un pret mai marepe comoditatile
vietii.
Retete prozaice.\ AJceea a marchizului !d'Ar.gens: "Ade-
varata fericire consta In trei lucruri: 1. sa n-ai nimic cri-
minal sa-ti repro~ezi; 2. sa ~tii ~a devii fericit In starea
In care cerul ne-a plasat, ~i In care sIntern obliga~i sa r::i-
minem; 3. sa te bucuri de 0 sanatate perfecta". Aceea a
Doamnei du Chatelet: "Pentru a fi fericit trebuie sa te eli-
_berezl de prejudecati, sa fii vi'l,tuos, 'sa ai gusturi ~i pasiu~i,
sa poti avea iluzii, caci datoram cea mai mare parte .a pla-
cerilor noastre iluziei, ~i nenorocit e acela care 0 plel~de...
Trebuie sa Incepi prin a-ti spune raspicat tie-Insuti ca n-ai
altceva mai bun de fa1cut ;In I<lJceastalume dedt sa-ti
pfO'curi senza1tii l!ii ~entimente placute". Uneori, mai nedara
la unii mai formal determinata lagindiwrii care diutau
~atiune~ profunda a uneiatitudini atlt de diferita de aceea
a celor mai in virsta dedt ei, ideea unei adeziuni la ordi-
nea universala, care voia ca fiintele sa fie fericite: altfel~
. de ce-ar fi primit viata ? ' tradiqie;
Legiuni de lumi stralucesc in limitele. fi:ate; iar. £n spa-
tiul eterat unde numeroasele astre se ml~ca pe orbztele lor•.
totul este supus ordinei.
T ocmai pentru ordine a fost format tot ceea ce exista;
ea stapinqte adierile de vint # furtunile; lantul ei' leaga
toate fiintele de la insecte pina la om.
Prima noastra lege este binele intregii creatii; a~ fi:
fericit daca n-a~ incalca prin nici oactiune vinovata. feri-
cirea universala, unicul scop al existentei mele ... 9
Asdel se manifestau In mod deschis orientari noi In gln-
dire.
9 Uz, Lyrische Gedichte, 1749. Die Glilckseligkeit.Traducere
de Huber, Choix de poesies allemandes, 1766. Volumul II, Ode
de M. Utz, La Felicite.
Mai intii s-a terminat cu pofta nemasurata de .absolut.
Mai mult, se dorea ca aceasta renuntare sa fie pa~nica.-Se
insinua, aproape se credea ca In caliciu nu exista fiere, ~i ca
fierea Insa~i nu era amara. Se pIasa sistemul moral al lumii
mult sub perfeqiunea ideala (caci nbi sIntern incapabili sa-
concepem oeea ce ne este imposibil de savIqit), Iusa totu~i
la un grad suficient pentru a ne da 0 stare feric~ta, lini.5tita,
sat! eel putin suportabi'la." 10
Dintr-odata, cerul era coborit pe pamint. Intre cer ~i
pamiD! nu mai putea sa existe nici diferenta de cali tate.
Presupunind ca 0 alta existenta ar fi posibila, cum sa crezi
ca, preafericita, ea ar trebui sa fie cumparata cu nefericirea ;
ca creatorul ~i rinduitorul lumii ar fi vrut ca mijloacele'sa
fie opuse pentru a ajunge la acela~i scop, in aceasta viata
~i intr-o aha viata care ar urma-o ? ca, pentru a fi fericit, ,
ar fi trebuit sa incepi cu suferinta? Dumnezeu nu putea sa
se fi aruncat in joc sa' ne priveze de fericire In, timp ce
existam, pentru ca sa ne-o dea dnd n-am mai fi. Prezentul
~i viitorul, daca ar fi unu ~i acela~i lucru, nu s-ar deosebi
In esenta, actele pe care ar trebui sa Ie savlqim pentru a
cuceri cea mai mare fericire de care natura noastra ar fi
capabiia erau chiar acelea care n~-ar conduce la fericirea
eterna, da-:a ar exista vreuna. Nici 0 ruptura, nici 0 con-
fiint-a noastra ar continua fiinta noastra, daca
ar exista un paradis In lumea de dincolo, fiinta noastra de
carne care ar fi a'semenea cu ea In:sa~iIn nemurire. 11
. Filosofia trebuia orientata de catre practica; ea nu mai
trebuia sa fie altceva decJ:t cautarea mijloacelor fericirii.
"Exista un principiu In natura, mai universal dedt ceea ce
se cheama lumina naturala, mai uniform pentru tori oa-
menli, Ia fel de prezent la cel mai stupid ca ~i Ia cel mai
subtil: e dorinta de a fi fericit. Va fi un paradox sa spu-
nem ca tocmai din acest principiu trebuie sa deducem regu-
:ile de conduita pe care trebuie sa Ie observam, ~i ca prin
cl trebuie sa recunoa$tem adevarurile pe care trebuie sa Ie
credem ?'" Dad vreausa ma documentezas'Ulpra naturii Iui
10 Bolingbrok,e, A LeUer on the Spirit of Patriotism, 1737.
11 Maupertuis, Essai de philosophie morale, 1749.
 umnezeu, asupra prop'riei mele naturi, asupra oriEini~ lumii,
asupra sflqitului ei, ratiunea m~a est~ tulburata, ~l toa;:e.
sectele ma lasa in <liceea~iobscuntate. In aceste tenebre,. 111
acest p~of~n~ in~uneric:,' dac.a intilnesc .siste!l1.ul care, este, sm-
gurul Sa-Inl lmplmea:>ca ~onnta de a'£l fverlclt, n~ S111tdatar
sa-l recunosc ca ventabI1? nu trebUle sa cred ca acelv car:
dOEa intrebari: cite zile pe an, sau ore pe ZI, po ate munCl
un om fara sa se tulbure, fara sa devina nefericit? Cite
zile dintr-un an, cite ore pe zi trebuie sa munceasca un om
pentru a-~i procura ceea ce ii este necesar conservarii ~i bel-
~uglll'Ui vietii saJ.e? De fapt, "exista intotdeauna 0 atraotie

ma conduce spre fericire este acela care n-ar putea sa ma irezistibila care poarta toate fiintele spre cea mai buna stare
posibila, ~i tGcmai aici trebuie cautata aceasta revelatie fi-
in~ele ?" 12. v ..
