Madame Bovary

PARTEA 1

1
● Directorul, împreună cu „Cel nou”( elev de 15 ani, de la țară), și îngrijitorul cu un pupitru. Elevul este lăsat la
clasa a 5-a până ajunge la nivelul celor de vârsta lui.
● Bâlbâit își spune numele: Charbovari, adică Charles Bovary
● Părinții, din economie, l-au trimis la liceu cât mai târziu cu putință. Scăpase de clasa mai mică deoarece arătă
sârguință(trebuie să copieze de 20 de ori “ridiculus sum”)
● Tatăl lui: Charles-Denise-Bartholome Bovary; fusese subchirurg militar- spre 1812 fusese forțat să părăsească
armata. Bărbat frumos, fanfaron; “avea aerul unui viteaz”.
Acesta reușise, prin farmecul lui să profite de o avere(60 mii franci) pe seama unei femei( tatăl=negustori de
tricotaje)
A băut, fumat, mâncat toți banii. Iar după moartea tatălui fetei, rămăsese fără mai nimic. A încercat să facă avere
prin afaceri; ulterior să se îmbogățească la țară, dar și acolo mânca găinile cele mai grase, călărea caii, bea ce avea în
loc să vândă etc.
● Soția, care a obișnuit să îi fie asemenea unei slugi bărbatului(din iubire) a ajuns să fie respinsă. Ținând în ea
toată durerea.
● Ea era cea care se ocupa de totul legat de casă, taxe etc; el doar fuma și scuipa în jarul sobei.
● Copilul lor, a fost crescut ca un prinț.
“Dorind să îl crească dur, în stil spartan, ca să-ai asigure o constituție solidă”(ce dorea tatăl)
● Mama îl vedea angajat la poduri și șosele, sau chiar în magistratură
● Tatăl mergea pe principiul că “ un bărbat răzbește întotdeauna în lume dacă are tupeu”
● Preotul: “băiețandrul avea memorie bună”( mama încercase la 12 ani să-l dea la preot la învățătură; dar lecțiile nu
se țiuneau regulat, sau într-un mediu de studiu)
● După prima împărtășanie l-au dat la colegiul din Rouen. Se străduia să fie mereu în clasa de mijloc.
● La clasa a 3 a l-au retras pentru a-l pregăti pentru medicină, privind cu încredere că s-ar putea descurca. ( să
învețe singur până la bacalaureat- mergea la cursuri, dar nu intelegea nimic)
● “Slăbi, se lungi, iar figura lui căpătă o expresie melancolică, făcându-l aproape interesant.”
● Prima dată a picat examenul drept agent sanitar cu pregătirem medie ( officer de sante) din cauza lenei și a
ispitelor în care căzuse. Dar a doua oară a luat examenul.
● Tostes, unde și-a practicat meseria, ca succesorul unui bătrân
● Mama i-a găsit soție, o văduvă a unui fost portat din Dieppe, de vreo 40 ani. Aceasta se dovedi a deveni stăpână
asupra lui, care îl controla la orice pas. Doamna Dubuc; urâtă, uscată ca un băț, plină de coșuri

2
● Primește o scrisoare care îl cheamă la ferma Bertaux pentru a se îngriji de un picior rupt
● Domnul Rouault, cel care își rupseseră piciorul( Bărbat scund, voinic, de cam 50 ani)
● Trăia cu fata lui,domnișoara Emma. Soția murise cu 2 ani în urmă
● Îi observă frumusețea domnișoarei Rouault, în timp ce gusta ceva înainte să plece
● Și-a uitat Cravașa, așadar, s-a întors după ea; pieptul lui a atins spatele domnișoarei, când au încercat să o ia de
între pat și perete
● Vizitele au fost tot mai dese la fermă( deși promisese să vină peste 3 zile, venise a doua zi, apoi de două ori pe
săptămână, trecuse 46 zile)
● Vizitele= o “excepție încântătoare” în viața lui plictisitoare?
● La început, doamna Bovary-Nora, era de acord cu mersul lui la fermă, ba chiar întreba de starea bolnavului- asta
până când află că el are o fiică( care știa să danseze, geografie, să croșeteze etc)
● Ea devenise tot mai geloasă și a început cu mici cuvinte de reproș, până într-un final aceasta ( Heloise) l-a făcut
să jure cu mâna pe o carte de rugăciuni că nu va mai merge la fermă, iar el de silă, n-a mai mers.
 ● Charles ajunsese să creadă că interdicția de a o vedea, îi dădea dreptul să o iubească. În plus, văduva( Heloise)
era slabă, avea dinții lungi etc.
● Soția făcuse ca și mama lui să se întoarcă împotriva lui cu diverse motive mereu
● Notarul care se ocupase de fondurile văduvei fugisera cu toți banii ( Heloise=6 mii franci) din biroul notarial pe
un vapor( flux puternic). Văduva mai avea o casă care se dovedisă a fi “roasă de ipoteci până-n temelii)
● Cucoana mai mințise în privința averii.
● Tatăl Bovary acuzase mama că i-a distrus viața fiului cu această femeie
● Charles îi ia apărarea femeii în fața părinților
● Într-un final Heloise scuipă sânge și moare
● Totuși, Charles realizează că aceasta l-a iubit

3
● Domnul Rouault a venit să-i aducă plata pentru picior: O curcă și 75 franci
● Acesta încearcă să-l întârească pe Charles cu diverse cuvinte apoi îl invită la ei(vânat de ierpuri în pădurice),
chiar spunându-i că fiica lui, Emma, întreabă de el, îl acuză că a uitat-o
● Pe măsură ce se obișnuise singur, se gândi la ea tot mai puțin(soția moartă)
● Descoperise plăcerea de a fi independent
● Lichior=Curacao( cu ce l-a servit Emma intr-o după amiază)
● În acea după amiză(ora 3-toți erau la câmp) în timp ce ea croșetea un ciorap, a început să vorbească despre
mânăstire, iar el despre colegiu, iar discuția a continuat de la sine
● “ Niciodată nu reușea să o vadă altfel decât a văzut-o prima dată”
● Se întreba ce se va întâmpla cu ea, dacă se va mărita și cu cine
● “ Vai! Moș este foarte bogat, iar ea… atât de frumoasă!” Apoi se întrebă: “ Dacă totuși te-ai însura?”
● Lui moș Rouault nu i-ar fi părut rău să “scape de fiica-sa “( era prea deșteaptă să îngrijească pământul)
● Moș R, îl considera “cam slăbănog și nu era el chiar ginerele pe care și l-ar fi ales), insă a observat că i se
aprindeau obrajii în fața fetei lui și știa că urmează să o ceară pe fiica-sa, așa că a pregătit de înainte afacerea
● Lumea zicea de Charles că e econom, bine învățat etc
● După ce petrecuse 3 zile la Bertaux, Charles își făcu curaj chiar înainte să plece să-i spună moșului R
● Moșul R nici nu l-a lăsat să termine și i-a zis că știe
● Ca să știe ce dacă “da” îi va deschide oblonul de la fereastră la perete; l-a deschis.
● Nunta putea avea loc doar în primăvara anului viitor, când se termina doliul lui
● Emma și-ar fi dorit o nuntă noaptea la lumina torțelor, tatăl nu înțelegea
● 43 pers la nuntă

