Au existat multe incercari de a o defini.

De exemplu, o putem intelege ca , scriere bazată pe imaginație" în

sensul de fictiune, o Scriere care nu este adevărată, literal vorbind.

Mai mult, dacă , literatura" cuprinde şi multe scrieri factuale, exclude şi multe alte scrieri ficționale. Comicsurile
Superman și romanele publicate.de editura Mills and Boon sint ficționale, dar, de obicei, nu sint considerate literatură
și in nici un caz Literatură. Dacă literatura este un tip de scriere creativăa" Si ,imaginativă", oare asta nu ar insemna că
istoria, filosofia și științele naturale sînt necreative şi lipsite de componenta imaginativă? Poate că avem însă nevoie de
o cu totul altă abordare. Poate că literatura nu se defineşte prin criteriul fictionalului sau al imagi nativului", ci prin
modalitățile stranii de folosire a limbajului. In cadrul acestei teorii, literatura este un tip de scriere care, pentru criticul
rus Roman Jakobson, reprezintă o violență organizată asupra limbajului comun". Literatura modifică şi intensifică
limbajul comun, deviind in mod sistematic de la vorbirea cotidiană. Dacă sint în stația de autobuz și cineva se apropie
de mine şi imi şopteșie ,Mireasä tihnei neräpite încă"*, imediat știu că mă aflu în prezenta literarului. Stu acest lucru
pentru că structura, ritmul şi rezonanța cuvintelor mizează, la limită, pe sensul lor abstract, altfel spus, dacă e să
folosim jargonul lingviştilor, există o incongruență între semnificant şi semnificat. Limbajul atrage atenția asupra lui
însuşi, işi arată ostentativ ființa materială, ceea ce nu este valabil și pentru fraze precum `Nu ştii că şoferii sint în
grevä?".

In esență, aceasta este definiția dată literalului de către formaliştii ruşi, printre care ii amintim pe Viktor Şklovski,
Roman Jakobson, Osip Brik, Juri Tinianov. Boris Eichenbaum și Boris Tomaşevski. Scoala formalistă s-a format in Rusia
in anii ce au precedat Revolutia bolşevică din 1917 și a inflorit in anii "20, pinaă cind a fost adusă la tacere la propriu
de stalinism. Constituindu-se ca un grup militant şi polemic de critici, formaliştii au respins doctrinele cvasimistice care
influentaseră critica literară pină atunci şi, printr-un avint ştiintific si pragmatic, au atras atenția asupra importantei
realități pe care o reprezintă textul literar insuşi. Critica ar trebui să separe arta de mister şi să se ocupe cu modul in
care functionează textele literare: literatura nu este nici o pseudoreligie și nici o psihologie ori socioiogie, ci o anumită
organizare a limbajului. Are propriile legi, structuri şi mijloace, care urmau a fi studiate per se, şi nu reduse la altceva.
Opera literară nue nici un vehicul al ideilor, nici o reflectare a realitătii sociale şi nici încarnarea vreunui adevăr
transcendent: este un fapt concret, a cărui functionare ar putea fi analizată in acelaşi mod in care analizăm un
mecanism. Este fácută din cuvinte, nu din obiecte sau sentinente și este greşit så fie väzută ca expresie a gindirii unui
autor. Osip Brik a remarcat cindva cu toată grația că Fyeheni Oneghin al lui Puşkin ar fi existat chiar şi fară Puşkin.

Formalismul a întemeiat, în esență, aplicarea lingvisticii in studiul Iiteraturl; Și penru ca lingvistica in chestiune era
una formala, preocupată mai mult de structurile limbii decit de vorbirea reală, formaliştii au renuntat la o analiză a
continutului" literaturii (in cadrul căreia sintem mereu tentați să cădem în psihologie sau socio- logie) in favoarea
studiului formei literaturii. Departe dea vedea în formă o expresie a conținutului, au inversat polii acestei relații:
conținutul era doar ,motivarea" formei, o ocazie sau un pretext pentru un anume tip de exercițiu formal. Don Quijote
nu este o poveste,despre" personajul respectiv: acesta e doar un mijloc prin care sint aduse împreună diverse tehnici
narative. Pentru formalişti, Ferma animalelor nu este o alegorie a stalinisımului. Dimpotrivá, stalinismul este doar o
ocazie bună pentru construirea unei alegorii. Din cauza acestei insistențe incăpåținate şi-au primit formaliştii numele
acesta peiorativ de la adversarii lor. Și, deşi nu au negat faptul că arta areo relație cu realitatea socială - citiva dintre ei
au fost apropiați ai bolşevicilor-, au susțimut ostentativ ca aceasta relatie nu trebuie să il intereseze pe critic.

AŞadar, formaliştii vedeau in limbajul literaturii o sumă de abate de la o normă, un fel de violență lingvistică:
literatura este un tip aparte de limbaj, defīnit prin opoziție față de limbajul comun. Dar identifica o abatere
presupune găsirea normei față de care aceast constituie o deviere. Deşi limbajul comun este un concept pretera
de către unii filosofi de la Oxford, limbajul comun al acestora nu are nimic în.. comun cu limbajul comun al docherilor
din Glasgow Limbajul pe care ambele grupuri sociale il folosese pentru a scris scrisori de dragoste diferă, in general,
de felul in care i se adreseaz preotului. Ideea că există un singur limbaj ,,normal" pentru întreag= societate, omonedă
de schimb pe care toti membrii socie tății o au lh dispoziție este o iluzie. Fiecare limbaj este compus dintr-o serie
vastă de tipuri de discurs, care diferă in funcție de clasă, regiune gen, statut și aşa mai departe și care nu pot fi unite
intr-o singur comunitate lingvistică omogenă. Norma unui individ poate fi devier pentru un altul: folosirea termenului
ulijă pentru alee poate f poetică in Briehton, însă in Barnslev ar trece drent limbai comun
 Dar se ştie că literatura mai inseamnă şi altceva in afară de poezie de exemplu, texte realiste sau naturaliste,
care nu ne fac să avem o conştiință mai acută a limbajului şi nici nu vorbesc despre ele insele astfel incit să ne
atragă atentia mai mult decit de obicei.