. In sfir~it, fericirea devenea un dr~pt, a carel Idee se sub- zica ce trebuie sa servea.sca drept o,racol tutllmr legislato-
stituia <licelei'a,de do'ctr1na. Pentru ca e?- era scopul t~tUI:or raor". Aceast-a fraza pe care 0 pronunta in 1772 marchizul
fiintelor inteligerite, centrul la ~a.r~ ~Jung toate vaqlUml: de Chastellux, in tratatul sau De fa Nlicite publique, ou
lor; pentru ca ea era valoarea Impala.;. pentr~ ca aceast~
Considerations sur Ie sort des hommes dans Ies difNrentes
afirmatie, Vreau!a .fiu teri~~t, er:avP'r~rml;liaTt'lcol. ~l unLlI epoques de I'histoire, era incarcata de sens, indi-rcata de un
cod anterior oricarel legIslatn, oncarul slstem rehgIos, nu SellS pe c.are viitorul trebuia sa-l dezvolte.
s-au mai intrebat daca meritasera fericirea, oi daca obtineau ToatE! lumea se in~elase, in afara poate de precursorii pe
fericirea la care aveau drept. In loc de: "Sint drept?" alta care i-a avut secolul al XVIII-lea \n secolul lui Ludovic
intrebare : "Sint feficit ?" a:1 XIV -lea. De unde ~i ama.r~oi'unea ,critid, repro~ul perma-
. Ni~te'i~apoia~i acei ce ,gindea~ altfel. Tin.a~ul Vauvenar- nent, repro~ul in promisiuni neonorate, in tradare. De unde
apelul la fericire. De unde ideea unei reintremari foarte
gues, care era stoIC, 5a:-e ph~gea ~~se exalta Cltmdu-l, pc:,~11l~
J.propiate, gr<1tie ratiunii, gratie luminilor.
tarh, care tI'Udea 'sa-~I cu1tlve. vvrt~tea 'pentruv eav msa~l, 11
eroisJnlul pennu frumusetea lUl, se m~ela dupa parerea va-
rului ~i prietenulu~ sau, i:ope5uc;sul ~irabeau : V.auvenargues
divaga, cind ar fl t~ebu~t s.a-~l ~aca un plan fIX pe~t~u a
atinge ceea ce treb~le sa .fle. umcul nostru scop, fenclr~a.
Din perspectiva unel fe~~l .d1f~Jec~lul ~l ~YIII-}ea, Pr~n-
tesa de Cleves grel~ea, ca,cI lUb'l,ta fund ~l raJspunzllnd la lU-
bire, i~i refuza feri,cirea ~i ~e retra,&:ea intr-'~n ~e~rt. l?e!lt~u
a fugi de barbatul care VOla s-o f.orteze s~ fie fenCl~a m
ciuda vointei ei. Istoria fusese inteleasa gre~lt, pentru ca sa-
vantii care incercasera sa .de~erm.in~ dac~ un popo~ fuses:
mai religios, mai sobru, mal raZbOlll1C deClt altul, se m~e!au .
ar fi trebuit mai curind sa cerceteze care fusese c~l mal fe-
ricit. Egiptenii n-au. f?~t f~riciti.;. nici gre.~ii, in ~lUda inal~
A

tului lor grad de Clvlhzatle; mCI vromaml: ,111cm.da forte I

Imperiului lor~ nici vEuropa su~usa Cre.~tl1Usn:ulU1. ?~~tn~
a fi in stare sa aduca un remedlU acestel lungl. neter~clfl ~!
pentru a fi utili prezentului, istoricii ar fi trebUit sa-~l puna
 Ce sistemsa aJdopti [iltr-o astfel ,de 6neurdttura? Originea
rauIui este obgeura, mai greu de gasit ea izvoarele Nilului ;
"ea este peste puterea de inte1egere a ratiunii noastre",
Continuind sa reflecteze, ~i angajindeu acela~i domn Ber-
nar d ° nouav 'd'!'S!Cutle,aJull>gieIn
. . cunni d 1a 0 a'1'tav f orma...it- a
A A

ac.eleea~i probleme. Acea,sta natura cu care se incepe sa ni

se impuie capu!, aceasta natura despre care ni se afirma ca
Filosofii au crezut mai intii ca natura semnifica buna-
este inteleapta ~i buna, ar merita sa fie examinata putin mai
tate; dupa ce au mai reflectat au incetat 's~ mai creada indeaproape. Sa ni se spuna deci, pe de 0 parte, "ce este
acest lucru. de fapt un lucru care emana din natura"; ~i pe de alta,
De ,ce exista atlta suferinta pe pamint? De ,ce atltea ne-
"daca, pemru a ~ti ca un lucl1u este bun, e de ajuns sa ~tii
ca natura ni-l face cunoscur". Ni s-a povest~t ca copiii tre-
dl1eptati ~i atiteacrime? Daca exi,sta un Dumeezeu pI in ?c buie sa-~i respecte tatii, pentru ca a~a e dat de la natura:
intelepciune ~i de bunwtate, de ce a tolerait rauI~ ~e ce I-a or, "nu exista cuv:int de ,care ne servim intr-un mod mai
da'! na~tere ? De Ia loy, de Ia Adam poate, aceasta mtrebarc vag decit cuvintul Natura; d intra in tot soiul de discursuri,
se iuai lase ca tre eer. . clud iiltr-un sens, oind intr-altul, $i nimeni nu ad era 'la 0
Dorinta de a trece de la planul religios !a planul pu~' idee precis a ". Gum sa deosebe~ti la tineri ce este natural de
filosofic a prins contur inca din 1702. Daca lu?rarea ltli. ceea ce este dobiudi,t ?
Wi:J\liam King. De Origine Mali, a repurtat atl~U'~.l:uc5~s ~I Dar mai aIers conselCinra nu e deloc silgura, asta vine
a tulburat, e pentru ca traduce a mai ferm opmll mca ne din Natura, deci asta e. bun ~i drept. Vedem in genul uman
clare ~i dispersate; e pentru ca i~i interzicea sa. vorbeas~~ multe lucruri fcaNe rde, de~i nu ne putem indoi ca ele
in numele 'cre$tinismului, de-$'i autorul ei erav t;5l:UJIunui ?~I nu sint puracreatie a naturii. Nu' e . nimic mai neoesar pen-
tru .doiblndirea ifiiteiepciunii dedt sa nu urmeze n~ciodata
statorni'cii apara tor,i ai acestuia. lntr-o IaJtlna IU'ca scolaiStlca,
instigatiile na:1Jurii in marerie de razbunare ~i orgoliu ~i de
greoi, cu forra, episcopui anglican, fadnd aipel Ia intdi
v [ipsa de pudicitate. N-a trebuit oare ca legile divine ~i umane
gen ta citilllorilor sai ~i nu Ia credin~a Io~,. dovced~a ca I?um
sa infriueze natura? Si ce-ar fi devenit, in caz contrar, ge- ,
ne~eu n-ar fi fost nvci ,at:otJpu't:erauc, mCl nemalpomemt ell' nul uman ? Natura este 0 stare de boala 1
bun da,ca n-ar fi toierat rauI. Caci raui nu e decit 0 pri
vadune, nu e dedt ° absenta, privatiune $i ~bsenta can'
De fapt, cum sa rnvingi rezi,sventa c'elei mai inltime fiin'\e
a noastre ~i ,sa negievidenta insa~i ; 'sa minimalizezi eroarea
sintconditia insa~i a existenteii fiintdor create. Dm mamenwl razbo~ielor ~i a masac;relor,sa-i faci pe b'olnavi ,sacrea,da ca
:in ,oare Dumnezeu, sub 'mpul'slJ!1 bunaitatii sale, hotarlse Sil sufera mai purin decit i~i inchipuie, ~i pe marne ca n-au
cr,ee21e,nu putea sa cree~e pe'llfeqiunea, ci doar imperfeotiu dreptate sa-~i pllnga copiii mOTti in leagalll ? De aceea, pen-
nea care eiSte cel putin superioara ne'a'l1tlrlui. tru .a trece de Ia 0 duritate cre~tina la 0 seninatate rationala,
Totu~i Bayle, citind analiza c.aqii lui King fa5uta d· Shaftesbury a i:ntervenilt Iarindul lui.
