Drama este specia genului dramatic, în versuri sau în proză, cu un

conținut grav, serios, uneori tragic, prezentat într-o formă familiară, fără
a exclude elementele comice. Jocul ielelor reprezintă prima piesă de
teatru a scriitorului român Camil Petrescu, iar aceasta a apărut pentru
prima oară în anul 1916. Unul dintre personajele piese de teatru est e
Gelu Ruscanu.
Gelu Ruscanu este personajul principal al dramei de idei ,,Jocul
ielelor’’. El reprezintă un tip nou de personaj în literatura română el fiind
tipul intelectualului lucid și inadaptat. Din punct de vedere social, acesta
este un bărbat de douăzeci și opt de ani, directorul ziarului „Dreptatea
socială”, și fiul lui Grigore Ruscanu. Portretul moral al acestui personaj
reiese in mod indirect din zbuciumul sufletesc, din trăirile interioare,
conturate printr-o analiză psihologica a tuturor stărilor trăite în
profunzime de către acest intelectual însetat de absolut. Psihologic, el
este foarte asemănător cu personajul Ștefan Gheorghidiu din romanul
scris tot de Camil Petrescu, „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război”, atât Ștefan cât și Gelu sunt inadaptați superior și inflexibili, cu o
nemăsurată sete de absolut, orgolioși în aspirați, mistuiți de propriile
idealuri ce nu pot fi înfățișate în mod concret în realitatea socială.
Două trăsătură reprezentate pentru caracterizarea acestuia sunt
luciditatea și perseverența, el dând dovadă de acestea în confruntarea cu
Sinești, reprezentantul corupt al Justiției, personajul îi aduce acestuia
argumente logice în favoarea susținerii propriei teze: „Dumneata ai
putea accepta ideea unui cerc pătrat?....sau gândul că doi și cu trei fac
șase? Ei bine, așa nu pot eu suporta că dumneata ești ministrul Justiției!
Al Justiției însăși!”
O altă trăsătură de care acesta dă dovadă o reprezintă verticalitatea
acestuia, ea determinându-l să facă demersurile necesare înștiințării
opiniei publice despre faptele reprobabile ale ministrului și să lupte cu
îndârjire în numele adevărului, ca reprezentant al presei libere. Sinești,
un politician versat, reușește însă, prin metoda ilicită a șantajului
sentimental, să îl determine pe Gelu să se îndoiască de propriul model în
viață, sperând că îl va atrage către compromis, anume mușamalizarea
faptelor sale grave în schimbul păstrării neîntinate a memoriei tatălui
său.
 Tema operei o reprezintă dreptatea absolută, valoare promovată cu
tărie de către erou, Gelu Ruscanu. Piesa urmărește traseul conștiinței
traumatizate a acestuia. Director al ziarului „Dreptatea socială”, Gelu
Ruscanu duce o aprigă campanie de presă împotriva lui Saru Sinești,
ministrul Justiției, căruia îi cere să demisioneze, amenințându-l că va
publica o scrisoare ce dovedește omorârea unei mătuși pentru a beneficia
de moștenirea lăsată de aceasta.
Viziunea despre lume a autorului prezintă concepția lui Camil Petrescu
despre drama umană, ce evidențiază ideea că „o dramă nu poate fi
întemeiată pe indivizi de serie, ci axată pe personalități puternice, a căror
vedere îmbrățișează zone pline de contraziceri”, că personajele nu sunt
caractere, ci cazuri de conștiință, personalități plenare, singurele care pot
trăi existența ca paradox: „Câtă luciditate, atâta existență și deci atâta
dramă.”
Titlul este o metaforă care are la bază valorificarea unui mit autohton
pus în legătură cu omul modern și reprezentând aspirația acestuia către
absolut. Pornind de la credința populară a întrupării spiritelor în miez de
noapte, nefaste pentru muritori, autorul dramei asociază tradiția apariției
ielelor cu viziunea asupra ideilor pure, cu nostalgia absolutului. Acest
joc al ideilor îl prinde în mrejele sale pe Ruscanu, care nu se mai poate
salva.
Reperele spațiale și temporale sunt fixate exact: acțiunea se
desfășoară în București, la redacția ziarului Dreptatea socială, al cărui
director este Ruscanu, și începe în mai 1914, pe fondul izbucnirii
Primului Război Mondial.
Textul dramatic este structurat în trei acte, alcătuite din scene, care se
bazează pe schimbul de replici dintre personaje. Modul de expunere
dominat este dialogul, reliefând natura personajelor și determinând
înaintarea acțiunii.
Conflictul prezent în piesa de teatru este un conflict complex și
puternic. Un conflict de natură exterioară este cel dintre Gelu Ruscanu și
ceilalți: Maria, Irene etc. Însă, mai există și unul de natură interioară, cel
din sufletul eroului, între ideea de dreptate absolută și compromisul pe
care ar trebui să-l facă pentru a-l salva pe Boruga.
 În concluzie, personajul Gelu Ruscanu din drama de idei scrisă de
către scriitorul și dramaturgul Camil Petrescu, care a fost publicată
pentru prima dată în anul 1916, este un nou tip de personaj din literatură
română, el fiind un intelectual inadaptat, asemănător cu alt protagonist
dintr-o operă ce-i aparține lui Camil Petrescu, Ștefan Gheorghidiu, ambii
fiind orgolioși și mistuiți de propriile idealuri.