Omul clasic, între datorie și pasiune.

Din cauza faptului că omul clasic a acordat prea multă importanță rațiunii, acesta ajunge să
resimtă pasiunea ca pe o negare a acesteia, ca pe o tulburare interioară. Principalul conflict al
tragediei clasice franceze, acela dintre datorie și pasiune. Autorii cei mari, cei doi, Corneille și
Racine au tratat diferit acest conflict, în funcție de viziunea, concepțiile și personalitatea lor.
În ,,Cidul’’ tragedia de Pierre Corneille Ximena îl iubește pe Don Rodrig, iar el pe ea. Într-o
dispută tatăl ei, Don Diego se ia de Rodrig. Rodrig ajunge să-l ucidă pe tatăl Ximenei în duel, iar,
din datorie față de memoria tatălui său, Ximena îi cere regelui condamnarea la moarte al
iubitului ei, Rodrig.
În ,,Andromaca’’ de Jean Racine, fiul lui Ahile, Pirus, după căderea Troiei, o ia prizonieră pe
văduva lui Hector—Andromaca. Pirus urmează să se însoare cu Hermioana, care îl iubește, dar
ajunge, în schimb, să se îndrăgostească de Andromaca. Aceasta rămâne credincioasă lui Hector,
dar acceptă căsătoria doar pentru a-și salva fiul. Hermiona, fiind geloasă, solicită lui Oreste să îl
ucidă pe Pirus.