domnul Bernard, aduna indoieli. Se poa;te spune ca Dum Am vazut, la local potriv,it, cum indulcise tragi'cul vietii ;
nezeu acreat lumea pentru gloria sa? se poate spu.ne. ('!: cum aduse?'e divinul la uman; ~i cum scri,sese: Nature has
v
raui era ell ,;ide'va,rat neeesar? Nu sint oare doua pnnClpll
ear~-~i contesta stapinirea IUl11ii, cd aI, binelui, eel al .rall 1 Reponse aux questions d'un provincial, I, cap. LXXIV !Ii
lui} Dar chiar aceas'ta ipo,teza, se po ate liJea oare sustm' r urm, ; ibid" cap. XCV l?i mm.
 . no malice. Am vazut cum! in~r-un, mic numar ?e <lJ~i,din
1707 pina in 1711, se trudlise sa ,~hl~be perspeotllVe1e, ~o~ul
nu mai era decit libertate, famlhanta.te, bel$ug - .fenclre
U Pamint pe care-I calma frumuseyea curcu.beulm.
p n '1 ., d
Totll$i nu era de'stul de l.a ~11,~l-e~allit" on~lt e p~ter·-
niea a fost aqiunea. sa; Lel~n~z 11 :rllle III aJutor.. ~.n):.re
toate partile doctrinei sale, mCI una n-a, sedu.s mal lrect
spiri,tele dorni'ce de Iinitte ?eoit a?e~a care, oont11~h:'!'rgu1r:
tele aduse pentru a stavih sceptwl's'llul $1 ma~ll .els~u ~l
Pierre Bayle; aceea care se aflav in une~e -s~n~n, 10 ~~l-
cole, in scrisori, in disoutii, in raseu~~';ln;. $1 1Odeosebl
Eseuri despre T eodic~e. ,!.sup:a ~unatatZl luz, ~urr.:.,nezeu, z-
t posibilitatea de a face mai bine ...
bertatii omului ~i orzgznzz rauluz (1?l,O) .. Mal, mtn ~eduses,e
rolul cata~trofelor na:turale $i al st1OJemtJoarel 'Suf~1Ot~,. $1,
folosind un termen ve'chi, ,Ie dacluse n~mele de rvau flZlC;
ceea ce parea deja mai put~n d~reros. Clt desp:e raul mdet~-
fizic ceea ce numim un rau d10 punctul nostru de. ve el
particular, nu este astfel in or~in~a gene~ala, a lucrun~r., 0
linie poate avea curhe, urcU$un $1 CObOfl$Un"p~n~te e l~-
trerupere vic' "'ltele' ]n aca
a< , . v foel incit nu d' veZl1" mClarmonlC
. .
nici ratiune daca prive$ti doar 0 parte 10 lllle). $1 t?tU$I,
ea nu exclude 0 ecuatie in care -Ungeometru ,a~pasl ratlUnea
$i IegMura din'tre alCeste pretin~e nemgulant,atl. La fd ,t'
prezinta situatia $i inceea ce m sevpare a f~ defeste scan
d I 'Univers. Velderea noa:sltra e prea mgusta pemru
a oase 10 l' d c tan'
a judeca ansambluI; daca ne p mgem ,e .·cuta~e ,sau u
detaliu 0 face'll pentru ca nu putem dlst10ge 10treguL
Rv'
amlnea rVauim'or'"''"1·. trebuia sa vne justificam
0
I' v· defectC'1r,
A vd' v
viciile; la$itatile $i crimele; aceasta cump ~ta 13ga ,mn\:.I,
~i chiar gustul maladiv pe care-I avem pentru eacatl" PCI,
.
verSlUnea caTe ne corupe 10 , t eUtl
r'l'Ie ln aparenrat ce e m;'1
A
A
• r .I
pure; munca viermelui care e$lte 10 nOl., Pentru ,a exp:(.
acest rau Leibniz schita un tablo'll grandios. El 1OVOCa}1I
finit<IJtea:de Iu~i ,posibtle, a$a vcut;:! pu~use Dumrtezeu ~a r;~1
Ie reprez10te mamte sa aleaga dmtre ele una care sa
demna sa tr~aca din nean): Ia fiinta; ~i ,arata .. alegerea 1111
D{;mnezeu, care a <lJCtu<lJlizat, dintre Iuma1~ V11It;Oare,~ I ('(0
care4i parea cea mai demna, a:ceea 5ar~:o.:1tl?ea cele m~l I) (.
lnsemnate imperfeqiuni. In aceasta hml1ta, 10 care ratll11l1I
cuprinde necesit<lJtea,pentru ea ea constituie di£erenta dintre
creatura ~i creator, sta raul care trebuie sa fie una dintre
com'ponentele Intregului. \
Suprema in~elepci'llne, pusa llnga 0 bunatate la fel de
nelimitata, n-a puTtut sa caJda in gr'e~eala de a 0 allege pe
cea mai buna. Ca'ci, dupa cum un rau mai miJc este un fel
de bine, tOt a$a un bine 'llai mic este un fell de rau, daea
reprezinta un obstawl pentru un hine mai important ; ~i ar
fi ceva de corectat in aqiuni'le lui Dumnezeu, daca ar exista
Lumea noastra este deci cea mai putin rea dintre lumile
posibile ; sau, ca s-o spunem Ia modul poziTtiv, cea mai buna
dintre lumi'le posibile. In -templul din Memfis exista 0 pi-
ramida inaha formata din globuri a$ezate unele peste alte1e ;
intrebat decatre un calator despreaceste pira:m~de $i despre
aceste globuri, preotul templului a ra.~uns ca erau repre-
zent<lite acolo Wate lumile po-sibile, $i ca
tea mai pedecta se
afla in virf. Calatoml, curios sa vada pe cea 'llai perfecta
dintre lumi, a urC<litpina in virfUil piramidei, $i primul lucru
care I-a izbit a fost Tarquin violind-o pe Lucretia. Sintem
surpriu$i, Jnsa intelegem mai biue sensul profund al acestui
simbol, Daea Tarquin n-ar fi violat-o pe Lucre~ia, nu s-ar
fi nascut Republica romana; civilizatia romana mi s-ar fi
fonmat $i nu s-ar fi raspindit pe intreaga supr<lJf'ata a pa-
mintu~ui ; n-ar fi ,imprumut<lit c<IJdre1esale cre~tini'sm'lll'llicare
se nif~tea. Astfe1, aJoeaJsta'crima ingrozitoare i~i arvea rati'llnea
sa intr-o'Iume care e~te, pnin esenta, imperfeicta; iUlsa urma
sa fie, ina'Cel<l!~ t,imp, ~i ingTediennul lM1uibine mai mare,
- AceaJsta aplicare mtion<lJla a raului era admilsa, era Indra-
gita ca 0 iubi·ta a'$,teptata, Jean Chdsti'an Wolff 0 punea in
formule ~i 0 trimi'tea profesoiil1or din Universita1ille germane;
in timp ce 'fr<lincezii puteaJ\.1citi: "Aceal$ta Iume a noastra
este cea mai bUlIla dintre Iumi'le posibile, aoeea in care dom-
ne$te cea ma:i mare variet<lJte ala't'Uri de cea m<lJimare ordil11e,
Prin acest prillicipiu diJ$lpartoate obl'eqij,1e dedooe din rele1e
pe care Ie vedem doml11indin lume, 2"