4
● Are loc descrierea invitaților( care mai de care în hainele de sărbătoarw)
● Are loc descrierea drumului până la primărie
● Bovary-Tatăl, îmbrăcase pur și simplu o redingotă la un rând de nasturi: “ o copleșea cu delicatețuri de șantan pe
o țărăncuță blondă”
● Masa a avut loc sub șopron
● Charles nu a fost prea glumeț la nuntă, așadar nu putea lumea să-și facă o părere drspre el
● Mama-Bovary a plecat devreme, dezamăgită că nu i s-a cerut părerea despre rochia miresei sau aperitive
● După 2 zile au plecat soții; au primit trăsura lui Rouault, iar acesta i-a însoțit personal până la Vassonville
● Atunci și-a îmbrățișat ultima oară fiica.
● Domnul Rouault privind în urmă trăsura cum pleacă, a început să-și aducă aminte de nunta lui și cum își iubea
soția. Pag 43
● “Fiul lor ar fi avut acum 30 ani!”
● “ Se simți trist ca o casă goală”
 ● Domnul și doamna Charles Bovary ajunseră la Tostes la ora 6( vecinii erau curioși toți să vadă noua soție a
acestuia)

5
● Urmează descrierea casei, a cabinetului lui( biblioteca care avea doar câteva cărți de medicina, prin pereți
pătrundea mirosul de prăjeală), descrierea exteriorului( curtea mai mult lungă decât lată, grajdul devenit
debara). Dormitoarele erau 2, însă doar unul era mobilat( pe secretar se afla un buchet, care fuseseră buchetul
de mireasă al celăilalte, Charles l-a luat repede pentru a-l lăsa în pod)
● Doamna Bovary, se gândea ce se va întâmpla cu buchetul ei, dacă ea ar muri(primele zile, aceasta se ocupă de
schimbările casei)
● “El era deci fericit, fără să îi pese de nimic pe lume”
● “Multe alte lucruri pe care Charles nu le bănuise niciodată că puteau fi plăceri reprezentau acum sensul fericirii
sale”( ex: o plimbare cu ea, o masă luată unul lângă altul, vederea palăriei de paie a Emmei undeva agățată)
● Când se despărțeau dimineața: “ El mergea rumegându-și fericirea” pag 47-48
● “ Până acum, ce fusese bun în existența lui?”( fusese mai sărac decât colegii care râdeau de el, nu avea destui
bani pentru a plăti un contradans pentru “o biată lucrătoare care-i devenise amantă”, a trăit cu o vâduvă 14 luni)
● Dar acum, legat de Emma, “ Universul lui nu trecea dincolo de poalele foșnitoare ale fustei ei”
● “ Își făcea reproșuri că n-o iubește destul
● Emma( pasaj important): “ Înainte de a se mărita crezuse că iubește, dar fericirea care ar fi trebuit să se nască
din iubire nu se afișase…” Cuvintele “pasiune”; “fericire”; “beție” i se păruseră mai frumoase în cărți.

6
● Visase la căsuța din bambus din Paul și Virginia, sau la prietenia delicată a unui frățior care să culeagă fructe
pentru ea din copaci înalți etc
● La 13 ani, tatăl ei a dat-o la o mânăstire de măica. În prima parte nu s-a plictisit. Uneori se juca; când mergea la
slujbe, în loc să asculte slujba se lăsa amețită de melancolia mistică din biserică.
● Ei îi plăceau: oița bolnavă, sărmanul Isus care se prăbușea sub greutatea crucii etc
● “ Când se ducea să se mărturisească inventa mici păcate ca să rămână cât mai multă vreme în genunchi, în
întuneric…”
● Comparațiile cu logodnic, soț și cununia veșnică îi trezeau în suflet o dulceață
● Obișnuită cu liniștea din natură, prefera agitația
● “Alunga drept inutil tot ce nu putea contribui direct la mulțumirea inimii ei”
● “-Fiind din fire mai mult sentimentală decât artistă, umbla după emoții, nu după peisaje”
● Venea la mânăstire o fată bătrână( protejată de arhiepiscopie) 8 zile pe lună, lucra la lenjerie. Aceasta le dădea
fetelor mai mari romane pe care să le citească.
● Așa că la 15 ani Emma și-a petrecut timpul ( 6 luni)respirând praful vechilor cabinete de lectură
● Se adânci în istorie cu Walter Scott, trăi un cult pentru Maria Stuart și o venerație pentru femei celebre și
nefericite ( Ioana D’Arc, Heloise, Agnes Sorel etc)
● Mai aprecia pe Sf Ludovic, Bayard pe moarte etc
● Când murise mama ei, Emma o plânse mult în primele zile, ceru să se facă un tablou funebru din părul funebrei,
chiar ceru ca atunci când ea va muri, să fie îngropată în același mormânt( tatăl o crezu bolnavă- o vizită)
● Ajunsesera să se plictisească de biserică, de jurăminte, legi, prea multă credință, să fie izolată de lumea de
afară( Citat: pag 55)
● Venirea lui Charles: Prima dată a crezut că în el găsise pasiunea minunată mult așteptată. Apoi nu-și putea
imagina că liniștea în care trăia era fericirea la care visase.

7
 ● I se părea( Emmei) că pe pămând existau anumite locuri care nășteau fericire
● Uneori zicea totuși că astea erau cele mai frumoase zile din viața ei( totuși- așa zisă lună de miere, ar fi fost
altfel dacă s-ar di desfășurat în “ acele ținuturi cu nume legendare”
● anxietate ce nu poate fi descrisă (pag 57)
● Și-ar fi dorit ca Charles să-i citească gândurile, să-i bânuiască simțurile cu privirea.
● Pe măsură ce erau mai apropriați- in ea creștea o detașare interioară față de el
● “Discuțiile cu Charles erau plate ca un trotuar din stradă și pline de ideile altora”- banele, nu stârneau vis, emoții
visare
● Era dezamăgită că el nu știa nimic, nu o învăța nimic(pag 57)
● “ Ea însă nu avea nevoie de liniștea asta așezată”
● Charles era tipul mai econom(legat de vestimentație- bocanci ceva)
● Mama-Bovary era de acord cu această economie. Aceasta era într-un fel pornită contra nurorii. O considera
genul: “ cam năzuros pentru starea averii lor”
● “lemnul, zahărul și lumânările se topeau ca la case mari “
● Doamna Bovary nu făcea economie când era vorba de predici
● Bovary Mama, pe vremea doamnei Dubuc, se simțea încă favorită în fața fiului. Dar acum cu iubirea pe care i-o
purta Emmei, era dezamăgită că nu mai e așa. Ca și când i s-ar fi încălcat drepturi cuvenite.
● “Observa fericirea fiului ei cu o tăcere mohorâtă”
● Comparând sacrificiile pe care ea le-a făcut pentru fiul ei și modul în care Emma trăiește fără griji, i se părea cu
totul nepotrivit ca el să o adore “într-un fel atât de profund”
● Când Emma îi cânta lui Charles refrene melancolice, acesta nu părea nici amorezat, nici mișcat
● Se convinse că pasiunea lui Charles pentru ea nu avea nimic ieșit din comun
● Când primea câinele primit de la un paznic de vânătoare vindecat de Charles, ajunseseră să și adune gândurile
amestecate și să-și pună întrebarea de ce s-a măritat
● Ajunseseră să se gândească cum ar fi să întâlnească un alt bărbat, “ acel soț necunoscut”
● Se gândea la cât de frumos trăiesc, probabil, fostele colege. Apoi la cât de tristă, întunecată, plictisită e viața
ei( citat pag 61)
● Djali- cățelușa, căreia îi spunea că nu are nici o grijă
● Cercetând aerul melancolic al animalului grațios, uneori o asemăna cu ea
● La sfârșitul lunii septembrie, eveniment extraornidar neașteptat în viața acesteia: A fost invitată la Vaubyessard,
la marchizul d’Andervilliers, marchiz care voia să intre în viața politică și candida pentru Camera Deputaților
● Avuseseră un abces pe care Charles i-l vindecă. Omul care se ocupa cu afacerile lui, venise la Tostes să
plătească operația, zărise cireși pentru care admirație o transmise și marchizului, care venise personal să-i vadă.
● Îi plăcut silueta Emmei și că nu saluta ca o țărancă, îi invită la castel

