Cidul

-Pierre Corneille-

Proiect realizat de:
Vrublevschii Maria
Camelia
Pogoneanu Maria
 Clasicismul

 Clasicismul este un curent literar ce a apărut
începând cu secolul al XVII-lea in Franța, și s-a
extins mai apoi în întreaga Europă. Totalitatea
principiilor acestui concept literar pornește de la
modelele artistice ale Antichității.
Clasicismul se identifică în operele unor mari scriitori francezi din acea
perioadă, precum Moliere, La Fontaine, Racine, Boileau, La Bruyere.

Jean de Jean
La Racine
Fontaine

Moliere
 
 Cidul este de factură clasicistă,
deoarece este prezentă regula celor
trei unități, cu mici abateri: este o
acțiune liniară, ce are loc în unitatea
orașului, timp de 36 de ore.
Echilibrul compoziției, armoniei,
ordinea, claritatea, sobrietatea
stilului, vocabularul ales definesc de
asemenea clasicismul. Pentru
personajul principal - Don Rodrigo -
sentimentul onoarei este mai presus
decât sentimentul iubirii, deci opera
este de factură raționalistă.
 Tagedia

 Tragedia este o specie a genului dramatic, în proză
sau în versuri, reprezentând personaje puternice
angajate în lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea
existentă a lumii ori cu propriile lor sentimente, acest
conflict soluționându-se cu moartea eroului.
Pierre Corneille

 
 Pierre Corneille (n. 6 iunie 1606, d. 1 octombrie 1684) a fost un
scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai
secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine. Supranumit
„fondatorul tragediei fanceze”, Corneille a produs piese timp de
aproape 40 de ani.
 În 1629 va scrie prima sa comedie, Mélite. Piesa a avut mare succes la
Paris, drept urmare Corneille a început să scrie piese în mod regulat.
În 1634 atenția s-a concentrat asupra lui Corneille, când acesta a fost
ales sa scrie versuri cu prilejul vizitei Cardinalului Richelieu la
Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille și l-a ales să se numere
printre „Cei cinci poeți”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert,
Jean Rotrou, și Claude de Lestoile.
 
CIDUL (Le Cid) - 1636

 
 Este capodopera lui Corneille și se inspiră din
legenda Cidului, constituită prin sec. al XII-lea, cu
privire la luptele spaniolilor cu maurii.

Istoria Cidului era cunoscută dintr-o gestă spaniolă,

El Cantar de(l)Mío Cid, singura de altfel din
literatura hispanică, rămasă în manuscris până în
secolul al XVIII-lea.
 Rodrigo
 O, dragostea oricât de mult ţi-ar sta în cale,
 Cere tăria mea răspuns tăriei tale.
 Dacă, să te răzbuni, ceri alt braţ, nu înseamnă
 Că pe potrivă-mi dai răspunsul, scumpă doamnă.
 Pe tata singur eu l-am răzbunat; pe-al tău


 Doar poţi să-l răzbuni, nu să-mi găseşti călău.

Ximena
 Ce crud eşti! Singur tu l-ai răzbunat pe el
 Şi-mi sari într-ajutor – ca eu să fac altfel.
 Eu pilda-ţi voi urma, căci vrerea şi simţirea,
 Ce eu le am, şi-mpart cu tine-n veci, cinstirea.
 Onoarea, tatăl meu, n-or fi, pe nici o cale,
 Datoare dragostei ori deznădejdii tale.
 Don Rodrigo
 Simţ al onoarei, sfânt! Orice aş face, oare,
 Să-mi dărui nu mai poţi această îndurare?
 Pentru un tată mort pedeapsă dă-mi măcar,
 Din milă – de nu vrei să te răzbuni barbar.
 Cum te iubesc, aş vrea de mâna ta să mor,
 Decât să fiu urât de tine,-ngrozitor.
 Ximena
 Vai, nu te pot urî.
 Don Rodrigo
 Dar trebuie!
 Ximena
 Nu pot.”
  
 
 Nu există suflet, oricât de aspru, care să nu cedeze, mai
curând sau mai târziu, în faţa dragostei.
Pierre Corneille