2 Doamna ciu Ch8.telet, Institutions de -Physique. 1740.
 Raul era mai putin raspindit, insa mai profund; raul
era inteligibil : in acest sell'S,un argument apropiat, insa nu
intru towI asemanator, era oferirt contemp0'fan,vlor pent'fu
a aqiona in aceea~i direqie: '111arelelant al fiintelor, care
grada universul ~i imiplica ideea permanentei legitime ~i a
valorii logice' a ceea 'ce exista. Filosofia ,devenea poezie in
Eseu despre om de Pope; ea devenea emotie. Nesabuit e
acela care nu vede ca dintre toa:te lumile posibile Intelep-
ciunea infinita a preferat-o pe cea mai buna! Ca ai locul
tau in acest mare hnrt al fiin~elor, car,e Iporne~te din neant
pentru a ajunge la Dumnezeu! Intrebi de ce acesta nu }e-a
facllt mai mare: intreaba-te, mai curin1d, de ce nu te-a facut
mai mic . .';)tiica e~i limitat, ca nu poti observa deoit 0 parte
minima din imensitatea lucrurilor, ~i pretinzi sa judeci Drep-
tatea! Daca ai obtine insu~iri mai delicate, ele ar contribui
poate la nefericirea ,ta. Taci ; accepta ; in plmul implacabil
care este transpunerea ordinci voite de catre natura, orice
schimbare ar distruge armonia generala ~i ar duce la haos.
El cherna cititorul la umilinta carese potri,ve~te conditiei
sale: ii propunea un credo; ar fi vrut sa graveze, in adin-
cuI inimii sale, legea credintei sale:
All N alture is but Art, unknown to thee ;
AililChance, din~etron, which mou callist not see;
All discord, harmony not understood;
All partial evil, universal Good;
And, 'spite 0.£ Pride, in erring Reason's spite,
One truth is dlear ; wootJever i,s, ~s right. ':'
Dorim fericirea ~i nimie nu es,tJema,i legitim; dar sa
pricepem bine ca aceasta fericire treb~~e sa fie s~ciala,. nu
individuala, ~i de a~a naJtura, indt sufenn£a noastra parn~u-
lara poate'intra ai,ci ca 0 doza de otorava intr-un remedm.
* N-atura-ntreaga' este 'anta, necunoscutii ti~ : . • . .
$ansa deplina, un drum pe care nu e~ti 1~ stare sa-l dlbUl ;
Toata nein:elegerea, 0 am'lonie neinteleasa;
Tot raul partial e un bun univensal;. ..
Si durerea mindriei sta-n gre~eala ratlUlln,
U,~ adevar este limpede; {)ricare air ii, tat drept ramine.
.';)iapoi,' sa construim alceasta feri<:ire la care aspira specia
noastra prin dobindirea ~i mentinerea sanatatii, prin lini~-
tea sufletului, prin virtute. Sigur d 'sceleratii prospera; si-
gur ca dreptii mor inailllte de vreme : nu e mai putin ade-
varat ca in planUil general care ne depa,~e~te,tot ceea iCeexi,sta
e bine. Poetul repeta formula care i<iva~oarea unei incantatii \
ca ~i cum n-ar exi,sta aIt mijloc de a ne convi'Doge.Whatever \
is, is right ... Cita comiplexitate se ascunde sub acest '<liparent
simplism ! Pope .nu lua totul de la Leibniz: Pope nu con-
conda in l:llItr,egia:ne
cu Lei:bniz, "To'wI est'e cel mai mi,c rau
posibil." - "Totul este bine": cele doua formule implica
o diferenta sensibila. rnsa la aceasta data diferente.le se to-
peau in curentul general.
Aproape in acela~i timp, in anul 1734, literatura de limba
germana consacra ~i ea un poem cercetarii originii raului.
Albrecht yon Haller nu era numai medic, anatomist, bota-
nist, fiziolog; cultiva ~i poezia; ~i chiar voia sa arate en-
glezilor ca nu erau singurii capabi,li sascrie versuri filoso-
fice. Piesa sa lirica' ~i didaccica,· Die Alpen, in care arata
ca muntele nu e inspaimJntator cum· se credea, oi grandios"
~i frumos, ii adusese faima : el continua, ~i prin el E'lvetia,
dupa atitea tari deja angaJjate, avea sa ia parte la 0 mare
dezb-atere: de unde ~i cintul sau in trei parti, Ueber den
Ursprung des Uebels. .
Dad. de la 0 inaltime unde domne~te lini~tea, contem-
plati peisajul care se intinde la picioarele voastre, nu con-
statati dedt bucurie; aveti impresia ca lumea a f09t creata
pentru ca locuitorii ei sa fie fericiti ; un bine unive.J.1salanima
natura. Dar daca ascultati strigatul sufletului V1ostru,dadl
reflectati, daca luati v.iata a~a cum este, elt de iluzorie ~i de
falsa vi se pare aceasta fericire ! Creaturi de mizerie, sintem
condamnati la cazna in timp ce mergem catre moarte :
Totul se schimba in fata unor ochi experimentati; nu
mai vad decit raul, ohiar ~i acolo unde binde parea ca do-
mina ; ~i imnul de bucurie se trail'S1formain curind in intero-
ga-tie pasionata, In care intreg de,stinul omului se a-fla In joc :
0, Dumnezeu al bunataJii, 0 Dumnezeu al dreptatii, dece-ai
ales 0 lume ve~nic framintata, ve~nic vinovata ?
Pentru ca supunindu-se sfatului propriei sale Intelepciuni,
aoest Dumnezeu n-'a putut sa aleaga deolt lumea care se in-
peparta cel mai putin de perfeqiune; pentru ca a luat-o pe
cea mai demna, pentru a 0 transforma din virtualitate in
existenta.