8
● Castelul, o construcție modernă în stil italian
● Magaziile și grajdurile, rămășițe din vechiul castel, acum dărâmat
● Urmează prezentarea castelului(interior exterior pag 64-65)
● În timp ce îi făcea turul, marchizul o ținea pe Emma la braț
● În salon o întâmpină chiar marchiza( femeie de cam 40 ani, umeri frumoși, nas acvilin, voce molatică). Alături de
ea stătea o persoană blondă
● La ora 7 s-a ținut masa, Emma fusese impresionată de tot, dar mirată de faptul că femeile nu-și puseseră
mânușile în paharul de vin( gest că nu ar bea)
● Soțul marchizului: Bătrânul duce de Laverdiere( care mânca la masă printre femei) Fostul favorit al contelui
d’Artois; dusese o viață plină de desfrâu și de dueluri, pariuri, femei răpite etc
● Emma nu văzuse niciodata rodii și nici nu mâncă ananas
● Cănd s-au pregătit de bal, Charles spunea că l-a dans o să-l deranjeze elasticul de sub tălpi la dans, iar Emma i-
a reproșat că e nebun, unui doctor nu i se cade să danseze.
 ● Când el o admira schimbându-se și voia să o sărute pe umeri, ea i-a zis: “ Lasă-mă… mă șifonezi!”
● Emma era interesata de diversele discuții pe care le auzea în jurul ei( ex- Unii vorbeau de grosimea coloanelor
din San Pietro etc)
● Când lumea începuseră să se mai retragă și era momentul valsului, un anume dansator căruia lumea îi spune
“viconte”, veni pentru a doua oară să o invite pe Madame Bovary să danseze, promițându-i că o ca conduce și că
se va descurca
● La încheiere, în camera primită, Charles abia așteptase să-și dea jos cizmele. Emma stătea pe pervaz vrând să
nu adoarmă pentru a se mai bucura de iluzia acestei vieți de lux (pag 73)
● Ar fi dorit să le cunoască existențele celor pe care i-a văzut, să se strecoare în ele
● În timp ce erau în cabrioletă în drum spre casă, Emmei i se păru că îl vede pe viconte printre niște călăreți cu
trabucurile în gura, râzând.
● Cind nefiind gata când au ajuns acasă, Emma, nervoasă, o dă pe Nastasie afară. Charles ținea la biata fată, fiind
cea care i-a ținut de urât în timpul văduviei, cât și prima pacientă.
● Ziua următoare i se păru foarte lungă Emmei. “Cât de îndepărtat i se părea acum balul!”
● Contactul cu bogăția își lăsase amprenta asupra ei. “Așadar, pentru Emma, amintirea balului deveni o
preocupare”
● Ușor ușor uita componența balului, “dar părerea de rău rămase”

9
● Când Charles era plecat, scotea tabachera, pe care o mirosea și admira imaginându-și ca era a vicontelui,
probabil primită de la vreo amantă; “și toate aceste fire de mătase împletite nu erau decât o prelungire a unei
pasiuni tăcute”
● Visa la Paris. Ba chiar urmărea negustorii cu gândul, când treceau pe lângă geamul ei: “ Mâine vor fi acolo!”
● “Își cumpără un plan al Parisului și cu vârful degetului, pe hartă, își făcea cumpărăturile în capitală” Se plimba pe
bulevarde etc
● Se abonă la reviste pentru femei. Era interesată de toate cronicile premierelor, de modă, știa adresa tuturor
croitorilor de renume, interesată de debutul vreunei cântărețe.
● Citise Balzac și George Sanda căutând la ei satisfacerea imaginară a dorințelor ei secrete
● Iși aducea cartea chiar și la masă și o răsfoia, când Charles vorbea cu ea
● Amintirea vicontelui era mereu cu ea când aceasta citea
● Viața, împărțită în bucăți pentru Emma: 1) Lumea ambasadorilor care călcau pe parchet lucitor. 2) societatea
duceselor, o lume în care toți erau palizi; femeil- “îngeri suavi”
● Restul lumii- el se pierdea în umbră, nu era nicăieri
● Considera că ea trăiește într-o lume mediocră, plicticoasă. În timp ce dincolo de ea se întinde lumea pasiunii.
(citat pag 80)
● În locul Nastasiei angajase o orfană de 14 ani( Felicite), voia să facă din ea propria cameristă
● El, după zile de muncă, seara când veni acasă găsea căldură, curățenie, masă și femeia aceea frumoasă. Ea îl
încânta cu nenumărate drăgălășenii, pe care el pur și simplu le observa la ea și le admira.
● Cu cât Charles înțelegea mai puțin din toată eleganța sa, cu atât era mai fermecat( de ex cumpără pentru
șemineu două vase mari de sticlă albastră)
● “Era ca o pulbere de aur preserată pe cărarea vieții sale” (<3)
● Charles era sănătos, arăta bine, reputația consolidată, nu intra în cârciumă, prin moralitatea lui inspira încredere
● Era deosebit de priceput la vindecarea guturaiului și a bolilor de piept
● Seara, acesta dorind să citească din abonamentul la “Stupul Medical” adormea din cauza căldurii, Emma îl privea
cu dispreț, întrebându-se de ce nu are și ea un bărbat dedicat, cufundat în cărțile lui cât e noaptea de lungă etc
● I-ar fi plăcut ca numele ei, Bovary, să fie cunoscut în toată Franța, dar Charles nu avea ambiție
● Pentru că un medic îl umilise la o consultație, Emma îl considera un prăpădit
● Se simțea din ce în ce mai enervată de el
● Îi observa defectele
 ● Îl aranja, dar nu pentru el, ci pentru ea, era cuprinsă de un val de egoism
● Tot aștepta să i se întâmple ceva, o anume întămplare. “… în fiecare dimineață când se trezea își făcea speranțe
pentru ziua aceea”
● Aștepta iar luna octombrie sperând că Marchizul d’Andervilliers va mai da un bal. În zadar. Fiind dezamăgită,
viitorul părând un tunel întunecat
● Ecouri din lumea mare ajungeau până la Emma
● Emma: “Se legăna din vis în vis, din tristețe în tristețe”
● Până și mama Bovary era uimită de schimbările Emmei, ea care era atât de îngrijită de ea și de orice, se
schimbase acum. ( Grădina o lăsase în voia ei, rămânea zile întregi fără se îmbrace etc)
● Emma devenise dificilă și capricioasă
● Tatăl Rouault îi vizită 3 zile la Tostes, petrecuse mai mult timp cu Emma, deoarece Charles era ocupat cu
bolnavii. După ce tatăl a plecat, Emma a trântit ușa cu un fel de mulțumire de care era și ea uimită.
● Ajunseseră să-și arate disprețul față de orice, aproba lucruri imorale- ceea ce îl uimea pe Charles( pag 89)
● Își dorea și invidia viețile pline de dramatism, plăcerile nerușinate
● Ajunseseră la un moment dat să bea oțet ca să slăbească
● Charles lua în considerare o mutare, considerând că Tostes îi face rău; ( deși în 4 ani se obișnuise acolo)
● O duse la Rouen să o vadă fostul profesor: “ Era o boală nervoasă: trebuia să schimbe aerul”
● Charles se interesă de un loc de muncă în arondismentul Neufchatel.
● Înainte să plece, Emma și-a aruncat pe foc buchetul, găsit într-un sertar( se înțepase în el)
● În primăvară s-au mutat. În martie, când au plecat, Emma era însârcinată.

