Sunteți pe pagina 1din 3

Realizează un eseu de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre

poezie pornind de la afirmaţia lui Octavian Goga: “Adevăratele poezii încep


acolo unde se sfârşesc pe hârtie”.

Poezia nu este proză, poate să spună un elev inocent,


dacă i se cere să observe asemănările, dar mai ales
deosebirile dintre cele două genuri dominante în istoria
literaturii.
O definiţie de genul acesta nu ar trebui să surprindă, sau
să pară prea facilă, fiind de fapt obiectul unei vechi meditaţii
asupra întâietăţii şi caracteristicilor poeziei şi ale prozei.
În antichitate, poezia (alături de tragedie) era câmpul
literar dominant. Proza, care era mai apropiată de vorbirea
comună, eliberată de rigorile exprimării ritmice, s-a păstrat
într-un con de umbră până târziu în evoluţia literaturii. Chiar
denumirea de proză, provenită din lat. “prosa”, însemnând
“discurs în linie dreaptă”, sugerează caracteristica definitorie
a acestuia: absenţa complicaţiilor stilistice – trăsătură
menţinută până în vremurile moderne.
Poezia se distinge însă de proză şi de vorbirea obişnuită în
primul rând prin ritm, prin armonie şi prin imagine -
caracteristici menţinute în bună măsură din antichitate până
în perioada modernă.
Teoria literară a făcut mereu distincţia între un limbaj
prozaic şi un limbaj înalt, al emoţiilor specifice.

1
referat.clopotel.ro
Apelând la acest limbaj specific, poezia transmite
cititorului o varietate de sentimente şi trăiri.
Lirismul, asociat poeziei (dar nu toate poeziile sunt lirice,
existând şi texte poetice aparţinând genului epic) constă în
transmiterea în mod direct a sentimentelor eului liric. În
teoria literară se face distincţia între două tipuri de lirism:
subiectiv (ex: M.Eminescu) şi obiectiv (mai rar, ex: G.
Coşbuc).
Imaginarul poetic apelează la o mulţime de figuri de stil
(tropi) specifice: epitet, comparaţie, inversiune, enumeraţie,
interogaţie şi exclamaţie retorică, metaforă, hiperbolă şi
litotă, antiteză etc. Identificăm, de asemenea, în textele
poetice, relaţii de simetrie, de opoziţie sau de
recurenţă.
Spre deosebire de poetica tradiţională, în care
elementele de prozodie (ritm,măsură, rimă) sunt
definitorii, poetica modernă susţine versul liber şi ritmul
interior.
În evoluţia literaturii, trecând prin rigorile diverselor
curente literare (umanism, iluminism, clasicism, romantism,
simbolism, modernism, curentele de avangardă cu
experienţele lor exteme, postmodernism), poezia continuă
să incite.
Astfel, dincolo de text, “adevărata” poezie ne permite să
ne proiectăm într-un spaţiu imaginar, într-o lume ”poetică”,

2
referat.clopotel.ro
paralelă cu cea reală, de la care porneşte, şi totuşi atât de
fascinantă.

3
referat.clopotel.ro