Tema este reluata, mereu aceea~i: Durn.nezeu a creat, in
mod logi,c, un lung 1ant de fiinte, care merge de la el In
,neant printr-o serie de trepte; noi facem parte dintr-un an-
samblu imens, dlruia 'S1intemincapabili ~a-iseSlizam propor-
tiile ~i armonia. I-a a~ezat, foarte a-proape de el, pe lngeri ;
putin mai jos, pe o,ameni, Ingeri ~i animale, apartinind deo-
potriva eternitatii ~i neantului. Oamenilor Ie-a dat 0 con-
~i:iinta 'corporala ~i 0 Icon~tiinta moral a ; oamenilor Ie-a dat
doua forte, dragO'stea, fata deei ln~i~i ~i dragostea pentru
aproapele lor, care ii mQna, amlndoua, sa-~icaute fericirea.
Towl fiind organizaJt pentru bine, raul a veni:t datorita fae-
tului ca Dumnezeu a las,at creaturilor libertate : ,de unde ca-
derea ingerilor prea dornici de perfeqiune; de unde pacatul
[ui Adam ~i caderea sa ; de un de slaba noastra rezistenta ~i
gre~e!ile noastre. Insa fericiti sint Cl!ceiacare, prin Implinire,
datoriei, ram1n In planul divin !
Am ajuns la, unul din rarde momente ale istoriei ideilor
1n care pare sa se realizezee un acord, Inainte ca elementeh·
sale sa se de$lfaoca~i sa-~i reia libertatea, combamndu-se. fill
sofia s-a 1l1Jgrijitsa ga.seasca e)Oplicatia plauzibila a unei enig
me dureroase ; ~i crede ca a reu~it. Pieti~tii 0 aproba. Mora
li~tii 1i multumesc pentru ca a 'lini~tit virtutea. Poetii, nemai
folosind negrul dedt prin contrast, abuz,eaza de roz ~i d
b[eu; imnurille de recuno~tinta iau locul accentelor melall
colice pe care Matthew Prior Ie atribuise lui Solomon p 11
tru a exprima mizeria omuhIi, na,scut pentru a pHnge, pen 11 II
a tmdi ~i pentru a muri :
Born to Il,ament, to labour, and to die., .
Conservatori, bine donati, Tories prin temperament, prin
credinta, prin tradi,tie, vin 1n ajurtJOT3: via-~a nu e atlt de
rea, la urma 'urmelor; trebuie sa existe .sara:oi, lucratori, va-
leti; altfel, ierarhia ar fi bulversata, gentlemenii n-ar mai
fi serviti, ~i lenea ar aduce licenta, penuria, devastarile.
Acestei complicitati generale, care une~te pentru un timp
indivizii ~i natiunile, 1i 1ipse~te 1nc~ un qIvlnt; iata-l, este
optimi'smu:l.
Creat de catre docrrina, el a a-parut pentru prima data
in Memoriile din Trevoux, din februarie 1737· Dictionarul
din Tn~voux I-a acceptat 1n 1752, iar Diqionar~l Academiei
franceze', zece ani mai tlrziu. Iasa la aceasta din urma data,
Aca'demia din Berlin 11 sanqioneaza deja, prin.tr-unul din
acele concursuri care jucau un rol mare 1n vi-ata intdectuala
a. epocii. In 1753, 1ntr-adevar, ea propusese urmatorul 'su-
blect, pentru anul 1755 : "Se cere analiza ,silstemului lui Pope
continut 1n propozitia: Totul e bine. Este vo.rba: 1. de a
determina adev~ra:tul sens al acestei p~opozitii, conform
ipotezei au torului ei; 2. de a 0 compara cu '9istemul opti-
mismului, sau al alegerii celui mai bun, pentru a mar:ca exact
rap?rturile $i de0gebirile; 3. 1n sfiqit, de a indica ratiunile
consIderate cde mai adecvate pentru stabilirea sau distru-
gerea sis.temului." Academia din Berlin voia, ,se vede acest
lucru, sa dea fiecamia ce i se cuvine, Iui Leibni2J ceea ce 'i
se cuveni~e llUiLeibniz, lui Pope ceea ce-i apaf1inea lui Pope.
Premiul a fo~ docemat 1ui Ado.lf FJ:-.iedrichvan Rheinard 3,
a d.irui dil$ertatie a fost apoi tradusa ~i publi'cata In ger-
ma,na.4 - 1755 era anul -cutremumlui din Lisabona.
In ace! an, natura nu pmdusese doar ciuma sau taifun
pentru .a nu respecta prin abatere 1egi:le'bunatatii sale con~
stante; ea z.gudui,se so!ul. Lisabona, ora~' ferme-cator cu 0
3 Soame Jenyns, Esq. A Free Inquiry into the Nature and
Origin of Evil, 1757. . I
4 •. Herrn AdoU Friedrich RhEdnards, Vergleichung des Lehr-
oebaudes des Herrn Pope von der Vollkommenheit der Welt,
mit dem System des Herrn von Leibniz, nebst einer Unter-
Ruchung der Lehre der besten Welt. LeipZJ.ig, 1757. Abhandlung
t'on der Lehre der besten Welt, aus dem franzosischen Wism
2757. ' ,
pozitie pitoreasdi, ora~ a dirui populatie era prin traditie
amabila ~i bllnda; ora~ pfO'sper, al carui port era al treilea
<;11n Eur,opa, dupa Amsterdam ~i dupa Londra ; -ora~ cre~tin,
plin_ de biserici ~i de manastiri, preocupat de mese, slujbe
~i procesiuni, fUJSesedi'strus. La Iouii noiembrie, ziua tuturor
Sfintilor, un cutremurdaramase case, monumente, metereze ;
venise apoi un val de maree ; in sfiqit, ornenirea Heuse ceea
ce putuse pentru a spori dez'astrul, furind.
Aceasta ~tiJ:e ii mi~case pe savanti, care s-au apueat cu
mai multa ardoare sa cerceteze cauza misterioasa a cutre-
murdor'; spre exemplu, in Spania veeina, parintele Feijoo
Ie intel1preta prin materia dectrilca.5 A!cea'sta Ii ~ulbUJrase
pe filosofii preocupari de abolirea mului, chiar fizic, adu~i
as~fel la 0 realitate pe eare pareau ca au uitat-o in specu-
lariile lor. L-a emotionat iildeosebi pe acela care-~i ia intot-
deauna revan~a, pe Voltaire. . ~arteaza de p~eocuparea sa. Zadigves~e intelept, bun ~i drept,
Voltaire incepuse prin a-I respecta 'pe Leibniz, pe vre-
mea dnd inca nu-l ,cuna~tea'dedt din renume. £1 I-a privit
mai Indeaproape, atunci oind Do,amna du Ch~telet, printr-un
capriciu care 'suscita in el 0 gelozie inuelectuala, facuse in
mod bizar p<Usiunepentru doetrinele a'cestui metafizician
german; n-ar fitrebuit oare sa se mulp.lmeasca cu Locke ~i
cu marele Newton? De aceea nu-'l iubea Voltaire: insa daca
exista 0 parte din teoriile sale care i 'se parea acceptabila,
aceea era acest optimism salvator. El estimaca exista mai
mult bine decIt rau in aceasta lume, pentru dl de fapt pu-
tini oameni doreau moartea ; ca ar fi gre~it sa se faca repro-
~uri In numBle ge:'1Uluiuman, ~i sa se renege suveranul uni-
versului, sub pretext ca unii din supu~ii sai erau nefericiti :
in a~a fel incir Leibniz ii era in aceasta privinta de un
oarecare ajutor. Monadele sale erau nebunie curata; insa
ou ~i optimismul sau, fondat pe un solid rationament.