PARTEA 2

● Yonville-l Abbaye, unde s-au mutat. Târg aflat la 8 leghe de Rouen

● Ținut corcit unde limba nu are accent, așa cum peisajul nu are nimic specific
● Homais, Farmacistul. Farmacia lui, ce atrage privirea din toată zona
● Hanul: Leul de aur
● Doamna Lefrancois, vâduva și patroana hanului, foarte ocupată în seara când trebuia să vină soții Bovary; a doua
zi urma să fie târg
● Homais, era și el prezent la hangiță. O enervase pe aceasta spunându-i să-și schimbe biliardul și despre
Cafeneaua Franceză a lui Tellier.
● Vorbesc despre Binet, cel care este punctual și se uita la ce mănâncă( la 6 fix e la han) și despre Leon care
anunge la 7-7:30 și nici nu se uită la ce mănânca.( Hangița îi lăuda bunul simț)
● “Vedeți, asta e marea diferența dintre cineva care a căpătat educație și un fost carabinier ajuns preceptor!”
● Benet- mândrie de artist, egoism de burghez
● Farmacistul despre Benet: “ N-are nimic din ceea ce înseamnă un om de societate”
● Preotul venise și el după o umbrelă, refuzând o tărie. Homais: “toți popii beau tărie pe ascuns” socotea refuzul
ca pe un act de ipocrizie
● Homais: “refuz să îngroș din buzunarele mele o mână de mincinoși care mănâncă mai bine decât mine sau decât
dumneata” Practic credea în Dumnezeu și religie, dar dezgusta meseria de preot
● Dumnezeul lui e Dumnezeul lui Socrate? Franklin? Voltaire etc( pt nenumăratele principii din 89)
● Soții întârziase deoarece se pierduse cățelușa doamnei Bovary
● Hivert chiar se întoarse jumătate de leghe din drum pentru a-l găsi
● Domnul Lheureux, negustorul de postavuri încerca să o împace pe Emma care plângea și-l acuza pe Charles de
necaz
2
● Leon Dupuis- secretar al maestrului Guillaumin; care acceptă să cineze cu noii musafiri deoarece se plictisea în
Yonville
● La masă secretarul: “ E atât de neplăcut să trăiești țintuit în același loc!”
● Leon statea în chirie la farmacist.
● Leon iubea muzica germană
● Vrea să meargă la Paris să termine dreptul(anul viitor)
● Atât Charles spune că Emma preferă să stea în casă și să citească în loc să facă mișcare, cât și Leon care se
aseamănă doamnei Bovary, iar aceasta care îi dă dreptate lui Leon în legătură cu plăcerea de a sta cu o carte în
mână seara lângă foc
● Leon adora poetii, gaseste versurile mult mai delicate decat proza
● Bovary declară că apreciază istoriile care te țin cu sufletul la gură
● Leon: ce nu se adreseaza inimii, se indeparteaza de adevaratul scop al artei
● Farmacistul ii pune la dispozitiei doamnei Bovary o biblioteca: Deville, Voltaire etc
● Conversația dintre Leon și Bovary: “ miezul unei simpatii reciproce”
● A patra oară când se culcă într-un loc necunoscut, fiecare reprezentând pentru ea o nouă etapă

3
● Pentru Leon, prima data când discutase la rând 2 ore cu o doamnă, se întreba cum s-a putut destăinui așa ei
● Era timid, maniere foarte la locul lor
● Atat domnul și doamna Homais, cât și micuții Homais îl apreciau pentru amabilitatea lui
● Farmacistul era atât de amabil( slugarnic de amabil) doarece încălcase legea și practica medicina fără diplomă
● Charles avea 2 griji: că nu prea veneau clienți, așadar nu prea aveau bani, iar zestrea se cheltuise cu reparațiile
de la Tostes și mutarea
A doua grijă era mai plăcută, sarcina nevestei, exista o altfel de conexiune/ legatură trupească între ei acum
● Cât de mult o iubea, drăgălea pe Emma( pag 115-116)
● Emma și-ar fi dorit un anumit trusou pentru copil, dar din cauza banilor fu rezervată
● Și-a dorit băiat ea, pe care să-l cheme Georges, “speranța a răzbunării neputințelor trecute”- un bărbat e liber,
poate trăi cum vrea
● În ceea ce privește femeile, ea: “ există mereu o dorință care o atrage, mereu o regulă care o împiedică”
● Născu o fată într-o duminică la ora 6
● Emma îsi aminti de o marchiză întâlnită la castelul Vaubyessard, Berthe. Așa aleseseră numele.
● Homaia- Nașul( Rouault moșul nu putuseră să ajungă); Mama-Bovary, nașa
● “Domnul Bovary era omul care nu avea nimic sfânt”p119
● Copilul aflându-se la doică, i se făcuse dor Emmei de el și se gândi să se ducă să-l vadă uitând să verifice dacă
mai este în zilele Fecioarei
● Așadar, în plină zi, în drum spre casa morarului( soția era doica) începu să se simtă neputincioasă
● Se întâlni cu domnul leon care o însoți
● Lui Leon nu ii venea sa creada ca o doamna ca Bovary putea sta in dezordinea aceea( de la doica)
● La intoarcere acestia nu au schimbat prea multe cuvinte, se simteau cuprinsi de o moleseala; s-au despartit
cand aceasta a ajuns acasa
● Leon era dezamagit de satul in care statea si de faptul ca are prieteni pe Guillaumin și Homais
● Familia Tuvache(primar) insuportabili in societate
● Leon simțea că între el și Emma se “întindeau abisuri neguroase”
● Leon o vizita pe Emma în prezența farmacistului; avea teama de a fi idiscret și dorința unei intimități care părea
imposibilă
4
● Farmacistul ii vizita la masa pe soții Bovary
● Justin( ucenic, verișor, servitor al farmacistului) venea după el la ora 8 să închidă farmacia
● Homais zicea că Justin e indragostit de Felicite(servitoarea lui Bovary)
● La seratele farmacistului Emma se juca cu Homais Ecarte, iar pe urmă Charles domino cu Homais
● Acestia jucau până adormeau, în timp ce Leon și Emma citeau dintr-o gazetă( adesea el îi citea la rugămințile ei)
● Când ceilalți adormeau, ei vorbeau încet, s-a format o legătură în acest fel între ei, conversația lor nu era
ascultată
● Charles, prea puțin gelos, nu se arata mirat
● El îi făcuse cadou eu plante cărnoase
● O dată aceasta îi făcuse cadou un covor, el începuse să se întrebe dacă îl iubește; nu știa cum să îi facă o
declarație
● Ea nu se întreba dacă îl iubește, ea considera că iubirea trebuie să vină pe neașteptate “ cu vuiet de tunet și
sclipiri de fulger”

