RADIAȚIILE X

Proiect realizat de Pădurariu Ioan

Introducere
■ Radiațiile X sunt radiații de natură electromagnetică, cu lungime de undă
mică, cuprinsă aproximativ între 10−12 și 10−9 m.
■ Energia radiațiilor X se emite sub formă de fotoni și este dată de relația
𝐸 = ℎ𝑣.
■ În unele condiții se manifestă ca o undă (fenomenul de difracție al razelor X
pe cristale) în altele, ca o particulă (procesele de ciocnire elastică și
inelastică).
■ Radiațiile X au fost observate prima oară de W.K. Rontgen și s-au numit
inițial raze Rontgen.
Tub de raze X
■ Radiațiile X pot fi obtinute în tuburi de descărcare, ca în figura de mai
sus
■ Catodul este un filament 𝐹 încălzit prin trecerea unui curent produs de
sursa cu tensiunea 𝑈𝐹 . Anticatodul AC este format dintr-o placă
metalică (de exemplu, wolfram). Între filament și anticatod se aplică o
tensiune de accelerare de la sursa de înaltă tensiune (SÎT). Tubul este
vidat, pentru ca electronii să nu sufere ciocniri între filament și
anticatod, păstrându-și energia obținută prin accelerare. Radiațiile X
se generează la locul de impact al fasciculului cu anticatodul și sunt
emise în unghiul solid 4π.
■ Au loc două tipuri de interacțiuni în urma cărora iau naștere
radiațiile X.
Radiațiile X de frânare. Spectrul continuu

■ Electronii având energie cinetică mare, străbat învelișul elctronic al

atomilor metalului din care este făcut anitcatodul. Ajungând în câmpul
nucleului, ei sunt deviați de la direcția inițială și frânați, plecând cu o
energie mai mică și emițând un foton. Electronul este cu atât mai
puternic frânat cu cât trece mai aproape de nucleu, ceea ce face ca
energia fotonului emis să fie mai mare.
■ În cazul în care frânarea este instantanee (electronul este oprit),
întreaga lui energie cinetică se regăsește în fotonul emis. Prin frânare,
energia cinetică a electronului se transformă parțial în radiație X si
parțial în căldură, în urma repetatelor ciocniri cu atomii anticatodului,
care se încălzește. Acest fapt impune răcirea anticatodului. Energia
cinetică maimă a elementului este:
ℎ𝑐
ℎ𝑣 = 𝑒𝑈 => 𝜆𝑚𝑖𝑛 =
𝑒𝑈
■ Din relația de mai sus se vede că lungimea de undă minimă nu depinde de natura
materialului anticatodului, ci numai de tensiunea de accelerare, 𝑈.
Spectre de raze X
■ Fotonii emiși de un ansamblu de electroni frânați pot avea orice
valoare a lungimii de undă între 𝜆𝑚𝑖𝑛 și o valoare 𝜆>𝜆𝑚𝑖𝑛 , care
depinde de tensiunea de accelerare. Variația intensității 𝐼 a radiațiilor
X de frânare în funcție de lungimea de undă 𝜆 este dată în figura de
mai sus. Se observă că spectrul este continuu.
Radiații X caracteristice. Spectru de linii
■ La valori mari ale tensiunii de accelerare, spectrul radiației X conține
maxime pronunțate (desenul pentru spectrele de raze X, pt 𝑈5 ) pentru
𝜆 apropiat de 𝜆𝑚𝑖𝑛 . Pentru că aspectul acestor maxime depinde de
natura anticatodului, aceste radiații se numesc radiații caracteristice.
■ Electronul incident, având energie mare, poate ioniza atomul din
materialul anticatodului scoțând un electron de pe nivelele energetice
apropiate de nucleu. Locul vacant va fi ocupat de un alt electron de pe
un nivel energetic situat mai spre exterior. Deci atomul se stabilizeaza
prin emisia unui foton, ca urmare a tranziției electronului de pe un
nivel energetic caracterizat printr-un număr cuantic principal mai mare
pe un nivel energetic cu un număr cuantic principal mai mic.
■ Spectrul radiațiilor X caracteristice este un spectru de linii.
■ Numărul de undă Ṽ al unei asemenea tranziții este dat de LEGEA LUI
MOSELEY
1 1 1
Ṽ = = R Z − σ 2 ( 2 − 2 ) , unde 𝑛1 este numărul cuantic principal
𝜆 𝑛1 𝑛2
al nivelului energetic pe care îl va ocupa electronul de pe nivelul
energetic cu numărul cuantic 𝑛2 > 𝑛1 , R este constanta lui Rydberg,
iar Z este numărul atomic al atomilor din materialul anticatodului; σ se
numește constantă de ecran și se determină experimental.
■ Dacă electronul este expulzat de pe nivelul K (n=1) , apar radiații X
caracteristice prin tranzițiile electronilor de pe nivelurile L (n=2), M
(n=3), N (n=4) etc. pe nivelul K. Liniile spectrale corespunzătoare
acestor radiații formează seria 𝐾 𝐾𝛼 𝐾𝛽 𝐾𝛾
Proprietățile și aplicațiile radiațiilor X
■ Radiațiile X produc fluorescența unor substanțe, impresionează placa
fotografică, datorită energiilor mari, trec prin straturi destul de groase
de lemn și de ebonită, prin lame metalice de densitate mică, sunt
absorbite însă de plumb, care are densitate mare, ionizează gazele
prin care trec.
■ Radiațiile X sunt absorbite în mod diferit de către substanțe de
densități diferite. Pe această proprietate se bazează efectuarea
radioscopiilor și radiografiilor precum și metoda defectoscopiei
(detectarea eventualelor porozități sau defecte ale metalelor și
aliajelor).
Defectoscopia
■ Având energii mari, radiațiile X pot distruge țesuturile vii. Pe această
proprietate se bazează radioterapia tumorilor maligne.
■ Pe baza fenomenului de difracție a radiațiilor X pe cristale, se poate
determina constanta rețelei de difracție.

■ Constanta d a rețelei de difracție reprezintă suma dintre lățimea

fantei a și cea a intervalului opac b dintre două fante succesive
(d=a+b)
Bibliografie

Sursele din care informațiile au fost preluate sunt:

-manualul de fizică de clasa a XII-a
-google image