Incepea sa aiba indoieli; avea nevoie sa se lamureasca
el insu~i asupra valorii acestei convingeri; el era ca Babou
din Lumea a?a cum evolueaza (1746), caruia ii era greu
sa se hotarasca. Sint multe de luat de 1.1 capat in Pari.'-
5 Nuevo Systhema sobre la causa physica de los terremotos,
1756.
Persepolis ; ~i huriel, unul dintre geniile care conduceau Im-
periile, se iotreaba dad nu e bine 'Sa distruga aceasta ca-
pitala pacatoasa. Trimis In mi'siune, Ba:bouc ezita la fata
locului, ~i cintare~te cele doua alternative. In sfir~it ia 0
hotarire: "Pune pe cel mai bun topitor din ora~ sa faea
o ,stau;ie n:ic~, al~atuita din toate metaIele, din pamint de
tot soml ~l dm pletrele cele mai pretioase ~i din cele mai
neinse~ate; i-~ dus-,<?lui Iturie!". «Vetiv sp,:rge, spune el.,
acea;sta frumoasa statUle pentru ca nu e facuta in intregime
din aUf ~i diama'l1'te?~>"I 1JUrielpri,cepuse din doua V'Orbe-
hotarl ca nici macar sa nu se gandeasca sa modifice Per~
sepalis ~i sa abandoneze "lumea a~a cumevolueaza"· caei"
spune el, "dad 'toml nu e bine, totul este sup~;~abil'<
~cmanele lui Voltaire, sint intotdeauna gindire; iar In
Zadzg (1747-1748), toate legendele Orientului nu-l inde-
~I este nefenclt. E,ste bagat; e 'Sanaoo,s,e frum/os; spiritul
lui e sag;ace, are 0 inima dreapta ~i sincera, are tot ee-i tre-
bu~e pventr.u.a !?1erita .f~ricirea. Insa ~ici femeile, ni,ci viata
solltar~ 111CI. ~t!mra, m~1 putere~, nU-I..dau fericirea pe care
o cauta. Invldla, gdozla, prostla, ,cruzlmea se inver~uneaza
impotriva lui, ~i, ,din catastro.fa In cai:alstrofa, 11 due In c~a
~naivmizerabila stare. Viata nu esne, a~a:dar, dedt un soi de
!arsa cruda, care n-are nici macar meritul de a fi logidi,
~i e atit de bizar aldi:tuita, incit cauzele oele mai nesemniJfi-
cative ajung la cele mai redutabile efecte? De aceea Zadig,
cufundat In refleqiile sale, ajunge sa vada oamenii "a~a
cum sint de fapt, ca ni~te insecte devorbdu-se unele pe al-
tele pentru un mic a.tom de noroi". Atunci intervine ermitul
ell barba alba, tovara~ul lui de calatorie; ermiml care are
vorbele cele mai plme de judecata ~i are conduita cea mai
st:anie, fur!il'd 0 cutie de aur v impodobita eu smaralde ~i
pletre pretlOase de la un bogata~ care ,Ie-a primit foarte
bine pe cele doua fiinte ratacitoare, dlnd a'ceasta cutie de
aur unui avar care Ie-a refuzat toull , dind foc casei unei
gazde generoas-e, aSaJsinind pe tinarul nepot al unei vaduve
caritabile ~i virtuoase care Ie-a Oferit adapost. Zadig e uimit
pentru moment. E11miwl, tran~fi>gurU:ndu-'se, ~i aparlnd sub
trasaturile ingerului ]e'srad, da In fine explicaria pe care
 fiecare episod al povestitii 0 facea maJi neeesara. Aceste
crime, de neln~eles pentru ra~iunea noastra, nusint la fel
~i in ordinea universaUi ; de vor fi fertile ~i vor spori suma
binelui. Caci bogata~ul va fi mai atent, avarul mai grijuliu
eu oaspe~ii sai; 0 avere imensa era aseunsa ,sub casa incen-
diata; tinarul nepol ~i-ar fi ucis mat:u~a. Astfel ace'ste rele
aparente - au ra~iunea lor de a fi in cea mai buna dintre
lumile posibile.... Zadig nu e pe deplin satisfacut de <liceasta
expliea~ie : "Dar daca n-ar exista dedt bine, ~i rau deloc ? -
AtUfilci,raspul1lse}esrad, acest paa:l1!in
t ar fi un ;alt pamint;
inlan~uir.ea evenimemdor ar fi 0 alta ordine de in~elepciune ;
~i aceasta ordine, care ar fi perfecta, nu poate fi dedt in
laca~ul etern al Fiin~ei supreme,. de care raul nu se poate
apropia ... «Dar», spuse Zadig ... Spunand dar, ingerul i~i lua
deja zboruI spre a zecea sfera. Z'a:dig, in genun!Chi, adora
. Providenia, ~i se supune". Astfel, in anul 1748, Voltaire era
inca dispus sa se supuna ; insa ...
Gnd a aJ,lat despre dezastrul de la Li'saJbona, $i oind
problema raului, mai pu~in rezolvata dealt inlaturata, mai
pu~in reglata dedt atenuata inrtigoar,ea 'sa, a reaparut sub
a<;easta forma tragica, convingeTea sa nesigura a fost zdrun-
cinata; a suferit. Poemul despre dezastrul din Lisabona,
atit de stingaci, nu e mai pu~in patetic. Sa privim aceste
incendii ~i aceste ruine; sa ascultam aceste gemete ~i aceste
tipete; sa consideram ca nevinova~ii ~i drep~ii au fost cei
lovi~i : vom indrazni sa mai spunem, cu 0 voce plingarea~a,
ca toml e bine? A i.l1lsinuadi urma~ii moqilor i~ vor spori
averea, ca zidarii vor ci~tiga bani din construirea caselor,
ca fia'rde se vor hrani eu cadaNrele il1lgropate su:b darima-
turi, ar fi 0 blasfemie. Pope e -demn de stima $i de admi-
ra~ie; insa nu e posibil sar;imli fidel axiomei ilui; trebuie
sa revenim la acest tri'st ~i mai vechi adevar, cum ca exista
rau pe pamint; yorba Totul e bine, luata intr-un sens ab-
solut $i farasperan~a unui viitor, nu e dedt '0 insulta la
adresa durerilor vie~ii noastre. In scrisorile sale, mai m-
time, Voltaire denun~a formula absoluta a lui Pope, a~tep-
tind ziua in care nu -s-ar mai mul~umi nici chiar eu formula
relativa a lui Leirbniz: "Trebuie sa va da.~i seama ea a.cest
T otul e bine al lui Pope nu e dedt 0 gluma ee nu trebuie
facuta neteric~~ilor; or, din 0 suta de oa.meni, exista cel
pUiin nouazeCI care sint de pI.ins. Tot~tl e bine nu e deci
pentru genul uman ..." (20 iunie 1756).