5
● Descrierea frumuseții lui Leon în ochii lui Bovary(pag 133) și comparția din mintea ei cu Charles, pe care-l
socotea un țăran
● Când se gândea la Leon îl socotea fermecător, “nu se putea desprinde de imaginație”
● Fermecător pentru ea, sunetul lui, toată persoana lui
● Întrebându-se dacă oare el iubește pe cineva, și- dat seama că pe ea
● Lheureux, negustornde lucruri la modă, comerciant abil- o vizită pe Emma
● Apoi Leon o vizită, ea se prefăcu ocupată, amândoi erau tăcuți
● Era la fel de captivat de muțenia ei ca și atunci când ar vorbi
● “ Bietul baiat” se gândi ea
● “ Oare de ce nu-i plac?” se gândi el
● Emma, insista în discuția lor despre cât de bun și cumsecade e bărbatul ei.
● Ea începuse chiar să se schimbe, să se ocupe de gospodărie, să meargă la biserică etc
● Era diferită, modul de a se purta, de a vorbi
● Luase copilul de la doică, spunea mereu cât de mult iubește copiii.
● Se îngrijea mult mai mult și de Charles, iar acesta se simtea fericit și împlinit: cu copilul mergând în patru labe și
cu o femeie subțirică care venea să-l sărute
● Leon văzând toate astea, renunță la orice speranță văzând-o atât de virtuoasă și inaccesibilă
● “Dar, prin această renunțare, îi oferea un loc aparte, făcând din ea ceva extraordinar” CITAT IMP PAG 139
● După schimbarea Emmei, farmacistul: “ e o femeie dăruită și ar fi foarte potrivită ca nevastă de subprefect”
● De fapt, Emma ascundea o inimă zbuciumată, un chin, era îndrăgostită de Leon, în singurătate se bucura mai
bine de imaginea lui
● Leon nu bănuia că în momentul în care el pleca, ea mergea să se uite după el pe stradă
● Cu cât era mai conștientă de iubirea ei, cu atât o ascundea mai mult- ar fi vrut ca Leon să-și dea seama singur
● O reținea comoditatea, frica
● Se gândi că-l respinse prea mult și că totul era pierdut
● dorință erotică, lăcomie de bani, melancolie născută din pasiune= tortură comună
● Era scoasă din minți de faptul că Charles nu-i bănuiește chinui (CITAT PAG 141)
● Charles motivul urei imense din ea
● Până și propria blândețe o enerva
● MEDIOCRITATEA CASNICĂ ( CITAT PAG 141)

6
 ● S-a hotărât să meargă la preot. A început să-i vorbească spuându-i că suferă- nu s-a înțeles deloc, el a
continuat să spună toți suferă, iar mai apoi să o întrebe dacă are probleme cu digestia și de ce soțul nu i-a
prescris nimic. Nu și-a dat seama că durerea ei era sufletească
● “Era vag uimită de tot acest calm al lucrurilor, câtă vreme în ea domnea atâta tulburare”
● În momentul în care copilașul voia să se aproprie de ea, ea o alunga cu dispreț “Dă-mi pace” “Lasă-mă o dată”
Într-un final copilașul lovindu-se în obraz și curgâbdu-i sânge
● În timp ce o privea în timp ce dormea: “ Cât de urât e totuși copilașul ăsta”
● “Leon era sătul să iubească fără să capete nimic în schimb” simțea apăsarea unui stil de viață care se repetă la
nesfârșit
● Leon s-a hotărât să plece la Paris(pentru a termina dreptul) i-a scris mamei o scrisoare prin care a convins-o și a
făcut demersurile necesare
● Și-a luat la revedere de la toți; iar cel mai greu rămas bun fuseseră cel fața de Emma( ceruse să o sărute oe
Berthe înainte să plece)
● La cină au vorbit despre plecarea lui Leon la Paris și posibilitățile lui pe acolo

7
● A doua zi fu pentru Emma una îngrozitoare
● Melancolie urâcioasă, disperare paralizantă
● “Ah, el plecase, singura încântare a vieții ei, singura speranță a unei posibile fericiri!”
● Amintirea lui Leon deveni “miezul durerii”
● Se întoarse pentru ea zilele rele de la Tostes, se simți și mai nefericită
● Avea certitudinea că durerea nu se va sfârși
● Începuse să citească tot felul de cărți, să-și schimbe coafura, voia să învețe italiană, o dată chiar scuipă sânge
iar răspunsul ei fuseseră : Ce dacă? Ce mai contează?
● Atunci Charles s-a refugiat în cabinet plângând, ea refuza tratament( și-a chemat mama)
● Bovary-Mama îi sugerase să o pună la muncă pe Emma, pentru a nu mai avea timp de asemenea isterii
● Se deciseră să n-o mai lase să citească romane
● Un bărbat i-a cerut lui Justin să-i transmită medicului că a venit Rodolphe Boulanger de la Huchette(moșie în
apropriere de Yonville- castel pe care îl tocmai cumpărase- Era burlac- se spunea că are o rentă de cel puțin 15
mii livre)
● Venise cu un om de al lui( pe care- l înțepă tot corpul, să-i ia sânge)
● Apucase să o observe pe Emma deoarece Justin leșinase la vederea sângelui, iar Emma venise cu oțet în ajutor
● Lui Boulanger nu-i venea să creadă cum de o femeie ca ea este cu un “prostălău”, o considera foarte
frumușică( pag 167)
● Boulanger: 34 ani, brutal din fire, minte ascuțită, cunoscător al femeilor; se gandea la soții Bovary
● “Cred că e foarte prost. Sigur e sătulă de el.”
● Considera că doar cu 3 vorbe galante o poți face pe Emma să te adore. “Dar cum să mai scapi de ea după asta?”
● Gândindu-se la amanta pe care o întreținea la Rouen, a început să-și zică că Doamna Bovary e mult mai
frumoasă și “mai proaspătă( pag 168)
● Se hotărî că vrea să fie a lui
● La început considera că e prea multă bătaie de cap cu copilul, bona, soțul
● Totuși; “Și eu, care ador femeile palide!”
● “Nu mai trebuie decât să caut ocazille”
● O ocazie ar fi: Ziua comițiilor

8
● Corp de pompieri =Căpitan Binet
● Era ziua Comițiilor(agricultură, comerț)
 ● Homais făcea parte din Comisia Consultativă
● Considera că agricultura are treabă cu chimia, iar el fiind chimist, are treabă să meargă
● Pe hangiță o deranja rivalul, Cafeneaua Franceză
● Atunci, Homais o zări pe Emma la braț cu Boulanger Rodolphe
● Acesta, voia să mărească pasul pentru ca farmacistul să nu vină spre ei ; “ Ca să scăpăm de tipul ăsta gras”
● Doamna Bovary îi dăduse un cot( Era Lheureux lângă ei)
● Domnul Derozerays de la Panville, președintele juriului
● Domnul Rodolphe încerca să o convingă pe Emma de tristețea și singurătatea lui “Cine se gândește la mine?”
● Emma a considerat că nu e “ chiar de plâns” spunându-i că e liber și bogat
● Domnul prefect nu venise, veniseră unul din consilierii prefecturii
● Primarul, Tuvache, amintea devotamentul față de monarhie
● Rodoplhe și Doamna Bovary urcase la primul etaj al primăriei pentru a vedea mai bine spectacolul, acolo nefiind
nimeni
● La un moment dan Rodolphe susținea să se îndepărteze puțin de fereastră din motive de reputație și scuzări
care ar urma
● După ce Rodolphe i-a vorbit despre persoana care o vezi în vise apoi o întâlnești, acea persoană care vine pe
neașteptate, care hrănește pasiunile, căreia îi dai tot etc, își rezeamă mâna de a ei, iar ea și-o retrage
● Discursul consilierului: Unde găsești mai multă inteligență decât la țară, mai mult patriotism? Despre
înțelepciunea populațiilor agricole. Contribuie la properitatea tuturor, la susținerea statului, îndeplinirea datoriei.
● Rodolphe vede datoria drept convenții sociale, mizerii impuse. Pasiunea, singurul lucru frumos care există pe
pământ
● Lieuvain- Consilierul. Continua: Agricultorul cel care da ce ne trebuie
● Apoi Rodolphe încercă să îi vorbească în continuare despre faptul că lumea condamnă orice sentiment; că nu
lasă sufletele să se unească prin defăimarea lor
● Era aproape de ea și o privea, ea simțea mirosul de vanilie și lămâie cum simțea din barba Vicontelui la
Vaubyessard. Vru să se aproprie să simtă mai bine mirosul, însă o zări pe Rândunica(calul) care venea pe drumul
pe care obișnuia Leon să vină la ea, ceea ce o făcuse să se gândească iar la el.
● Derozerays urmă un alt discurs, in care religia și cultura ocupau un loc mai însemnat
● Rodolphe îi ia iar mâna Emmei, pe care aceasta nu și-o retrage “inclinațiile noastre ne-au împins unul spre
celălalt”; “ De aceea voi purta cu mine amintirea dumneavoastră”;
● Emma mișcă degetele apoi el începu să-i mulțumească că nu-l respinge și să-i spună că îi aparține
● Bătrânica care a câștigat argintul: “ Astfel, stătea în fața acestor burghezi mulțumiți, o jumătate de secol de
slugărit”
● Bătrânica a spus că va da medalia preotului să-i facă slujbe
● O condusese acasă
● Apoi se revăzu la Banchet și la focul de artificii, dar aceasta era cu soțul
● Le Fanal de Rouen- Homais scrisese un articol despre Comiții; în care vorbea despre condiția țăranilor- guvernul
face mult, dar nu destul; despre consilier: “aerul marțial al miliției noastre” pag 194
● Toast de la banchet: Consilierul pentru monarh, primarul pentru prefect, Derozerays pentru agricultură

