Radiațiile x

Pădurariu Ioan

Introducere

Radiațiile X sunt radiații de natură electromagnetică, cu lungime de undă mică, cuprinsă

aproximativ între 10−12 și 10−9 m.

Energia radiațiilor X se emite sub formă de fotoni și este dată de relația 𝐸 = ℎ𝑣.

Radiațiile X au fost observate prima oară de W.K. Rontgen și s-au numit inițial raze Rontgen.

Radiațiile X de frânare. Spectrul continuu

Electronii având energie cinetică mare, străbat învelișul elctronic al atomilor metalului din care
este făcut anitcatodul. Ajungând în câmpul nucleului, ei sunt deviați de la direcția inițială și
frânați, plecând cu o energie mai mică și emițând un foton. Electronul este cu atât mai puternic
frânat cu cât trece mai aproape de nucleu, ceea ce face ca energia fotonului emis să fie mai
mare.

În cazul în care frânarea este instantanee (electronul este oprit), întreaga lui energie cinetică se
regăsește în fotonul emis. Prin frânare, energia cinetică a electronului se transformă parțial în
radiație X si parțial în căldură, în urma repetatelor ciocniri cu atomii anticatodului, care se
încălzește. Acest fapt impune răcirea anticatodului. Energia cinetică maimă a elementului este:
ℎ𝑐
ℎ𝑣 = 𝑒𝑈 => 𝜆𝑚𝑖𝑛 = 𝑒𝑈

Radiații X caracteristice. Spectru de linii

La valori mari ale tensiunii de accelerare, spectrul radiației X conține maxime pronunțate
(desenul pentru spectrele de raze X, pt 𝑈5 ) pentru 𝜆 apropiat de 𝜆𝑚𝑖𝑛 . Pentru că aspectul
acestor maxime depinde de natura anticatodului, aceste radiații se numesc radiații
caracteristice.

Spectrul radiațiilor X caracteristice este un spectru de linii.

Proprietățile și aplicațiile radiațiilor X

Radiațiile X produc fluorescența unor substanțe, impresionează placa fotografică, datorită

energiilor mari, trec prin straturi destul de groase de lemn și de ebonită, prin lame metalice de
densitate mică, sunt absorbite însă de plumb, care are densitate mare, ionizează gazele prin care
trec.

Radiațiile X sunt absorbite în mod diferit de către substanțe de densități diferite. Pe această
proprietate se bazează efectuarea radioscopiilor și radiografiilor precum și metoda
defectoscopiei (detectarea eventualelor porozități sau defecte ale metalelor și aliajelor).

Având energii mari, radiațiile X pot distruge țesuturile vii. Pe această proprietate se bazează
radioterapia tumorilor maligne.

Pe baza fenomenului de difracție a radiațiilor X pe cristale, se poate determina constanta rețelei

de difracție.