Candid, sau optimismul. Traducere din germana de dom-
nul Doctor Ralph, cu adaugirile gasite in buzunarul docto-
rului c'ind a murit·la Minden, 'in ap,vtl de gratie 1759,' --; E
lov imbra,eat dupa moda actuala, ·spruneaFrederic al II-lea;
povestea lui Candid a facut ridieol ,sistemul optimismul'ui,
spune cardinal ul de Bemis.
Agilitate ~i densitate; observa~ii juste, profunde ~i care
~ocheaza prin adevarul p'sihologiei lor, £acute deta~at ~i ra-
pid incit nu dau impresia ca se iau in -serios; 0 arta unica
de a indica far a a dezvolta, de a evoca lueruriIe ~i de a
treee repede mai departe, ea un om prea bogat care-~i risi-
pe~te averile fara a se o'steni sa p.rivea.sca inapoi '; 0 mul-
~ime de in~epaturi, de sag~i u~oare car'e vibreaza ; jocul unei
inteligen~e implacabile, al unei ironii fara mila; toate pro-
cedeele de demult, diEhoriile, utopiile, aventurile in ve-
ehca ~i noua lume; naufragii.Ie, auwdafeurile, Eldorado-urile,
rClntine;-ite $i revigorate printr-o ,sclnteieroare fantezie; un
fel de febrilitate datorata suprimarii a tot ce era balast
inutil ; 0 gesticula~ie de fanto~e, un dans macabru de mario-
ncte cornice: acesta-i Candid. $i in plus, 0 triste~e pro-
funda. E~ti for~at sa rizi in fa~a atitor ,ciuda~enii; iar aceste
ciuda~enii <l<cumulateduc la disperare. E~ti uluit; vezi apoi
reaparind marele fluviu negru in care se s-cufunda speran~eIe
~i iluziile noa.stre.
Bietul Ca.ndjd! Nenorocita Cunegonda! Ri,di'colul Pan-
glos's, care se incapa~ineaza din rasputerisa repete ca totul
e bine, sa pr'oclame ca nu ex~sta nimic care sa nu se explice
prill principiul ra~iunii suficiente ~i prin eel al armoniei
prestabilite: nici boEle, nici illlecurile, nici ineendiile, nici
nelegiuirile, niei ,crimele ! De~i este batut, spmzurat, ars, taiat
buca~i, devenit sdav ~i tragind la galerele turcilor, ii ra-
mine ceva din primul sau sent~ment: "Caci in sfir~it, spune
el, eu sint filosof, nu-mi convine sa ma dezic, Leibniz nu
se putea in~ela". Specta'colul pe care-l ofera pamintul este
ingrozitor: razboaie, masacre, opreisiuni, violuri; ~i a~a a
fost ~l m necut; ~i tOt a~a va fi ,~i in vii,tor, pentru ca
eretii au mincat intordeauna porumbeii atunci dnd i-au ga-
sit, ~i in mod asemanator ii vor minca intotdeauna. Insa
towI este pentru a fi mai bine in cea mai buna dintre Iumi.
Prin aceasta car~catura este ridioulizat optimismul. "Ce
este optimi'smul, spunea Cacambo - Vai! ,spune Candid,
este nebunia de a sustine ca totul e bine clnd totul e rau."
- "Exista totu~i ~i ceva bun, spunea Candid - Se poate,
ras,punde Martin, ifi'sa eu nu ~tiu." - ~i acea;sra interoga-
tie: "Dad a~ci e cea mai buna dintre Iumile posibile, ce
sint celelalte?" La sflqit, dnd Voltaire este obosit de ma-
ni,pularea sforilor care-i mi~ca personajele, ~i dnd Ie. aduna
intr-o elipita, la feI de u~or cum Ie rasfirase, trupa se afla
reunita intr-o ferma. Candid nu e in apele ,sale; fwmoasa
Cunegonda e neagra la fata, cu ~itul sfrijit, ochii rida,ri,
bratele ro~ii ~i scorojite; Pangltoss este un mizerabil plin de
bubulite, cu ochii pierduti, cu virful nasului julit, eu gura
intr-o parte, cu dintii negri, chinuit de 0 ruse violenta ~i
scuipind un dime la fie,care efort. A~a i-a fa'cut viata. Ei
afla in s,fir~it marele secret, care Ie va permite sa-~i pe-
treaca in pace resrul zilelor lor mizerabiIe: i~i .vor 'cuitiva
gradina. Nu e un deznodamint exped:iat; el comporta 0
idee 'de resemnare necesara, un ape! la m~nca,care qe fe-
J1e~tede trei mari rele, plicti'seaIa, vi,ciul ~i mizeria; iar
aceasta gra,dina este simbolul limitarilor noastre. DOlT e oare
posibil sa-ti cultivi gradina fara a fi s1Jinjenit de vecini,
mingiiat sau chinuit de vinwri, batut de ploi; fara a privi
dincolo de ograda, fara a contempla orizontul, fara a-ti ri-
dica privireaspre' 'stele? Remediul ralspunde perfect unui
anumit a'spect al gull'dirii empirice. Insa nu e dedt osi-
tuatie extrema; manrurisireaunei infr.ingeri; un mod de a
te chi'f/ci,'pe!l1Jtrua da ma:i putina priza ra,ului tri'lllI11rfatior:
acceptare' a unei lumi incomprehensibile, pe care ratiunea
sufi'cienta !lU mai ajunge s-o expl~ce.
Incepind cu Candid, procesul este' judecat ~i cauza estc
pierduta.. v v •• • v.
Asta nu inseamna ca optlmlsmul a ,d~sparut dmtr-o data:
o doctrina continua sa traiasca mult timp, chiar ~i arunci
dnd este ranita.
Major-itatea contemporanilor insa nu mai pronuutau cu-
vintul declt cu un sud,s ironic, ba ,chiar pe un ton de pro-
test ~i de ranahiuna. Secretarul Doamnei d'Epinay explica,
iutr-oscrisoare din 11 noiembrie 1771, ca marchiza era su-
feri:nda ~i ca, el i~i lua liberta tea de a da ve~ti despre ea;
~i adauga: "Totul e bine, se spune, acea,sta axioma e cu
atlt mai frumoa,sa cu clt nu mai pricep nimic, absolut nimie
din ea in acest moment, - Towl e bine, iar eu spun; asta
nu-i bine". 11otu~i Doamna d'Bpinay insal~i, V'orbind despre
hemoptiziile domnului de Mora, explica abatelui Galiani ca
el fa,cea.parte din cla-sa 'CelOTcare trebuie sa moara tineri,
"intr-atit este de fals ca totul e bine" (6 iunie 1772); iar
la findul sau, glumetul abate vorbea despre cea mai buna
diIlltre ware lumile imposibile.