9
● Timp de 6 săptămâni Rodolphe nu mai veni
● Acesta nu veni intenționat, considerând că nerăbdarea de a-l vedea o să-l iubească mai mult
● S-a convins de asta în ziua în care venise la ea și intrând în salon, aceasta pălise
● “ Și totuși…astăzi… nu știu ce forță m-a împins către dumneavoastră”- după o scenă bine gândită în care acesta
apelează la melancolie: îi spune cât de mult se gândește la ea “ Amintirea dumneavoastră mă înnebunește”, că o
să plece, că nu va mai veni. I-a reproșat chiar și faptul că numele Doamna Bovary, cum o tot strigă toată lumea,
este “ Al altuia!”
● Acesta adăuga că în fiecare seară se trezea venind către casa ei, privind această casă pe întuneric, “ atât de
 ●
aproape și atât de departe”( CE VRĂJEALĂ)
● Era pentru prima dată cand Emma auzise spunându-i-se asemenea lucruri
● Ea într-un fel îi spune că este drăguț ceea ce îi spune, dar el declară că o iubește( pag 198)
● Între timp Charles vine, ca să inventeze ceva, Rodolphe vorbește atât despre sănătatea Emmei cât și faptul că va
veni iar cu țaranul la consult
● Rodolphe sugerează călăria pentru Emma
● Charles este de acord, considerând că sănătatea este pe primul loc( nu îl interesa cum va da în ochii lumii)
● Au călărit în pădure, mai apoi s-au oprit și au legat caii. Au continuat să meargă pe jos( el îi admira șosețelele
albe)
● Când au găsit o porțiune de copaci tăiați, s-au așezat, iar el a început să-i vorbească despre iubirea lui, la
început melancolic, calm
● “ Nu-i așa că destinele noastre sunt acum unite? “ Însă Emma îi spuse nu, că este imposibil p202
● Încearcă să se aproprie de ea, dar ea refuzase, ceruse să meargă la cai
● Ajunși la cai, el o rugă să mai stea puțin
● Ea, își rezeamă capul de umărului, plângând, pe jumătate invinsă “ea i se abandonă cu un tremur lung”
● La întoarcere: “ Nimic în jur nu se întâmplase și în ea se întâmplase ceva mai important decât dacă s-ar fi clintit
munții din loc”
● La masă cu Charles, îi spusese că arată mai bine și că îi cumpărase o iapă de la Domnul Alexandru
● Emma uitându-se în oglindă: “ O influență subtilă îi transformase întreaga ființă”
● Își repetă: “ Am un amant! un amant!”- era încântată de acest gând”
● Avea să cunoască frebra fericirii căreia îi pierduse speranța
● “își implinea lungul vis al tinereții” CITAT 205
● “ O savura fără remușcări…”
● Apoi se întămplă tot in pădure(cabană de paie) ea îi spunea tristețile ei, el o întrerupea cu sărutări
● Ea îi cerea să-i zică pe nume și că o iubește
● La început își scriau mereu scrisori
● Apoi ajunuseră să plece singură spre casa amantului când Charles pleca cu noaptea în cap
● Vizitele ei erau așa dese încât acesta ajunseră să-i spună că se compromitea, că vizitele erau imprudente

10
● Ea devenea tot mai îngrijorată să nu fie prinsă
● Într-o dimineață când se întorcea de la amant dădu de Binet( care vâna); îl mințise că venea de la doică
● Când a mers la farmacist a dat tot de Binet acolo
● Cu un aer viclean( despre vremea de afară) Binet spune: “pe unele persoane nu le deranjează”
● Se întâlneau noaptea când Charles dormea
● Faptul că o dată ea l-a întrebat dacă are pistoalele la el să se apere i se păruse lui ceva RIDICOL, el nu avea de
ce să-l urască pe Charles, nefiind “ ros de gelozie”
● Plus că Emma îi făcuse un jurământ care nu i se părea “ de cel mai bun gust”
● Devenea “înspăimântător de sentimentalăl
● Îi ceruse chiar un inel în semnd e eternitate
● “ Dar era atât de frumoasă!” Era pentru el ceva nou, aceasta dragoste curata
● Atitudinea lui se schimbă când văzuse că iubirea ei este sigură și dedicată
● “ Astfel că marea lor iubire, în care ea era cufundată cu totul i se păru că se scurge pe sub ea”
● Rodolphe își ascundea indiferența din ce în ce mai greu(pag 214-215)
● “Rodolphe reușise să conducă adulterul așa cum voia el”
● Primește o scrisoare de la tată( cu amintirea piciorului vindecat) Prin care trimitea sărutări pentru toți
● Această scrisoare o făcuse să-și aducă aminte de tot ce trăia
● “ Ce mult te iubesc, sărmana mea fetiță!”-Pag 217
● Începuse să se lipsească de întâlnirile cu Rodolphe
 ● Se întreba chiar de ce îl disprețuia pe Charles, poate era mai bine dacă îl iubea- Pag 218

11
● “NU DOREA NIMIC MAI MULT DECÂT SĂ SE PRIJINE PE CEVA MAI SOLID DECÂT IUBIREA”- Emma despre
posibilitatea lui Charles de a deveni faimos( prin echinism)
● Voiau să-l convingă pe Hippolyte să-l opereze
● Lui îi reușise aparent doar, operația
● Iar Emma simțea un noi sentiment, în sfârșit simțea “ puțină tandrețe pentru bietul băiat care o iubea”
● Ba chiar, Homais începuse să scrie în ziar despre Charles
● În fapt, operația nu reuși, iar ( la sugestiile hangiței) domnul doctor Canivet venise să-i amputeze piciorul
● Charles trăia umilința eșecului
● Emma umilința că nu și-a dat seama de mediocritatea lui Charles( Cum putuse ea - atât de inteligentă- să se
înșele încă o dată?)
● Emma începea să-i vadă iar toate defectele; era dezamăgită de ființa lui, că exista
● “Se delecta cu toate ironiile răutăcioase ale adulterului triumfător”
● Acest eșec a lui Charles o reapropria de fantezia pentru amant