E posibil ca această căutare să fie inutilă, dar nu e cu nimic mai prejos decât cea care pretinde ca aude taişul şi
mişcarea säbiilor in timpul unui duel dintr-o descriere poetică și are cel puțin avantajul că sugerează faptui că
literatura tine la fel de mult de ceea ce oamenii fac din texte cit si de ceea ce textele fac din oameni.

Aşa că putem spune că literatura este un discurs non-pragmatic: spre deosebire de manualele de biologie şi
de biletelele lăsate lăptarului, ea nu are un scop imediat, ci trebuie privită ca referindu-se la o stare generală
de Jucruri. Uneori, deşi nu întotdeauna, foloseşte un limbaj ciudat, de parcă ar vrea să sublinieze și mai mult acest
lucru - acela că este vorba despre o mnodalitale de a vorbi despre o femeie, nu despre o amume femeie din realitatea
imediată. Această atenție acordată felului în care vorbim, și nu realitătii descrise are menirea să arate că literatura este
un fel de limbai autoreterential un limbai care vorbeste despre sine.

Din acest punct de vedere, putem întelege literatura mai putțin ca pe o proprietate sau un set de proprietăți
inerente anumitor tipuri de texte, de la Beowulf la Virginia Woolf, şi mai mult ca pe o sumă de modalități prin
care oamenii se raportează la textele scrise. Nu ar fi uşor să izolăm, din tot ceea ce s-a numit cindva literatură", un
set constant de proprietăți inerente. De fapt, ar fi la fel de dificil ca incercarea de a găsi trăsätura distinctivă a tuturor
jocurilor. Nu există o,,esență" a literaturii. Orice text poate fi citit non-pragmatic. dacă asta inseamnă să citeşti un text
de literatură, aşa cum orice text poate fi citit poetic".

Literatură are, din acest punct de vedere, o definiție pur formală, vidă de sens. Chiar dacă pretindem că este o
folosire non-pragmatică a limbajului, tot nu am ajuns la o esența" a literaturii, întrucit această definiție este valabilă şi
pentru alte practici lingvistice, precum glumele.

Acest răspuns are dezavantajul de a ti neadevárat, insă are și avantajul de a sugera că, in general, oamenii numesc
literatură" ceea ce consideră a fi bine scris. o obiecție evidentă este aceea că, dacă acest lucru ar fi adevărat in
totalitate, atunci nu ar exista literatură proastă". Aş putea considera că valoarea lui Lamb și a lui Macaulay a fost
supraestimată, dar asta nu ar insemna că nu ii mai consider autori de literaturä. Pot afirma că Raymond Chandler este
valoros în felul său", dar că nu scrie chiar literatură. Pe de altă parte, dacă Macaulay ar fi intr-adevăr un scritor slab -
dacă n-ar avea habar de gramatică și ar fi interesat numai de șoarecii albi -, atunci nu am mai avea de ce să ii
consideräm textele literatură, fie ea chiar proastă.

Motivul pentru care din definiția dată literaturii ca text apreciat la Superlativ rezulta cå aceasta nu este o entitate
stabila este variabilitatea celebră a judecăților de valoare., Timpurile se schimbă, valorile nu, anunța un cotidian, de
parcă am crede încă in exterminarea pruncilor infirmi sau in expunerea in public a bolnavilor mintal. Aşa cum oamenii
pot considera un anume text filosofie intr-un secol şi literatură în celälalt sau invers, la fel se pot răzgîndi şi în privinta
scrierilor pe care le consideră valoroase. Ba işi pot schimba și temeiurile foiosite pentru judecățile lor de valoare. Acest
lucru, aşa Cum am sugerat mai devreme, nu implica in mod necesar scoaterea in afara literaturii a unui text care a
ajuns să fie considerat inferior poate fi in contimuare numit iteraturá", în sensul cã aparține genului de text pe care il
apreciază to[i. Dar inseamná ca trebuie sa recunoaştem că aşa-zisui ,canon literar", intangibila , mare tradiție"
a ,,literaturii naționale, este un construct aparținind anumitor persoane, care au anumite interese la un moment dat.
Nu există vreo operă literară sau o tradiție valoroasă prin ea însăşi, indiferent de ceea ce ar fi putut sau ar putea spune
cineva despre asta. Valoare este un termen tranzitiv: se referă la ceva prefuit de anumiți oameni în aumite Situații,
conform anumitor criterii și in lumina anumitor scopuri. Astfel, este destul de posibil ca, printr-o schimbare suficient
de semnificativă a societăjii noastre, să poată exista o societate viitoare careia Shakespeare să nu ii mai spună nimic.
Operele sale i-ar putea pårea cumplit de străine, pline de diferite maniere de gindire și de simtire pe care o astfel de
societate le-ar găsi limitate şi lipsite de relevanța. Intr-o asemenea situație, Shakespeare nu ar fi cu nimic ai presus de
graffiti-ul de astăzi.

Toata pagina 27 si in continuare