Aliantele se des.faceau. ApoIogi~tii. ii puneau pe cre~tini
in garda contra determinismului pe care-l discemeau in
Totul e bine; materiali~tii gindeau intr-un aIt plan; natura
i,gnora categoria binelui ~i a raului ; tot ceea ce exisra, exi,sta
in mod necesar; Dumll'ezeu n-a creat loc pentru imperfec-
tiune pentru ca nu exista ni'ci creatie, nici Dumnezeu; le-
gile eteme doreau conservarea 'speciilor, nimic mai mult,
iar suferinta indivizilor n-ave,a nici un sell'Spenrru ele. Rasa
pasionataor, care 'se pregatea sa succeada rasea fi'losofiior,
cerea sa fie la,sata sa-~i cinte melancolia ~i sa se delecteze
cu chinul ei. Scepticii reveneau la atitudinea lor primara;
D'ou vi,ent Ie mal? Eh! plus .je l'examine,
Et moin's je vois queHe e,st son oriJgine.6*
~i-apoi oa,menii continuau sa sufere, pur si simplu. Cel
care-~i vazuse amanta murind, ~i care cuno~cuse fericirea
cu ea, chiar daca nu 0 fericire deplina, i~i blestema solitu-
dinea : "Atunci oind, sleit de munca sau de lume, ceea ce
6* De runcle vine raul ? Ei! Cu clot il nnaIlizez
v Ou atit mai putin observoare-i este 'originea.
Vers sur l'inexistence de Dieu, composes par Frederic II
quelques annees avant sa mort. (Oeuvres, Editi'a din 1848, To-
fiul )CIV).
m1 se intim~la adesea, ma ga'sesc fata In fata cu mine, ~i
izolat cum SIllt in aoceasta cea mai buna lume dintre lumile
posibile, singuratatea ma Ingroze~te ~i ma In~heata, seman
cu un Om care ar avea in fata un lung de~er1Jde par,curs ;
~i la capatul acesnui de~ert, prapastia distrugerii, fara a spera
sa intllnea:sca acolo vreo fiinta care sa se intr~steze vazln-
du-l cazlnd In acea:sta prapastie, ~i care sa-~i aminteasca de
el dupa ce va fi cazut" 7,
Pe masura ce Inainta, secolul lasa In unma lui ceea ce
Indragise. Mari ambitii novatoafel denuntau compromisul
pe care-l reprezenta pentru ele optimismul. Kant evolua In
modul cel mai semnificativ. Cr,ezuse mai Inuli ca totul era
pentru a fi cel mai bine In cea mai buna dintre lumile po-
sibile. Cutremurele de pamJ:nt n(l-i schimbasera parerea, Ele
Ii apareau ca 0 consecinta logica a conditiilor vietii noastre
pe pamJ:nt; ~i ca un rau din care se putea na~te un bine:
caci la urma urmei, 100cuitoriidin Toeplitz, ale CarOl' izvoare
de ape curative s-au Inmul~it, ar avea motive Isa intoneze
un Te Dettm, In timp ce locuitorii Lisabonei oJ:nta dntece
funebre, Inca In 1759, In Eseu pe tema dtorva consideratii
asupra optimismuZui, aduce un argument vigufOls In spriji-
nul lui Leibniz. 'l~i va schimba Insa parerea; va dezavua,
mai tJ:rziu, chiar s,crieriIe din aceasta per~oada a vietii, salle,
cerlnd sa nu se tina ,seama de de; va procla:ma In fine
iil'Succesul tuturnr tentatiiV'e'1orfiIosofice In TeodilCeea8,
:r
,tu socza!'
I ea'1 aha. f?rma une1 lumi care nu era cea mai bun a dintre
bo?~, ]ean-Ja:sques fusese r~nit In credinta sa profunda cu
pnVlre la bunatatea naturala a. o~ului, ~i luase pana pentru
. a-i raspunde .pe larg auto ru IUl. I'd
ntr-o scnsoare atata din
b 8 august 17,5~, el Infati~a tulbur'area provocadi de schim-
area de 0P1ill~ a ,lu~ Voltaire: "Omule, ai rabdare, Imi
spune.~u Pope. ~1 Lelbm~, r~l~le tale Slntun efect necesar al
~al;rl1 r~a~e ~1 al conStltutle1 acestui univers. Fiinta eterna
$1 mer<tcatoar: c~re-l guvernea~a .a: fi vrut sa te asigure
de acest lucru . dlI~tre toate al.catulfI'le posibile, el a ales-o
p~ aceea care vcon1mea eel mm pu·tin Tau ~i eel mai mult
~1O:,' sau, ca. sa spl~nem acela~i lucru In mod ~i mai direct
,aca e vnevo~e, d~ca, n~,a facut mai bine e pentru ca nu
pU1Jea}a faca ~Cltl bme , Ce spune a;CUIIl1 poem'lll dUlI11lI1ea-
Voastra? "Sufera mereu, enefericitule. Daca eX~sta UD Dum-
nezeuv care ~e-~ creat, fara 111?oiala el este atotputerni,c, pu-
t~a sa p,revmav t'Oate nesazuule tale: nu spera deci ca ele
sa, ~ sfIf~easca vreodata, cac,i l?-Us-ar J:ntelege pentru ce
eX1~tI,daca nu pentru ~ ,sufen ~1 pentru a mun."
hiElb nu~l eialta tOtu~1 pe doctorul Pangloss., Maicur~nd
sc, m,~ oate ~ p~ob~~ei. Ca~i da'c~ natura ramlnea buna,
oamenu gevemsera raI. RemedlUl pe care avea Isa-l propuna
pezntru .rautate} oamenilor, £autate doblndita, era Contrac-
. d lata
v de ce Europa , dupa , ce
,a re d evemt' stapmav
sme, "upa c~ a ~oll'statat ca totul nu e bine, vdnd sa
"A

Totu~i, nu el avea 'sa marcheze, ca In teoriacunoa~terii, uml e pos1blle, avea nevoie de Jean-Jacques Rousseau,
marea ruptura. Citind poemul despre dezastrul ,din Lisa-

7 D'Alember.t ciHre F.rederic al II-lea, 27 februarie 1777.

8 1756: Von der Ursachen der Erdschutterung bei Gelegen
heit des UngWcks, welches die Westliche Lander, vOl!' Eur01)11
gegen das Ende vorigen Jahres betroffen hat. - Geschlchte unit
Naturbeschreibung der merkwilrdigsten VorfaZZe des Erdbeben.~.
welches an dem Ende des 1775 sten Jahres einen grossen Th 1/
der Erde erschilttert hat. - Fortgezetze Betrachtung der seit 1'1
nig:m Zeit wahrgenommenen Erdserchiltte·,ungen.
1759: Versuch einiger Betrachtungen ilber den Optimism11,
1791: Ueber das Mislingen aZZer philosophischen Versu 'h,
in der Theodicee.
1793: Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen VI'I
nunft.