12
● Iubirea amanților înflori din nou
● Într-o zi când ea l-a chemat în miezul zilei pe neașteptate, i-a propus lui Rodolphe să plece undeva departe
amândoi- o consideră nebună
● Cu cât i se dăruia mai mult unuia, îl ura pe celălalt
● O dată i-a luat o cravașă lui Rodolphe de la Lheureux, care neștiind îi spusese că dacă nu-i dă banii repede, îi va
cere cravata înapoi(soțului)
● Când Charles primise niște bani, aceasta îi luă fără să știe Charles pentru a o plăti, zicând că o să-i pună ea la
loc prin economii
● Lui Rodolphe i se părea Emma pisăloagă; “discursurile exagerate ascund sentimente mediocre”
● “Făcu din ea ceva ușor de modelat, corupt”
● Mama-Bovary vizită( din cauză că se certase cu soțul): nu-i plăcea felul în care era condusă casa și faptul că nu
i-au fost interzise romanele
● O dată mama-Bovary aproape că îi prinsese
● “ Se fac 4 ani de când rabd și sufăr… O iubire ca a noastră ar trebui să fie mărturisită în fața cerului!”- Atunci
Rodolphe o iubea atât încăt o întrebă ce să facă
● S-au gândit să plece, împreună cu fetița
● În timp pe Charles se gândea la viitorul lor și a fetiței, Emma visa la plecarea ei
● Ba chiar îi ceruse lui Lheureux să-i aducă o mantie, un cufărel, o geantă de călătorie.
● Rodolphe se ocupa de pașapoarte și restul. Însă în toate demersurile acelea, niciodată nu venise vorba de copilul
ei!!!!!
● După mai multe amânări din partea lui Rodolphe, decisese să plece într-o luni în septembrie(4)
● Cu o seară înainte, după multe confirmări de iubire, el o întrebăbă dacă e sigură, ea îl întrebă dacă nu uită
nimic(pașapoarte), rămăseseră să se întâlnească în fața unui hotel
● Însă când el a rămas singur și-a spus că este un dobitoc, că nu se poate expatria, prea multe cheltuieli, prea
multă chinuială, nu, de o mie de ori(pag 249)

13
● Se gândi că are nevoie de ceva să-și aducă aminte de ea
● Avea o cutie de amintiri, scrisori de la diferite femei
 ● Se puse să-i scrie Emmei o scrisoare
“Până la urmă, e adevărat”; “ceea ce fac e în interesul ei; sunt un om cinstit”
“Îți dai seama în ce abis te-aș fi atras, biet îngeraș?”- reproșându-i că s-a îndreptat spre acest abis, crezând în viitor,
când ei sunt de fapt nefericiți
“Poți să faci astfel de femei să asculte de rațiune?” - se gândi să o mintă că a rămas sărac
Apoi a continuat scrisoarea spunând că oricum la o perioadă, în mod omenesc, flacăra s-ar fi stins.( din cauza lui, iar el
n ar fi putut asista la remușcările ei)
● “Falsitatea situației noastre”-i-a reprosat că n-a văzut ea asta
● “Căci, pentru tot răul pe care ți l-am făcut, mă pedepsesc cu exilul”
● Apoi ca să scape de ea, îi spune că va pleca departe pentru a rezista tentației(253-254)
● Ii trimise scrisoarea într-un coș de caise
● Ea se dusese să citească în mansardă
● Aproape leșină citit; i-ar fi venit să se arunce de acolo de sus, dacă nu venea Felicite să o cheme la masă
● La masă, când Charles mânca din coșul de caise, aceasta leșină
● Intrase într-un fel de boală timp de 43 zile
● Când își mai revenise și ieșise la o plimbare, dar când o duse pe bancă sub umbrar, boala îi reveni
● Nu știa unde a lăsat scrisoarea

14
● “În casă ploua cu note de plată” și cu datorii pe care nu știa cum sa le mai achite
● O dată îi fusese atât de rău încât venise preotul
● Sentimentul acela când se apropriase de Dumnezeu când aproape murise, făcuse să descopere alte plăceri
● “Așadar, fericirea putea fi înlocuită de bucurii mai mari”
● “Voia să devină o sfântă”
● Amintirea lui Rodolphe o îngropă în adâncul inimii
● Acum totul pentru ea era învăluit într-un fel de indiferență
● Discuție despre teatru, literatura ca arta cea mai frumoasă( Preotul Bournisien, Homais, Charles, Binet chiar)
● Deciseseră să o ducă pe Emma la teatru pentru a se mai distra

15
● Lagardy-teatru- duet recitativ
● Când privea scen, Emma se întoarcea la lecturile din tinerețe, Walter Scott
● “La fel, Emma ar fi vrut și ea să fugă de viață, să se înalțe într-o îmbrățișare”
● Edgar Lagardt, apăru pe scenă.
● Notorietatea de amant despre care se vorbea îi ajuta la reputația artistică
● “Vocea cântăreței i se părea ca un ecou al conștiiinței sale”-semăna cu o parte din viața ei
● “Acum cunoștea mizeria pasiunilor pe care arta le exagera”-reproducere a suferințelor ei
● “Toate dorințele ei de a disprețui iubirea se risipiră” când văzu rolul
● Aproape că leșina, cum trăi și îsi imagina acea viață în dragoste
● Charles de frică să nu leșine îi aduseseră sirop de orz
● Se întalni cu Leon
● Leon veni să-și prezinte omagiile
● Începuse actul 3, dar ea nu mai asculta, își aducea aminte de “ toată acea biată iubire atât de calmă și atât de
îndelungată”- pe care ea totuși o uitase
● Lagardy mai susținea o dată, a doua zi, reprezentația
● Leon și Charles o convinsese pe Emma să rămână acolo câteva zile( până duminică)singură, pentru a vedea și
finalul de la care plecase; Charles trebuia să plece
PARTEA 3

1
● Pasiunea se trezi din nou, revăzând-o după 3 ani( Leon)
● A urmărit-o până la Han și a mințit-o că a cautat-o la toate Hanurile
● În conversația lor: Emma-“Dacă ați știi la câte am visat!”
● Leon spusese că nu a putut alunga obsesia care îl urmărea
● Ba chiar exagerase inventând chiar că o dată și a scris testamentul și a cerut să fie îngropat în cuveltura de la ea.
Răspunsul fusese pentru că a iubit-o
● Când el îi propune să încerce să o ia de la capăt( cu încearcarea iubirii, de a fi împreună), ea îi zice că ea e prea
bătrână și el prea tânăr, să stea cuminți
● Timiditatea lui Leon o speria mai tare decât îndrăzneala lui Rodolphe
● Se hotărî să se întâlnească la catedrală la 11
● Leon o sărută pe ceafă
● Ea scriseseră o scrisoare în care anula întâlnirea pentru binele amândurora
● Leon îi cumpără un buchet de flori
● Se întâlinse în Biserică, ea voi să-i dea scrisoarea; dar s-a pus să se roagea
● Ea hotări să stea de vorbă cu Elvețianul(om al bisericii); pe el îl durea indiferența ei
● O trase repede pe Emma din turul catedralei, ceruse o trăsură; vizitiul a mers încontinuu la cererea lui Leon

2
● La 6 când ajunsese la Han, Hivert care o așteptase să plece acasă, plecă și el
● Aceasta se grăbi și-l prinse din urmă, știa că Charles o așteapă acasă și așa era corect
● Era perioada dulcețurilor
● Capernaum- o mică incăpere sacră pentru Homais
● Homais îl certă pe Justin că luase un ceaun din acea încăpere( erau multe substanțe chimice acolo)
● Soții Homais au chemat-o să îi zică că socrul ei murise cu 2 zile în urmă de apoplexie
● După ce cină cu Charles, i se păru, privindu-l, incapabil, neputincios etc(monitonia o atacă)
● Charles remarcă violetele de la Leon, le complimentă, Emma a spus că le-a cumpărat de la o cerșetoare
● Apoi Lheureux veni să vorbească despre poliță
● Emma și Charles voiau să îi plătească și să se intereseze de un notar
● Charles consideră că ar putea discuta asta cu Leon
● Emma se oferi să meargă iar la Rouen, unde stă 3 zile pentru a discuta cu acesta

3
● au fost 3 zile fermecătoare ca o lună de miere
● stăteau în hotel cu perdelele trase
● se plimbau cu barca spre o insulă
● la întoarcere de pe insulă, Emma află de la luntraș( în urma găsirii unei pamblici) că fuseseră niște nebunatici cu
prăjituri șampanie etc înainte pe bancă, între care și Rodolphe

4
● Leon luă un aer de superioritate față de prieteni; își neglijă dosarele
● Absența ei îl făcea să îi fie tot mai dor
 ● Se duseseră să o vadă
● O vizită prima dată în prezența lui Charles
● Apoi se întâlnise noaptea pe alee( unde se vedea și cu Rodoplhe)
● Despărțirea devenea tot mai grea
● Își promiseseră că o să găsească o modalitate de a se vedea o dată pe săptămână singuri
● Ea găsi sănsa: Lecții de pian, o dată pe săptămână, la oraș
● După o lună se constată că făcuse progrese considerabile

5
● Pleca în fiecare joi de dimineață
● Amanții erau compleți pierduți in pasiunea lor; se întâlneau la un hotel
● el gusta pentru prima data “gingășia de nespus a eleganței feminine”
● Ea, ca să-l facă gelos, i-a povestit că inainte de el, a iubit pe altcineva: “ nu ca pe tine” și jurase pe capul fiicei ei
că nu s-a întâmplat nimic
● În acea perioadă ea devenise mai fermecătoare ca oricând cu soțul ei
● “El era cel mai fericit dintre muritori”
● Domnișoara Lempereur era cea cu care ea ar fi trebui să practice cursurile de pian
● Charles se întâlnise cu această doamnă, care îi spusese că nu o cunoaște pe Emma
● Au rămas la ideea că poate sunt mai multe doamne Lempereur la Rouen
● Existența ei devenise un șir de minciuni
● O dată când Charles l-a rugat pe Bournisen să-i ducă un șal gros Emmei( ningea), pentru că acesta avea drum la
Rouen; acolo află că Emma nu frecventează hanul la care ar fi trebuit să stea
● Altă dată Lheureux o văzuse cum ieșea din hotel la braț cu Leon
● Lheureux venise în camera ei să îi ceară bani, susținând că i-a făcut multe favoruri
● Pentru a face rost de bani Emma vânduse o veche casă; 4000 franci
● Pentru a nu se afla că vânduse casa și mai era de plătit o parte
● îi ceruse lui Lheureux să i scrie i factură mai mică, de 1000; pentru că mama Bovary avea de gând să îi ajute dacă
vedea factura
● Devenise liberă, ieșea fără teamă cu Leon pe stradă
● Totuși tresărea la gândul că s-ar putea întâlni cu Rodolphe- “ i se părea că încă era dependentă de el”
● Într-o seară aceasta nu veni acasă; iar micuța Berthe plângea că nu voia să doarmă fără mama ei
● Charles la ora 11 se dusese după ea, ajunsese la 2 dimineața la Crucea Roșie
● Într-un final o zări pe stradă, iar aceasta îl minți că a rămas la madame Lempereur pentru că îi era rău

6
● Pentru că cina des la domnul Homais, l-a invitat la el la Rouen
● În acea zi, el nu a putut scăpa de Homais, iar Emma a fost dezamăgită și jignită de faptul că acesta și- a încălcat
cuvântul în privirea întâlnirii, îl socotea lipsit de eroism, îl asemăna cu o femeie, îl făcea laș, zgârcit, timid- căuta
alte motive pentru a se detașa de el
● Ajunsese să considere că l denigra; totuși denigrarea ne detașează puțin de cei pe care îi iubim
● Ei au început să vorbească mai mult despre lucruri diverse decât despre iubirea lor
● El era revoltat că începea a se simți inghițit de personalitatea ei (pag 348) El se străduia să nu o îndragească,
dar nu reușea
● Deși iși zicea că-l iubește, se simțea foarte nefericită, neîmplinită
● Pag 350!!!!
● Ea intrase în tot felul de foarte multe datorii la toată lumea
● Pe Charles nu-l mai suporta, l-a trimis la etajul 2 pentru a nu mai dormi cu ea; cu fetița nu stătea
● Chiar și cu Leon se comporta ciudat; refuza un hotel mai modest- o dată i- adus un set de lingurițe de argint
 ●
primite de la tata Rouault și l-a rugat pe Leon să se ducă să le depună
● Se gândea Leon că poate nu greșeau cei care îl voiau despărțit de ea
● Mama lui primise o scrisoare “ distrugerea alături de o femeie măritată”
● Emma dorea o catastrofă care să duca la despărțirea lor, pentru că ea nu avea curajul să ia decizia
● “Totul, chiar și propria persoană îi era insuportabil”
● Când veni acasă o așteptă o hotărâre judecătorească prin care i se cerea plata a 8000 franci în 24 ore
● S-a dus în amenintări la Lheureux, care i-a zis că îi va spune soțului că l-a tras pe sfoară, ca mai apoi ea să
înceapă să plângă, dar lui nu îi păsa

7
● A doua zi venise domnul Hareng cu 2 martori pentru a-i aduna toate lucrurile de valoare
● se gândi să ceara bani lui Leon
● a doua zi se trizise că toată mobila îi fusese pusă la vânzare
● Felicite o sfatui sa mearga la domnul Guillaumin, acesta ar fi putut să o ajute, dar acea aparent avea intenții
erotice, susținea că o iubește
● “ Gândul că Bovary îi era superior o exaspera”- știa totuși că o va ierta
● Cât timp ea nu era acasă, Charles era acolo, singur plângând
● Fără să se gândească că astfel se prostituează, alergă spre Huchette pentru a face rost de bani de la Rodolphe

8
● Rodolphe o evitase timp de 3 ani cu grijă
● Cand ii cere bani, acesta o refuza
● Ea îi reproșează despre bogăția pe care o are și despre iubirea pe care i-a purtat-o
● Înainte de a se duce acasă, se duce în camera aceea încuiată a farmacistului, cu ajutorul lui Justin, care naiv îi
oferise cheia
● Se otrăvește cu arsenic
● Scrie o scrisoare în care cere ca nimeni sa nu fie acuzat
● Fața de Charles: “Nu mai plânge… Curând nu o să te mai necăjesc”
● Charles era cuprins de cea mai mate trandrețe oferită de ea vreodată
● Ea ceruse să i se aducă fetița; fetița se speriase de mama ei
● Venise atât doctorul Cavinete și Lariviere pentru a o salva
● Preotul venise
● Un cântec se auzise pe stradă; era orbul
● Emma murise

Urmatoarele capitole: înmormântarea Emmei, moartea lui Charles